Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 5 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El este Capul trupului, al Adunării.

    Toate să se facă așa cum se cuvine și cu ordine.

    Coloseni 1.18; 1 Corinteni 14.40


    În adunarea lui Dumnezeu, totul trebuie rânduit în supunere față de Cuvânt. Scripturile trebuie să ocupe locul suprem, pentru că ele sunt expresia voii lui Dumnezeu. Așadar, nimic din ceea ce se opune sau nu are aprobarea Cuvântului Său nu poate fi tolerat.

    Nu suntem lăsați în voia raționamentului și a practicilor noastre, ci, în epistole, au fost lăsate resurse pentru cele mai mici detalii legate de adunare. De aceea, a acționa fără autoritatea Cuvântului nu este o neascultare mai mică decât a acționa contrar acestuia. Este peste măsură de important să porți acest lucru în minte, pentru că, dacă vei cerceta lucrurile mai îndeaproape, vei găsi că nu este nicio denominațiune unde creștinii să nu-și fi rânduit singuri anumite lucruri, așa cum ei înșiși au considerat cel mai bine.

    Pentru a ilustra ceea ce vreau să spun, aș menționa o discuție pe care am avut-o anul trecut cu un vechi coleg de studii. Am spus: «Aveți autoritatea Scripturii pentru toată această varietate de rânduieli bisericești?». «Nu», mi-a răspuns sincer, «nu avem, dar», a adăugat el, «susțin faptul că avem libertatea să alegem planurile și metodele pe care experiența noastră ni le arată ca fiind cele mai bune». Și, fără vreo acoperire, aceasta este poziția general adoptată.

    Eu susțin că toate lucrurile rânduite în adunare, fiecare acțiune și procedură, toate activitățile sfinților – rugăciune, laudă și lucrarea Cuvântului – trebuie să fie conduse și să aibă aprobarea directă a Scripturii. Capul conduce totul și acest Cap este Hristos; El a consemnat voia Sa pentru noi în Cuvântul scris. Prin urmare, El ne-a așezat într-o poziție în care nu putem inventa și potrivi, ci în care trebuie doar să ascultăm.

    E. Dennett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos și să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-a poruncit El.

    Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.

    1 Ioan 3.23; 1 Ioan 3.18



    O carte plină de surprize (1)

    La începutul secolului al XX-lea, un misionar a ajuns pe insula japoneză Okinawa. Într-un sat mic a întâlnit doi frați, Shosei și Majan, cărora le-a dăruit o Biblie.

    Cei doi au început să citească din Biblie. Într-o dimineață, Shosei a spus fratelui său: „Cartea aceasta este plină de surprize! Aici scrie să ne arătăm dragostea și să slujim unii altora. Hai ca de azi înainte să trăim după învățăturile din cartea aceasta și să facem ce spune ea!”.

    A doua zi a trecut pe acolo un cerșetor. Ei l-au poftit în coliba lor și i-au dat să mănânce. Acesta s-a mirat, dar cei doi frați i-au spus: „Noi tocmai citim o carte și în ea scrie că există un Dumnezeu al dragostei care este ca un Tată pentru noi. El ne vrea numai binele, de aceea L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos, ca să ne scape de toate păcatele noastre”.

    Cerșetorul a vrut să audă mai multe din acea carte, așa că din acel moment s-a așezat în fiecare zi la intrarea colibei celor doi frați. Apoi au venit și alții să audă ce citeau ei din cartea aceea. Locuitorii satului au înțeles ce se citea și tot mai mulți s-au hotărât să-L urmeze pe Isus Hristos. Încet-încet, satul s-a schimbat, obiceiurile rele au dispărut și închinarea ocultă nu s-a mai practicat. Oamenii se ajutau unii pe alții și rareori se mai certau.

    Citirea Bibliei: Numeri 20.14-29 · Matei 13.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PE PLACUL OAMENILOR – Fundația S.E.E.R. România

    „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor…?” (Galateni 1:10)


    Când cauți bunăvoința oamenilor, se întâmplă două lucruri:

    1) Îți neglijezi propriile dorințe, pentru a împlini dorințele lor.

    2) Vei lua decizii pe baza aprobării lor. În oricare dintre situații, te vei simți ca și cum ai fi preșul lor.

    Poate că ai devenit o persoană care caută bunăvoința oamenilor, pentru a primi atenția după care tânjeai și pe care nu o primeai altfel. Sau poate nu ai învățat niciodată să ai încredere în tine însuți. Biblia spune: „Frica de oameni este o cursă” (Proverbele 29:25), deoarece provoacă întotdeauna rezultate neașteptate. Nu numai că ceilalți se supără pe tine, dar ajungi să fii dezamăgit de tine însuți, când lucrurile nu se rezolvă.

    Apostolul Petru s-a luptat cu această tendință de a fi pe placul oamenilor. În noaptea dinaintea răstignirii, când „o slujnică a venit la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileanul!”… s-a lepădat înaintea tuturor, şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.” (Matei 26:69-70). După aceea, a ajuns să plângă cu amar pentru eșecul său.

    Când Samuel l-a confruntat pe Saul cu privire la decizia lui de-a nu-i distruge total pe amaleciți: „Saul i-a zis lui Samuel: „…mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul.” (1 Samuel 15:24). Pe de altă parte, apostolul Pavel a scris: „Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.”

    E bine să fii atent, iubitor și răbdător, dar nu te poți lăsa intimidat și manipulat: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință.” (2 Timotei 1:7). Când cedezi în fața fricii de oameni, îi lași de fapt pe ei (și nu pe Dumnezeu!) să-ți controleze viața. Dumnezeu nu dorește să-i slujești pe oameni din frică, ci din dragoste – pentru ei… și pentru El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 36:1-21


    Continuând cuvântarea, Elihu Îl îndreptăţeşte pe Dumnezeu (v. 3), combătând cele două idei false cu privire la El.

    Întâi întăreşte faptul că, în ciuda atotputerniciei Sale, Creatorul Se interesează de făptura Sa şi nu o dispreţuieşte deloc (v. 5). Cel drept (credinciosul) se bucură de grija Sa deosebită. Ochii Săi veghează fără încetare şi asupra celui pe care îl înalţă (v. 7) şi asupra celui peste care trimite încercări (v. 8).

    Apoi spune cu hotărâre că Dumnezeu nu acţionează niciodată întrun fel capricios, cum lăsase Iov să se înţeleagă. Permiţând încercarea, El urmăreşte un scop bine definit: să le arate alor Săi ce au făcut, să le deschidă urechile spre disciplină şi săi motiveze să se întoarcă, dacă au înfăptuit nedreptate. Disciplina formează discipolii (ucenicii); supunerea modelează supuşii. Evrei 12.7 ne aminteşte că disciplina este rezervată pentru „fiii lui Dumnezeu“, aşa cum şi părinţii îşi disciplinează propriii copii, nu pe ai altora. Disciplinarea este o dovadă a relaţiei noastre cu Tatăl. Dar, conform aceluiaşi pasaj (Evrei 12.5,6), sufletul care este sub disciplină poate ori să o nesocotească, neascultând de ea sau neacordândui nicio importanţă (v. 12; comp. cu 5.17), ori, dimpotrivă, săşi piardă curajul, uitând că cea care a pregătit disciplina este credincioşia dragostei Domnului (Psalmul 119.75). Există şi o a treia atitudine, iar aceasta este cea bună: de a ne lăsa exersaţi prin disciplină, altfel spus, de a ne întreba cu ce scop a trimiso Dumnezeu în calea noastră (Evrei 12.11).

  • 4 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cel dintâi om, Adam, a devenit un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viață.

    1 Corinteni 15.45


    Citim în Geneza că din Adam, după cădere, când acesta avea vârsta de o sută treizeci de ani, s-a născut un fiu după asemănarea sa și după chipul său, care a fost numit Set. Aceasta înseamnă că fiul care i s-a născut lui Adam era după chipul și asemănarea omului căzut, a omului aflat sub judecata lui Dumnezeu, a omului care fusese la început în comuniune cu Dumnezeu, dar care acum pierduse această comuniune. Acest om, Set, fiul lui Adam, era păcătos, fiindcă tatăl lui era păcătos. Găsim acest principiu important peste tot în Cuvântul lui Dumnezeu, anume că orice om își primește natura de la familia în care este născut. Fapte 17.26 afirmă clar că întreaga rasă umană constituie o singură familie. Orice om aparține acestei familii – familiei lui Adam.

