Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 3 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul spusese lui Avram: „Ieși din țara ta și din rudenia ta și din casa tatălui tău, în țara pe care ți-o voi arăta”.

    Geneza 12.1


    Credința poate adormi atunci când ne preocupăm cu propriul confort și nu cu planul lui Dumnezeu. Avraam n-a căzut în această cursă. El a schimbat ceea ce îi era familiar cu ceea ce îi era necunoscut și, în consecință, a primit multe binecuvântări.

    Trăirea prin credință este răspunsul corect atunci când Dumnezeu ne cheamă să mergem înainte. Chemarea sa poate veni la noi la orice vârstă și în orice situație. Avraam avea șaptezeci și cinci de ani când și-a început călătoria. David era un tânăr păstor atunci când a fost uns ca împărat (1 Samuel 16.11-13). Pavel L-a întâlnit pe Domnul pe când mergea să-i prindă pe cei credincioși din Damasc; după convertirea sa, el a devenit instrumentul Domnului pentru mântuirea națiunilor (Fapte 9.1-6; 22.21). Chemarea noastră poate nu va fi atât de radicală, însă va implica întotdeauna înaintarea prin credință.

    A urma chemarea lui Dumnezeu include și momente de punere la încercare. Avraam, ca fiecare dintre noi, a avut biruințe și căderi. Chemarea de a-și părăsi țara a fost întâmpinată cu o credință puternică și cu o acțiune imediată. Ca rezultat, Domnul a promis o mare binecuvântare pentru el și pentru urmașii lui. O foamete a produs însă un răspuns diferit din partea lui Avraam: o coborâre în Egipt, o minciună cu privire la relația lui cu Sara și o mustrare din partea lui faraon. Răspunsul nostru la poruncile lui Dumnezeu are o mare importanță (vedeți Geneza 12.10-20). Prin acțiunile noastre putem aduce binecuvântări sau suferințe.

    Ascultarea de Domnul poate fi uneori inconfortabilă. Cei care ne sunt aproape pot pune la îndoială motivațiile noastre sau pot fi împotriva deciziilor pe care le luăm. În consecință, câteodată putem fi tentați să nu facem ceea ce Dumnezeu ne cere. Credința însă ne ține pe drumul ascultării, ne face să înaintăm pe el și să experimentăm astfel binecuvântările care decurg din relația cu Hristos.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „V-am iubit”, zice Domnul! Și voi ziceți: „Cu ce ne-ai iubit?”.

    Maleahi 1.2



    Dragostea lui Dumnezeu

    Dumnezeu permite să se vestească evanghelia în timpul actual de har. El ne spune tuturor: „V-am iubit”. Dar mulți pun această afirmație sub semnul întrebării. Ei cred că Dumnezeu nu-i iubește, pentru că au trecut prin multe încercări. Ei nu înțeleg de ce o duc așa de greu și Îl întreabă cu amărăciune pe Dumnezeu: „Cu ce ne-ai iubit?”.

    Nici eu nu pot să înțeleg tot ce permite Dumnezeu în viața mea. Totuși, sunt convins că El mă iubește. El mi-a dat o dovadă de netăgăduit: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4.9).

    Din dragoste pentru mine, Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ și L-a dat la moarte, pentru ca vina mea să poată fi ștearsă. Cu toate că eu am păcătuit împotriva Lui și nu am întrebat de El, Dumnezeu m-a primit când m-am întors la El prin credința în Mântuitorul Isus Hristos. Niciodată nu voi putea înțelege că Dumnezeu m-a iubit așa de mult. Totuși Biblia mă asigură că nimic și nimeni nu mă poate despărți de dragostea Sa (Romani 8.39).

    Nimeni nu poate să spună: Dumnezeu nu mă iubește! Crucea de la Golgota arată contrariul. Acolo Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său din dragoste pentru toți oamenii, ca oricine crede în Domnul Isus să fie mântuit.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI STABILEȘTI SCOPURILE (3) – Fundația SEER

    „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta” (Proverbele 3:5)


    Încrede-te în Domnul mai mult decât te încrezi în tine însuți! Asta nu înseamnă că trebuie să-ți trăiești viața îndoindu-te de tine însuți, criticându-te sau fiindu-ți teamă să acționezi, ca nu cumva să faci vreo greșeală. Când recunoști și îmbrățișezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ai acces la puterea de care ai nevoie pentru a-l duce la îndeplinire. Falsa smerenie îți va crea un handicap spiritual, mental și emoțional, și te va împiedica să înaintezi.

    Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profet, el a protestat: „Sunt un copil!” (Ieremia 1:6). Dar ascultă ce i-a zis Dumnezeu: „Nu zice: „sunt un copil” (v. 7). Pentru că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21), tu trebuie să înveți să rostești Cuvântul lui Dumnezeu peste viziunea pe care ți-a dat-o El. Da, e o greșeală să crezi că poți juca rolul lui Dumnezeu sau că El îl va juca pe al tău. Dar odată ce înțelegi care este misiunea ta și te alimentezi din puterea Sa, poți începe să crezi că vei reuși, indiferent care sunt obstacolele care îți pot apărea în cale. Când știi că faci voia lui Dumnezeu, că faci ce ți-a spus El, poți avea încredere fermă în aceste versete: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” (Zaharia 4:6). „Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.” (Iosua 23:10). „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3).

    Tu nu ești singur astăzi – Dumnezeu este cu tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 31:1-8


    Israeliţii care au răspuns chemării lui Ezechia au trăit experienţa prezenţei Domnului şi a bucuriei pe care ea o aduce. Ei pleacă acum, plini de entuziasm, pe întreg cuprinsul ţării, pentru a distruge toate urmele religiei idolatre. După ce au experimentat în mod personal valoarea adevăratei închinări din partea lui Israel, ei realizează acum cât de mult se depărtaseră de ea înainte.

    Acesta este un adevăr de o importanţă vitală! Pentru a fi în stare să judeci răul, trebuie înainte de orice să-L fi întâlnit pe Domnul. Nu poţi să-i ceri cuiva să respingă lumea şi idolii ei; asta ar însemna să-ţi pierzi timpul. Mai întâi trebuie să-i conducem la Isus şi apoi să aşteptăm roadele. Iată lecţia pe care ne-o oferă aici Ezechia!

    Binefacerea nu se desparte de celelalte jertfe (vezi Evrei 13.15-16). Cele dintâi roade şi zeciuielile sunt strânse în grămezi în perioada dintre cele două mari sărbători anuale care au urmat celei a Paştelui: Cincizecimea, în luna a treia, şi sărbătoarea Corturilor, în luna a şaptea (v.7). Împăratul aduce din averile lui ceea ce este necesar pentru arderile-de-tot şi poporul îl imită, cum făcuse deja când distrusese falşii dumnezei. Forţa exemplului este mai mare decât cea a cuvintelor. Să nu uităm faptul acesta şi în ceea ce ne priveşte pe noi (vezi 2 Tes. 3.7-9).

  • 2 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne.

    Romani 8.3


    Este de cea mai mare importanță să cunoaștem că Dumnezeu, în moartea lui Hristos, a rezolvat problema nu doar a păcatelor noastre, a vinei noastre, ci și pe cea a păcatului nostru, a naturii noastre rele – „Dumnezeu, trimițând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului și pentru păcat, a condamnat păcatul în carne”.

    Deci El a judecat deja păcatul, rădăcina și tulpina lui. Hristos a zdrobit toată puterea lui Satan (așa cum Dumnezeu a zdrobit în adâncul Mării Roșii întreaga putere a Egiptului – imaginea puterii lui Satan) în moartea Sa. Consecința acestui lucru este că eu, crezând în Hristos, sunt scos prin moartea Lui din starea în care mă aflam (sunt scos din Egipt) și, prin învierea Lui, sunt adus într-un loc nou, un loc (în Hristos Isus) unde nu numai că nu mai există nicio condamnare, dar unde legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții.

