Mana Zilnica

12 Februarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a îndurat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu. Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine.

Evrei 12.2,3

Aici se încheie, în mod oficial, partea de doctrină a epistolei, în care, privind cu atenție, putem vedea, în felurite lumini și caractere, aceeași Persoană slăvită și minunată: pe Fiul lui Dumnezeu cel înălțat.

Și, pot adăuga, atât de mult domină gândul acesta întreaga epistolă, atât de îndeaproape urmează ea acest subiect central, încât după ce se încheie partea de învățătură, descoperim în atenționările practice care urmează aceeași mare taină: Hristos în ceruri. Isus, în rolul Său de „Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței”, este văzut în ceruri la sfârșitul vieții Sale de credință: „Privind țintă la Isus, Inițiatorul și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a îndurat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu”.

Astfel este văzut El în ceruri în acest caracter nou. Viața de credință Îl conduce într-acolo, așa cum tot într-acolo Îl conduce tot ceea ce a făcut și a suferit pentru noi în har divin. Și acolo strălucește El înaintea ochiului credinței, iar dacă am avea simțuri gata să discearnă acest lucru, precum și o inimă care să se bucure de El, am ști că cerul însuși strălucește de o frumusețe și o slavă necunoscute mai înainte ca Isus să Se suie acolo, în aceste caractere câștigate și dobândite pe pământ, iar aceasta pentru noi, păcătoșii.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.

Romani 8.34

Patru realități însemnate

Versetul de astăzi ne arată patru realități despre Isus Hristos, care sunt de mare însemnătate pentru noi, creștinii:

1. Hristos a murit. Moartea Domnului Isus este temelia mântuirii noastre. Știm că „Hristos a murit pentru păcatele noastre” (1 Corinteni 15.3), ne-a împăcat cu Dumnezeu și ne-a dobândit o mântuire veșnică.
   
2. Hristos a fost înviat. După lucrarea de răscumpărare înfăptuită, Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morți. Prin aceasta, El a dovedit că a primit jertfa Mântuitorului. Domnul „a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.25). Pe această afirmație trebuie să ne bizuim; ea ne dă siguranță.
   
3. Hristos este la dreapta lui Dumnezeu. Epistola către Evrei ne arată că Domnul Isus a primit locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu drept răsplată pentru ceea ce a făcut El pe pământ. În credință Îl vedem pe Răscumpărătorul nostru acum acolo ca Om proslăvit, încununat cu onoare. Astfel, primim putere să mergem mai departe pe calea noastră pe pământ.
   
4. Hristos mijlocește pentru noi. Domnul intervine acum pentru noi în cer ca Mare Preot înaintea lui Dumnezeu și ca Mijlocitor la Tatăl (1 Ioan 2.1). Plin de dragoste, El este neobosit să ne ajute în greutăți și să ne păstreze în comuniunea cu Tatăl.
   

Citirea Bibliei: Exod 25.23-40 · Luca 9.51-62

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU PE CINE TE REZEMI? – Fundația S.E.E.R. România

„Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” (Evrei 11:21)

Biblia spune: „Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”

Imaginează-ți următoarea scenă: de fiecare dată când Iacov avea o experiență cu Dumnezeu, lua un cuțit și cresta un inel de jur împrejurul toiagului său ca un semn de aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat. Inelele începeau de jos și ajungeau până în vârf. Unul dintre acestea simboliza cu siguranță noaptea în care s-a luptat cu Dumnezeu, și când numele său a fost schimbat în Israel: „cel ce luptă cu Dumnezeu” (Geneza 32:28). Un altul reprezenta cu siguranță noaptea în care Dumnezeu i-a arătat în vis o scară care urca până la cer, și cu mulți îngeri pe ea. Pe scurt, toiagul lui Iacov reprezenta o viață de experiențe cu Dumnezeu. Așadar, nu e de mirare că el a murit închinându-se lui Dumnezeu – și rezemându-se de toiagul său!

Acum să ne gândim la istoria femeii sunamite din 2 Împărați 4. Fiul ei s-a îmbolnăvit subit și a murit, așa că Elisei l-a trimis înainte pe Ghehazi, slujitorul său, cu toiagul lui ca să facă o minune. Ghehazi a pus toiagul profetului Elisei pe capul băiatului decedat, dar nu s-a întâmplat nimic. Numai când Elisei a intrat în casă și s-a rugat Domnului, copilul a înviat (vezi 2 Împărați 4:32-35).

Înțelegem de aici că nu te poți rezema pe „toiagul” nimănui, ci numai pe-al tău! Nu te poți baza pe experiența cu Dumnezeu a nimănui, ci numai pe a ta. Când vine vremea să te confrunți cu provocările vieții – inclusiv cu moartea – te poți sprijini numai pe credința pe care ai dezvoltat-o în timpul umblării tale personale cu Dumnezeu. De aceea este esențial să fii credincios și perseverent în călătoria ta spirituală. Prin faptul că s-a sprijinit pe toiagul său și nu pe altceva sau altcineva, Iacov a declarat în esență: „Dumnezeul care m-a păzit, m-a ocrotit și m-a ajutat să propășesc până aici, va fi lângă mine până la sfârșitul drumului.” Ce siguranță binecuvântată! Și tu o poți avea, dacă vrei.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 128, 129

„Ferice de oricine se teme de Domnul, vei fi fericit şi-ţi va merge bine” (Psalmul 128.1,2). Omul ar vrea să inverseze lucrurile. Îşi închipuie că ar ajunge la fericire îmbunătăţindu–şi situaţia materială. Dar mizeria lui este în primul rând de ordin moral. Omul este nefericit pentru că este păcătos. Să înceapă prin a se întoarce la Dumnezeu, pentru a se teme de El şi a umbla pe căile Lui! (v. 1). Atunci va vedea binecuvântarea extinzându–se peste tot ce este cu privire la el. „Evlavia este de folos la toate” (citiţi 1 Timotei 4.8). Aceasta nu semnifică faptul că vom avea o prosperitate care constă în a ne satisface poftele, ci că vom avea bucuria liniştită, aici, pe pământ, a favorii divine (vezi Psalmul 37.4).

Psalmul 129. Din „tinereţe”, în Egipt, Israel a suferit o aspră asuprire, însă nimic nu o va egala pe cea care va fi partea sa sub jugul lui Antihrist. Dar Hristos, luând chip de Rob, S–a identificat mai dinainte cu suferinţele poporului Său (comp. v. 3 cu Matei 27.26).

Domnul însă este şi drept (v. 4), astfel că cei răi vor fi smulşi (v. 6); ei nu vor face parte din snopii strânşi cu bucurie de marele Secerător (v. 7; Psalmul 126.5,6) şi nu vor avea nicio parte la binecuvântarea Împărăţiei (v. 8).