    Acum să privim la pasajele din Noul Testament în care Dumnezeu vorbește despre Ultimul Adam: Romani 5.12 și 1 Corinteni 15.47. Vedem aici că ceea ce este adevărat cu privire la primul Adam este adevărat și cu privire la Ultimul Adam – Omul din cer. Cei care aparțin familiei Lui sunt părtași caracterului Său. L-am putea numi „al Doilea Adam”, însă Cuvântul Îl numește „Ultimul Adam”, pentru că nu va mai exista un al treilea Adam. Dumnezeu recunoaște doar două categorii de oameni: oameni care sunt conectați cu Dumnezeu și oameni care aparțin familiei lui Adam și care au natura lui căzută. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre rasa primului Adam și despre rasa Ultimului Adam. Dacă citim cu atenție porțiunea din Cuvânt care vorbește despre cele două familii sau rase diferite, vom descoperi o imensă diferență între ele. Niciunul dintre cei care aparțin rasei primului Adam nu poate intra în prezența lui Dumnezeu, din cauză că este, prin natura lui, un păcătos care a fugit din prezența lui Dumnezeu. Singurul lucru bun pe care el îl mai are este conștiința lui. Aceasta însă nu-l conduce la Dumnezeu, ci îl îndepărtează de El, făcându-l să se ascundă dinaintea Lui. Este rău caracterul omului și, în consecință, Dumnezeu nu poate avea părtășie cu el și nici nu-l poate binecuvânta. Există însă și Ultimul Adam și El este Cel despre care Dumnezeu a spus: „În El Mi-am găsit plăcerea”. În mod evident, toți cei care sunt conectați cu El au parte de aceeași bună plăcere pe care Dumnezeu Și-o găsește în El.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

    Ioan 3.36



    Existența veșnică

    „Odată cu moartea s-a sfârșit totul.” Mulți oameni fac asemenea afirmații doar pentru că moartea întrerupe orice comunicare cu cel decedat. Dar cine ne poate confirma că este așa? Dacă totuși după moarte viața se continuă? Cei muritori nu ne pot da un răspuns concret.

    Dumnezeu însă ne dă informațiile necesare cu privire la acest subiect. Versetul de mai sus conține două declarații clare. Prima este: „Cine crede în Fiul are viața veșnică”. Aceluia care Îl primește prin credință pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dăruiește o altă viață, o viață nouă, o viață care nu se termină odată cu moartea, și anume viața veșnică. Prin această viață, credinciosul va fi odată la Domnul său, în slava cerului, și nu se va mai despărți niciodată de El.

    Dar mai există o declarație: „Cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. Și pentru acela care Îl refuză pe Isus Hristos este o existență necontenită, dar nu este „viața veșnică”. El va avea parte de mânia lui Dumnezeu care se exprimă la judecată prin condamnarea veșnică a păcătosului.

    Oamenii spun: „Odată cu moartea s-a sfârșit totul”. Să nu credeți această afirmație! Numai Dumnezeu stă deasupra timpului și a morții. El ne-a spus tot ceea ce trebuie să știm. Astăzi mai avem ocazia să-L primim prin credință pe Fiul Lui și astfel să schimbăm „macazul” vieții noastre în direcția corectă.

    Citirea Bibliei: Numeri 20.1-13 · Matei 12.46-50

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CEL MAI IMPORTANT LUCRU – Fundația S.E.E.R. România

    „Un singur lucru trebuie…” (Luca 10:42)


    Astăzi vom vorbi despre doi dușmani care îți amenință viața spirituală:

    1) Plictiseala. Misionarul și pedagogul Frank Laubach a spus: „Dacă te-ai plictisit de o anumită formă de închinare, probabil și Dumnezeu este la fel de plictisit ca și tine.” Umblarea cu Dumnezeu ar trebui să fie cel mai entuziasmant și împlinitor mod de viață posibil. „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Psalmul 16:11).

    2) Supra-aglomerarea. Domnul Isus i-a zis Martei: „pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua” (Luca 10:41-42). Ce făcea Maria? Stătea la picioarele Domnului Isus și-L asculta! Marta Îl iubea pe Domnul Isus și parcă nu făcea destule pentru El. Dar era atât de ocupată să-L slujească, încât nu știa să se relaxeze și să se bucure că este cu El. Poate, ca Marta, și tu ai impresia că dacă nu faci tu lucrurile, nu vor fi făcute cum trebuie. Și poate așa e! Dar Dumnezeu nu-ți va cere niciodată să faci ceva ce va lua locul Lui din viața ta. El dorește să fie prioritatea ta.

    Uneori ne apropiem de Dumnezeu cu o listă interminabilă de cereri, pentru că ne interesează mai mult darurile Sale decât prezența Sa. David a spus: „Un lucru cer de la Domnul, şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului, şi să mă minunez de Templul Lui” (Psalmul 27:4). Îți imaginezi cum ar fi să ai zilnic, ca prioritate în agenda ta, să petreci timp cu Dumnezeu? Gândește-te serios la asta, pentru că ți-ar putea revoluționa viața!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 35:1-16


    Din necazurile sale, Iov trăsese trista concluzie că nu merită să încerci să fii drept, pentru că, în cele din urmă, nu eşti cu nimic mai câştigat decât cel care a păcătuit (9.22; 34.9; 35.3). Vai, cum îşi descoperea el acolo adâncul inimii! Părea să dea dreptate insinuării lui Satan: „Oare în zadar (sau: pentru nimic) se teme Iov de Dumnezeu?” (1.9). Era aproape aceeaşi logică a „oamenilor stricaţi la minte” cărora le vorbea apostolul şi care considerau că „evlavia este sursă de câştig” (1 Timotei 6.5; citiţi şi Maleahi 3.14).

    Patriarhul nostru nu îşi amintea să fi avut până atunci astfel de sentimente în inimă. Îşi cunoştea faptele bune, dar nu şi motivele lor tainice. Şi acestea erau departe de a fi întotdeauna bune. SăI dăm voie Duhului să ne cerceteze prin Cuvânt, pentru a distinge şi a da la iveală intenţiile inimii (Evrei 4.12). Este serviciul pe care Elihu i la făcut lui Iov, spunândui adevărul. Unele lucruri nu sunt plăcute de auzit, dar „rănile făcute de un prieten sunt credincioşie„ (Proverbe 27.6; vezi şi Coloseni 4.6). Iar când aceste lecţii importante vor fi fost învăţate, lacrimile, strigătele din necazuri, chemarea în ajutor (19.21) vor face loc „cântărilor în noapte” (v. 9,10).

  • 3 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu.

    Romani 5.1,2


    Epistola către Romani îl privește pe cel credincios ca om pe acest pământ, având viața lui Hristos și Duhul Sfânt, așa încât pentru el, care este adăpostit „în Hristos”, „nu mai este nicio condamnare”. Vina sa este ștearsă, păcatul este judecat și, îndreptățit prin lucrarea lui Hristos, credinciosul are pace cu Dumnezeu și este chemat să umble în înnoirea vieții, să-și aducă trupul ca o jertfă vie, plăcută înaintea lui Dumnezeu. Însă această epistolă nu-l privește pe cel credincios ca înviat împreună cu Hristos. Apostolul prezintă doar urmările învierii: „Pentru că, dacă ne-am făcut una cu El în asemănarea morții Lui, tot așa vom fi și în a învierii Lui” (Romani 6.5), dar nu merge mai departe de atât. Acest adevăr îl vedem în Epistola către Coloseni. Repet: ceea ce ne este prezentat în Romani este lucrarea harului lui Dumnezeu pentru îndreptățirea păcătosului pierdut, pe temeiul morții și al învierii lui Isus Hristos, precum și primirea credinciosului în Hristos, astfel încât el poate fi privit ca fiind „în Hristos”, dar trăind încă pe acest pământ, deși nu ca om „în carne”, ci „în Duh”, deoarece Duhul lui Dumnezeu locuiește în el.

    Credinciosul nu este văzut aici ca o „nouă creație”, deși știm din alte texte că el este așa și că viața cea nouă pe care o posedă aparține acestei noi creații. Această nouă creație este și ea o parte a planului lui Dumnezeu, dar, așa cum am spus, nu găsim aceasta în Romani. Omul este o ființă responsabilă în această lume – și este tratat ca atare. Lucrarea lui Hristos a rezolvat însă problema responsabilității: acum credinciosul se află în lume, dar trupul său este un templu al Duhului Sfânt, dragostea lui Dumnezeu fiind turnată în inima sa. Mântuit fiind, el este așezat în favoarea lui Dumnezeu, se laudă în speranța gloriei Sale, este un fiu al lui Dumnezeu, deci și moștenitor al lui Dumnezeu și moștenitor împreună cu Hristos, dar nu este prezentat și ca înviat cu Hristos, ca așezat în Hristos în locurile cerești, ci este chemat să sufere cu Hristos aici jos, în lume, pentru ca la sfârșitul drumului să fie glorificat împreună cu El.

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Faceți în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și cu rugăciune pentru toți sfinții.

    Efeseni 6.18



    Rugăciunea, respirația sufletului

    Rugăciunea este vitală pentru cel credincios. O facem noi cu ardoare? Versetele de mai jos, care pun în lumină diferite forme de rugăciune, ne încurajează să practicăm și noi, la timp și nelatimp, rugăciunea:

    „Îmi vărsam sufletul înaintea Domnului” (1 Samuel 1.15) înseamnă să-I spui lui Dumnezeu, în rugăciune, fără nicio reținere, toată tristețea ce te apasă.

    „Îmi ridic ochii spre munți” (Psalmul 121.1) înseamnă să cauți ajutor la Acela care este Atotputernic și Suveran și care vede tot ce se petrece pe acest pământ.

    „Vorbesc în inima mea” (Geneza 24.45) înseamnă să te dezlipești de problemele momentului, pentru a te refugia la Dumnezeu, înseamnă să părăsești domeniul omenesc, pentru a pătrunde în domeniul divin.

    „Cer ajutorul lui Dumnezeu” (Iov 12.4) înseamnă a implora, a face apel la Acela care ține totul în mâna Lui.

    „Strig către Domnul” (Psalmul 142.1) înseamnă să te rogi cu toată puterea pentru o nevoie urgentă.

    „Sufletul meu suspină” (Psalmul 84.2) înseamnă să te rogi fără să formulezi propoziții, doar să-ți îndrepți gândul către Domnul.

    Citirea Bibliei: Numeri 19.11-22 · Matei 12.38-45

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ AI O ZI BINECUVÂNTATĂ! – Fundația S.E.E.R. România

    „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)


    Biblia spune: „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi” (Proverbele 27:1). Adevărul este că atunci când te trezești, în fiecare dimineață, nu ai nici cea mai mică idee despre ce ți se va întâmpla în acea zi. Speri să ai o zi fără incidente, o zi în care așteptările și dorințele tale să fie împlinite… însă știi din experiență că nu se întâmplă mereu așa. Noi trăim într-o lume reală, cu probleme reale. Dușmanul tău, diavolul, este și el real, și lucrează pe toate căile să răspândească descurajare, teamă și eșec. Cunoscând lucrul acesta, psalmistul a scris: „Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea”. (Psalmul 91:9-16).

    Indiferent ce ți se întâmplă, trebuie să ai încredere că în acel moment, Dumnezeu îți va da harul de a face față. Nu uita: lui Satan îi face plăcere să-i atace pe cei care se califică pentru binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea apostolul Pavel a scris: „Pot totul în Hristos, care mă întărește.” Tăria interioară este mai bună decât tăria fizică. De ce? Deoarece, câtă vreme rămâi puternic pe dinăuntru, poți face față oricărui lucru care vine asupra ta din exterior, și poți merge înainte. Așa că, să ai o zi binecuvântată!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 34:16-37


    Prin propriile sale raţionamente, omului îi este imposibil săL înţeleagă pe Dumnezeu, deoarece nui are ca termeni de comparaţie decât pe semenii săi. Pentru ca făptura Lui săL poată cunoaşte, a fost nevoie ca Dumnezeu Însuşi să Se reveleze pe Sine. Nici chiar inteligenţa noastră nu poate înţelege această descoperire divină. Numai credinţa este în stare. Dumnezeu Se manifestă acum prin Duhul Său. „Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, … afară de Duhul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2.11). El îi îndrumă pe credincioşi în tot adevărul (Ioan 16.13).

    Instruindul pe Iov, Elihu este o astfel de imagine. El îi arată patriarhului că încercarea de aL cunoaşte pe Dumnezeu în lumina propriei experienţe şi a propriilor gânduri (v. 33) la rătăcit complet. Na ajuns el săL condamne „pe Cel Întrutotul drept” (v. 17)?!

    Ce ar fi trebuit să facă Iov, în loc să cultive şi să dezvăluie aceste gânduri nepotrivite despre Dumnezeu? SăI ceară cu umilinţă: „Ce nu văd, învaţămă (aratămi)„ (v. 32). Aceasta este scurta rugăciune pe care fiecare dintre noi ar trebui să Io adresăm Domnului în fiecare moment al zilei.

  • 2 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Moise a stat la poarta taberei și a zis: „Cine este pentru Domnul: la mine!”. Și toți fiii lui Levi s-au strâns la el … Și fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise și cam trei mii de bărbați au căzut din popor în ziua aceea. Și Moise a zis: „Consacrați-vă astăzi pentru Domnul, fiecare împotriva fiului său și împotriva fratelui său, ca să aduceți astăzi o binecuvântare asupra voastră înșivă”.

    Exod 32.26,28,29


    Leviții (4) – De partea Domnului

    În timp ce Moise era pe munte pentru a primi de la Domnul legea și îndrumările cu privire la cortul întâlnirii, israeliții s-au lepădat de el și i-au cerut lui Aaron să le facă un vițel de aur, înaintea căruia au început să se închine. Dumnezeu l-a trimis pe Moise în tabără, iar el, în mânia sa, a spart tablele legii la poalele muntelui. Apoi a ars vițelul, l-a prefăcut în pulbere, pe care a vărsat-o deasupra apei și i-a silit pe cei din popor s-o bea. După ce l-a mustrat aspru pe Aaron, Moise a rostit această provocare: „Cine este pentru Domnul: la mine!”.

    Cei din seminția lui Levi au răspuns la această provocare, iar Dumnezeu, prin Moise, le-a spus să-și ia fiecare sabia, să treacă prin tabără și să-i omoare pe cei care se dedaseră idolatriei, chiar dacă aceștia erau dintre rudele și dintre prietenii lor cei mai apropiați. Un măcel cumplit a avut loc în acea zi, în care aproape trei mii de oameni au fost uciși. Binecuvântarea însă a venit asupra leviților, fiindcă se consacraseră Domnului în felul acesta. Dumnezeu S-a putut folosi de astfel de oameni, care L-au pus pe El pe primul loc, fără rezerve.

    Chemarea se aude și astăzi: „Consacrați-vă astăzi pentru Domnul!”. Dumnezeu nu le cere celor credincioși din ziua de azi să omoare, în mod literal, pe cineva, însă îi cheamă să se separe de rău cu toată inima, chiar dacă această separare îi are în vedere chiar pe cei mai apropiați ai lor. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos, care nu-Și va împărți gloria cu nimeni. Mulți credincioși au plătit prețul suprem pentru poziția pe care au luat-o, iar Domnul îi va răsplăti negreșit „în ziua aceea”.

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.

    Fapte 4.12



    Nimic despre Isus

    Un conte grav bolnav l-a chemat pe predicator la el, pentru a-i vorbi de teme religioase. Dar contele i-a precizat că nu vrea să audă nimic despre Isus.

    — Pot atunci să vă vorbesc despre Dumnezeu?, a întrebat predicatorul. Contele a fost de acord, pentru că Îl onorase întotdeauna pe Cel Preaînalt. Astfel, el a putut să-i spună bolnavului despre dragostea lui Dumnezeu. Aceasta i-a făcut bine contelui și l-a rugat pe predicator să-l viziteze și în altă zi.

    La a doua vizită, predicatorul i-a vorbit despre înțelepciunea, puterea și atotștiința lui Dumnezeu.

    La a treia vizită i-a vorbit despre sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nedreptăți a oamenilor” (Romani 1.18). Aceste cuvinte au lovit conștiința bolnavului și el a recunoscut că nu va putea sta în fața lui Dumnezeu cu vina sa.

    După câteva zile, predicatorul a fost chemat iarăși. Contele se temea foarte tare și avea conștiința împovărată.

    — Oare nu există nicio cale de scăpare pentru mine?, a fost prima lui întrebare.

    — Ba da! Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Dar atunci trebuie să vă vorbesc despre Hristos, Domnul.

    Atunci contele bolnav a fost dispus să asculte despre Isus care a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut”. Și a primit, prin credință, vestea cea bună, găsind pacea atât de mult dorită.

    Citirea Bibliei: Numeri 19.1-10 · Matei 12.22-37

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CAUTĂ SFETNICI BUNI! – Fundația S.E.E.R. România

    „Biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.” (Proverbele 11:14)


    Pentru a reuși în viață, ai nevoie de oameni înțelepți și competenți în jurul tău, de oameni informați și cu o conduită morală impecabilă, care să te poată asista. Dar ține cont: Cei mai buni oameni, cu cea mai vastă cunoaștere, te vor provoca, te vor solicita și îți vor confrunta părerile pe care le-ai avut până acum. Asta nu înseamnă că trebuie să-i eviți. Din contră, este exact motivul pentru care ai nevoie de ei! Trebuie să treci peste teama pe care o ai față de persoanele care sunt mai istețe, mai pregătite, mai talentate și mai experimentate decât tine, și să înveți de la ele. Ceea ce ne împiedică, pe cei mai mulți dintre noi, să ne apropiem de oameni competenți este faptul că ne simțim stingheri în preajma lor. Nu e grav să fii neștiutor… dar e grozav să rămâi așa! Nu fugi spre lucrurile comode, obișnuite și spre interacțiunea cu persoane mediocre, care nu te provoacă să crești. Cu cât te miști în mai multe domenii ale vieții, cu atât ai mai multă nevoie de „un mare număr de sfetnici” care să te forțeze să fii mai mult decât ești, chiar dacă la început nu e ceva confortabil. Du-te acolo unde sunt ei, ascultă ce spun și evaluează-le părerile. Dacă te zidesc spiritual, emoțional și financiar, trebuie să-ți părăsești confortul. Dacă nu, nu vei avea informația de care ai nevoie ca să mergi dincolo de zona ta de confort și să-ți atingi țelul. Doar cei ce sunt dispuși să lupte își împlinesc visele.