    Prin urmare, Dumnezeu poate spune acum celor credincioși: „Voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă, într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi” (Romani 8.9). Răscumpărarea noastră este în acest fel completă. Dumnezeu a acționat în favoarea noastră – toate cerințele Lui au fost întâmpinate și satisfăcute de către sângele lui Hristos – și nea scos din starea veche, aducându-ne la Sine Însuși. Am trecut deja din moarte la viață, moartea și judecata fiind lăsate pentru totdeauna în urma noastră. Nu mai suntem în firea păcătoasă, nu mai suntem priviți ca și copii ai lui Adam. Fiindcă am murit împreună cu Hristos, orice legătură cu vechea noastră stare a fost tăiată, iar acum suntem în Hristos, acolo unde El este, și în consecință suntem oameni răscumpărați.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mulțumind totdeauna Celui care este Dumnezeu și Tatăl, pentru toate, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

    Efeseni 5.20



    Fiți mulțumitori!

    Un renumit poet a mers odată în vizită la un bolnav, care întotdeauna era morocănos și mai mereu se plângea. „Mai întâi să mulțumim”, a spus poetul, „iar dacă nu veți putea face aceasta, o voi face eu în locul dumneavoastră”. Poetul s-a rugat pentru bolnav, mulțumindu-I lui Dumnezeu: pentru mâncarea acestuia, pentru patul bun, apoi pentru că familia sa, în ciuda firii sale nesuferite, îl trata atât de prietenos, pentru că putea să doarmă câteva ore pe noapte, precum și pentru multe alte binefaceri de care avea parte. După ce poetul s-a rugat un timp astfel, mulțumind mereu, bolnavul l-a întrerupt prin cuvintele: „Opriți-vă! Toată viața mea nu-mi voi mai deschide gura decât pentru a mulțumi!”.

    Instigatorul la nemulțumire este vrăjmașul cel vechi, diavolul. El a avut succes la primii oameni, sădind în inima lor nemulțumirea față de lucrarea lui Dumnezeu. Și noi moștenim această nemulțumire de la strămoșii noștri. Tot timpul găsim în firea noastră veche motive pentru a fi nemulțumiți. Dar lucrurile nu trebuie să rămână așa. Mântuitorul, prin jertfa Sa de la cruce, a adus posibilitatea de a primi o natură nouă, o gândire nouă, care privește lucrurile în lumina cerească. Și dacă suntem sinceri în fața lui Dumnezeu, vom constata că avem mai multe lucruri pentru care putem să-I mulțumim decât de care acum suntem nemulțumiți.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂȘTIGUL RECIPROC AL RELAȚIILOR – Fundația SEER

    „Fiecare din voi să se uite… la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

    Dacă singurul motiv pentru care ești darnic este să vezi ce poți primi ca răsplată, vei fi dezamăgit. Biblia spune: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora”. Atunci când te dăruiești unei persoane în scopul dezvoltării ei și pentru binele ei, atunci dăruiești cu adevărat – și Dumnezeu te va binecuvânta pentru asta!

    Dacă ești căsătorit sau dacă ești părinte, știi lucrul acesta din experiență proprie. Care este lucrul pe care soțul sau soția ta îl prețuiește cel mai mult? Banii din cont, sau timpul tău liber, pe care i-l dăruiești fără a aștepta ceva în schimb? Ce ar prefera să aibă copiii tăi? O jucărie, sau atenția ta neîmpărțită cu altceva? Cei ce te iubesc preferă să te aibă pe tine, nu ceea ce le poți da. E un lucru înțelept să investești în tine și în cariera ta, dar niciodată în detrimentul celor ce contează cel mai mult. Dacă ai succes în carieră, dar în familie ești un eșec, succesul tău va fi lipsit de valoare, iar regretele vor fi reale.

    Solomon a fost faimos pentru înțelepciunea și avuția sa. Cu toate acestea, el a scris: „Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt” (Eclesiastul 2:11). Învață din greșelile lui Solomon.

    Nu investi în lucruri, investește în relații. Iată cum ar trebui să funcționeze relațiile: „Câștigăm împreună – câștigăm de multe ori.” Când cauți binele altora, Dumnezeu îți promite că ți se vor întâmpla lucruri bune: „fiecare… va primi răsplata de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut”. (Efeseni 6:8)


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 30:15-27


    Asemenea împăratului din parabolă, Ezechia a făcut ca invitaţia harului să fie proclamată în toată ţara: „Iată, am pregătit ospăţul meu; … toate sunt gata. Veniţi…„ (Matei 22.4). Mulţi n-au luat-o în seamă, dar şi dintre cei care au venit, mulţi nu se sfinţiseră (v.17). Ce era de făcut? Ar fi trebuit trimişi acasă? Deloc! Întocmai cum invitaţii la marea sărbătoare primesc din partea împăratului câte o haină de nuntă, harul lui Dumnezeu se ocupă de curăţirea acestor israeliţi, ca să-i aducă într-o stare potrivită cu sfinţenia prezenţei Lui. Şi această curăţire este atinsă tocmai prin intermediul Paştelui pe care au venit să-l celebreze. Sângele animalelor înjunghiate le asigură sfinţirea.

    Gândurile ni se îndreaptă spre sângele lui Isus, Mielul sfânt al lui Dumnezeu, ce curăţă orice păcat (1 Ioan 1.7).

    În ce-i priveşte pe cei slabi şi ignoranţi, Ezechia, ca simbol al lui Hristos, mediază pentru ei înaintea lui Dumnezeu care iartă. Urmează sărbătoarea Azimelor. Ea ne  vorbeşte despre sfinţirea practică. O mare bucurie o însoţeşte, dovadă că punerea deoparte pentru Dumnezeu nu poate fi nicidecum sinonimă cu tristeţea. Şi rugăciunea purtătorilor de cuvânt ai poporului îşi atinge scopul: „s-a suit până la locuinţa cea sfântă a Domnului din ceruri”.

  • 1 Noiembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.

    Luca 23.43


    Cât de minunat strălucește harul în mântuirea tâlharului de pe cruce! Este clar că el n-avea nicio faptă bună în care să se încreadă. Nu făcuse nicio dărnicie, iar despre botez și despre Cina Domnului nu cunoștea absolut nimic. Într-un cuvânt, situația lui era complet disperată, în privința a ceea ce putea să facă el. Căci ce putea el să facă? Încotro să se îndrepte? Mâinile și picioarele îi erau bătute în cuie pe cruce. Mâinile sale, atunci când putuse să le folosească, se îndeletniciseră cu furtul și cu violența, iar acum erau țintuite pe cruce și nu mai puteau întreprinde nimic. Picioarele sale, atunci când le folosise, umblaseră pe căile nelegiuirii, iar acum erau și ele țintuite pe cruce și nu-l mai puteau purta nicăieri.

    Remarcați însă acest lucru! Deși sărmanul tâlhar nu-și mai putea folosi mâinile și picioarele (atât de indispensabile pentru o religie a faptelor!), inima și gura sa erau libere, iar acestea sunt exact lucrurile chemate la acțiune în religia credinței, așa cum citim în Romani: „Deoarece cu inima se crede spre dreptate și cu gura se mărturisește spre mântuire” (Romani 10.10).

    Scumpe cuvinte! Ce bine se potrivesc ele tâlharului de pe cruce! Cât de potrivite sunt ele pentru orice sărman păcătos, corupt și lipsit de speranță! Și fiecare dintre noi trebuie să fie mântuit în aceeași manieră ca tâlharul de pe cruce. Nu există două căi către cer. Există una singură, care pornește de la tronul lui Dumnezeu Însuși și ajunge acolo unde zace păcătosul vinovat, mort în păcate și în fărădelegi. Ea este marcată de har, de răscumpărare și de sângele ispășitor al lui Hristos. Aceasta este calea către cer, o cale pavată cu dragoste, stropită cu sânge și străbătută de oastea fericită a închinătorilor strânși din toate colțurile lumii, pentru a înălța imnul ceresc: „Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat!”.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Au silit pe un trecător care se întorcea de la câmp, pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să-I ducă crucea.

    Marcu 15.21



    Nu au vrut…

    Simon din Cirena se întorcea de la câmp în cetatea Ierusalim. Când s-a apropiat de cetate, a văzut că trei condamnați la moarte își duceau crucea spre locul executării. Doi dintre ei erau tâlhari care își meritau pedeapsa. Dar al treilea era pe nedrept condamnat.

