Tania și Marin Pintilie: Încredere în tăcerile lui Dumnezeu
Psalmul 74.2 şi 11
Adu-Ți aminte de poporul Tãu, pe care l-ai cîștigat odinioarã, pe care l-ai rãscumpãrat…! …Adu-Ți aminte de muntele Sionului…! Pentru ce îţi tragi înapoi… dreapta Ta ? Scoate-o din sîn…!
Două lucruri i se reproşează Domnului în acest psalm: UITAREA (de şase ori, spune psalmistul: Adu-Ţi aminte…, sau Nu uita…), şi PASIVITATEA (stă cu mâna în sân, când ar avea atâtea de făcut).
Întregul psalm e un strigăt, menit să-L scoată pe Dumnezeu din aparenta amnezie şi pasivitate. Întrebarea e: A reuşit psalmistul? Răspunsul e: NU. Psalmul sfârşeşte în aceeaşi notă tristă în care a început.
Există o singură fereastră luminoasă în partea de mijloc a psalmului, cuprinsă între versetele 12-17. Este o scurtă încursiune în trecut. Nu toate amintirile sunt constructive. Amintirea castraveţilor, a usturoiului, a peştilor, etc., a fost păguboasă pentru poporul abia ieşit din Egipt. Dar amintirea plăgilor din Egipt, a despicării Mării…
Vezi articolul original 216 cuvinte mai mult
Mana Zilnica 