    Și nu uita, oamenii de care ai cea mai mare nevoie sunt cel mai adesea foarte ocupați! De aceea, e puțin probabil că ei vor veni la tine; așa că tu trebuie să mergi la ei. Și fii pregătit: poate că unii dintre ei te vor refuza, dar destui alții, văzându-ți foamea după înțelepciune și cunoaștere, vor răspunde și te vor ajuta să reușești. Așadar, caută sfetnici buni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 33:23-33; 34:1-15


    Versetele 23 şi 24 din cap. 33 ne îndreaptă gândurile spre Mesagerul dragostei divine, spre Isus, Mijlocitorul nostru.

    (Viaţa Lui:) El a venit pentru ai arăta omului păcătos calea dreptăţii, pentru al ajuta săşi recunoască starea şi să se judece în lumina divină. Felul Său de a trăi viaţa aici, pe pământ, pune cu atât mai mult în evidenţă adevărata stare a omului. Dar, pentru ca Dumnezeu să poată manifesta îndurare, a fost necesară ispăşirea. Şi soluţia a fost găsită:

    (Moartea Lui:) Prin jertfa Domnului Isus, noi suntem eliberaţi de groapa pieirii! Şi aceasta nu este totul! Versetele 25 şi 26 vorbesc despre viaţa cea nouă, despre comuniune, despre bucurie, despre îndreptăţire, toate ca fiind partea noastră. Dumnezeu nea primit prin har, nea făcut plăcuţi în Cel Preaiubit (Efeseni 1.6 notă).

    (Învierea Lui:) Astăzi noi ne bucurăm de prezenţa unui Mântuitor viu în glorie. El este acolo ca Mijlocitor al nostru. Câte consecinţe binecuvântate decurg din aceasta!

    Versetele 27 şi 28 vorbesc despre mărturia pe care suntem chemaţi so dăm „înaintea oamenilor“ cu privire la ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Să nu pierdem niciodată din vedere această slujbă, care este partea noastră!

    În cap. 34, Elihu este obligat să vorbească cu asprime. Căutând să se îndreptăţească, Iov Îl acuzase pe Dumnezeu de nedreptate (32.2). Era mult prea grav. Iov se asocia astfel cu cei răi şi de aceea mustrarea trebuia săi fie făcută răspicat (Romani 9.14).

  • 1 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul meu, în Tine mi-am pus încrederea; să nu fiu dat de rușine, să nu triumfe vrăjmașii mei asupra mea … pe Tine Te aștept toată ziua.

    Psalmul 25.2,5


    Credinciosul biruie toate dificultățile doar prin încredere în Domnul. Așa cum s-a spus de multe ori, el nu face nici cel mai mic pas înspre a-i răni pe vrăjmașii săi, ci vine înaintea Domnului și lasă totul în mâinile Sale, așteptând ca El să-l elibereze. Încredințându-se în brațele Domnului, el poate spune: „Să nu fiu dat de rușine, să nu triumfe vrăjmașii mei asupra mea”. Uneori, în prezența împotrivirii și a insultelor, ne încredem în noi înșine și în eforturile noastre de a-i insulta și zdrobi pe cei care ni se împotrivesc, însă descoperim că nu facem altceva decât să ne expunem rușinii și înfrângerii înaintea vrăjmașilor noștri. Psalmistul însă spune: „Nu, niciunul dintre cei care Te așteaptă pe Tine nu va fi dat de rușine”.

    După ce a găsit odihnă încredințându-se pe sine și împrejurările sale în mâna Domnului, credinciosul dorește acum să vadă căile Lui, să fie învățat cu privire la cărările Lui și să fie condus în adevăr (versetele 4 și 5). Deseori cei credincioși au tendința să se preocupe cu căile rele ale oamenilor, cu cărările lor strâmbe și cu erorile pe care aceștia le propovăduiesc. Dumnezeu însă Își are căile Sale pentru a-i călăuzi pe cei ai Săi, are cărări pe care picioarele lor să calce și are adevărul Său, pentru a-i instrui. Preocuparea noastră de bază trebuie să fie să vedem căile Sale și să fim învățați cu privire la cărările Sale, deci nu numai să cunoaștem adevărul, ci, de asemenea, să fim conduși sau călăuziți în el. Pe acestea trebuie să le așteptăm în mod continuu de la Dumnezeu, așa cum psalmistul spune: „Pe Tine Te aștept toată ziua” (versetul 5).

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.

    Ioan 8.36



    De fapt, pe ei îi aștepta libertatea!

    În sud-vestul insulei Mauritius se înalță conul vulcanic Morne Brabant, cu o înălțime de 556 de metri. Stâncile sale înalte, aproape verticale, se văd de departe ca un far. La începutul secolului al XIX-lea, câțiva sclavi au fugit de pe plantații pe această insulă și s-au cățărat pe munte. Ei au locuit acolo pe un vârf împădurit, hrănindu-se cu porci mistreți și cu maimuțe, cu fructe de pădure și cu miere sălbatică, trăind câțiva ani fără niciun contact cu lumea exterioară.

    În anul 1832, toți sclavii de pe insulă au fost declarați liberi, iar pe 1 februarie 1835, câțiva soldați au urcat pe Morne Brabant pentru a le aduce această veste bună și foștilor sclavi. Dar aceștia, văzând soldații, au crezut că vin să-i prindă și să-i facă din nou sclavi. De aceea s-au aruncat în mare de la multe sute de metri. Au vrut mai degrabă să moară, decât să fie făcuți din nou sclavi. De fapt, pe ei îi aștepta libertatea! Chiar și în zilele noastre, populația de pe Mauritius comemorează în fiecare an pe 1 februarie acea faptă necugetată.

    Ce tragic! Libertatea se apropia, dar ei au înțeles greșit intențiile mesagerilor și au preferat să moară! Astăzi este la fel. Dumnezeu, în iubirea Sa, îi cheamă pe oameni și dorește să-i elibereze de legăturile păcatului. Evanghelia este adusă oamenilor care sunt sclavii păcatului, dar oamenii resping harul și dragostea lui Dumnezeu și, prin aceasta, libertatea. Ei resping vestea bună și rămân sclavi ai păcatului, iar urmarea va fi pierzarea veșnică. Ce tragic!

    Dar cine primește iertarea lui Dumnezeu este liber; Hristos a plătit pentru el prețul de răscumpărare! Și în zilele noastre, libertatea este o problemă a credinței și a încrederii!

    Citirea Bibliei: Numeri 18.20-32 · Matei 12.15-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VORBIREA POTRIVITĂ – Fundația S.E.E.R. România

    „Cuvântul… în gura ta…” (Romani 10:8)


    Dacă nu ești atent, s-ar putea să rostești cuvinte nepotrivite, care să semene îndoială și să contrazică ceea ce spune Dumnezeu în Cuvântul Său. Apostolul Pavel scria romanilor: „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.” Așadar, rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste situația în care te afli – și vei vedea cum El lucrează în locul tău, rezolvând lucrurile pentru tine.

    Cuvântul „mărturisire” vine de la cuvântul grecesc homologia, care înseamnă „a ajunge la un acord, a spune același lucru.” Asta înseamnă că trebuie să ajungi în consens cu voia și Cuvântul lui Dumnezeu, și să înveți să spui ceea ce spune El, indiferent cât de gravă poate părea situația la un moment dat. Dacă nu este ceea ce spune Dumnezeu, nu este ce trebuie! Dar dacă este în acord cu ce spune Dumnezeu, cuvintele rostite vor deveni arme puternice. Biblia spune: „cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!” (Iov 6:25). Cuvântul „înduplecător” vine de la cuvântul iudaic marats, care înseamnă „a apăsa.” La fel cum sigiliul, de pe inelul regelui, imprimă pecetea autorității sale pe un document, mărturisirea credinței tale pecetluiește problema înaintea lui Dumnezeu.

    Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare” şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:23-24). Nu te limita doar să Îi spui lui Dumnezeu despre „muntele” tău – vorbește-i „muntelui” tău, folosind Cuvântul lui Dumnezeu! Fă, începând de azi, din Cuvântul lui Dumnezeu – cuvântul tău… și „muntele” tău va începe să se miște!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 33:1-22


    În două rânduri, Iov ceruse intervenţia unui mediator (9.33; 16.21), iar acum dorinţa îi este îndeplinită: Elihu urmează să fie pentru el interpretul gândurilor lui Dumnezeu. Iov mai înţelesese că această misiune nu putea fi îndeplinită decât de un om asemenea lui (9.32), iar acum poate auzi din gura lui Elihu tocmai această trăsătură: „iată, înaintea lui Dumnezeu eu sunt ca tine: şi eu sunt frământat din lut” (v. 6).

    Scriptura ne învaţă că este „un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos…” (1 Timotei 2.5). Este marea taină a Domnului Isus <umanitatea Sa> fără de care El nu Sar fi putut face purtătorul de cuvânt al omului înaintea lui Dumnezeu!

    „Dumnezeu vorbeşte o dată, şi de două ori…” (v. 14). După ce a vorbit prin profeţi, Dumnezeu a vorbit în Fiul. Câtă atenţie ar fi trebuit să acorde lumea acestui limbaj! (Evrei 1.1,2; 2.1). Şi totuşi în Iov 33.14 trebuie să se facă această tristă remarcă: „(omul) nu ia seama”. Ce mari sunt indiferenţa şi împietrirea inimii omului! Din acest motiv, aceeaşi epistolă avertizează solemn: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care… vorbeşte din ceruri” (Evrei 12.25).

    Printrun verdict concis, Elihu pune deoparte toate raţionamentele: „Dumnezeu este mai mare decât omul” (v. 12) şi nu este obligat să „dea socoteală” oamenilor (v. 13).

  • 31 Ianuarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    După cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, … plinătatea harului și a darului dreptății vor domni în viață printr-Unul singur, Isus Hristos.

    Romani 5.12,17


    De unde a venit acest lucru înfiorător: păcatul? Pavel ne dă răspunsul. Avem aici originea morții. Moartea a venit prin păcatul care a rupt legătura dintre făptură și Dumnezeul cel viu. Prin urmare, făptura a căzut sub stăpânirea morții, înaintea căreia nu are nicio putere.

    Aceasta este una dintre multele dovezi cu privire la totala incapacitate a omului de a sta înaintea lui Dumnezeu. Nu poate exista comuniune între Dumnezeu și om, decât în puterea vieții, însă omul se află sub puterea morții. Prin urmare, pe temeiul natural nu poate exista nicio comuniune. Viața nu poate avea comuniune cu moartea, la fel cum lumina nu poate avea comuniune cu întunericul și nici sfințenia cu păcatul. Omul trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu pe un temei cu totul nou și pe un principiu la fel de nou, anume credința. Această credință îl face capabil să-și recunoască poziția ca „vândut rob păcatului” (Romani 7.14) și, în consecință, ca supus morții. În același timp, ea îl face capabil să înțeleagă caracterul lui Dumnezeu, care oferă o viață nouă, o viață dincolo de puterea morții, o viață care nu poate fi atinsă de vrăjmaș și nici pierdută de noi.

    Iată ceea ce arată clar siguranța veșnică a celui credincios: viața lui este Hristos Însuși, înviat, glorificat și biruitor asupra a tot ceea ce poate fi împotriva noastră. Viața lui Adam a fost bazată pe propria lui ascultare – a fost neascultător și a pierdut viața. Hristos însă, având viața în Sine Însuși, a venit în această lume, în mijlocul tuturor circumstanțelor păcatului omului. Supunându-Se morții, El l-a desființat pe cel care avea puterea ei și, prin înviere, a devenit viața și îndreptățirea tuturor celor care cred în Numele Său minunat.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți.

    Hristos … a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți.

    Romani 5.6; 1 Petru 3.18



    Mijlocitorul

    Domnul Isus Hristos a venit în lume ca să fie Mijlocitor între om și Dumnezeu. El a suferit pentru păcat o dată pentru totdeauna, ca să ne aducă la Dumnezeu. Niciodată nu vom putea înțelege ce a însemnat pentru El ca, în sfințenia Sa de Dumnezeu, să împlinească această lucrare, pentru a reface legătura ruptă prin păcat între Dumnezeu și om. Niciodată nu vom înțelege disprețul suportat de Domnul Isus de a fi numărat în rândul nelegiuiților, al tâlharilor, nici singurătatea și durerea despărțirii Lui de Dumnezeu. Totuși, Domnul Isus a mers până la capăt, suferind moartea și încă moarte de cruce, fără să dea înapoi. El a mers pe drumul suferinței și al morții, ca să nu mai mergem noi pe acest drum. El a fost despărțit de Dumnezeu, ca să nu mai fim noi despărțiți de Dumnezeu. Astfel, în urma suferințelor și a morții Domnului Isus, toți cei care credem în El am beneficiat de pacea Lui.

    „Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5).

    Slăvit să fie Dumnezeul care ne-a dăruit un Mântuitor așa de mare, care, în urma suferințelor, a morții, a despărțirii Sale de Dumnezeu, ne-a asigurat nouă, celor ce credem în El, tămăduirea de boala păcatului, iertarea, pacea și viața veșnică!

    Citirea Bibliei: Numeri 18.1-19 · Matei 12.1-14

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU EȘTI CONECTAT CU CERUL – Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor” (1 Ioan 2:1)


    Luna și stelele pe care le vezi pe cerul senin sunt doar niște picături în vastitatea universului. Soarele nostru este una din cele peste 100 de miliarde de stele care formează galaxia Calea Lactee. Și probabil că există nu mai puțin de 100 de miliarde de galaxii – dintre care miliarde de galaxii probabil că au sute de milioane de planete asemănătoare cu planeta noastră. Telescopul spațial Hubble ne trimite imagini ale unor galaxii aflate la 13 miliarde de ani-lumină. Undeva, pe-acolo, ar putea fi și casa pregătită de Domnul Isus pentru noi, nu crezi?! Și toate acestea au fost create pentru că Dumnezeu a rostit o singură propoziție: „Să fie!…” (vezi Geneza 1).

    Dar există ceva și mai uimitor: Cel care a creat toate acestea te iubește, și se îngrijește de fiecare detaliu al vieții tale. Când ești slab, El este tare. Când greșești, El te iartă. Biblia ne liniștește că „dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 2:1-2). Harul lui Dumnezeu este cu adevărat uimitor și nu trebuie să faci nimic pentru a-l merita. Fiindcă Dumnezeu este Tatăl tău, poți merge oricând acasă și vei fi întâmpinat de El. Ești „conectat” cu Cel care „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).

    Tu ești conectat la mila și la harul Său nemărginit! Fii uimit și încântat și astăzi de cât de extraordinar este faptul acesta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 32:1-22


    Elifaz, Bildad şi Ţofar şiau epuizat argumentele. La rândul său, Iov a tăcut! Acum intră în scenă o nouă persoană: Elihu, al cărui nume înseamnă „Dumnezeu Însuşi„. Prin gura sa urmează să vorbească Duhul lui Dumnezeu (1 Petru 4.11).

    Insuficienţa omului a fost pe deplin demonstrată. La Iov sa manifestat incapacitatea de a face faţă încercărilor; la prietenii săi, deşertăciunea mângâierii omeneşti. De vreme ce „înţelepciunea pământească” sa dovedit neputincioasă, „înţelepciunea de sus” urmează să se pronunţe prin intermediul lui Elihu (Iacov 3.1417). Şi, în faţa acestui om mai tânăr decât ei, cei patru bătrâni vor rămâne umiliţi.

    Elihu are simţul buneicuviinţe. A aşteptat cu răbdare sfârşitul cuvântărilor precedente. Tinerii trebuie în special să ştie să asculte. Aceasta este primul semn al înţelepciunii (Iacov 1.19). Cunoştinţa şi experienţa celor mai bătrâni sunt, în general, mai bogate decât ale lor! Este apoi un semn simplu al politeţii.

    Totuşi, aceste considerente nul împiedică pe Elihu să fie umplut de o dreaptă mânie. Gloria lui Dumnezeu fusese pusă sub semnul întrebării de către Iov şi de către însoţitorii acestuia, iar omul credincios al lui Dumnezeu nui poate trata cu blândeţe. El nici nui va flata, nici nui va părtini: două pericole care ne ameninţă şi pe noi întotdeauna (v. 21).

  • 30 Ianuarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui. Dumnezeu este Duh și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.

    Ioan 4.23,24


    În ce privește închinarea – cea mai înaltă manifestare de care duhul omului este capabil – este important să ne amintim că există o mare diferență între felul cum ea este prezentată în Vechiul Testament față de Noul Testament. În dispensațiile trecute, Dumnezeu a rămas ascuns în mare măsură. Înțelepciunea și providența Lui s-au manifestat în actul creației, iar dragostea Lui a fost văzută în grija față de cei care s-au încrezut în El. Harul Său a fost declarat de profeți ca ceva care urma să fie revelat. În consecință, în acea vreme nu a existat un acces imediat în prezența lui Dumnezeu. Perdeaua dinăuntru nu era încă ruptă, iar cuvintele Sale față de Israel au fost: „Nu te apropia de locul acesta” (Exod 3.5) și „Închinați-vă de departe” (Exod 24.1).

    După venirea lui Hristos însă, totul s-a schimbat. Harul și adevărul sunt acum revelate. Perdeaua este ruptă, iar intrarea în Locul Preasfânt este acum revelată clar. În duh, orice credincios este invitat să se apropie „cu o deplină siguranță a credinței” (Evrei 10.19-22). Închinarea noii creații este întemeiată pe lucrarea încheiată a binecuvântatului nostru Domn. În duh intrăm în prezența imediată a Tatălui, deplin conștienți că suntem fii ai Săi. Închinarea este mult mai mult decât rugăciunea sau decât savurarea slujirii prin Cuvânt. Ea este preocuparea în adorare cu Dumnezeu Însuși, nu doar pentru a-I mulțumi pentru darurile Sale, ci pentru ceea ce El este. Iată ceea ce caută Tatăl.

    Nivelul închinării coboară atunci când devenim preocupați cu lucrurile exterioare, chiar și cele ale creștinismului. Închinarea atinge punctul cel mai înalt atunci când duhurile noastre sunt absorbite în contemplarea perfecțiunilor Dumnezeului etern, în lumina crucii și a mormântului gol.

    H. A. Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

    Marcu 8.37



    Afirmațiile lui Dumnezeu

    Biblia este bogată în afirmații ale lui Dumnezeu, pe care ar trebui să ni le însușim. Amintim aici câteva dintre ele:

    Fiecare om are un suflet, care va continua să existe și după moarte.

    Sufletul este cel mai de preț bun de care dispune omul.

    Există o veșnicie. Mulți oameni cred aceasta, dar și mai mulți dau la o parte acest cuvânt incomod.

    Cine nu și-a pus aici, pe pământ, viața în ordine cu Dumnezeu, în veșnicie va ajunge la judecată. Grozăviile acestei judecăți divine nu se pot nici descrie și nici percepe cu înțelepciunea omenească.

    În starea veșnică, nimeni nu mai are vreo influență asupra destinului său.

    Câtă vreme este pe pământ, omul trebuie să-și rezolve aici problema împăcării lui cu Dumnezeu. Timpul potrivit este chiar astăzi.

    Este un singur preț de răscumpărare pentru suflet: sângele lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu.

    Numai Hristos ne poate răscumpăra din păcat și din judecată. Faptele bune și o viață așa-zisă corectă nu sunt suficiente niciodată.

    Să răspundem cu sinceritate la întrebarea Fiului lui Dumnezeu: „Ce va da un om în schimb pentru sufletul său?”.

    Citirea Bibliei: Numeri 17.16-28 · Matei 11.20-30

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ MEREU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Inima celor pricepuţi caută ştiinţa” (Proverbele 15:14)


    Se spune că uităm peste 80% din ceea ce învățăm la școală și la facultate. Se ridică astfel întrebarea: „Atunci, de ce să ne mai ostenim? Chiar merită educația să investim atât de mult în ea?” Merită! Există nenumărate motive valide pentru învățare, chiar dacă uitarea își va lua și ea tributul. Iată cinci dintre cele mai importante argumente:

    1) Funcția cea mai importantă a procesului de învățare este autodisciplina și controlul pe care le cultivă. Studenții sârguincioși învață să urmeze indicații, să îndeplinească cerințe și să-și canalizeze facultățile mentale spre scopuri constructive. Acestea sunt capacități de care ai nevoie pentru a reuși în viață.

    2) Chiar dacă nu ținem minte toate faptele și conceptele, știi că ele există și știi unde să le găsești. Așa că știi de unde poți extrage informația, atunci când vei avea nevoie de ea, mai târziu…

    3) Faptul că ai învățat mai demult te ajută să înveți mai ușor în prezent. Fiecare exercițiu mental îți facilitează mai multe indicii asociative, de care poți lega idei și concepte viitoare; de asemenea, poți fi transformat prin procesul de învățare.

    4) Creierul tău este ca programarea computerului. În realitate, nu se uită nimic. Informația este încă depozitată în creier și se va reactiva atunci când este stimulată în mod corespunzător.

    5) Ești modelat de influența celor care te învață.

    Biblia spune: „Inima celor pricepuţi caută ştiinţa” (Proverbele 15:14). Poate ți-ai dori să se descopere un proces mai simplu de modelare a minții omenești, care să înlocuiască experiența anevoioasă și dureroasă a educației. Dar până se va inventa „pilula pentru învățare”, va trebui să te mulțumești cu vechea abordare. Așadar, continuă să înveți!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 31:1-12; 31:29-40


    În cap. 29, Iov desfăşurase pe larg binele pe carel făcea; aici expune în amănunt răul pe care nul făcea: sa ferit şi de imoralitate (v. 112), şi de nedreptate (v. 1315), şi de egoism (v. 1523) şi de idolatrie (v. 2428). Întrun fel sau în altul, el se laudă, uitând că numai Dumnezeu ne dă putere să facem binele şi tot El ne păzeşte şi să nu facem răul.

    Bineînţeles că, dacă ar exista vreun om care să aibă dreptul să se sprijine pe lucrările lui, acela ar fi, mai mult ca sigur, Iov. Pavel a scris aceleaşi lucruri despre sine în Filipeni 3.4. Dar a adăugat: „cele care îmi erau câştig leam socotit pierdere, datorită lui Hristos…„ (Filipeni 3.7). Avantajele sale naturale de bun israelit, dreptatea sa anterioară de fariseu conştiincios, pe toate acestea el le consideră de atunci gunoaie. De altfel, Dumnezeu nu a mai fost nevoit să i le îndepărteze, precum lui Iov; prin har, Pavel pusese deja deoparte tot ce nu era Hristos.

    Să remarcăm numeroasele provocări din text, rămase fără răspuns; ele par să implice toate gândurile bune pe care le avea Iov despre sine şi despre lucrările lui din trecut.

    La încheierea acestei expuneri a tuturor meritelor sale, Iov îşi pune solemn semnătura şi Îl provoacă sfidător pe Dumnezeu săi răspundă (v. 35).

  • 29 Ianuarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină.

    Proverbe 4.18


    Vedem cum unii credincioși își încep viața într-un fel nepotrivit, însă, mai apoi, după ce învață să se judece sub mâna lui Dumnezeu, își sfârșesc alergarea bine și, uneori, într-un mod chiar strălucit. Așa au stat lucrurile cu Iacov, ale cărui zile au fost „puține și rele” (Geneza 47.9), însă a cărui viață s-a încheiat cu o viziune deplină a gloriei. Mai frecvent însă vedem credincioși care încep bine și sfârșesc rău. Aceasta este istoria lui Lot, care, neavând credința lui Avraam, a mers totuși pe același drum cu el. Viața lui a slăbit tot mai mult din punct de vedere moral, din cauza dragostei lui față de bunurile pământești, și s-a încheiat într-un fel rușinos (Geneza 19).

    Așa au stat lucrurile și cu Ghedeon, care la început a fost smerit și a avut curajul să-și curețe casa de dumnezeii străini, apoi l-a condus pe Israel la biruință împotriva lui Madian, însă la sfârșitul vieții a făcut ca întreaga sa casă și întreg poporul să păcătuiască prin intermediul unui efod ce devenise o cursă pentru ei (Judecători 6–8).

    Între aceste două căi o vedem pe cea de mijloc, a credinciosului care, de la început și până la sfârșit, umblă fără să eșueze în duhul de sfințenie personală. Pe o astfel de cale a mers Avraam. Rareori practica sa a contrazis credința sa, iar el și-a judecat umblarea atunci când ea a dus la întreruperea comuniunii sale cu Dumnezeu.

    Așa a fost, însă în mod perfect, și calea Slujitorului perfect, Hristos. Nu găsim acolo nicio imperfecțiune, ci doar încredere absolută, ascultare completă, dependență perfectă, dreptate practică ireproșabilă, sfințenie divină pură într-un Om, credință nezdruncinată, dragoste necuprinsă, nădejde neabătută. Când privim la o astfel de cale, nu putem face altceva decât să ne închinăm. Însă putem de asemenea să-L urmăm, iar El ne dă puterea pentru aceasta. Între noi și El va fi întotdeauna diferența dintre imperfect și perfect, dintre finit și infinit. Iar câtă vreme ochii noștri vor fi ațintiți asupra Lui, vom găsi secretul unei umblări care să-L glorifice până la sfârșit.

    H. L. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte îl face cunoscut altei nopți, fără grai, fără cuvinte; totuși glasul lor este auzit.

    Psalmul 19.1-3



    Pe acestea le-a pictat fiul meu

    Proprietarul unei vile impunătoare a primit în vizită o rudă mai îndepărtată, care acum îl vizita pentru prima oară. Dar acesta înjura întruna. La întrebarea proprietarului dacă nu se teme că Îl supăra pe Dumnezeu cu astfel de vorbe, vizitatorul a răspuns că nu, pentru că nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu.

    A doua zi dimineața, cei doi bărbați se uitau la câteva tablouri. „Pe acestea le-a pictat fiul meu”, a spus proprietarul. Vizitatorul era încântat. Dar acesta era doar începutul. În cursul zilei, cei doi au avut ocazia să admire și alte lucrări pe care fiul le făcuse în diferite locuri – în grădină, în interiorul casei și chiar în oraș.

    Vizitatorul întreba de fiecare dată: „Cine a făcut aceasta?”, și mereu primea răspunsul: „Fiul meu!”. La final, vizitatorul a exclamat: „Ce fericit ești să ai un astfel de fiu!”. — „Dar cum poți să spui așa ceva?”, a întrebat proprietarul, „doar nu l-ai văzut niciodată!” — „Dar văd ceea ce a făcut el.” — „Atunci du-te la fereastră și uită-te la ce a făcut Dumnezeu. Nici pe El nu L-ai văzut niciodată, dar poți să admiri lucrările Lui!”

    Noi nu L-am văzut pe Dumnezeu, dar putem să vedem în fiecare zi creația Lui și să recunoaștem în aceasta existența și măreția Sa. Fiecare dintre noi este chemat să creadă că Dumnezeu, Creatorul Atotputernic, este și un Dumnezeu Mântuitor măreț, care L-a dat pe Fiul Său Isus Hristos, ca să ne conducă la El.

    Citirea Bibliei: Numeri 16.25-17.15 · Matei 11.10-19

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI VREUN PLAN PENTRU VIAȚA TA? – Fundația S.E.E.R. România

    „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbele 21:5)


    Fără un plan pentru viața ta, ea te va lua prin surprindere. Unii își planifică viața pe zile. Se trezesc, își fac lista cu lucrurile pe care le au de făcut – și trec la treabă. Alții își planifică viața pe o săptămână întreagă. Se uită în calendarul săptămânii, își verifică întâlnirile, își revizuiesc țelurile și apoi se pun pe treabă.

    Expertul în leadership John Maxwell scria: „La începutul fiecărei luni, stau o jumătate de zi și îmi stabilesc agenda pentru următoarele 40 de zile. Pentru mine, patruzeci de zile funcționează mai bine decât treizeci. În felul acesta, am parte de o introducere în luna următoare și nu sunt surprins. Încep prin a-mi revizui programul de călătorii și activitățile planificate cu familia. Apoi revizuiesc proiectele, lecțiile și alte obiective pe care doresc să le îndeplinesc în timpul acelor cinci sau șase săptămâni. După aceea, încep să aloc zile și perioade pentru solitudine, citit, scris, muncit, întâlniri cu oamenii etc. Mi-am pus în orar și activități recreative, cum ar fi să văd o expoziție, să urmăresc o partidă, un meci – sau să joc golf. De asemenea aloc timp și pentru lucrurile neprevăzute. Iar când termin, voi putea să spun aproape tot ce voi face, pe ore, în săptămânile care vor urma. Acesta este unul din motivele pentru care am reușit să realizez atâtea.”

    Poate gândul de a-ți planifica programul pentru următoarele 40 de zile te copleșește, dar începe măcar prin a-ți planifica ziua. Apoi fă-ți planuri pe o săptămână, pe două săptămâni… apoi pe o lună, pe un an etc. Și dacă Îl consulți mereu pe Dumnezeu, „El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:6).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 30:1-31


    Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurânduse de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut căşi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).

    Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!

    „Strig către Tine şi numi răspunzi” (v. 20) sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care Îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şia părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.

  • 28 Ianuarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să-ți desparți trei cetăți în mijlocul țării pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca s-o stăpânești. Să-ți pregătești calea și să împarți în trei părți hotarele țării tale pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca s-o moștenești, ca orice ucigaș să fugă acolo.

    Deuteronom 19.2,3


    Dumnezeu a pregătit o resursă pentru cel care omora un om accidental. Poporul trebuia să pună deoparte trei cetăți în țară, în care ucigașul fără voie să se poată refugia. Dacă însă cineva omora pe semenul său în mod premeditat, nu exista nicio posibilitate de refugiu; sângele nevinovat vărsat trebuia răzbunat, așa cum găsim în Geneza 9.5,6.

    Acest lucru devine izbitor atunci când ne gândim la condamnarea nedreaptă la moarte a lui Hristos. Mai întâi, aceasta a fost crimă deliberată și premeditată. Citim că „preoții de seamă și bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L omoare” (Matei 26.59). Apoi Pilat însuși „știa că din invidie Îl dăduseră în mâna lui” (Matei 27.18). Domnul a arătat acest lucru într-o pildă: „Însă cetățenii Lui Îl urau” (Luca 19.14). Aceasta a fost o crimă premeditată, care a avut la bază ura și, sub conducerea mai-marilor, tot poporul s-a făcut vinovat de ea. Toți cei prezenți au strigat: „Răstignește-L!”. Iar când Pilat a încercat să se eschiveze de la responsabilitatea sa și să o așeze asupra lor, cu toții i-au răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei 27.23-25). Judecata dreaptă a lui Dumnezeu însă avea să vină asupra tuturor acestora.

    Dar ce cuvinte uimitoare de har auzim de pe buzele Domnului, când Se afla pe cruce: „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac” (Luca 23.34)! Ei știau foarte bine ce făceau, iar Cel care le vedea inimile cunoștea bine acest lucru, însă El L-a rugat pe Tatăl ca această crimă premeditată, comisă din ură împotriva Lui, să fie socotită ca o faptă pe care ei au comis-o fără să știe ce făceau. Acesta este un har negrăit față de toți acești criminali, care meritau judecata. Tot datorită acestui har este posibil acum ca toți păcătoșii vinovați, care se întorc de pe calea lor și aleargă la Hristos, să găsească un refugiu și un adăpost sigur de mânia viitoare.

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El răsplătește pe cei care Îl caută.

    Evrei 11.6



    Dumnezeu este gata să vă asculte

    Chemați-L pe Domnul în încercările voastre, adresați-vă Lui în descurajarea sau în remușcările cugetului vostru! El vă va răspunde cu siguranță! Veți experimenta că El este, într-adevăr, un Dumnezeu viu. El răspunde rugăciunilor tuturor oamenilor, fără deosebire.

    V-ați rugat lui Dumnezeu? Nu este vorba de a rosti o rugăciune învățată pe de rost, ci de a vă adresa personal și direct Creatorului – Cel care ne cunoaște și care Se interesează de noi – pentru a-I cere ajutorul într-o împrejurare deosebită, o boală gravă sau o situație presantă.

    Dar, mai mult, creștinul știe că poate să-I vorbească Domnului și de micile greutăți zilnice. Noi avem un Dumnezeu foarte mare, care face lucruri foarte mari, și totuși nicio problemă a celor credincioși nu este prea mică pentru El. Noi nu-L vom obosi niciodată. Un copilaș care are încredere în tatăl său nu se va teme să-l deranjeze pentru a-i ascuți creionul, pentru a-i lega șiretul la încălțăminte sau pentru a-i răspunde la multele sale întrebări, chiar dacă sunt naive.

    Căutați ajutorul și harul lui Dumnezeu, rugându-vă cu îndrăzneală, fiind siguri totodată că El vă ascultă fără nicio condiție! Vorbiți-I despre nevoile voastre, spuneți-I toate îndoielile care vă apasă! Nu așteptați ziua de mâine pentru a avea această legătură cu El! Adresați-vă Lui, El dorește să Se facă cunoscut în răspunsurile Sale!

    Apoi nu uitați să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate darurile de care aveți parte în fiecare zi și pentru tot ajutorul pe care îl primiți din partea Lui!

    Citirea Bibliei: Numeri 16.1-24 · Matei 11.1-9

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ATACURILE DIAVOLULUI (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „El (îngerul) mi-a arătat… pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască.” (Zaharia 3:1)


    Uneori, atacurile lui Satan sunt evidente. În Vechiul Testament, profetul Zaharia scrie: „El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască.” Satan preferă, de obicei, să acționeze incognito, așa că el te va ataca adesea prin oameni – mai ales prin cei pe care îi îndrăgești cel mai mult.

    Biblia ne spune că: „În timpul cinei… diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă” (Ioan 13:2). Pe cine? Pe Isus, învățătorul lui. Așadar, care este cea mai bună linie de apărare? Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu. Deși a fost expus ispitei la un nivel mai înalt decât vom experimenta oricare dintre noi vreodată, Domnul Isus a citat Scripturile de trei ori – și diavolul a plecat de la El. Când Satan îți atacă mintea printr-o ispită, o condamnare, îndoieli sau sentimente de inadecvare, Cuvântul lui Dumnezeu este un scut pe care nu-l poate străpunge.

    Psalmistul a spus: „Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea” (Psalmul 119:92). Să observăm ce s-a întâmplat atunci când Domnul Isus a terminat lupta cu dușmanul: „Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească” (Matei 4:11). Tu nu ești singur. Dumnezeu a pus în jurul tău îngeri ca să te păzească și să te ocrotească. Și îngerii „sunt toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea” (Evrei 1:14)

    În timpul perioadelor de necaz, adu-ți aminte că ești fiu/fiică de Dumnezeu, și nu victimă. Investește-ți energia în crearea unor scopuri și vise noi. Stai treaz, veghează, fii conștient, productiv și concentrat. Emană credință. Și așteaptă-te ca încrederea ta să fie onorată în mod supranatural de Dumnezeu, care a promis că va interveni atunci când ai cea mai mare nevoie (vezi Isaia 59:19). Poate, chiar azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 29:1-25


    La începutul cărţii, Dumnezeu vorbise pe scurt despre cea dintâi stare a lui Iov. Acum, aceste versete completează tabloul; dar, de data aceasta, Iov îşi face portretul singur. Şi tot ce spune el despre lucrările sale este cu certitudine adevărat, astfel că acuzaţiile lui Ţofar (20.19) şi cele ale lui Elifaz (22.6,7,9) apăreau ca pure calomnii (comparaţi cu v. 12,13).

    Oare cine ar putea astăzi să mai alinieze tot atâtea titluri demne de aprobarea lui Dumnezeu şi totodată şi de consideraţia oamenilor? Cu toate acestea, mulţumirea de sine cu care Iov îşi descrie condiţia precedentă arată că el îşi pusese inima acolo şi se glorifica prin aceasta. Încă nu învăţase, precum apostolul, „să fie mulţumit” în împrejurările în care se găsea; nu suportase nici pe departe să fie „smerit” sau „în lipsuri”, pe cât era „în belşug” (Filipeni 4.11,12). În plus, am putut remarca cum „eu”, „mă”, „îmi” vin unul după altul în aceste versete (de circa o sută de ori). Sunt cuvinte mici, dar care dezvăluie părerea înaltă pe care Iov o hrănea cu privire la propria persoană. Până în acel moment îşi ascunsese acest sentiment în străfundul inimii, sub o aparentă modestie, dar acum apare evident: explodează în plină zi. Aceasta Îi va permite lui Dumnezeu să îl elibereze, dar numai după ce Iov şio va mărturisi.

  • 27 Ianuarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, negăsind nicio vină de moarte în El, i-au cerut lui Pilat ca El să fie omorât … Dar Dumnezeu L-a înviat dintre morți.

    Fapte 13.28-30


    Există anumite expresii în Scriptură care, deși simple, au un mare impact asupra cititorului. Una dintre ele este aceasta: „dar Dumnezeu”.

    Fapte 13 arată cum Domnul Isus a fost condamnat de conducătorii religioși ai poporului, cum a primit sentința morții din partea guvernatorului roman și cum, în cele din urmă, a fost răstignit de către soldați. Speranțele tuturor celor care s-au încrezut în El păreau să fi fost îngropate în mormântul în care trupul Lui a fost pus. Vine apoi o schimbare totală a acestei triste relatări: „Dar Dumnezeu L-a înviat dintre morți”. Acest lucru a transformat crucea dintr-o tragedie într-un triumf, iar pe ucenici, din fugari plini de teamă, în martori îndrăzneți. Creștinii din toate veacurile au putut cânta cu bucurie: „El a înviat!”.

    Efeseni 2 descrie natura umană controlată de Satan, guvernată de pofte și aflată sub mânia lui Dumnezeu. Istoria omului împreună cu experiența personală confirmă adevărul acestei descrieri. O schimbare radicală are însă loc atunci când cineva Îl primește pe Hristos: „Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne-a iubit, … ne-a adus la viață împreună cu Hristos”. Prin El am primit eliberare de robia lui Satan, de poftele cărnii și de condamnare.

    La sfârșitul vieții, apostolul Pavel, întemnițat pentru credința lui, s-a văzut părăsit de cei împreună-lucrători cu el și a trebuit să stea singur înaintea judecătorilor săi ostili. Ce l-a păzit să nu fie cuprins de descurajare și de amărăciune? Citim aici: „Dar Domnul a stat lângă mine și m-a întărit” (2 Timotei 4.17). Acesta este paradoxul creștinismului. Umblăm în mijlocul problemelor și nevoilor, dar Dumnezeu schimbă întreaga noastră perspectivă asupra situației.

    G. W. Steidl

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domnul. Nu doresc Eu mai degrabă ca El să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască? … Căci Eu nu doresc moartea celui care moare, zice Stăpânul Domnul. Întoarceți-vă deci și veți trăi.

    Ezechiel 18.23,32



    Regele Henric al VIII-lea, salvat în ultimul moment

    După o lungă suferință, la sfârșitul lunii ianuarie 1547, medicii regelui Henric al VIII-lea au ajuns la concluzia că acesta era pe moarte. Deși credeau că regele trebuie să știe în ce stare se află, niciunul nu era dispus să riște să-l înștiințeze. Misiunea a căzut asupra unuia numit Master Denny, care i-a spus curajos regelui că este pe moarte și l-a îndemnat să se pregătească primindu-L pe Hristos ca Mântuitor. Regele a ascultat de Denny, a reflectat asupra propriilor păcate pe care le regreta și a conchis: „Îndurarea lui Hristos poate să-mi ierte toate păcatele, chiar dacă acestea ar fi mai rele decât sunt”. Denny l-a întrebat dacă ar dori să vorbească cu cineva. Henric a răspuns că ar dori să-l vadă pe dr. Cranmer, dar, când acesta a sosit, regele nu mai putea vorbi; a putut doar să-și întindă mâna și să-i apuce mâna lui Cranmer. Acesta l-a îndemnat pe rege să-și pună nădejdea în Mântuitorul Isus Hristos și să apeleze la îndurarea Sa, iar Henric i-a apăsat mâna în semn că face acest lucru; apoi a murit.

    Regele a avut parte de același har ca și tâlharul de pe cruce. Este foarte important ca în astfel de situații să avem curajul de a spune adevărul pe față. Iar pentru fiecare este cel mai important ca, în momentul când auzim chemarea Mântuitorului, să răspundem la ea, pentru că orice amânare poate fi un veșnic prea târziu.

    Nu aștepta până te afli în fața morții, ca abia atunci să vii cu păcatele tale la Domnul Isus! S-ar putea să nu ai parte de acest timp și să treci în veșnicie neîmpăcat cu Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Numeri 15.22-41 · Matei 10.32-42

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ATACURILE DIAVOLULUI (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Am voit… să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.” (1 Tesaloniceni 2:18)


    Apostolul le scria dragilor lui tesaloniceni: „odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.” Să reținem cuvintele „odată și chiar de două ori.” Când ai o misiune de la Dumnezeu, Satan te va ataca în mod repetat și va încerca să te împiedice s-o împlinești. Să remarcăm și să învățăm trei lucruri astăzi:

    1) Atacurile sale dau dovadă că el crede că ești capabil să-ți atingi scopul. De aceea când ești căzut, el dorește să rămâi acolo. El știe că dacă te ridici iarăși, vei fi mai puternic și mai eficient ca niciodată.

    2) El va ataca și va încerca mereu să oprească nașterea a ceva semnificativ în viața ta; poate fi o lucrare, cum a fost cu Domnul Isus când a fost ispitit în pustie. Poate fi nașterea „copilului destinului” tău, cum a fost nașterea lui Moise, care a dus la uciderea nou-născuților, băieți, din Egipt.

    3) Satan îi poate folosi pe cei care îți sunt cei mai apropiați ca pe o ușă spre inima ta. Domnul Isus ne-a avertizat: „omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.” (Matei 10:36).

    Așadar, ce ar trebui să faci tu? Să te rogi pentru ei. Mijlocirea ta este deseori singura acoperire pe care o au, așa că, roagă-te zilnic lui Dumnezeu pentru har și milă de sus peste ei. Și mai presus de toate, nu uita niciodată că atitudinea ta este mai importantă decât împotrivirea pe care o experimentezi. Atacurile trec, dar atitudinea ta, dacă e acră și demoralizatoare, poate da lăstari de amărăciune care vor otrăvi fiecare zi a viitorului tău (vezi Evrei 12:15). Influența ta în Împărăția lui Dumnezeu determină intensitatea atacului pe care îl lansează dușmanul împotriva ta. Așa că, nu demobiliza – continuă-ți curajos slujirea!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iov 28:1-28


    Iov înţelesese un lucru foarte important: din această încercare, prin care Dumnezeu îl făcea să treacă, credinţa lui va ieşi precum aurul din creuzetul aurarului (23.10). Dar ceea ce nu ia el în seamă este zgura care trebuia îndepărtată înainte de aceasta: „Negreşit, … este un loc unde se curăţă aurul„ (v. 1; vezi, de asemenea, Zaharia 13.9 şi Maleahi 3.3). Şi acest loc este creuzetul încercării! Domnul, ca Meşter aurar înţelept, cunoaşte şi intensitatea şi durata acestui foc necesar pentru aŞi curăţi argintul şi aurul Său, adică pe scumpii Săi răscumpăraţi. ŤGiuvaergiulť desăvârşit ştie câte lovituri dureroase de daltă trebuie aplicate înainte ca onixul, şi safirele, şi rubinele şi topazurile Sale să strălucească în toată splendoarea lor.

    Omul este capabil să execute lucrări remarcabile: baraje, tunele, autostrăzi etc. Extrage din pământ tot felul de produse rare şi de mare preţ (v. 911). Dar este un lucru de care nu se preocupă câtuşi de puţin săl caute: înţelepciunea. Totuşi, ea este mai de preţ decât perlele (v. 18) sau decât rubinele, declară cartea Proverbe (3.15; 8.11), carte care ne vorbeşte atât de mult despre această Înţelepciune divină. Comparaţi, de asemenea, importanta definiţie din v. 28 cu Proverbe 9.10 şi cu Psalmul 111.10.

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne