Mana Zilnica

31 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Astfel cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântare de bucurie în Sion. Și o bucurie eternă le va încununa capul; veselia și bucuria îi vor ajunge din urmă, durerea și suspinul vor fugi.

Isaia 51.11

Deși aceste cuvinte au fost scrise cu multe secole în urmă, împlinirea lor este încă viitoare. Vechiul Testament este scris din perspectivă iudaică, iar binecuvântările națiunii iudaice sunt în mod continuu accentuate pe paginile lui inspirate. Falimentul lui Israel, neascultarea și răzvrătirea lui i-au condus pe mulți să creadă că nu mai există vreo posibilitate de restabilire pentru acest popor. Realitatea uimitoare este însă că atât Vechiul cât și Noul Testament dau mărturie despre îndurarea minunată și despre îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu față de acest popor vinovat, care, în cele din urmă, va fi adus în binecuvântare.

În timpul dispensației prezente a harului (de la cruce până la răpirea Adunării), orice credincios în Domnul Isus este achitat de vina păcatelor sale, însă Israel, ca popor, nu cunoaște încă această binecuvântare. După răpirea Adunării, Dumnezeu va începe o lucrare de har cu privire la Israel și mulți dintre iudei vor deveni „răscumpărați ai Domnului”.

Atunci ei se vor întoarce în țară din locurile în care au fost împrăștiați; se vor întoarce la Dumnezeu și vor descoperi că El este perfect revelat în Hristos Isus și vor veni cu bucurie în Sion – adică la Ierusalim – centrul pământesc al lui Dumnezeu. Mai înainte, binecuvântările lor fuseseră trecătoare, însă atunci ei vor dobândi o bucurie permanentă, în timp ce suferința și necazul vor fi înlăturate pentru totdeauna.

Noi, care vom fi în acel timp împreună cu Domnul Isus, vom fi martori la această măreață transformare și ne vom bucura împreună cu ei. Vom fi recunoscători să vedem multele suflete înnoite închinându-se Domnului Isus și având parte de mari binecuvântări pe pământ.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care-l vor asculta vor trăi.

Ioan 5.25

Ultima noapte (4)

Dumnezeu, care cunoaște dorințele inimilor, a condus-o pe asistenta medicală să-i citească tânărului ceva din Biblie. „Dacă tu crezi că te încurajează, mă voi așeza și îți voi citi ceva din Biblie”. Tânărul s-a prins de această propunere cu nerăbdarea cu care un om aflat în cădere se agață de frânghia ce i se aruncă s-o apuce. „Da, da!”, a răspuns el. Asistenta a adus o Biblie și a deschis-o la întâmplare. Dumnezeu a permis ca Biblia să se deschidă la versetul de astăzi. A citit încet și clar. Acolo scria despre nevoia omului și despre dragostea lui Dumnezeu. Asistenta citea rar, iar tânărul asculta cu sete, încercând să prindă ceva care să-i dea un răspuns sufletului său. După ce a citit câteva pasaje, ea și-a ridicat ochii și a văzut o schimbare pe fața tânărului. Groaznica agonie dispăruse din ochii lui și a zis: „Acum nu mă mai așteaptă moartea; mă așteaptă viața veșnică. Isus Hristos mi-a dăruit-o. Spuneți-i mamei mele că Isus Hristos m-a mântuit în ultimul ceas al vieții”. Acestea au fost cele din urmă cuvinte. După câteva minute, tânărul a plecat liniștit la Păstorul cel bun care îl căutase și care Își găsise oaia pierdută.

Nu mai știm nimic de asistentă, dar suntem siguri că toți cei care Îl primesc pe Mântuitorul în inima lor vor fi salvați pentru veșnicie. Acum este momentul potrivit, ca fiecare să-L accepte pe Isus Hristos în sufletul său. Orice amânare poate fi un prea târziu, un veșnic prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

COPIII DE AZI, ADULȚII DE MÂINE – Fundația SEER

„Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara” (Psalmul 102:28)

Când îi întrebi pe părinți ce-și doresc în viitor pentru copiii lor, vei auzi cuvinte precum: fericit, sănătos, împlinit, cu stare materială bună. Acestea sunt gânduri și aspirații frumoase, dar nu sunt garanții. Dar ce transformă un copil într-un asemenea adult? O copilărie plină de trofee și note bune? O viață la țară, departe de orașul plin de nelegiuiri? Petrecerea timpului liber într-un mod care să-l îmbogățească, cu ocupații nobile precum călătoriile sau muzica? Adevărul este că niciunul din aceste lucruri nu garantează fericirea viitoare. Asta nu înseamnă că nu trebuie să-ți încurajezi copiii să studieze și să exceleze; când ai părinți care prețuiesc cunoașterea, asta poate face diferența. Calitățile importante, totuși, nu sunt exterioare, ci interioare.

Psihologul Dr. Edward Hallowell spunea că, pentru a se simți în siguranță, copiii tăi trebuie să dezvolte două abilități cruciale:

1) Capacitatea de a ține piept împotrivirilor.

2) Capacitatea de a susține bucuria.

El spune: „Viața este plină de dezamăgiri. Numai când o persoană greșește prima dată și învață să încerce, să încerce și să încerce din nou, va putea să beneficieze cel mai mult de pe urma competențelor sale.” Dar cum să-ți înveți copiii să fie bucuroși în fața necazului? Există o singură metodă: prezintă-le sursa bucuriei.

Isaia scrie: „Mă bucur în Domnul… căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii…” (Isaia 61:10).

David afirmă: „înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11).

Iar Ieremia adaugă și el: „cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16).

Dumnezeu nu ne-a promis niciodată o viață fără probleme, dar în Cuvântul Său (Galateni 5:22) citim că: „Roada Duhului, dimpotrivă, este… bucuria…”! Cultiv-o de azi în viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 29:20-36

Celor paisprezece leviţi şi fraţilor lor le-a luat nu mai puţin de şaisprezece zile ca să cureţe complet casa Domnului şi să pună totul înapoi în ordine. Totuşi, nu este suficient ca ea să fie „goală, măturată
şi împodobită” (Matei 12.44). Închinarea faţă de Domnul trebuie acum restabilită. Deşi abia terminase sfinţirea sanctuarului, Ezechia nu mai pierde nici o clipă. El se scoală dis-de-dimineaţă ca să aducă sacrificii împreună cu mai-marii cetăţii şi cu preoţii (totuşi, fără să ia locul acestora
din
urmă,
cum
făcuse
Ozia). Este de remarcat că arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat sunt pentru întreg Israelul. Să nu uităm niciodată: credincioşii care-şi amintesc de Domnul în jurul mesei Sale nu sunt decât o slabă „expresie„
a întregului popor al lui Dumnezeu. Pâinea şi vinul reamintesc de sacrificiul oferit lui Dumnezeu nu numai celor prezenţi acolo în mic număr, ci şi mulţimii celor răscumpăraţi care alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu pe pământ.

În final, cântările acompaniază arderile-de-tot. Cântările nu pot veni înaintea lor. În afara lucrării de la Golgota nu sunt posibile nici o laudă şi nici o bucurie. Dar acum, când lucrarea este împlinită odată pentru totdeauna, serviciul adevăraţilor adoratori poate începe … ca să nu se mai sfârşească niciodată (Psalmul 84.4).