26 Octombrie 2020
Mă voi desfăta în hotărârile Tale, nu voi uita Cuvântul Tău.
Psalmul 119.16
Meditații asupra Psalmului 119 (3)
Psalmistul își găsea așa de mult plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu, încât nu-l putea uita. Cât de repede uităm noi de Cuvântul lui Dumnezeu? Apostolii cunoșteau această tendință a celor credincioși, de aceea Petru, de exemplu, a scris cea de-a doua epistolă a sa pentru a le reaminti celor credincioși de lucrurile pe care le cunoșteau (2 Petru 1.13; 3.1) și pentru a împrospăta mesajul său în mințile lor, chiar dacă îl mai auziseră înainte. Plăcerea găsită în Cuvântul lui Dumnezeu și păstrarea lui în memorie merg mână în mână.
Cei mai mulți dintre noi ne aducem aminte de timpul când eram în școală și când, dacă o lecție era interesantă, sau dacă profesorul o făcea interesantă pentru noi, o păstram în memorie pentru mult timp; însă, dacă lecția era neinteresantă sau plictisitoare, nu rețineam mai nimic. La fel stau lucrurile referitor la Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ne găsim plăcerea în el, dacă așteptăm cu nerăbdare ca Domnul să ne vorbească prin el, în timp ce-l citim și-l studiem, atunci nu-l vom uita.
Ucenicii L-au urmat pe Domnul și au văzut și au auzit multele lucruri pe care El le-a făcut și le-a spus, însă adesea citim că ei „și-au adus aminte” mai târziu de lucrurile făcute sau spuse de El (Luca 24.6,8; Ioan 12.16; Fapte 11.16). Când Domnul Isus a curățit templul, în Ioan 2, ucenicii și-au adus aminte de versetul din Psalmul 69: „Râvna casei Tale M-a mistuit” (versetul 9); iar după moartea și învierea Sa, ei și-au adus aminte că El, vorbind despre trupul Său, spusese: „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica” (Ioan 2.19-22). Cât de bine este ca Duhul Sfânt să ne readucă lucruri în memorie, lucruri pe care nu le-am uitat complet, fiindcă ne găsim plăcerea în Cuvântul lui Dumnezeu!
M. Vogelsang
Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare. Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne.
Psalmul 119.162,166
Interesul pentru Biblie
Înainte de apariția tiparului, multe cărți valoroase existau doar sub formă de manuscrise și de ele beneficiau numai un număr mic de oameni. Manuscrisele erau atât de rare și de scumpe, încât numai regii sau nobilii le puteau cumpăra. O copie a Bibliei costa mult. Copistul avea nevoie de zece luni pentru a scrie un exemplar. Apoi, odată inventat tiparul, diverse ediții ieșeau de sub presa tipografilor, însă, dintre acestea, Biblia în limba latină era favorita lor, pentru că latina era în vremea aceea o limbă de largă circulație. Dumnezeu a vegheat ca Sfânta Scriptură, Cuvântul Său, să ajungă la cât mai mulți oameni. Astfel au fost multiplicate rapid Biblii în limba latină.
Dumnezeu a dat apoi har și înțelepciune traducătorilor, ca aceștia să-și înceapă lucrarea. Prin persoane diferite, din țări diferite, Cuvântul lui Dumnezeu a fost tradus în diferite limbi în decurs de câțiva ani. Astfel, în anul 1474 a văzut lumina tiparului o versiune italiană, în anul 1475, una boemă, în anul 1477, una olandeză și una în franceză, iar în anul 1478, una în spaniolă. Era în vremea aceea un interes general ca Biblia să ajungă în cât mai multe cercuri și ca mulți să afle calea care duce la fericirea veșnică, cale deschisă de Mântuitorul prin lucrarea Sa de pe cruce.
Care este astăzi interesul pentru Biblie? Biblia este singura carte care schimbă viața celor care primesc mesajul ei în inimă.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM PUTEM PRIMI IERTAREA LUI DUMNEZEU? – Fundația SEER
„Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)
După ce Dumnezeu l-a iertat pe David de adulter și crimă, el a scris: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (v. 1-5).
Păcatul nemărturisit și neiertat te face să te simți mizerabil. Însă după ce l-ai mărturisit și ai primit iertarea lui Dumnezeu, nu mai trebuie să te simți așa. Așadar, de ce te simți nefericit? De multe ori, lucrul acesta se datorează felului în care ai fost crescut. Am crescut, auzind mereu cuvinte precum: „Sper că nu te simți bine pentru ce ai făcut!” sau „Rușine să-ți fie!” Și dacă greșeala noastră a fost mare (cum ar fi de exemplu avarierea mașinii familiei), atunci cu siguranță cuvintele au fost și mai dure.
Cu alte cuvinte, suntem programați să simțim vinovăție pe termen lung. Vestea bună e că iertarea lui Dumnezeu nu funcționează așa. Când ne recunoaștem vinovăția și ne mărturisim păcatul, urmează și curățirea de păcat, iar încrederea noastră în Dumnezeu este restaurată. Nu-l lăsa pe Satan să te condamne în continuare. Refuză să trăiești cu sentimentul vinovăției și al rușinii. Astăzi, spune împreună cu psalmistul: „Tu ai iertat vina păcatului meu.” Și-apoi, du-te și trăiește liber, plin de încredere și de bucurie!
de Jean Koechlin
2 Cronici 26:16-23
Cinci împăraţi: Asa, Iosafat, Ioas, Amaţia, Ozia! Cinci istorii având între ele o tragică similitudine! De cinci ori, după un început cu succes al domniei, câte o capcană diferită a dus la o cădere fatală.
Să reţinem bine numele fiecăruia dintre aceste laţuri, pentru că vicleanul Vrăjmaş n-a încetat să le folosească pentru a-i face pe copiii lui Dumnezeu să se poticnească. La Asa a fost sprijinirea pe ajutorul lumii; la Iosafat, alianţa şi prietenia pe care a legat-o. Ioas a căzut când a fost flatat, în timp ce Amaţia s-a întors la idoli. În sfârşit, aici vedem mândria spirituală (1 Ioan 2.16) făcându-l pe Ozia să se prăbuşească.
Numele acestui împărat înseamnă puterea lui Dumnezeu; vine însă momentul când va folosi această putere pentru sine însuşi, ceea ce îi va aduce căderea (v.16). În faţa preoţilor pe care are îndrăzneala să-i înlocuiască din funcţiile lor sfinte, mâna lui Dumnezeu îl loveşte solemn, într-un fel vizibil pentru toţi (Prov. 16.18). Mândria se află în adâncul inimii fiecăruia dintre noi înainte de a apărea în afară, ca lepră pe frunţile noastre. Dacă noi o judecăm
imediat, Dumnezeu nu va mai fi constrâns să ne aplice o pedeapsă, poate prin umilirea noastră în public.
Mana Zilnica 