    Simon a vrut să meargă acasă, dar deodată soldații l-au reținut și l-au silit să ducă crucea Domnului Isus. Astfel a trebuit să urmeze mulțimea de oameni. El a auzit cum vorbea Mântuitorul cu femeile care Îl urmau plângând. Ce o fi relatat Simon acasă despre această întâmplare?

    Un sutaș roman a urmărit răstignirea pe Golgota. El a auzit cuvintele despre iertare pe care Isus Hristos le-a spus de pe cruce. A văzut cum deodată totul s-a întunecat timp de trei ore. Apoi a văzut cum Mântuitorul Și-a dat duhul cu un strigăt puternic. Plin de mirare, sutașul a exclamat: „Cu adevărat, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Marcu 15.39).

    Nici Simon din Cirena și nici sutașul roman nu au vrut să aibă de-a face cu Isus Hristos. Dar Dumnezeu i-a condus la crucea Mântuitorului – și viața lor nu a rămas ca înainte.

    Poate nici tu nu vrei să auzi nimic despre Isus Hristos. Totuși această foaie de calendar se află în mâinile tale. Cum vei reacționa la mesajul ei? Vei crede în Fiul lui Dumnezeu?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    JERTFE DE BUN MIROS – Fundația SEER

    „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere” (Geneza 4:4-5)


    Cain a arat pământul, a semănat, a strâns recolta și I-a oferit lui Dumnezeu roadele muncii sale. A crezut că Dumnezeu va fi impresionat și că Se va simți obligat să-l binecuvânteze. Însă nu așa merg lucrurile cu Dumnezeu! Abel, pe de altă parte, I-a spus lui Dumnezeu: „Eu nu am făcut nimic. Tu ai creat mielul pe care îl aduc ca jertfă. Nu fac decât să-Ți dau înapoi ceea ce Îți aparține, și Te rog să-l binecuvântezi.” Și Dumnezeu așa a făcut! Poți spune multe despre cineva după felul în care se raportează la Dumnezeu.

    Unii dintre noi ne comportăm ca și cum Dumnezeu ne este dator. Alții suntem atât de impresionați de starea și de realizările noastre, pe plan spiritual, încât avem impresia că ne putem apropia de Dumnezeu cu fraze simandicoase, sau cu „surle și trâmbițe”. Însă Dumnezeu nu este impresionat, așa că haideți să fim serioși cu lucrurile spirituale! „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui.” De ce? Deoarece Abel, spre deosebire de fratele său, nu căuta recunoaștere în nicio privință. El dorea ca Dumnezeu să primească toată slava. O astfel de jertfă mișcă inima lui Dumnezeu și Îl invită să toarne peste viețile noastre cele mai bogate binecuvântări.

    Acestea fiind spuse, ce jertfă Îi aduci tu lui Dumnezeu astăzi? Realizările tale? Acreditările din partea vreunei denominațiuni religioase? Propriile tale resurse? Emoțiile tale superficiale? Dacă atât este tot ce ai, nu te deranja! Singurul lucru pe care ți-l cere Dumnezeu este să-ți deschizi inima cu smerenie și să-L lași să te modeleze în asemănarea cu Domnul Isus Hristos. Când faci lucrul acesta, se întâmplă extraordinarul. Prin faptul că reduci importanța propriilor tale interese și Îi oferi lui Dumnezeu o jertfă de bun miros, nu numai că El o va primi și o va respecta, dar El te va binecuvânta și te va echipa cu cele necesare pentru a-i binecuvânta la rândul tău pe alții. Așa funcționează lucrurile!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 30:1-14


    Inima înţeleaptă a lui Ezechia înţelege că Paştele trebuie să fie restabilit: acesta va avea loc în luna a doua, cum autoriza Numeri 9.11. Inima largă a lui Ezechia cuprinde întregul Israel, unde trimite soli … întocmai cum astăzi Domnul face publică, peste tot, invitaţia Lui de har. Oare vede El în noi acei servitori cărora să le poată încredinţa preţiosul mesaj? Ce conţine acest mesaj?

    1) „Întoarceţi-vă la Domnul”: pocăinţa.

    2) „Daţi mâna Domnului”: credinţa.

    3) „Veniţi la sfântul Lui locaş”: căutaţi locul prezenţei Sale.

    4) „Slujiţi Domnului”.

    5) În sfârşit: Să ştiţi că El este milos şi îndurător (v. 9).

         Un asemenea mesaj este întâmpinat cu mult dispreţ, iar atitudinea pe care prea mulţi oameni o au faţă de chemările harului este una de neîncredere sau de indiferenţă. Totuşi atenţionarea lor a meritat, pentru că unii s-au smerit şi au venit la Ierusalim, locul unde se strângea o mare adunare. Acolo continuă curăţirea începută prin leviţi. Altarele pe care Ahaz le făcuse pentru sine însuşi „în toate colţurile Ierusalimului” (28.24) ajung din urmă necurăţiile din templu, fiind şi ele aruncate tot în adâncul pârâului Chedron (29.16).

  • 31 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Astfel cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântare de bucurie în Sion. Și o bucurie eternă le va încununa capul; veselia și bucuria îi vor ajunge din urmă, durerea și suspinul vor fugi.

    Isaia 51.11


    Deși aceste cuvinte au fost scrise cu multe secole în urmă, împlinirea lor este încă viitoare. Vechiul Testament este scris din perspectivă iudaică, iar binecuvântările națiunii iudaice sunt în mod continuu accentuate pe paginile lui inspirate. Falimentul lui Israel, neascultarea și răzvrătirea lui i-au condus pe mulți să creadă că nu mai există vreo posibilitate de restabilire pentru acest popor. Realitatea uimitoare este însă că atât Vechiul cât și Noul Testament dau mărturie despre îndurarea minunată și despre îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu față de acest popor vinovat, care, în cele din urmă, va fi adus în binecuvântare.

    În timpul dispensației prezente a harului (de la cruce până la răpirea Adunării), orice credincios în Domnul Isus este achitat de vina păcatelor sale, însă Israel, ca popor, nu cunoaște încă această binecuvântare. După răpirea Adunării, Dumnezeu va începe o lucrare de har cu privire la Israel și mulți dintre iudei vor deveni „răscumpărați ai Domnului”.

    Atunci ei se vor întoarce în țară din locurile în care au fost împrăștiați; se vor întoarce la Dumnezeu și vor descoperi că El este perfect revelat în Hristos Isus și vor veni cu bucurie în Sion – adică la Ierusalim – centrul pământesc al lui Dumnezeu. Mai înainte, binecuvântările lor fuseseră trecătoare, însă atunci ei vor dobândi o bucurie permanentă, în timp ce suferința și necazul vor fi înlăturate pentru totdeauna.

    Noi, care vom fi în acel timp împreună cu Domnul Isus, vom fi martori la această măreață transformare și ne vom bucura împreună cu ei. Vom fi recunoscători să vedem multele suflete înnoite închinându-se Domnului Isus și având parte de mari binecuvântări pe pământ.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care-l vor asculta vor trăi.

    Ioan 5.25



    Ultima noapte (4)

    Dumnezeu, care cunoaște dorințele inimilor, a condus-o pe asistenta medicală să-i citească tânărului ceva din Biblie. „Dacă tu crezi că te încurajează, mă voi așeza și îți voi citi ceva din Biblie”. Tânărul s-a prins de această propunere cu nerăbdarea cu care un om aflat în cădere se agață de frânghia ce i se aruncă s-o apuce. „Da, da!”, a răspuns el. Asistenta a adus o Biblie și a deschis-o la întâmplare. Dumnezeu a permis ca Biblia să se deschidă la versetul de astăzi. A citit încet și clar. Acolo scria despre nevoia omului și despre dragostea lui Dumnezeu. Asistenta citea rar, iar tânărul asculta cu sete, încercând să prindă ceva care să-i dea un răspuns sufletului său. După ce a citit câteva pasaje, ea și-a ridicat ochii și a văzut o schimbare pe fața tânărului. Groaznica agonie dispăruse din ochii lui și a zis: „Acum nu mă mai așteaptă moartea; mă așteaptă viața veșnică. Isus Hristos mi-a dăruit-o. Spuneți-i mamei mele că Isus Hristos m-a mântuit în ultimul ceas al vieții”. Acestea au fost cele din urmă cuvinte. După câteva minute, tânărul a plecat liniștit la Păstorul cel bun care îl căutase și care Își găsise oaia pierdută.

    Nu mai știm nimic de asistentă, dar suntem siguri că toți cei care Îl primesc pe Mântuitorul în inima lor vor fi salvați pentru veșnicie. Acum este momentul potrivit, ca fiecare să-L accepte pe Isus Hristos în sufletul său. Orice amânare poate fi un prea târziu, un veșnic prea târziu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    COPIII DE AZI, ADULȚII DE MÂINE – Fundația SEER

    „Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara” (Psalmul 102:28)

    Când îi întrebi pe părinți ce-și doresc în viitor pentru copiii lor, vei auzi cuvinte precum: fericit, sănătos, împlinit, cu stare materială bună. Acestea sunt gânduri și aspirații frumoase, dar nu sunt garanții. Dar ce transformă un copil într-un asemenea adult? O copilărie plină de trofee și note bune? O viață la țară, departe de orașul plin de nelegiuiri? Petrecerea timpului liber într-un mod care să-l îmbogățească, cu ocupații nobile precum călătoriile sau muzica? Adevărul este că niciunul din aceste lucruri nu garantează fericirea viitoare. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-ți încurajezi copiii să studieze și să exceleze; când ai părinți care prețuiesc cunoașterea, asta poate face diferența. Calitățile importante, totuși, nu sunt exterioare, ci interioare.

    Psihologul Dr. Edward Hallowell spunea că, pentru a se simți în siguranță, copiii tăi trebuie să dezvolte două abilități cruciale:

    1) Capacitatea de a ține piept împotrivirilor.

    2) Capacitatea de a susține bucuria.

    El spune: „Viața este plină de dezamăgiri. Numai când o persoană greșește prima dată și învață să încerce, să încerce și să încerce din nou, va putea să beneficieze cel mai mult de pe urma competențelor sale.” Dar cum să-ți înveți copiii să fie bucuroși în fața necazului? Există o singură metodă: prezintă-le sursa bucuriei.

    Isaia scrie: „Mă bucur în Domnul… căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii…” (Isaia 61:10).

    David afirmă: „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11).

    Iar Ieremia adaugă și el: „cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16).

    Dumnezeu nu ne-a promis niciodată o viață fără probleme, dar în Cuvântul Său (Galateni 5:22) citim că: „Roada Duhului, dimpotrivă, este… bucuria…”! Cultiv-o de azi în viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 29:20-36


    Celor paisprezece leviţi şi fraţilor lor le-a luat nu mai puţin de şaisprezece zile ca să cureţe complet casa Domnului şi să pună totul înapoi în ordine. Totuşi, nu este suficient ca ea să fie „goală, măturată
    şi împodobită” (Matei 12.44). Închinarea faţă de Domnul trebuie acum restabilită. Deşi abia terminase sfinţirea sanctuarului, Ezechia nu mai pierde nici o clipă. El se scoală dis-de-dimineaţă ca să aducă sacrificii împreună cu mai-marii cetăţii şi cu preoţii (totuşi, fără să ia locul acestora
    din
    urmă,
    cum
    făcuse
    Ozia). Este de remarcat că arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat sunt pentru întreg Israelul. Să nu uităm niciodată: credincioşii care-şi amintesc de Domnul în jurul mesei Sale nu sunt decât o slabă „expresie    „
    a întregului popor al lui Dumnezeu. Pâinea şi vinul reamintesc de sacrificiul oferit lui Dumnezeu nu numai celor prezenţi acolo în mic număr, ci şi mulţimii celor răscumpăraţi care alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu pe pământ.

    În final, cântările acompaniază arderile-de-tot. Cântările nu pot veni înaintea lor. În afara lucrării de la Golgota nu sunt posibile nici o laudă şi nici o bucurie. Dar acum, când lucrarea este împlinită odată pentru totdeauna, serviciul adevăraţilor adoratori poate începe … ca să nu se mai sfârşească niciodată (Psalmul 84.4).

  • 30 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și bărbatul care s-ar purta cu mândrie, încât să nu asculte de preotul care stă să slujească acolo înaintea Domnului Dumnezeului tău sau de judecător, bărbatul acela să moară; și să cureți răul din Israel. Și tot poporul să audă și să se teamă și să nu se mai mândrească.

    Deuteronom 17.12,13


    Dacă apărea o problemă dificil de rezolvat, cei din popor erau îndemnați să meargă, pentru rezolvarea ei, la locul pe care Domnul urma să-l aleagă. Acolo judecata trebuia pronunțată de către preoți sau de către judecători. Apoi cei din popor trebuiau să asculte și să procedeze potrivit acelei judecăți. Dacă cineva acționa cu mândrie și nu se supunea, trebuia omorât, pentru ca toți să audă și să învețe să nu se poarte în felul acesta.

    Putem vedea trei lucruri importante aici. În primul rând, dacă cei din popor nu puteau rezolva o problemă, trebuiau să meargă la locul ales de Domnul. În al doilea rând, preoții și leviții aveau să dea instrucțiuni potrivite cu legea și cu gândul lui Dumnezeu. În al treilea rând, dacă cineva nu asculta de acestea, trebuia să fie dat la moarte.

    Ca aplicație morală, găsim această învățătură în Matei 18.15-17, unde avem prezentat un caz în care un frate păcătuiește împotriva altuia. Din cauza atitudinii trufașe a celui care a greșit, care nu vrea să asculte de cel pe care l-a nedreptățit, nici de alți frați, cazul devine tot mai dificil. Ce ne spune Domnul să facem? „Spune-l adunării!” Apoi, cu atitudine spirituală potrivită și conform învățăturii Scripturii, adunarea trebuie să-i vorbească acestuia. Dacă el refuză să asculte și de adunare, atunci „să-ți fie ca unul dintre națiuni sau vameș”. Este solemn să vedem cum un lucru, aparent atât de mic, poate conduce la o astfel de judecată. Totul însă este o chestiune de atitudine de inimă.

    „Tot astfel, voi, cei mai tineri, fiți supuși față de bătrâni și toți încingeți-vă cu smerenie unii față de alții, pentru că «Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți»” (1 Petru 5.5).

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile nelegiuirii.

    Psalmul 18.4



    Ultima noapte (3)

    Era noapte. Totul în jur era tăcut și nimic nu tulbura solemnitatea realității că Dumnezeu și veșnicia se aflau în fața tânărului. Și nu numai a lui, ci a fiecărui pământean. Cu un glas tremurat, tânărul a zis: „Peste câtă vreme?”. Asistenta medicală nu a îndrăznit să-i ascundă adevărul. Apoi a urmat un geamăt lung și disperat al tânărului: „Dar nu pot muri! Nu sunt pregătit pentru moarte!”. Apoi a pus o întrebare importantă, cea mai importantă întrebare a vieții: „Ce trebuie să fac, ca să fiu mântuit?”. Liniște deplină! Tot ce a putut asistenta să-i spună atunci, cu sinceritate, a fost: „Nu știu; nici eu nu sunt mântuită”. Cu o voce rugătoare, tânărul i-a zis: „Vreți să vă rugați pentru mine?”. Ea a zis: „Nu pot! Nu știu să mă rog!”.

    Ce momente de groază pentru cele două suflete! Amândoi erau pierduți, amândoi aveau nevoie de mântuire, amândoi aveau nevoie de pacea lui Dumnezeu. Groaza s-a așternut pe fața acelui tânăr. Ultimele grăunțe de viață se scurgeau din clepsidra vieții sale fără să găsească răspuns la marea întrebare: Ce trebuie să fac, ca să fiu mântuit? Asistenta era mai puțin marcată decât tânărul care se afla înconjurat de legăturile morții. Probabil se gândea, ca mulți alți tineri, că de o asemenea întrebare trebuie să se preocupe numai cei care sunt pe marginea mormântului.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRANA SĂNĂTOASĂ PENTRU MINTE – Fundația SEER

    „Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2)


    Hrana pe care o consumăm ne determină performanța. De aceea trebuie să avem grijă ce mâncăm, și ce le dăm de mâncare copiilor noștri, animalelor de companie și chiar mașinii pe care o avem. Dar în egală măsură, hrana este importantă pentru minte, mai ales dacă luăm în considerare aceste două legi care operează în viața noastră:

    1) Legea cunoașterii. Gândurile ne influențează emoțiile și comportamentul. Biblia spune: „el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbele 23:7). Domnul Isus a spus că un pom bun nu poate face fructe rele și un pom rău nu poate produce roduri bune (vezi Matei 7:18). Cu alte cuvinte, gândirea bună nu poate produce rezultate rele, la fel cum o gândire greșită nu poate produce rezultate bune!

    2) Legea expunerii. Biblia spune: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre.” Să ne gândim întotdeauna la ce fel de lucruri suntem cel mai mult expuși. Și pentru că violența, pofta și lăcomia sunt omniprezente în mass-media, nu este de mirare faptul că uciderile și imoralitatea sunt în creștere. Nu putem spune doar: „Citesc această revistă, mă uit la această emisiune, ascult această muzică, dar nu mă vor afecta.” Sociologia și psihologia ne confirmă ceea ce Dumnezeu a spus de la început: ne afectează! Unde mergem, ce citim (sau nu citim), la ce ne uităm, și chiar dorințele pe care le întreținem, toate acestea ne modelează gândirea.

    Apostolul Pavel scrie: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” (Coloseni 3:16). Așadar, când avem nevoie de hrană potrivită pentru minte, să ne aducem aminte de acest verset (Fapte 20:32): „Vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 29:1-19


    Deşi Cronicile nu menţionează aceasta, am atins punctul în care Domnul, prin împăratul Asiriei, vine să le ducă în robie pe cele zece seminţii ale lui Israel. Ahaz I-a dat lui Dumnezeu toate motivele ca să facă acelaşi lucru şi împărăţiei lui Iuda. Totuşi harul mai are încă o resursă, pe care nimic n-o lăsa să se întrevadă. Această resursă este un împărat credincios: Ezechia. Prin providenţa lui Dumnezeu, el a scăpat de îngrozitorul sacrificiu al copiilor în cinstea lui Moloh, pe care fraţii lui l-au suferit (28.3; 2 Împăraţi 23.10). El este „un tăciune scos din foc” (Zaharia 3.2). Ne putem da seama cât de mult trebuie să fi suferit acest tânăr în timpul domniei infame a tatălui său. Ca urmare, încă din prima lui zi pe tron, fără a pierde nici un moment, începe acţiunea de curăţire cu ajutorul preoţilor şi al leviţilor, care sunt menţionaţi pe nume. El începe în prima zi a primei luni a întâiului an (v. 3, 17)!

    Dragi prieteni, dacă n-aţi făcut încă aşa, începeţi fără întârziere să vă puneţi inimile în ordine. Deschideţi-I larg uşa, Lui, care doreşte să intre. Aruncaţi afară necurăţia tolerată sub domnia de până acum a prinţului întunericului. Sfinţiţi-vă inimile pentru Domnul Isus Hristos. El vrea să facă din ele o casă a Lui, de acum pentru totdeauna.

  • 29 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar din El, voi sunteți în Hristos Isus.
    Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost omenească; și credincios este Dumnezeu, care nu va îngădui să fiți ispitiți peste ce puteți, ci, împreună cu ispita, va pregăti și scăparea, ca voi să o puteți răbda.

    1 Corinteni 1.30; 10.13


    Sunt două căi în care poate fi privită poziția credinciosului – două căi în care această poziție este prezentată în Cuvânt. Credinciosul este prezentat ca fiind parte a Trupului al cărui Cap este Hristos. Acest Trup, al cărui Cap este Hristos, este prezentat ca formând un om, complet în orice privință. Acesta a fost adus la viață cu Hristos, înviat cu Hristos și așezat cu Hristos în locurile cerești. Acesta este una cu El, complet în El, acceptat în El, posedând viața Lui și stând în privilegiile pe care El le are înaintea lui Dumnezeu. Toate greșelile lui sunt șterse. El nu are nicio pată. Totul este plăcut și minunat înaintea ochilor lui Dumnezeu (vedeți 1 Corinteni 12.12,13; Efeseni 2.510; Coloseni 2.615; 1 Ioan 4.17).

    Dar, de asemenea, credinciosul este prezentat ca aflându-se în locul nevoii, al slăbiciunii și al dependenței, aici, jos, în această lume. El este întotdeauna expus la ispite, gata să se rătăcească, vulnerabil față de poticnire și față de cădere. Prin urmare, el are continuu nevoie de simpatia perfectă și de slujirea plină de putere a Marelui Preot, care stă întotdeauna în prezența lui Dumnezeu, în deplina valoare a Persoanei și a lucrării Sale, reprezentându-l pe credincios și susținându-i cauza înaintea tronului.

    Cititorul trebuie să cântărească ambele poziții în care se află cel credincios, pentru a putea vedea nu doar locul foarte înalt și privilegiat pe care îl ocupă în locurile cerești, în Hristos, ci de asemenea ce resurse bogate îi sunt pregătite, cu privire la orice nevoie și slăbiciune pe care le poate întâmpina aici, jos.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Omul nu este stăpân pe suflarea lui … n-are nicio putere peste ziua morții; în lupta aceasta nu este scăpare.

    Eclesiastul 8.8



    Ultima noapte (2)

    Asistenta stătea și se gândea: „Cum voi reuși să-i spun adevărul? Va da oare crezare cuvintelor mele, din moment ce doctorul l-a încurajat? La urma urmelor, ce câștig, dacă îl amărăsc spunându-i adevărul?”. Dar gândul dintâi i-a revenit: „Poate că trebuie să-și pună în rânduială unele lucruri sau să lase un mesaj”. Și-a terminat treaba, apoi cu pași șovăielnici s-a îndreptat spre salon, întrebându-se în sinea ei cum să spună o veste așa de îngrozitoare.

    Ajunsă la patul tânărului, acesta i-a zis: „Este bine că ați venit să mă vedeți. Doctorul mi-a spus că merg spre bine. Va mai dura mult până mă va externa? Ați putea să-i scrieți mamei mele și să-i faceți un mare bine?”. Asistenta medicală a tăcut o clipă; inima îi era răscolită în fața realității dure pe care dorea s-o pronunțe. Apoi a răspuns amabil, dar curajos: „Mă tem că doctorul te-a făcut să crezi un lucru neadevărat. Ești foarte bolnav. Te afli într-un pericol mai mare decât ar fi crezut oricare dintre noi la început”. Tânărul i-a zis: „Doar nu vreți să-mi spuneți că voi muri?”.

    Înfățișarea gravă a asistentei și lacrima care se rostogolea pe obraz îi aduseseră tânărului răspunsul. A urmat o pauză lungă. Tânărul fusese un bărbat puternic și nu o dată se confruntase cu moartea pe câmpul de luptă. Dar acum era ceva cu totul diferit; se afla în pragul morții. Și niciun muritor nu are nicio putere în fața acestei realități.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI ALEGI PARTENERUL – Fundația SEER

    „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi… cum poate sta împreună lumina cu întunericul?” (2 Corinteni 6:14)


    Și un bou, și un măgar au o coadă, doi ochi și patru picioare. Dar dacă îi pui la jug împreună, ei nu se vor înțelege și nici nu vor putea munci împreună. De fapt, ei vor trage în direcții opuse. Asta pentru că Dumnezeu i-a creat să aibă firi și caracteristici foarte diferite! Cu această imagine în minte, iată câteva sfaturi despre întâlnirile înainte de căsătorie, pe care dacă le vei urma, vei fi un om înțelept.

    Înfățișarea pălește în scurt timp, așa că alege pe cineva care are alte însușiri, mai puțin evidente. De exemplu:

    1) Ia în considerare bunele maniere și modul în care îl tratează pe… chelnerul de la restaurant.

    2) Care sunt pasiunile lui/ei?

    3) Aveți aceleași valori și convingeri spirituale?

    4) Dă dovadă de interes autentic față de ceea ce ai de spus?

    5) Cum se poartă cu oamenii pe care nu încearcă să-i impresioneze? Odată ce noutatea atracției inițiale pălește, trebuie să existe ceva mai mult, altfel relația voastră este sortită eșecului. Și asigură-te că ești cel care alege și nu cel ales. Gândește-te la ceea ce îți dorești cu adevărat și nu-ți încredința inima nimănui înainte de-a te convinge că vă potriviți. Singurul mod în care poți face asta este să pui întrebări și să-L rogi pe Dumnezeu ca să îți dea discernământ, așa încât, să poți citi adevăratele motive dincolo de comportamentele lui/ei.

    Dacă vei lua o decizie, în cunoștință de cauză, cu privire la unirea vieții tale cu acea persoană, și pentru că îți vei împărtăși cele mai intime și vulnerabile părți din tine, la propriu și la figurat, trebuie să-ți deschizi ochii, împreună cu toate simțurile tale, ca să vezi cu adevărat cu cine te căsătorești.

    Oprește-te!

    Privește!

    Ascultă!

    Roagă-te!

    Aceasta este formula biblică care îți garantează o decizie înțeleaptă când vine vorba de alegerea soției sau a soțului.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 28:16-27


    Insensibil la harul care-i adusese înapoi pe captivii poporului său, Ahaz se cufundă tot mai adânc în rău. El caută acum ajutor de la împăratul Asiriei. Însă este scris: „Blestemat să fie omul care se încrede în om şi [care] îşi face carnea braţ al său„ (Ieremia 17.5). În pofida bogăţiilor pe care Ahaz i le oferă
    în dar lui Tilgat-Pilneser prin jefuirea templului, acest ultim împărat nu-i este de nici un folos (v. 21). Astfel, nelegiuitul Ahaz adaugă mai mult păcatelor sale. Ajutorul pe care nu-l primeşte din partea oamenilor îl caută la idoli, altfel spus, la demoni (1 Corinteni 10.20)! Şi nu numai că nu primeşte ajutor, dar ceea ce întreprinde îi va aduce căderea.

    În acelaşi timp, pentru a umple măsura, Ahaz închide porţile templului, cum face cineva unei case de vânzare sau abandonate. Interzice intrarea în sfântul locaş, după ce l-a umplut cu murdării şi necurăţii (29.5,16). Dar declaraţia Scripturii este explicită: „Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, pe acela îl va distruge Dumnezeu” (1 Corinteni 3.17). Da, paharul răutăţii acestui om s-a umplut! Ahaz moare, nefiind socotit demn nici măcar pentru un loc în mormântul predecesorilor lui.

  • 28 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Noi l-am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, așa să și desăvârșească între voi și harul acesta … pentru că îngrijim de ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.

    2 Corinteni 8.6,21


    Lucrarea Domnului constă în mai mult decât predicarea evangheliei și învățătura din Cuvânt. În mod inevitabil, chestiunea financiară este implicată și ea. Banii trebuie administrați cu credincioșie, nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor – „se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios” (1 Corinteni 4.2).

    Cei dintâi credincioși din Ierusalim și din regiunile dimprejur își epuizaseră resursele materiale, fiindcă își vânduseră pământurile și posesiunile și puseseră banii la picioarele apostolilor, pentru ajutorarea tuturor celor credincioși. Mai târziu, lucrarea de ajutorare a fost încredințată de către apostoli altor oameni. Au venit apoi timpuri de foamete și de persecuție. Începând cu Antiohia, în Fapte 11.28-30, adunările dintre națiuni au trimis ajutor financiar în Iudeea. Galateni 6.6 stabilește acest lucru ca un principiu și pentru noi.

    Credincioșii din Macedonia și din Ahaia au contribuit și ei la aceste ajutorări. Pe atunci nu existau bancnote, nici cecuri și nici transferuri bancare. Banii erau monede din aramă, argint și aur, care trebuiau transportate și păzite cu grijă de-a lungul unor lungi călătorii. Tit, împreună cu doi frați aleși de adunări, au primit misiunea de la apostolul Pavel de a merge la adunări și de a colecta aceste daruri, care fuseseră puse deoparte săptămână de săptămână, potrivit cu 1 Corinteni 16.1-4.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci omul nu-și cunoaște nici măcar timpul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare și ca păsările prinse în laț.

    Eclesiastul 9.12



    Ultima noapte (1)

    Doctorul de gardă îl însoțea pe chirurgul care făcuse o vizită târzie, neobișnuită, în salonul cu bărbați ai spitalului. Chirurgul tocmai se pregătea să iasă din salon când a întâlnit-o pe asistenta medicală în ușă și i-a zis: „Ce păcat! Până dimineață, tânărul din capătul salonului se va duce dintre cei vii. Mare păcat! Am făcut tot ce a fost posibil!”. Vestea aceasta tristă a neliniștit-o pe asistenta medicală și ea a întrebat: „Oh, e cu putință, domnule doctor? Cu puțin timp în urmă i-ați spus tânărului că merge spre bine și are șanse mari să trăiască!” — „A dus o luptă crâncenă; dorea să trăiască și nu avea rost să-l descurajez. Cel mai probabil va trece într-o stare de inconștiență peste câteva ore și astfel nu-și va da seama că va muri”. Zicând acestea, chirurgul s-a îndepărtat.

    Asistenta medicală a ezitat o clipă, apoi l-a întrebat pe doctorul de gardă: „Chiar nu-i veți spune tânărului ce urmează? Toți prietenii lui sunt departe și probabil că are de rânduit unele lucruri sau de lăsat un mesaj pentru cineva. E nedrept să nu știe adevărul. Vă rog să-i spuneți”. — „Nu, n-am să-i spun. E mai bine pentru el să nu știe! Dacă vreți, puteți să-i spuneți voi”.— „În cazul acesta n-am de ales”, a zis asistenta medicală căzând pe gânduri.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCEARCĂ MAI PUȚIN ȘI ÎNCREDE-TE MAI MULT! – Fundația SEER

    „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6)


    Dacă dorești ca voia lui Dumnezeu să se facă în viața ta, nu grăbi lucrurile.

    Asta a făcut Sara, soția lui Avraam… și drept rezultat, s-a născut Ismael – fapt care a adus cu sine tot felul de certuri și de complicații în familie.

    Nu uita: „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh” (Ioan 3:6), așa că asigură-te că planurile tale sunt concepute de Duhul lui Dumnezeu. Nu încerca să salvezi nimic din ceea ce ține de carne. Dumnezeu a zis: „legământul Meu îl voi încheia cu Isaac” (Geneza 17:21). Isaac s-a născut ca rod al voii lui Dumnezeu, a făcut voia lui Dumnezeu la momentul stabilit de Dumnezeu.

    Tot ce se concepe în tine are drept sursă una din următoarele două: carnea sau Duhul. Așa că, ai grijă! Oamenii vor încerca să te implice în tot felul de scheme ca să te promoveze. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nimănui pentru a te promova și a te binecuvânta; El o poate face singur! De aceea, de fiecare dată când te atacă Satan, tu trebuie să fii capabil să-l îndrepți spre locul nașterii tale spirituale și să-i amintești că nu tu ai început acest proiect și că nu tu trebuie să-l termini. „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…”

    Și iată încă un gând: dacă Dumnezeu se ocupă de tine în cea ce ține de fire (carne), mândrie sau de vreun alt obstacol din viața ta, nu te opune, nu fugi și nu Îi sta în cale. La fel ca în cazul unui un om care este pe punctul de-a se îneca și care încearcă cu disperare să se salveze, este și în cazul tău – până nu încetezi să te mai zbați, Dumnezeu nu poate face nimic pentru tine.

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Încearcă mai puțin și încrede-te mai mult!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 28:1-15


    În contrast cu Iotam, despre care se amintesc numai lucruri bune, nici un cuvânt favorabil nu se poate spune despre fiul său, Ahaz. Aceasta a fost o domnie îngrozitoare, în timpul căreia nimic nu-i lipseşte din ce-L putea mânia pe Dumnezeu. În ce stare a căzut poporul lui Iuda! Ca să-i pedepsească, Dumnezeu îi foloseşte, pe rând, pe împăraţii Siriei şi ai Israelului. Ultimul ucide o sută douăzeci de mii de oameni într-o singură zi şi ia două sute de mii captivi. Dar lecţia, aşa cum vine să declare profetul Oded, este atât pentru învingător, cât şi pentru cel învins. Oare nu este şi pentru noi?

    Înainte de a-i judeca pe alţii, să ne întrebăm dacă înăuntrul nostru navem vreun păcat împotriva Dumnezeului nostru (v.10; Matei 7.2-4).

    Oded a vorbit despre acest lucru bărbaţilor lui Israel. Patru dintre ei, menţionaţi pe nume, sunt profund mişcaţi şi intervin în favoarea sărmanilor captivi. Apoi, nesatisfăcuţi doar cu obţinerea eliberării lor, se îngrijesc şi de nevoile acestora, după care-i duc înapoi în Iuda. Ei pun în practică învăţătura de la Rom. 12.20-21. Iată un frumos exemplu de dragoste şi de devotament! Nu ne face el să ne gândim la felul în care s-a purtat samariteanul din parabolă (Luca 10.33-34)?

  • Tania și Marin Pintilie: Încredere în tăcerile lui Dumnezeu

    Avatarul lui barzilaiendanBarzilaiendan

    Psalmul 74.2 şi 11

    Adu-Ți aminte de poporul Tãu, pe care l-ai cîștigat odinioarã, pe care l-ai rãscumpãrat…! …Adu-Ți aminte de muntele Sionului…! Pentru ce îţi tragi înapoi… dreapta Ta ? Scoate-o din sîn…!

    Două lucruri i se reproşează Domnului în acest psalm: UITAREA (de şase ori, spune psalmistul: Adu-Ţi aminte…, sau Nu uita…), şi PASIVITATEA (stă cu mâna în sân, când ar avea atâtea de făcut).

    Întregul psalm e un strigăt, menit să-L scoată pe Dumnezeu din aparenta amnezie şi pasivitate. Întrebarea e: A reuşit psalmistul? Răspunsul e: NU. Psalmul sfârşeşte în aceeaşi notă tristă în care a început.

    Există o singură fereastră luminoasă în partea de mijloc a psalmului, cuprinsă între versetele 12-17. Este o scurtă încursiune în trecut. Nu toate amintirile sunt constructive. Amintirea castraveţilor, a usturoiului, a peştilor, etc., a fost păguboasă pentru poporul abia ieşit din Egipt. Dar amintirea plăgilor din Egipt, a despicării Mării…

    Vezi articolul original 216 cuvinte mai mult

  • 27 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci lui Iuda, care L-a vândut, văzând că a fost condamnat, i-a părut rău și a restituit cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor, spunând: „Am păcătuit, dând sânge nevinovat”. Dar ei i-au spus: „Ce ne pasă nouă? Te privește!”.

    Matei 27.3,4


    Ce imagine cumplită a ceea ce Satan poate produce într-o nenorocită inimă omenească! Iuda era cu atât mai departe de Isus din punct de vedere moral, cu cât fusese aproape de El din punct de vedere exterior. Cei mai vinovați sunt cei care au cele mai mari privilegii exterioare, dar ale căror suflete nu sunt guvernate de adevărul lui Dumnezeu. Vedem, de asemenea, cu câtă batjocură își tratează Satan victimele. E clar că Iuda nu se aștepta ca Domnul Isus să sfârșească astfel. El fusese martor mai înainte la situații periculoase din viața Domnului; Îl văzuse trecând prin mijlocul iudeilor care luaseră pietre să arunce în El. Știa că Isus putea umbla pe mare și că putea birui obstacolele naturii; cu cât mai mult n-ar fi putut El birui furtuna patimilor și a violenței omenești?

    Dar Iuda a fost înșelat în așteptările lui, oricare au fost acestea; a cedat lăcomiei și s-a târguit pentru sângele lui Isus. Spre groaza sa, el a văzut că Domnul chiar a mers la moarte. Satan, care-l înșelase folosindu-se de iubirea sa de bani, l-a lăsat fără nicio nădejde, pradă celei mai negre disperări. Iuda merge la preoți, care, fără niciun pic de milă, întorc spatele unui suflet nenorocit și cuprins de disperare.

    Din nefericire, mărturisirea păcatului lipsită de încrederea în Dumnezeu și în harul Său, este lipsită de valoare și de orice rod. Să ne alipim de Dumnezeu și să în încredem în El, pentru tot ceea ce este El în Hristos! Însă nu există credință acolo unde Isus nu este iubit; iar Iuda nu avea nici credință, nici dragoste pentru Domnul. Toată apropierea de ordin exterior de care se bucurase înainte nu era acum decât o povară grea pe sufletul său pierdut. Ce cumplit este sfârșitul păcatului împotriva lui Isus, chiar și în această lume!

    W. Kelly

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. Atunci El deschide urechile oamenilor și le întipărește învățăturile Lui.

    Iov 33.14,16



    Vorbire răspicată

    Uraganul Sandy, din anul 2013, tsunamiul din Japonia, din anul 2012, cutremurul devastator din Haiti, din anul 2010, sunt doar câteva dintre multele catastrofe care au lăsat întreaga lume mută de uimire și consternată de distrugerile provocate de acestea. Și, de fiecare dată, oamenii s-au întrebat: Unde este Dumnezeu? De ce permite El așa ceva? De ce nu a intervenit?

    Martin Luther spunea: „Atunci când privești în jur și te întrebi dacă lui Dumnezeu Îi pasă, trebuie să te uiți la cruce – și Îl vei găsi acolo”. Dumnezeu nu este nevăzut în timpul cataclismelor naturale, ci este foarte prezent. Să ne gândim la plăgile din Egipt, la potopul din vremea lui Noe și la atâtea altele! Toate sunt evenimente controlate și trimise de Dumnezeu cu un scop. Întrebarea corectă pe care noi, oamenii, ar trebui să o punem este: Cu ce scop trimite Dumnezeu aceste catastrofe naturale? Ce trebuie să învățăm din aceste dezastre? Toate cataclismele, nenorocirile care vin, sunt ca un megafon pe care Dumnezeu îl folosește pentru a ne da lecții de viață. Dumnezeu trebuie să folosească astfel de metode de vorbire, fiindcă noi nu vrem să ascultăm vorbirea Sa prin Cuvântul Său, Biblia. Dacă am asculta Cuvântul Domnului și i-am practica învățăturile, Dumnezeu nu ar fi nevoit să ne mai vorbească așa de răspicat.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FOLOSEȘTE PUTEREA LAUDEI! – Fundația SEER

    „Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” (Psalmul 34:1)


    Noi putem… și sigur Îl lăudăm pe Dumnezeu prea puțin, dar niciodată nu-L vom lăuda pe Dumnezeu prea mult! În psalmi găsim scris: „de la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat” (Psalmul 113:3). „De şapte ori pe zi Te laud” (Psalmul 119:64). „Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” (Psalmul 34:1)

    Când ești copleșit de împrejurări, ultimul lucru pe care ai mai avea chef să-l faci ar fi lauda Domnului. Dar e primul lucru pe care trebuie să-l faci!… deoarece lauda mută atenția de pe propria ta persoana pe puterea miraculoasă a lui Dumnezeu. Iosafat avea de luptat împotriva unei armate pe care nu avea speranțe sau șanse s-o învingă. Însă când a început să-L laude pe Dumnezeu, dușmanii săi s-au nimicit unii pe alții sub privirea lui plină de uimire. Când Pavel și Sila L-au lăudat pe Dumnezeu în închisoare, lanțurile lor s-au rupt și ușile s-au deschis.

    E normal să te concentrezi asupra problemei și să uiți să-L lauzi pe Dumnezeu, dar lauda rezolvă problemele. Apostolul Petru scrie: „încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos” (1 Petru 1:7). Începe să recunoști puterea laudei, și alege să-L înalți pe Dumnezeu indiferent cum te simți. Lauda te aduce în prezența lui Dumnezeu și te aduce în starea în care El toarnă peste tine bunătate și binecuvântare. Poate că spui: „Dar nu înțeleg cum funcționează lauda.”

    Gândește-te la ea în felul următor: nu e musai să înțelegi aerodinamica, pentru a putea zbura. Te urci în avion, și pilotul te duce acolo unde trebuie să ajungi! La fel este când Îl lauzi pe Dumnezeu – laudă-L, și vei culege roadele!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 27:1-9


    Acest scurt capitol evocă numai lucruri bune despre Iotam, fiul şi succesorul lui Ozia. Cu toate că şi el a devenit puternic (v. 6), a ştiut să tragă învăţăminte din îngrozitoarea lecţie primită de tatăl său, cum subliniază v. 2. Iată un semn de înţelepciune! Dacă învăţăm din experienţa altora, vom evita să trecem personal prin aceeaşi şcoală dureroasă. Iotam triumfă asupra fiilor lui Amon. Care este secretul lui? Să-l reţinem, dacă dorim să obţinem şi noi această putere divină: „Şi-a rânduit căile înaintea Domnului Dumnezeului său„ (v. 6). A-şi rândui necurmat căile înseamnă a-şi acorda mersul potrivit instrucţiunilor Scripturilor şi a păşi înaintea lui Dumnezeu pe o cale care primeşte aprobarea Lui. „Cumpăneşte cărarea picioarelor tale şi toate căile tale să fie bine rânduite. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga; depărtează-ţi piciorul de la rău” (Prov. 4.26-27).

    Cu tristeţe vedem că poporul nu urmează exemplul acestui împărat credincios! Ba încă „poporul se strica tot mai mult” (v. 2). De aceea, domnia lui Iotam nu poate fi considerată o perioadă de renaştere, ca cea pe care Duhul lui Dumnezeu o va produce în timpul domniilor lui Ezechia şi a lui Iosia.

  • 26 Octombrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mă voi desfăta în hotărârile Tale, nu voi uita Cuvântul Tău.

    Psalmul 119.16


    Meditații asupra Psalmului 119 (3)

    Psalmistul își găsea așa de mult plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu, încât nu-l putea uita. Cât de repede uităm noi de Cuvântul lui Dumnezeu? Apostolii cunoșteau această tendință a celor credincioși, de aceea Petru, de exemplu, a scris cea de-a doua epistolă a sa pentru a le reaminti celor credincioși de lucrurile pe care le cunoșteau (2 Petru 1.13; 3.1) și pentru a împrospăta mesajul său în mințile lor, chiar dacă îl mai auziseră înainte. Plăcerea găsită în Cuvântul lui Dumnezeu și păstrarea lui în memorie merg mână în mână.

    Cei mai mulți dintre noi ne aducem aminte de timpul când eram în școală și când, dacă o lecție era interesantă, sau dacă profesorul o făcea interesantă pentru noi, o păstram în memorie pentru mult timp; însă, dacă lecția era neinteresantă sau plictisitoare, nu rețineam mai nimic. La fel stau lucrurile referitor la Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ne găsim plăcerea în el, dacă așteptăm cu nerăbdare ca Domnul să ne vorbească prin el, în timp ce-l citim și-l studiem, atunci nu-l vom uita.

    Ucenicii L-au urmat pe Domnul și au văzut și au auzit multele lucruri pe care El le-a făcut și le-a spus, însă adesea citim că ei „și-au adus aminte” mai târziu de lucrurile făcute sau spuse de El (Luca 24.6,8; Ioan 12.16; Fapte 11.16). Când Domnul Isus a curățit templul, în Ioan 2, ucenicii și-au adus aminte de versetul din Psalmul 69: „Râvna casei Tale M-a mistuit” (versetul 9); iar după moartea și învierea Sa, ei și-au adus aminte că El, vorbind despre trupul Său, spusese: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica” (Ioan 2.19-22). Cât de bine este ca Duhul Sfânt să ne readucă lucruri în memorie, lucruri pe care nu le-am uitat complet, fiindcă ne găsim plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu!

    M. Vogelsang

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare. Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne.

    Psalmul 119.162,166



    Interesul pentru Biblie

    Înainte de apariția tiparului, multe cărți valoroase existau doar sub formă de manuscrise și de ele beneficiau numai un număr mic de oameni. Manuscrisele erau atât de rare și de scumpe, încât numai regii sau nobilii le puteau cumpăra. O copie a Bibliei costa mult. Copistul avea nevoie de zece luni pentru a scrie un exemplar. Apoi, odată inventat tiparul, diverse ediții ieșeau de sub presa tipografilor, însă, dintre acestea, Biblia în limba latină era favorita lor, pentru că latina era în vremea aceea o limbă de largă circulație. Dumnezeu a vegheat ca Sfânta Scriptură, Cuvântul Său, să ajungă la cât mai mulți oameni. Astfel au fost multiplicate rapid Biblii în limba latină.

    Dumnezeu a dat apoi har și înțelepciune traducătorilor, ca aceștia să-și înceapă lucrarea. Prin persoane diferite, din țări diferite, Cuvântul lui Dumnezeu a fost tradus în diferite limbi în decurs de câțiva ani. Astfel, în anul 1474 a văzut lumina tiparului o versiune italiană, în anul 1475, una boemă, în anul 1477, una olandeză și una în franceză, iar în anul 1478, una în spaniolă. Era în vremea aceea un interes general ca Biblia să ajungă în cât mai multe cercuri și ca mulți să afle calea care duce la fericirea veșnică, cale deschisă de Mântuitorul prin lucrarea Sa de pe cruce.

    Care este astăzi interesul pentru Biblie? Biblia este singura carte care schimbă viața celor care primesc mesajul ei în inimă.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM PUTEM PRIMI IERTAREA LUI DUMNEZEU? – Fundația SEER

    „Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

    După ce Dumnezeu l-a iertat pe David de adulter și crimă, el a scris: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (v. 1-5).

    Păcatul nemărturisit și neiertat te face să te simți mizerabil. Însă după ce l-ai mărturisit și ai primit iertarea lui Dumnezeu, nu mai trebuie să te simți așa. Așadar, de ce te simți nefericit? De multe ori, lucrul acesta se datorează felului în care ai fost crescut. Am crescut, auzind mereu cuvinte precum: „Sper că nu te simți bine pentru ce ai făcut!” sau „Rușine să-ți fie!” Și dacă greșeala noastră a fost mare (cum ar fi de exemplu avarierea mașinii familiei), atunci cu siguranță cuvintele au fost și mai dure.

    Cu alte cuvinte, suntem programați să simțim vinovăție pe termen lung. Vestea bună e că iertarea lui Dumnezeu nu funcționează așa. Când ne recunoaștem vinovăția și ne mărturisim păcatul, urmează și curățirea de păcat, iar încrederea noastră în Dumnezeu este restaurată. Nu-l lăsa pe Satan să te condamne în continuare. Refuză să trăiești cu sentimentul vinovăției și al rușinii. Astăzi, spune împreună cu psalmistul: „Tu ai iertat vina păcatului meu.” Și-apoi, du-te și trăiește liber, plin de încredere și de bucurie!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Cronici 26:16-23


    Cinci împăraţi: Asa, Iosafat, Ioas, Amaţia, Ozia! Cinci istorii având între ele o tragică similitudine! De cinci ori, după un început cu succes al domniei, câte o capcană diferită a dus la o cădere fatală.

    Să reţinem bine numele fiecăruia dintre aceste laţuri, pentru că vicleanul Vrăjmaş n-a încetat să le folosească pentru a-i face pe copiii lui Dumnezeu să se poticnească. La Asa a fost sprijinirea pe ajutorul lumii; la Iosafat, alianţa şi prietenia pe care a legat-o. Ioas a căzut când a fost flatat, în timp ce Amaţia s-a întors la idoli. În sfârşit, aici vedem mândria spirituală (1 Ioan 2.16) făcându-l pe Ozia să se prăbuşească.

    Numele acestui împărat înseamn㠄puterea lui Dumnezeu“; vine însă momentul când va folosi această putere pentru sine însuşi, ceea ce îi va aduce căderea (v.16). În faţa preoţilor pe care are îndrăzneala să-i înlocuiască din funcţiile lor sfinte, mâna lui Dumnezeu îl loveşte solemn, într-un fel vizibil pentru toţi (Prov. 16.18). Mândria se află în adâncul inimii fiecăruia dintre noi înainte de a apărea în afară, ca lepră pe frunţile noastre. Dacă noi o judecăm
    imediat, Dumnezeu nu va mai fi constrâns să ne aplice o pedeapsă, poate prin umilirea noastră în public.

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne