Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 13 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Îndreptățiți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, pe care Dumnezeu L-a rânduit ca ispășire, prin credința în sângele Lui.

    Romani 3.24,25


    Răscumpărarea reprezintă punctul de început al vieții și relației creștinului cu Dumnezeu. Multe și amare sunt experiențele care conduc sufletul către acest punct, însă ele nu sunt experiențele propriu-zis creștine. Răscumpărarea este în Hristos. Intrăm în toate binecuvântările ei prin credință, însă lucrarea a fost împlinită demult, păcatele noastre au fost purtate și ispășite la cruce. Apoi Dumnezeu a lucrat în conștiințele noastre și ne-a făcut să simțim nevoia de a fi curățiți. După aceea am experimentat nevoia de a fi eliberați, iar această nevoie ne-a condus și mai mult să prețuim lucrarea împlinită deja de Hristos. Acest lucru nu poate fi învățat prin experiență, deși experiența ne poate conduce către el; însă el nu poate fi învățat decât prin simpla credință în Hristos. Credința este mâna goală pe care o întindem pentru a fi umplută de El; iar adevărata credință este întotdeauna încercată, pentru că ea nu trebuie să-L aibă decât pe Domnul ca obiect.

    Din acest punct de vedere nu există măsuri de credință – credința este credință; și nu există credință în Domnul Isus care să nu mântuiască. Așa cum o picătură de apă este apă la fel ca întreg oceanul Atlantic, tot așa, credința este credință – fie ea mică sau mare. Credința face ca sufletul să se sprijine în întregime pe Dumnezeu și pe ceea ce El a spus, nu pe simțăminte și pe experiențe. Fără îndoială că atunci când credința este simplă vor urma simțăminte și experiențe corecte, însă ea se sprijină pe Cuvântul lui Dumnezeu, singura și adevărata ei temelie.

    F. G. Patterson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Din cauza frigului, leneșul nu ară; el va cerși la secerat, căci nu va avea nimic. Sfatul în inima unui om este ca o apă adâncă.

    Proverbe 20.4,5



    Strategia leneșului

    Scriitorul francez Voltaire avea un servitor peste măsură de leneș. Într-o zi, scriitorul trebuia să plece undeva. În vremea aceea, străzile erau pline de noroi și astfel încălțămintea trebuia să fie curățită după fiecare ieșire. Servitorul a fost anunțat că stăpânul trebuia să plece, însă acesta, fiind leneș, nu a curățat încălțămintea.

    — Pentru ce să vi le mai curăț, dacă peste două ore vor fi iarăși murdare?, a zis sluga.

    Voltaire a încălțat cizmele, așa murdare cum erau, a plecat și nu a zis nimic, prefăcându-se că uită să lase cheia de la cămara cu alimente. Servitorul a observat și a fugit după el.

    — Stăpâne, ați uitat să-mi lăsați cheia de la cămară; eu ce mănânc?

    — Dragul meu, pentru ce să mănânci, dacă peste două ore vei fi la fel de flămând?

    Cineva a afirmat: „Multe răutăți i-a învățat pe oameni lenea”. De omul leneș se apropie nu numai lipsa, ci și diavolul, cu patimile și ispitele lui. Când diavolul prinde pe cineva că stă degeaba, îl pune la lucru: îi dă unelte și în curând îi dă și plata. Și apoi să ne gândim la nenorocirile din multe familii. Mântuitorul a spus că, pe când dormeau oamenii, vrăjmașul a semănat neghină. Să ne lăsăm atenționați de aceste cuvinte ale Mântuitorului!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GARANȚIA IERTĂRII – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă ne mărturisim păcatele…” (1 Ioan 1:9)


    În ciuda bunelor noastre intenții și a eforturilor noastre, toți păcătuim față de legile lui Dumnezeu (vezi Romani 3:23). Așadar, ce-i de făcut? (1 Ioan 1:8-9): „Dacă zicem că n-avem păcat (refuzând să recunoaștem că suntem păcătoși), ne înşelăm singuri, şi adevărul (pe care îl prezintă Evanghelia) nu este în noi (nu locuiește în inimile noastre). Dacă ne mărturisim păcatele (de bună voie), El este credincios şi drept (loial față de propria Sa natură și față de promisiunile Sale), ca să ne ierte păcatele (va înlătura nelegiuirea) şi să ne cureţe (mereu) de orice nelegiuire (tot ce nu este în conformitate cu voia Sa; în scop, gândire și faptă)”

    Când vorbim despre iertarea lui Dumnezeu, e mai bine să cunoști decât să simți. Iată cum funcționează iertarea lui Dumnezeu: conștiința păcatului duce la convingerea de păcat, și convingerea de păcat duce la mărturisirea păcatului, iar mărturisirea păcatului duce la curățarea de păcat, iar curățarea de păcat duce la încrederea în Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3:21-22). Tu spui: „Nu mă simt vrednic de iertarea lui Dumnezeu!” Niciodată nu vei fi vrednic de ea!

    Iertarea lui Dumnezeu nu se bazează pe vrednicia ta, ci pe cea a lui Hristos! În plus, Dumnezeu nu este ca părinții tăi; El nu insistă cu „să-ți fie rușine, și să fii nefericit până-ți vei învăța lecția”, înainte de a te ierta. Asta ar însemna să ai un rol în câștigarea iertării Sale. Iertarea se primește prin har și numai prin har (vezi Efeseni 2:8-9). „Har” înseamnă „dar nemeritat.” Așadar, când (pentru că) Dumnezeu te iartă, onorează-L – iertându-te pe tine însuți și mergând mai departe!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 36:15-23


    Deşi sunt cărţi ale harului, „Cronicile” sunt totuşi obligate să concluzioneze: „şi n-a mai fost vindecare”, pentru că atunci când harul este dispreţuit, nu mai rămâne decât „o înfricoşătoare aşteptare sigură a judecăţii” (Evrei 10.27). Expresia din v.15: „Îi era milă de poporul Său”, devine în v. 17: „Nu a avut milă …”

    În acelaşi fel, Cel căruia „I se făcuse milă” de mulţimi a trebuit să pronunţe foarte curând o sentinţă irevocabilă împotriva cetăţilor din care ieşiseră mulţimile (Matei 9.36; 11.21, 23). În pofida acestui lucru, încă găsim aici harul divin. Cărţile Cronicilor, prin contrast cu cele ale Împăraţilor, trec foarte repede peste această tristă perioadă finală. Iar aceste cărţi nu se termină cu deportarea însăşi, ci cu decretul lui Cir care avea să-i pună capăt şaptezeci de ani mai târziu! Harul insondabil al lui Dumnezeu are astfel întotdeauna ultimul cuvânt.

    Putem vedea că aceste evenimente nu ni se relatează aşa cum ar face-o manualele noastre de istorie. Dumnezeu nu ne aduce la cunoştinţă fapte doar pentru a satisface interesul nostru intelectual sau pentru a ne mobila memoria. Intenţia Lui este să vorbească conştiinţelor noastre şi să ne atingă inimile. Şi-a atins El această ţintă pe când ţi S-a adresat ţie?

  • 12 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și poporul a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua și în toate zilele bătrânilor ale căror zile au urmat după Iosua, care văzuseră toate faptele mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.

    Judecători 2.7


    Este bine să ne amintim acest lucru. Credința de mâna a doua nu va rezista niciodată. Trebuie să existe o legătură vie care să conecteze sufletele cu Dumnezeu. Trebuie să avem dea face cu Dumnezeu pentru noi înșine, în mod personal, altfel vom eșua când va veni timpul testului. Exemplul omenesc și influența omenească pot fi foarte bune la locul lor. Era foarte bine ca ei să privească spre Iosua și spre bătrâni și să vadă cum aceștia Îl urmează pe Domnul. Este cu totul adevărat că „fierul se ascute cu fier; tot așa, un om ascute înfățișarea prietenului său” (Proverbe 27.17). Este foarte încurajator să fii înconjurat de un mare număr de slujitori devotați, este foarte plăcut să te poți afla în sânul unei colectivități loiale lui Hristos, Persoanei Lui și cauzei Lui. Dar, dacă aceasta este totul, dacă nu există un izvor profund de credință personală și de cunoștință personală, dacă nu va exista o relație și o comuniune personală, formată și susținută în mod divin, atunci sprijinul omenesc se va nărui; șuvoiul influenței umane va stagna, declinul general se va instaura, iar noi vom fi, în principiu, la fel ca Israel – care La urmat pe Domnul în zilele lui Iosua și ale bătrânilor, iar apoi a renunțat la mărturisirea Numelui Său – și ne vom întoarce la nebunia și la deșertăciunea acestei lumi prezente, care, în realitate, nu este mai bună decât Baal și Astarteea.

    Însă, pe de altă parte, când inima este deplin stabilită în adevărul și în harul lui Dumnezeu, când putem spune – așa cum este privilegiul fiecărui credincios adevărat să spună – „știu în Cine am crezut; și sunt convins că El poate să păzească ce Iam încredințat pentru ziua aceea” (2 Timotei 1.12); atunci, chiar dacă toți sar lepăda de mărturisirea publică a lui Hristos și chiar dacă neam afla lăsați fără ajutor omenesc sau fără suport din partea unui braț omenesc, vom descoperi că „temelia lui Dumnezeu” este sigură ca întotdeauna și că drumul credinței va fi atât de neted înaintea noastră, ca și cum mii de credincioși ar călători pe el cu hotărâre și energie sfântă.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă este vreo cale rea în mine și du-mă pe calea cea veșnică!

    Psalmul 139.23,24



    Cercetare atentă

    Pentru că sunt mai în vârstă, mă duc regulat la un control medical. Chiar dacă mă simt sănătos și nu am dureri fizice, merg anual la medic. Acest control medical este important pentru mine, pentru că poate scoate la iveală ceva ce ar duce la o boală gravă, dacă nu ar fi depistat din timp. De fiecare dată îl rog pe medic să mă controleze temeinic, iar problemele descoperite să le trateze, dacă este posibil.

    Tot așa s-a comportat David cu privire la viața sa de credință. El L-a rugat pe Dumnezeul său: „Cercetează-mă … Vezi dacă este vreo cale rea în mine”. Astfel I-a dat Domnului ocazia să-l cerceteze complet și fără condiții. A fost gata să se lase corectat, pentru că a dorit să înainteze pe calea care avea aprobarea lui Dumnezeu.

    Chiar dacă te simți sănătos din punct de vedere spiritual, iar conștiința nu te acuză, un control regulat este foarte bun. Lasă ca lumina Cuvântului lui Dumnezeu să lumineze inima și viața ta. Roagă-L pe Domnul să te îndrume în viața ta de credință. Atunci vei putea recunoaște din timp dacă un obicei sau un lucru rău ar căuta să se strecoare în viața ta. Corectează-le cu ajutorul Domnului, ca să nu cazi într-un păcat sau să ajungi pe o cale rea.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU LOCUIEȘTE ÎN CASA LAUDEI – Fundația S.E.E.R. România

    „Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel” (Psalmul 22:3)


    Locul în care trăiești este casa sau „locuința” ta. Așadar, când Îl lauzi pe Dumnezeu, tu spui: „Simte-te ca acasă, Doamne!” Unde locuiește Dumnezeu? El are numeroase adrese, și una dintre ele este „lauda”! Așa cum ne bucurăm de profunzimea intimității cu cei dragi acasă, tot așa lauda creează o părtășie profundă între noi și Dumnezeu. Așa cum vorbele de dragoste și apreciere aduc doi oameni laolaltă, tot la fel cuvintele de laudă ne apropie mai mult de Dumnezeu.

    Versiunea New King James a Bibliei prezintă acest verset din Psalmul 22:3 astfel: „Tu ești sfânt, așezat pe tronul laudelor lui Israel.” Să remarcăm exprimarea „așezat pe tron.” Japonezii au un mod foarte frumos de a spune lucrul acesta. Amintindu-și că împăratul lor era purtat pe tron și cei care se aflau în jurul său se opreau și se plecau până la pământ, ei spun: „Când ne închinăm lui Dumnezeu, creăm un scaun… pe care El vine și se așează!” De cinci ori ni se poruncește în două versete alăturate să-i „cântăm laude” lui Dumnezeu. „Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratul nostru, cântaţi! Căci Dumnezeu este împărat peste tot pământul: cântaţi o cântare înţeleaptă!” (Psalmul 47:6-7). Când Dumnezeu repetă același lucru de cinci ori, în două versete, El o face pentru că dorește să fie sigur că înțelegem mesajul. S-ar putea să spui: „Dar nu am ureche muzicală.”

    Ascultă un cântec de laudă și fredonează și tu melodia așa cum poți, dar din inimă. David a scris (Psalmul 63:3-4): „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta, deci, toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 36:1-14


    În ansamblul său, poporul lui Iuda nu urmase exemplul lui Iosia. Multe semne indică aceasta. Ascultarea de lege le fusese impusă. La momentul Paştelui, arătaseră mult mai puţină bucurie şi spontaneitate decât la Paştele lui Ezechia. A fost necesar ca împăratul şi conducătorii poporului să dea animalele pentru sacrificii (35.7-9). Acum, când credinciosul Iosia a fost scos din scenă, când cel drept a fost „luat (sau strâns, adunat) dinaintea răului” (Isaia 57.1), nimic nu-L mai reţine pe Domnul să împlinească judecata faţă de Iuda.

    Atunci evenimentele se petrec repede: Se succed patru suverani: Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin şi Zedechia; unul mai rău ca altul. Spiritul lor de revoltă le-a oferit întâi egiptenilor, apoi babilonienilor, ocazia să intervină în treburile micii împărăţii. Potrivnicul şi vrăjmaşul intră pe porţile Ierusalimului (Pl. Ier. 4.12) şi, în trei rânduri, atât obiectele Templului cât şi persoanele suferă aceeaşi soartă, fiind înstrăinate, parţial, în Babilon.

    Versetul 14 şi următoarele scot în evidenţă faptul că mai-marii preoţilor şi poporul împart răspunderea împăraţilor lor în judecata care-i loveşte.

  • 11 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

    Romani 13.1


    Atitudinea creștinului față de autorități poate fi rezumată printr-un singur cuvânt: supunere. Trebuie să evităm să ne împotrivim autorităților, iar motivul este unul la care trebuie să luăm bine seama: ele sunt instituite în mod divin, iar a te împotrivi lor înseamnă a te împotrivi lui Dumnezeu, iar cei care fac un asemenea lucru își vor purta judecata. În aceste versete (Romani 13.1-7), autoritățile sunt privite în caracterul lor potrivit scopului divin, nu potrivit felului în care se achită de responsabilitatea lor.

    Vedem cu tristețe cum o astfel de autoritate a fost și este abuzată în mod frecvent. În timpul când această epistolă a fost scrisă, Nero tocmai se suise pe tronul imperial al Romei, iar omul care a scris epistola avea în curând să sufere multe lucruri rele din partea autorităților religioase din Ierusalim. Citiți Fapte 23.5 și 26.25, remarcând felul cum, în aceste împrejurări, Pavel a practicat ceea ce dă ca învățătură aici. Într-o singură împrejurare suntem absolviți de necesitatea de a ne supune autorităților, anume atunci când ele ne cer să acționăm în neascultare față de Dumnezeu. Într-un astfel de caz trebuie să ascultăm de cea mai înaltă Autoritate, așa cum Petru a spus: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni” (Fapte 5.29).

    Dacă privim doar la starea în care autoritățile sunt astăzi, vom fi cu siguranță plini de confuzie. Sub sloganul libertății există cele mai cumplite tiranii și sunt comise cele mai înfiorătoare atrocități. Dar, dacă privim în Cuvântul lui Dumnezeu, totul devine simplu. Nu suntem lăsați în lume ca să întocmim sau să schimbăm autorități, ci să căutăm interesele Domnului nostru, în timp ce ne supunem autorităților și le onorăm, oricare ar fi ele.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit conduși de Duhul Sfânt.

    2 Petru 1.21



    Cine a compus poezia?

    Într-o dimineață, învățătoarea a găsit o poezie pe catedra ei. Fiecare rând era scris cu o altă culoare și cu un alt scris.

    „Cine a compus această poezie frumoasă?”, a întrebat ea surprinsă. Nicolae a răspuns: „Eu am scris primul rând cu un pix roșu”. Matei a continuat: „Și eu al doilea, cu un pix albastru”. Învățătoarea i-a întrerupt: „Pixurile sunt doar uneltele cu care ați pus cuvintele pe hârtie. Dar cine a compus poezia? Cine dintre voi este autorul?”. Copiii au răspuns în cor: „Liliana! Ea a compus poezia, ca surpriză pentru ziua dumneavoastră de naștere, iar noi am scris-o pe hârtie”.

    Unii consideră Biblia ca fiind o colecție de texte omenești. Ei văd doar uneltele pe care Dumnezeu le-a folosit: îl văd pe cel care a scris Legea, pe Moise, îl văd pe păstorul și regele David, pe vameșul Matei, pe doctorul Luca sau pe Simon Petru pescarul.

    Desigur, scriitorii Bibliei sunt diferiți. Totuși, nu ei au fost aceia care au compus această lucrare armonioasă. Dumnezeu Însuși i-a inspirat, cuvânt cu cuvânt, prin Duhul Sfânt, ce anume să scrie fiecare, în timpul său și la locul său. Astfel, această carte formează un întreg ca un diamant. Ea este Cuvântul lui Dumnezeu adresat nouă, oamenilor. Acest Cuvânt este și astăzi tot așa de actual ca odinioară, când a fost scris.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII CREDINCIOS LUI HRISTOS! – Fundația S.E.E.R. România

    „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15)


    Într-o zi, un prieten al lui Chuck Swindoll l-a oprit din studiul său ca să-i spună „adevărul în dragoste” (vezi Efeseni 4:15). Prietenul i-a spus: „Nu cred că vei cădea din punct de vedere moral sau etic. Dar ceea ce mă îngrijorează, cu privire la tine, este că s-ar putea să fii ispitit să-L lași pe Dumnezeu și timpul petrecut în studiul Scripturilor să devină, din ce în ce, mai puțin important pentru tine. Vreau să te îndemn să nu lași ca aceste lucruri să se întâmple.” Swindoll a pus cuvintele acestea la inimă și a scris aceste cinci promisiuni pentru sine. (Și dacă ești serios în devotamentul tău față de Hristos, trebuie să-ți faci și tu asemenea promisiuni!):

    „1) Promit ca în studiul meu să continuu aceeași muncă originală și asiduă. Oamenii la care sunt chemat să merg merită cele mai bune eforturi ale mele.

    2) Promit să-mi păstrez inima pentru Dumnezeu. Asta înseamnă că mă voi ruga des și cu ardoare și Îi voi fi credincios Lui și chemării pe care mi-a făcut-o.

    3) Promit să dau periodic socoteală, deoarece o viață de singuratic nu numai că este nebiblică, dar e și periculoasă.

    4) Promit să rămân credincios familiei mele. Soția mea merită timpul meu, afecțiunea mea și atenția mea neîmpărțită. Copiii mei care acum sunt mari merită și ei la fel.

    5) Promit să fiu eu însumi și nimic altceva.”

    Referitor la cea de-a doua promisiune: A-i fi devotat lui Dumnezeu nu te face ciudat, critic, antisocial sau izolat de lume. Nu, te face să fii cea mai bună versiune a ta – cea pe care, de fapt, o dorește Dumnezeu. Așa să-ți ajute El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 35:15-27


    Pagina este pe punctul de a fi întoarsă. Domniile groaznice ale lui Manase şi Amon L-au determinat pe Domnul să ia o decizie irevocabilă cu privire la Iuda. Dar ce frumos este să vedem harul producând încă o dată, în această perioadă finală, o renaştere ca cea a lui Iosia!

    Judecata lumii actuale este şi ea la uşă. Toate lucrurile ne-o arată. Totuşi, chiar în timpuri ca acestea, Duhului lui Dumnezeu Îi face plăcere să facă treziri ici şi colo. Dorinţa Lui este să se facă o trezire întâi în inima fiecăruia dintre noi.

    Iată cum acest Paşte readuce în minte zilele de altădată, mergând nu numai până la cele ale lui Solomon şi ale lui David, ci până la ale lui Samuel. Totul este în armonie; fiecare se află la locul lui; dragostea frăţească este la lucru. Această imagine străluceşte cu atât mai mult cu cât se află intercalată între domniile rele ale împăraţilor precedenţi şi decadenţa finală care va urma.

    Sfârşitul lui Iosia nu este la înălţimea vieţii pe care a dus-o el. Ca şi Ezechia, se încurcă în relaţiile sale cu puterile politice ale timpului. În pofida unui avertisment care venea din partea lui Dumnezeu Însuşi, i se opune lui Faraon şi îşi găseşte moartea într-o bătălie în care n-ar fi trebuit să se angajeze.

  • 10 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Purtând întotdeauna în trup omorârea lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru; pentru că noi, cei care trăim, întotdeauna suntem dați morții datorită lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie arătată în carnea noastră cea muritoare.

    1 Corinteni 4.10,11


    Pentru a face față responsabilității noastre avem nevoie de veghere continuă și de o credincioșie neabătută. Aceasta vrea apostolul să sugereze când spune: „Întotdeauna purtăm în trupul nostru omorârea lui Isus”. Momentele de relaxare sunt cele mai periculoase perioade din viața noastră. Uităm așa de des că mijlocul trebuie să ne fie întotdeauna încins și că, după ce am luat întreaga armură a lui Dumnezeu și am biruit totul, trebuie să rămânem în picioare.

    În același timp avem nevoie să învățăm să fim necruțători în judecata de sine. De multe ori suntem ca Saul, care a cruțat cele mai bune oi și vite, sub pretextul că erau destinate slujbei Domnului. Nu, nimic nu trebuie cruțat, ci tot ceea ce ține de mine, ca om natural, tot eul, carnea, tot ceea ce sunt eu, trebuie dat morții. Atunci, și numai atunci, Hristos va străluci. Pentru împlinirea acestui scop este Dumnezeu nevoit adesea să acționeze atât de aspru cu privire la noi; căci vasul de lut trebuie spart, dacă vrem ca lumina dinăuntru să strălucească.

    Unde însă – ar putea întreba cineva – se găsește puterea pentru a face față unei asemenea responsabilități? Nu poate fi găsită decât în preocuparea cu Hristosul aflat în slavă. „Iar noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului” (2 Corinteni 3.18). Fiind astfel transformați, asemănarea cu Hristos va străluci în afară și vom reflecta slava prin care suntem schimbați.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să găsească favoare înaintea mai-marelui casei turnului.

    Geneza 39.21



    Să suferi nevinovat

    Pentru că nu a cedat ispitei păcatului, Iosif a ajuns în temniță. Temător de Dumnezeu – aceasta era acuzarea lui. Trebuia să sufere fără să existe, așadar, un motiv întemeiat. Pentru el, o conștiință bună înaintea lui Dumnezeu era mai prețioasă decât o viață plăcută, deși condițiile din închisoare nu erau ușoare. Psalmul 105.18 dă glas durerii sale: „I-au strâns picioarele în butuci”.

    Dumnezeu a văzut că Iosif a rămas statornic și că nu a păcătuit nici când a fost ispitit, nici când încercarea devenea tot mai grea. Acest tânăr suferea în închisoare fără să se revolte. Pentru a-i întări credința, Domnul i-a arătat lui Iosif că era cu el și că aprecia credincioșia lui. Domnul l-a eliberat din închisoare, deși nu imediat. Tot Domnul a făcut ca Iosif să fie bine văzut de supraveghetorul închisorii.

    Această istorie veche din Biblie este foarte actuală. Dacă tinerii nu se lasă seduși de păcat, pentru că vor să păstreze o conștiință bună, vor suporta consecințele. Dumnezeu este de partea lor, îi întărește pe cale și le dăruiește pacea Sa în inimă. Dumnezeu aprobă și apreciază o viață trăită cu evlavie și supunere față de El: „este un lucru demn de laudă dacă cineva, pentru conștiința lui față de Dumnezeu, suferă întristare, îndurând pe nedrept” (1 Petru 2.19).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CONTROLEAZĂ-ȚI GÂNDIREA! – Fundația S.E.E.R. România

    „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbele 1:5)


     Pe măsură ce îți analizezi greșelile, îți dai seama că mintea ta din acel moment a fost cea care le-a provocat, și din acest motiv trebuie să-ți controlezi gândirea. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa.” Cum facem lucrul acesta? Învățând să apreciem modul în care gândesc ceilalți și stând mereu în preajma celor care sunt diferiți de tine. Tu vei gândi la fel ca aceia cu care îți petreci timpul. Când petreci timp cu cei care gândesc altfel decât tiparele, probabil vei fi un deschizător de drumuri. S-o recunoaștem: de fiecare dată când găsim un mod de a gândi care dă roade, cea mai mare tentație a noastră este să ne bazăm pe el la nesfârșit – chiar dacă în anumite situații nu dă rezultate.

    Când ai ca scop protejarea succesului de care te bucuri deja, pui frână procesului care te poate duce spre un succes și mai mare! E bine să păstrezi o tradiție veche, dar trebuie să ții minte că fiecare tradiție a fost o idee bună la început, poate chiar una revoluționară, dar nu toate tradițiile sunt o idee bună pentru viitor. Când te agăți de ceva care este deja fixat, te opui schimbării – chiar și schimbării în bine. De aceea este important să-ți pui la încercare gândirea.

    Dr John Maxwell scrie: „În anii tinereții, nu vei greși atât de tare pe cât cred unii. În anii bătrâneții, nu vei avea atâta dreptate pe cât cred alții. Iar în toți ceilalți ani, vei fi mai bun decât ai crezut că poți fi!” Așadar, începe – măcar de astăzi – să-ți controlezi gândirea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 35:1-14


    Celebrarea Paştelui de către Iosia şi popor ocupă aici aproape întregul capitol, în timp ce 2 Împăraţi nu i-a consacrat decât trei versete (23.21-23). Este rezultatul întoarcerii la Domnul, la care am asistat în capitolul anterior. Paştele era pentru Israel cea dintâi instituire divină (prin lege). Dumnezeu li-l dăduse chiar înainte ca ei să fi părăsit Egiptul. El reprezenta memorialul marii eliberări a lui Israel.

    Un astfel de „memorial” au şi copiii lui Dumnezeu de astăzi (1 Corinteni 11.24-25). În jurul Mesei Domnului, în fiecare zi dintâi a săptămânii, cei răscumpăraţi îşi aduc aminte de marea lor mântuire şi de Cel care a împlinit-o. Ce caracterizează în acelaşi timp şi Paştele de atunci şi închinarea creştină de astăzi? În primul rând, prezenţa chivotului: Hristos (v. 3). Apoi, în mod necesar, sfinţenia: Chivotul fiind sfânt, trebuia ca leviţii să se sfinţească, ca să fie potriviţi acestei prezenţe. În sfârşit, motivul însuşi al sărbătorii era aducerea de jertfe. Ele ne reamintesc de jertfa pe care fiecare credincios este chemat să o ofere, nu numai duminica, ci fără încetare, lui Dumnezeu: „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15).

  • 9 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă aș fi privit nelegiuirea în inima mea, Domnul nu m-ar fi auzit.

    Psalmul 66.18


    Există condiții morale importante pentru a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune. Umblarea noastră trebuie să fie sfântă (Psalmul 66.18), iar dacă ne amintim că fratele nostru are ceva împotriva noastră, trebuie mai întâi să ne împăcăm cu el (Matei 5.23). Trebuie de asemenea să dorim cu sinceritate să ascultăm de Cuvânt. Iată câțiva pași care se vor dovedi folositori:

    Să avem răbdare. Graba sugrumă și tulbură rugăciunea. Este mai bine să petrecem câteva minute așteptând în prezența Domnului, decât o jumătate de oră, privind la ceas din minut în minut. Trebuie să fim răbdători și să așteptăm ca Dumnezeu să ne ofere lumina, înțelepciunea sau puterea de care avem nevoie. Iar în timp ce așteptăm putem citi un pasaj din Scriptură. Nu trebuie să fie un întreg capitol; câteva versete pot fi suficiente. Să citim aceste versete de două sau de trei ori, de fiecare dată așteptând să primim ceva nou. Mai întâi, semnificația generală a textului, apoi semnificația lui specifică, iar apoi mesajul lui pentru noi personal.

    Apoi să medităm la ceea ce am citit. Au fost instrucțiuni de care trebuie să ascultăm, sau promisiuni pe care să ni le însușim, sau principii după care să ne rânduim umblarea, ori atenționări cu privire la vreun lucru rău, pe care trebuie să-l evităm? A fost vreun gând nou cu privire la Dumnezeu, la Hristos sau la Duhul Sfânt? Să încercăm să descoperim ceea ce Dumnezeu dorește să ne învețe și să luăm seama la lucrurile respective!

    Urmează rugăciunea: mai întâi, să parcurgem gândurile pe care Domnul ni le-a dat din ceea ce am citit. Să-L lăudăm și să ne închinăm înaintea măreției Lui, să-I vorbim cu simplitatea și cu dragostea cu care un copil îi vorbește tatălui său și, deopotrivă, cu respectul cu care un slujitor îi vorbește stăpânului său.

    Apoi vin cererile noastre, pentru alții, pentru noi înșine și pentru lucrarea Domnului în general. În timpul zilei, să căutăm să vorbim și altora cu privire la „mana” pe care am strâns-o de dimineață – să n-o neglijăm, lăsând-o să facă viermi!

    W. S. Ibrahim

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău!

    Amos 4.12



    Ești pregătită?

    Astăzi Ana a fost trezită de un apel telefonic: unul dintre prietenii ei a murit noaptea trecută! Ana este șocată. „Îngrozitor!”, se gândește ea. „Ieri seară era plin de viață, iar astăzi este mort, victima unui accident de circulație”. Îngrozită, Ana stă pe marginea patului: „Ce ar fi fost dacă aș fi fost și eu în mașina lui…?”.

    Sunetul telefonului ei mobil îi întrerupe gândurile. Citește mesajul prietenei ei: „Ești pregătită?„. Ana aruncă o privire pe fereastră. Mașina prietenei ei este deja în fața casei. Ea trece în fiecare dimineață pe aici pentru a o lua. „Nu, așteaptă-mă puțin, vin imediat„, răspunde Ana.

    „Ești pregătită?” Cu privire la vestea morții însă, această întrebare, aparent banală, capătă proporții. Ana nu mai scapă de această întrebare. I se pare că astăzi i-o adresează altcineva. „Nu, nu sunt pregătită! Nu pot să mor! Nu vreau să-L întâlnesc pe Dumnezeu. Asupra mea apasă nedreptățile înfăptuite, comportamentul meu ușuratic, goliciunea vieții mele, nesiguranța înaintea veșniciei.”

    Ana încearcă să găsească răspunsuri și, căutând, Îl găsește pe Isus! Își pune încrederea în El și își predă viața în mâinile Lui. Pentru că Domnul Isus a murit și pentru păcatele ei, de acum nu se mai teme. Acum spune cu certitudine: „Sunt pregătită”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNTOARCE-TE ȘI SUPUNE-TE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Întoarce-te… şi supune-te” (Geneza 16:9)


    Citim în Biblie: „Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea. Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie… El a zis: „Agar, roaba Sarei, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.” Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta şi supune-te sub mâna ei.” Îngerul Domnului i-a zis: „Îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa şi ea va fi atât de multă la număr că nu va putea fi numărată.” (Geneza 16:6-10).

    Agar a ascultat și, când s-a născut fiul ei Ismael, Dumnezeu i-a zis: „cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte şi voi face din el un neam mare” (Geneza 17:20).

    Pentru cei mai mulți dintre noi nu e deloc populară ideea de a ne supune (a consimți, a ne lăsa în mâinile cuiva, a ne preda); or, în acea zi, Dumnezeu a trimis-o pe Agar într-un loc al supunerii. Dar ea a ascultat, și El a binecuvântat-o! Să remarcăm întrebarea pe care i-a adresat-o îngerul, deoarece ar putea fi o întrebare pe care ți-o pune Dumnezeu și ție: „De unde vii şi unde te duci?”

    Dacă auzi întrebarea aceasta, oprește-te și gândește-te înainte să răspunzi. Dumnezeu, care cunoaște începutul și sfârșitul și care scoate lucruri bune din cele rele, vrea ce e mai bun pentru tine! Chiar dacă e greu, când Îl asculți, El te va binecuvânta. El îți va da harul să înduri și puterea să lupți și să faci lucruri care altfel nu s-ar putea realiza. Dacă încerci să scapi de situația ta prezentă, e posibil să fugi de lecția pe care vrea Dumnezeu s-o înveți și de răsplata care te așteaptă la capătul lecției, sau dincolo.

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Întoarce-te și supune-te!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 34:1-7; 34:29-33


    Iosia semnifică: „Cel căruia Dumnezeu îi poartă de grijă”. Şi toţi credincioşii am avea dreptul să purtăm acest nume frumos. Însoţit încă de la naştere de această purtare de grijă, la vârsta de şaisprezece ani, Iosia începe să-L caute pe Domnul. El întreprinde apoi marea lucrare de trezire pe care am văzut-o în 2 Împăraţi 22 şi 23.

    Şaisprezece ani este poate vârsta unora dintre cititorii noştri. Ei nu mai sunt copii; viaţa li se deschide înainte cu toate posibilităţile ei. Tinereţea reprezintă un capital preţios, oferit de Dumnezeu. Cum îl vor folosi? Unii îl irosesc prosteşte … şi îi culeg mai apoi roadele amare. Alţii, mai prudenţi din punct de vedere omenesc, îşi dedică zilele tinereţii pentru pregătirea unei poziţii avantajoase. În sfârşit, alţii, cei mai înţelepţi, procedează precum Iosia. Întâi Îl caută pe Domnul, apoi pun totul în acord cu voia Lui (Matei 6.33). Legea a fost regăsită în templu în timpul acestor strădanii. Pentru a face tot poporul să beneficieze de ea, Iosia trebuie să-i oblige săL slujească pe Domnul (v. 33). Este semn rău! Oare ascultarea faţă de Domnul nu trebuie întotdeauna să izvorască din dragostea noastră pentru El? „Aceste cuvinte pe care ţi le poruncesc astăzi să fie în inima ta” spunea Moise poporului în momentul când le dădea această carte (Deut. 6.6).

  • 8 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile.

    Evrei 7.26


    Adesea spunem despre preoția Domnului Isus că este mai bună decât cea levitică. Să vedem însă câteva dintre motivele pe care Epistola către Evrei ni le oferă în această privință.

    1. Preoția Lui este de un ordin superior – este o preoție melhisedehică. În contrast cu preoții leviți, care erau rânduiți potrivit legii unei porunci pământești, Hristos este rânduit potrivit puterii unei vieți nepieritoare (Evrei 7.11-16).

    2. Preoția Lui este continuă și neschimbătoare. El nu va muri niciodată, spre deosebire de preoții leviți (Evrei 7.23,24).

    3. El este sfânt, fără răutate și fără pată, în contrast cu preoții de sub lege, care erau oameni păcătoși și care, prin urmare, trebuiau să aducă jertfe mai întâi pentru ei înșiși (Evrei 7.26,27).

    4. El a adus o jertfă pentru păcat perfectă atunci când S-a jertfit pe Sine Însuși, în contrast cu jertfele levitice care niciodată nu puteau înlătura păcatul (Evrei 10.11,12).

    5. Preoția Sa oferă acces tuturor celor credincioși în însăși prezența lui Dumnezeu. Preoția levitică nu putea oferi niciodată așa ceva (Evrei 4.14-16).

    6. El este perfect capabil să simpatizeze cu slăbiciunile celor ai Săi, lucru pe care preoții levitici nu-l puteau face decât parțial (Evrei 4.14-16).

    7. Marii preoți din vechime intrau într-un Loc Preasfânt făcut de mâini. Hristos a intrat în cerul însuși, pentru a Se înfățișa înaintea lui Dumnezeu pentru noi (Evrei 9.24). Prin urmare, având un asemenea Mare Preot, să ne apropiem de El cu o inimă adevărată și cu o deplină siguranță a credinței (Evrei 10.19-25).

    G. W. Steidl

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului.

    Efeseni 2.1,2



    Ce a făcut Dumnezeu pentru noi

    Cu cât devenim mai conștienți de pustiul provocat de păcat în viața noastră, cu atât mai bine recunoaștem cât de mult a lucrat Dumnezeu în harul Său pentru mântuirea noastră.

    Înainte de pocăința noastră ne aflam într-o stare rea: pentru Dumnezeu eram morți în păcatele noastre. În același timp am trăit în lume și sub influența diavolului. Am făcut voia proprie și am dus o viață păcătoasă, care nu a avut nicio valoare pentru Dumnezeu.

    În Romani 3 este scris: „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu”. Aceste cuvinte se referă și la noi. Noi nu am trăit corect și drept. Mai mult: eram încăpățânați și nu voiam să ne întoarcem de pe calea greșită. În inima noastră nu exista nicio dorință după Dumnezeu, care este drept și plin de bunătate.

    Dar Dumnezeu a luat inițiativa. Rezolvarea trebuia să vină din partea Lui. Ce a făcut El? A încercat El să ne educe, să ne îmbunătățească sau să ne învețe? Nu, nicidecum! Pentru mântuirea noastră a fost nevoie de mult mai mult.

    Pentru a ne scoate din starea noastră de moarte, El ne-a dăruit o viață nouă: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos …” (Efeseni 2.4).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (6) – Fundația SEER

    „Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)


    Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu când moartea îți ia pe cineva drag. Satan va încerca să te tulbure cu gânduri de remușcare referitor la ce ai făcut și ce nu ai făcut pentru persoana iubită, câtă vreme era în viață. Nu-l asculta! Biblia îl numește „pârâșul” și „acuzatorul”. În schimb, bucură-te că persoana pe care ai iubit-o, era într-o relație bună cu tine și cu Domnul, și că vă veți reîntâlni în ceruri pentru veșnicie.

    Oprește-te și jelește, iar când această perioadă va lua sfârșit, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.” (1 Tesaloniceni 4:13-14). „Trupul este semănat în putrezire, şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară, şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă, şi înviază în putere.” (1 Corinteni 15:42-43).

    „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3).

    Apostolul Pavel scrie: „Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” Sprijină-te pe aceste cuvinte din Scriptură și vei găsi mângâiere atunci când treci prin asemenea dureri sufletești.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 33:14-25


    Nu numai că harul lui Dumnezeu se lasă mişcat de rugăciunea stăruitoare a lui Manase, dar îi oferă încă o dată ocazia să repare, într-o anumită măsură, răul pe care-l făcuse mai înainte. În adevăr, există întoarceri la Dumnezeu şi pe patul de moarte. Dar dacă aceste întoarceri oferă posibilitatea salvării sufletului, ele nu mai lasă timp pentru a-I mai putea servi Domnului aici jos, pe pământ. Şi asta ar fi o pierdere mare pentru eternitate! (2 Corinteni 5.10; 1 Corinteni 3.15).

    Dovada convertirii este dată de roadele ei. Toată Iuda este martoră a convertirii lui Manase. Falşii dumnezei, pe care-i servise atât de mult, sunt respinşi; închinarea la idoli este înlocuită de închinarea faţă de Domnul, în adevăr, semn al unei adevărate convertiri (1 Tesaloniceni 1.9). Acest cuvânt semnifică o întoarcere, o schimbare completă a direcţiei. Domnul Isus devine scopul vieţii, iar întreaga energie pusă până atunci în slujba lumii şi a păcatului este înlocuită prin devotamentul faţă de Domnul.

    Amon n-a tras nici un profit de pe urma exemplului tatălui său (Ieremia 8. 12). Smerenia nu îşi găseşte loc în inima lui. De aceea trece „ca floarea câmpului” după expresia profetului: „Vântul Domnului suflă peste ea” (Isaia 40.6-7).

  • 7 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine.
    Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el.

    Apocalipsa 3.20; Ioan 14.23


    Din aceste două pasaje aflăm că sufletul ascultător se bucură de un caracter al părtășiei total necunoscut celui care trăiește întrun anturaj lumesc.

    Aceasta nu are legătură, nici pe departe, cu chestiunea iertării sau a îndreptățirii. Toți credincioșii sunt îmbrăcați în aceeași haină imaculată a dreptății, toți stau înaintea lui Dumnezeu prin aceeași îndreptățire. Aceeași unică viață se revarsă de la Capul din cer prin toate mădularele de pe pământ. Acest lucru este clar. Învățătura cu privire la aceste importante chestiuni de mai sus este pe deplin și în mod clar dovedită în Scriptură.

    Dar nu trebuie să uităm că îndreptățirea este un lucru, iar efectele care decurg din ea, cu totul altceva. Una este să fii copil și alta este să fii copil ascultător. Desigur că un tată îl iubește pe un copil ascultător și îl va face cu precădere părtaș la gândurile și planurile lui. Nu va fi acest lucru adevărat și cu privire la Tatăl nostru ceresc? Indiscutabil! Ioan 14.23 confirmă din plin acest lucru; mai mult, acolo ni se arată că este o ipocrizie să pretinzi că Îl iubești pe Hristos și să nu „păzești cuvintele Lui”. „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu.” Prin urmare, dacă nu păzim cuvintele lui Hristos, aceasta este o dovadă sigură că nu umblăm în dragostea Numelui Său. Dragostea noastră pentru Hristos se dovedește prin împlinirea poruncilor Lui și nu doar prin faptul că spunem: „Doamne, Doamne”. Degeaba spui: „Eu, domnule, mă duc”, când nici prin gând nuți trece să te duci (vedeți Matei 21.2832)!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cumpără adevărul, și nu-l vinde, înțelepciunea, învățătura și priceperea.

    Proverbe 23.23



    Lucruri pe care nu le vei regreta:

    • Dacă ai distrus o scrisoare făcută la mânie pentru un prieten.

    • Dacă ai fost un împlinitor al voii lui Dumnezeu.

    • Dacă ai acceptat Cuvântul lui Dumnezeu pentru orice situație din viața ta.

    • Dacă ai cerut iertare unui prieten, pentru a salva o prietenie.

    • Dacă ți-ai încredințat viitorul necunoscut în mâna Dumnezeului Atotcunoscător.

    • Dacă ai pus capăt unor certuri care ar fi ruinat reputația cuiva.

    • Dacă prin sfaturi și exemplu personal ai ajutat un tânăr care a alunecat să se ridice.

    • Dacă ai fost amabil cu orice persoană în vârstă.

    • Dacă te-ai înfrânat de la vorbire de rău în timp ce alții găseau o mare plăcere în aceasta.

    • Dacă ți-ai iubit munca ta, care ți-a fost un bun sigur într-o lume nesigură.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (5) – Fundația SEER

    „Domnul este aproape de cei cu inima infranta” (Psalmul 34:18)


     


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 33:1-13


    Domnia lui Manase bate un dublu record: este cea mai lungă (cincizeci şi cinci de ani) şi cea mai rea. Cum se explică această durată de excepţie, de vreme ce nedreptatea era insuportabilă în ochii lui Dumnezeu? Cunoaştem motivul şi ne minunăm: este răbdarea harului. Să nu uităm că aceasta caracterizează cele două cărţi ale Cronicilor de la un capăt la celălalt. După ce a vorbit lui Manase şi poporului său, deşi ei nau vrut să asculte (v.10), Domnul foloseşte limbajul lanţurilor şi al captivităţii, care este, în sfârşit, ascultat. Exemplul lui Manase ne învaţă că nu există păcătos atât de mare căruia Dumnezeu să nu poată să-i schimbe inima. Şi această istorie, din toată Scriptura, este una dintre cele mai încurajatoare. Să nu considerăm niciodată că o persoană este prea mult legată de păcat pentru a nu mai putea fi mântuită.

    De asemenea, în această domnie lipsită de evlavie a lui Manase, avem rezumată istoria profetică a lui Israel. Numele acestui împărat semnifică „uitare” şi ne reaminteşte de declaraţia Domnului: „Poporul Meu M-a uitat de zile fără număr” (Ieremia 2.32). Exilul actual al lui Israel sub jugul naţiunilor este consecinţa acestui abandon; dar tot el va fi, ca şi în cazul lui Manase, mijlocul de trezire, în cele din urmă, a conştiinţelor şi a inimilor lor.

  • 6 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fă bine slujitorului Tău, și voi trăi și voi păzi Cuvântul Tău … Sunt străin în țară; nu-mi ascunde poruncile Tale … Sunt tovarășul tuturor celor care se tem de Tine și al celor care păzesc rânduielile Tale.

    Psalmul 119.17,19,63


    Meditații asupra Psalmului 119 (4)

    Psalmistul descrie cele trei feluri de relații în care se află. Prima este relația sa cu Dumnezeu, iar el se numește pe sine: „Slujitorul Tău”. Era slujitorul lui Dumnezeu, gata să facă voia Stăpânului său. Dorea să asculte de Dumnezeu și, prin urmare, putea spune: „Fă bine slujitorului Tău, și voi trăi și voi păzi Cuvântul Tău”. El dorea să-L urmeze, ca slujitor al Său. Cu toții, frați și surori, suntem slujitori ai Domnului Isus. Aceasta este relația noastră cu El. Trebuie să-L slujim cu credincioșie pe acest pământ.

    Apoi psalmistul descrie relația sa cu lumea din jur. El este străin aici. Cât de mult simțim că suntem străini în această lume? „Nu-mi ascunde poruncile tale.” El nu era călăuzit de felul de gândire al lumii, ci de Cuvântul lui Dumnezeu, de poruncile Lui, fiindcă era străin pe acest pământ. Cu cât studiem mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât vom înțelege mai bine că suntem străini aici și că izvorul bucuriei și al binecuvântării noastre se află în altă parte.

    Psalmistul este un slujitor al Domnului, este străin în această lume, însă este și tovarășul tuturor celor care se tem de Dumnezeu și care păzesc Cuvântul Lui, fiindcă unii ca aceștia trăiesc potrivit acelorași standarde ca el. Și ei sunt străini pe pământ, sunt slujitori ai Domnului și, prin urmare sunt tovarăși ai lui.

    M. Vogelsang

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții.

    Romani 8.2



    Legea păcatului

    Marius ține în mână o minge. Ce se întâmplă dacă îi dă drumul din mână? Desigur, ea va cădea la pământ, căci este supusă legii gravitației. Dar dacă aruncă cu toată puterea mingea în sus, ce se întâmplă? Ea va urca, iar apoi va cădea imediat pe pământ. Impulsul pe care îl poate da Marius este mai slab decât forța de atracție a pământului. Și noi toți suntem supuși acestei legi fizice.

    Tot astfel există o lege morală, pe care Pavel o numește „legea păcatului” (Romani 7.23). De când a păcătuit Adam, toată omenirea este supusă acestei legi. Toți urmașii lui simt nevoia de nestăpânit de a păcătui. Nici mustrările de conștiință, nici prescripțiile religioase, nici codul moral – nimic nu-l poate elibera pe om de această lege. Indiferent că vrem să acceptăm sau nu, suntem sclavii păcatului. Acest lucru s-a confirmat de milioane de ori pe parcursul generațiilor.

    Numai Domnul Isus poate să ne elibereze de „necesitatea” de a păcătui a naturii în care ne-am născut (Ioan 8.36). Să credem în El și în lucrarea Lui de răscumpărare, și vom primi o viață nouă și Duhul Sfânt! Atunci „legea păcatului” trebuie să se supună unei noi legi: „legea Duhului de viață în Hristos Isus”. Duhul Sfânt dă noii vieți putere să facă binele. De aceea, dacă „umblăm în Duhul”, nu vom ceda păcatului.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (4) – Fundația SEER

    „Impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea…” (1 Corinteni 10:13)


     


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 32:16-33


    În cartea 2 Împăraţi (cap. 18 şi 19) am citit în detaliu remarcile jignitoare ale lui Rab-Şache, urmate de scrisoarea din partea împăratului Asiriei. Cum răspunde Ezechia? El se roagă! Împreună cu Isaia strigă la Dumnezeu în această privinţă. Iată cea mai mică adunare de rugăciune. Dar Domnul a prevăzut-o şi ea are o putere irezistibilă, conform promisiunii Lui: „Dacă
    doi dintre voi se vor învoi … asupra oricărui lucru, orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18.19). Vedem astfel pe de o parte doi oameni rugânduse, iar pe de cealaltă parte, o armată formidabilă. Victoria este a primilor; masa atacatorilor este zdrobită, fără ca aceştia să-şi poată explica cum. Şeful lor se întoarce „cu fa    ţa ruşinată (lit: cu ruşinea feţei)”, pentru a pieri, la rândul său, asasinat de cei doi fii ai săi.

    După împăratul Asiriei vine împăratul spaimelor: Moartea (Iov 18.14), vrăjmaş încă mai înfricoşător, care se prezintă pentru a-l înghiţi pe Ezechia. Dar şi contra acestuia rugăciunea lui este suverană şi Dumnezeu îl scapă din nou.

    Observăm cu tristeţe că această fericită domnie nu se sfârşeşte fără o pată întunecată: o gravă slăbiciune, generată de mândrie, care va fi urmată de umilinţă, iar apoi de restaurare.

  • 5 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, mergi la mare și aruncă o undiță și ia primul pește care vine; și, deschizându-i gura, vei găsi un stater; ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.

    Matei 17.27


    Petru și Domnul său (7) – „Pentru Mine și pentru tine”

    Această întâmplare este unică în Evanghelia după Matei. O temă interesantă în această Evanghelie este felul cum Domnul dorește să Se identifice cu noi. Îl vedem pe Hristos „cu noi”, ca Dumnezeu (capitolul 1.23); trăgând la același jug cu noi, ca Învățător (capitolul 11.29,30); în mijlocul nostru, atunci când suntem strânși pentru numele Său (capitolul 18.20); cu noi până la sfârșitul veacului, ca Domn înviat (capitolul 28.20). Vedem acest lucru evidențiat în cuvintele lui Hristos către Petru: „Pentru Mine și pentru tine„.

    Petru a fost întrebat de către cei care strângeau taxa pentru templu: „Învățătorul vostru nu plătește didrahmele?”. Petru, dorind ca Domnul său să fie văzut ca un bun iudeu, s-a grăbit și a răspuns: „Ba da!”. Realitatea este că el nici nu cunoștea răspunsul. Domnul a știut tot ceea ce se întâmplase, iar când Petru a intrat în casă, l-a întrebat: „Ce gândești, Simone? Împărații pământului de la cine primesc vamă sau taxă? De la fiii lor, sau de la străini?”. Petru a răspuns corect: „De la străini”, iar explicația Domnului a venit: „Deci fiii sunt scutiți”.

    Semnificația acestor cuvinte este pe cât de clară, pe atât de profundă. Hristos, Fiul Marelui Împărat (Matei 5.35), îl identifică acum pe Petru cu Sine ca fiu. După aceea, Domnul creației a pregătit exact suma necesară pentru taxă prin intermediul unui pește. Cel care cunoștea gândurile lui Petru știa și unde să găsească un pește care să aibă în gură banii necesari. „Ia primul pește care vine.” Apoi Domnul, într-un mod minunat și plin de har, îl identifică pe Petru cu Sine Însuși: „Dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine”. Suntem fii și suntem liberi (Galateni 3.26). Să ne folosim libertatea pentru gloria Domnului!

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

    Luca 19.10



    Căutare și mântuire

    Dumnezeu cunoaște întreaga noastră neputință de a ne ajuta pe noi înșine și de a ieși din starea de vinovăție. El nu ne-a văzut numai ca vinovați, ci și fără puterea de a ne face mai buni. A văzut că suntem pierduți. Dacă cineva vrea să fie mântuit, aceasta se poate numai prin Domnul Isus. Noi suntem pierduți! Orice strădanie proprie de a ne salva dovedește numai realitatea că suntem pierduți. În această stare nenorocită a omenirii a intervenit Dumnezeu trimițându-L pe Fiul Său, ca să-i caute pe cei pierduți și să-i găsească. Isus Hristos este Salvatorul nostru! Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât L-a dat pe Fiul Său să săvârșească ispășirea pentru păcate (Ioan 3.16). Adevărul lui Dumnezeu descoperă atât de limpede greșelile noastre omenești. Să ne gândim mereu că omul, în starea sa firească, „este întuneric”; nu doar că se află în întuneric, ci el însuși este întuneric. „Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul” (Efeseni 5.8). Nu există nicio cunoaștere adevărată a lui Dumnezeu, nicio lumină, nicio speranță decât numai în Domnul Isus Hristos: în afară de El, totul este întuneric moral. Să reținem acest adevăr în inimile noastre și să ne încredem în Cel care a murit pentru noi! Dacă dorim mântuirea sufletelor noastre, trebuie să știm că ea se găsește numai în Domnul Isus Hristos, care a spus: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

    „Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrânări… noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate vesteji.” (1 Corinteni 9:25)


    Ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu, când îți dai seama că faci excese! Studiile confirmă faptul că astăzi mai mult de jumătate din populația lumii occidentale mănâncă prea mult. Dacă ești și tu una dintre persoanele care se luptă cu problema mâncatului excesiv, iată vestea bună: Dumnezeu te poate ajuta să câștigi lupta!

    De multe ori, problema nu este ce mănânci tu, ci ce te mănâncă pe tine. Noi mâncăm prea mult pentru a ne găsi alinarea și eliberarea de stres și anxietate, dar e o rezolvare pe termen scurt și nu funcționează. Psalmistul s-a dus direct la rădăcina problemei: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Dumnezeu te poate elibera de gândurile anxioase sau toxice din mintea ta. Duhul Sfânt este cel mai mare terapeut din lume. Când te predai Lui și Îl rogi să locuiască în tine, descoperi că „roada Duhului este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23). El îți poate da puterea de a-ți controla pofta de mâncare și te poate ajută să trăiești după acest verset: „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). Așa că, fă din acest verset rugăciunea ta zilnică!

    Iar cuvântul pentru tine astăzi este următorul: cu ajutorul lui Dumnezeu, poți evita excesele!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 32:1-15


    Ne puteam aştepta ca „aceste lucruri şi această credincioşie“, plăcute lui Dumnezeu, să-i fie insuportabile marelui Vrăjmaş. Ele l-au făcut să se ridice împotriva lui Israel şi a împăratului lor.

    Bucuria pe care o putem experimenta în Domnul nu trebuie să ne facă să uităm de existenţa acestui adversar care dă târcoale în jurul nostru ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită (1 Petru 5.8). Satan deci va prelua ofensiva. El îl îndreaptă împotriva Ierusalimului pe puternicul împărat al Asiriei, care începe prin a adresa poporului un mesaj ameninţător şi perfid: „Ezechia” le spune el, „vă amăgeşte ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete” (v. 11). Mare minciună! Nu erau cămările templului pline cu grămezi de provizii strânse încă de pe vremea când în ţară era belşug (31.10-11)? Şi, graţie apeductului pe care împăratul tocmai îl construise (comparaţi v. 4 cu 2 Împăraţi 18.17; 20.20), în interiorul cetăţii curgea apă proaspătă.

    Tot aşa
    vorbeşte Înşelătorul şi astăzi. A-l asculta, încercând totodată să rămânem aproape de Domnul Isus, înseamnă să ne expunem la lipsuri şi privaţiuni. Dar noi ştim că adevărul este reversul a ceea ce spune el. Hristos este pâinea vieţii (Ioan 6.48, 51) şi sursa de apă vie (Ioan 7.37), în timp ce, în afara Lui, domneşte setea (v. 4).

  • 4 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor!

    Psalmul 84.1


    Inima care L-a găsit pe Dumnezeu tânjește după a locui împreună cu El. Această dorință i-a făcut pe ucenici, pe muntele schimbării la față, să ridice acolo trei corturi. Totul avea un caracter iudaic, bineînțeles, însă ei nu puteau suferi gândul că Domnul avea să plece. Doreau ca El să rămână cu ei; doreau să-L țină aici jos. Domnul nu putea rămâne aici, însă le-a lăsat, lor și nouă, cuvinte de mângâiere, precum: „Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14.2).

    Un lucru nou este scos aici în evidență, într-un mod minunat, anume că omul va locui împreună cu Dumnezeu, în casa Lui Însuși. Domnul Isus nu putea sta cu preaiubiții Săi ucenici aici, fiindcă pământul este întinat, însă El îi va lua pe cei ai Săi la Sine Însuși, acolo unde este sfințenie și unde orice lucru este potrivit cu nevoile și cu cerințele sfințeniei. Cei ai Săi vor locui împreună cu El. „Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu” (Ioan 17.24).

    Primul gând în inima lui Moise, în timp ce reamintea de minunile și de harul eliberator al lui Dumnezeu, era dorința de a-I construi o casă: „El este Dumnezeul meu și Îi voi face o locuință” (Exod 15.2). Versetul 13 însă ne oferă gândul deplin al credinței: „Prin îndurarea Ta, ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuința sfințeniei Tale”. În versetul 17 găsim promisiune clară cu privire la acest lucru nou: o locuință împreună cu Dumnezeu, locuință pe care El Însuși a făcut-o. Iată ce va face El pentru ei; nu doar o odihnă în pustie, ci scopul binecuvântat al lui Dumnezeu de a-i aduce în sanctuarul său, pe care El Însuși l-a făcut! Omul să locuiască împreună cu Dumnezeu! Minunat lucru! Gândul cu privire la acest lucru nou îmi umple sufletul cu cea mai adâncă bucurie.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima.

    Ieremia 17.9



    Remediu pentru inimă

    Un comerciant a fost invitat de un fabricant la o petrecere. Acesta avea o vilă frumoasă și impunătoare într-un parc. La petrecere erau prezenți cam o sută de invitați. Întâlnindu-și gazda, comerciantul i-a zis:

    — Dragul meu, ce bine îți merge! Trăiești ca un rege; ai o proprietate frumoasă, o fabrică importantă, o soție bună și copii încântători.

    — Da, ai dreptate; îmi merge bine. Dar nu mă întreba cum merge aici, înăuntru! și a arătat spre inimă.

    În lumea în care trăim, noțiunile despre familie, societate, sinceritate, adevăr, respect și prietenie au ajuns astăzi în decădere. Oamenilor li se expun tot felul de abateri de la bunul simț. Te îngrozești numai când vezi titlurile de ziare sau de cărți – ce să mai spunem când le citești! La tot pasul găsești jocuri de noroc, tot ce mulțumește mândria omului, distracții care duc de multe ori la păcat și la robie. Nimic însă pentru inimă! Nimic pentru aspirațiile înalte ale sufletului omului! Ce poate fi mai nefericit decât o inimă bolnavă? Toate ofertele lumii nu pot aduce nicio rază de speranță!

    Singurul remediu îl găsim în credința în Domnul Isus. Mântuitorul vrea și poate să ne dăruiască o inimă nouă și un sens nou în viață. Pentru aceasta Și-a dat viața la crucea de pe Golgota. Să ne punem încrederea în acest Mântuitor!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BAZEAZĂ-TE PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) – Fundația SEER

    „Făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă” (Psalmul 119:50)


    Bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu când ești în suferință! Uneori Dumnezeu te scoate din situația în care te găsești. Alteori, El te trece prin ea și te face mai puternic, dovedindu-Și dragostea și credincioșia față de tine. Uneori, El te scapă de durere; alteori, El te sprijină în mijlocul durerii. Dacă astăzi ești în suferință, citește următoarele promisiuni din Cuvântul lui Dumnezeu și bazează-te pe ele: „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.” (Psalmul 119:50) „Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău! Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.” (Psalmul 119:76-77). „Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit. Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.” (Psalmul 25:16-18). „Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme.” (Psalmul 34:17-20). „Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti slava mea!” (Ieremia 17:14). Putem observa că promisiunile lui Dumnezeu ne dau viață și ne mângâie în toate necazurile noastre.

    Biblia este o rețetă de la Marele Doctor Însuși, iar eticheta medicamentului spune așa: „Fără contraindicații! Se administrează ori de câte ori este nevoie!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 31:9-21


    Împăratul îi întreabă pe preoţi şi pe leviţi cu privire la „grămezi„. În acelaşi fel, Domnul ia notă de tot ceea ce dăm (sau nu dăm) pentru El. Vor fi totdeauna lucruri puţine: „cinci pâini de orz şi doi peştişori”, dar El le poate transforma în „mare abundenţă“. Şi încă va mai rămâne ceva după ce fiecare se va fi săturat (v.10; vezi Ioan 6.12 şi de asemeni Maleahi 3.10). Nimic din ceea ce ne dă Dumnezeu nu trebuie să se piardă sau să se risipească.

    Sunt desemnaţi supraveghetori şi administratori. Funcţiile lor constau pentru unii în a veghea asupra proviziilor, iar pentru ceilalţi în a „împărţi cu credincioşie fraţilor lor” (v. 15). „Încolo”, spune apostolul, „se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios”(1 Corinteni 4.2). Pavel însuşi a dat un exemplu în acest sens, când a mers personal la Ierusalim ca să ducă darurile strânse pentru sfinţii de acolo (Romani 15.25-26; 1 Corinteni 16.3-4). Dar această credincioşie este la fel de importantă când este vorba de hrana
    spirituală a poporului lui Dumnezeu.

    Ezechia a făcut ceea ce era bine şi drept şi adevărat. „A lucrat cu toată inima”. Frumos rezumat al activităţii sale. Fie ca Domnul să poată spune acelaşi lucru despre fiecare dintre noi la sfârşitul lucrărilor noastre!

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne