Ucenicii deci s-au bucurat, văzându-L pe Domnul.
Ioan 20.20
Citim în Scriptură despre unii oameni care L-au văzut pe Domnul și despre felul cum acest lucru a produs o schimbare în viețile lor. În versetul de mai sus, la vederea Domnului, frica și îndoiala ucenicilor s-au schimbat în bucurie. Cei doi ucenici de pe drumul către Emaus au fost transformați atunci când L-au recunoscut pe Domnul (Luca 24.30-32). Saul, omul religios, a devenit un om nou atunci când Domnul i S-a arătat pe drumul Damascului (Fapte 9). Iar astfel de schimbări s-au produs în viața multora.
Să nu uităm însă că privirea la Domnul trebuie să fie un lucru constant. Nu este de ajuns să privim din când în când. Da, Petru a fost influențat de viziunea de pe munte, însă, mai târziu, s-a lepădat de Domnul. Când a privit țintă la Domnul Isus, Petru a putut umbla pe apă, însă, după ce și-a luat privirea de la El, a început să se scufunde. De aici învățăm cât de necesar este să ne ținem privirea asupra Domnului în mod continuu.
Dar cum vom face acest lucru, fiindcă noi nu-L avem astăzi pe Domnul în mod fizic împreună cu noi? Avem însă Cuvântul Său, care vorbește despre El. Putem avea privirile inimii ațintite asupra Lui atunci când citim Cuvântul Său, când ne rugăm sau când medităm la viața Sa minunată, la lucrurile pe care le-a făcut și la cuvintele pe care le-a rostit. Avem privirile inimii ațintite asupra Lui atunci când ne aducem aminte de El în ziua întâi a săptămânii, când luăm din pâine și din vin. Viața noastră este transformată, în măsura în care ne preocupăm cu El.
A. Blok
De a lumii grea orbire sunt vindecat,
Căci Isus mi-a deschis ochii: m-a luminat.
Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbe 22.6
Învățăturile unei mame
George Henry Lang s-a născut în anul 1874 în Anglia. Mama sa a murit la opt zile după nașterea lui, dar Dumnezeu i-a purtat de grijă acestui copil. Doi ani mai târziu, tatăl său s-a recăsătorit. Soția pe care și-a ales-o s-a dovedit a fi o mamă bună pentru copiii săi. Prin exemplul ei de bună creștină și vorbindu-le copiilor despre Mântuitorul, despre dragostea, dar și despre dreptatea lui Dumnezeu, ea a fost cea care l-a condus pe George, încă de la o vârstă fragedă, la Cel care a murit pe cruce la Golgota pentru salvarea noastră.
După terminarea studiilor, George Henry a început să lucreze la o societate de construcții și apoi ca funcționar debutant la câteva societăți de asigurare. La vârsta de 18 ani era responsabilul unui departament al unei mari societăți de asigurări din Bristol. Ne putem lesne imagina conflictele spirituale ale unui creștin în lumea afacerilor. Dar Cuvântul lui Dumnezeu semănat în inima sa prin Duhul Sfânt a preluat din ce în ce mai mult controlul asupra inimii sale tinere, i-a dat curajul și înțelepciunea de a refuza compromisurile și astfel a fost o mărturie bună pentru cei din jur.
Acest exemplu, alături de multe altele, să fie o încurajare pentru toți părinții de a sădi în sufletul copiilor învățătura curată, instruindu-i cu stăruință pe calea pe care trebuie s-o urmeze, fiind încredințați că Dumnezeu va duce la bun sfârșit o astfel de lucrare bună.
Citirea Bibliei împreună cu toată familia va avea un efect benefic asupra copiilor, aceștia primind învățături bune pentru viața lor.
Citirea Bibliei: Numeri 9.1-14 · Matei 6.24-34
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FOCALIZEAZĂ-TE PE CEEA CE CONTEAZĂ – Fundația S.E.E.R. România
„Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti” (Filipeni 3:14)
Biruința apostolului Pavel s-a datorat faptului că era foarte concentrat. „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti.” Focalizarea poate aduce energie și putere aproape în orice domeniu, indiferent că este spiritual, mental sau fizic. Sociologul Robert Lynd a constatat următorul lucru: „Cunoașterea înseamnă putere numai dacă știi care sunt faptele care… nu merită deranjul!” Nașterea unei potențiale descoperiri se produce deseori prin împărtășirea mai multor idei bune. Dar pentru a duce ideile la nivelul următor, trebuie să treci de la gândirea expansivă la cea selectivă. O idee bună devine o idee nemaipomenită când i se acordă o perioadă de gestație, un timp de concentrare și rafinare. E adevărat că poate fi frustrant să te concentrezi asupra unei singure idei mai mult timp, dar perseverența îți va aduce câștig.
Mintea nu se va concentra până nu are un țel. Dar intenția țelurilor este aceea de a-ți îndrepta atenția și de a-ți da direcție, nu de a identifica o destinație finală. Pe măsură ce te gândești la țelurile tale, asigură-te că ele sunt:
1) Suficient de clare ca să te gândești la ele;
2) Suficient de apropiate ca să fie duse la îndeplinire;
3) Suficient de utile ca să schimbe viața.
Apostolul Pavel și-a descris țelul ca fiind „chemarea cerească”. Când te gândești numai la tine, gândești „în jos,” însă când te gândești și la alții, gândești „în sus.” Aceste trei idei te vor pune în mișcare. Și nu uita să-ți scrii țelurile. Dacă nu sunt scrise, poți fi aproape sigur că nu sunt suficient de clare. Iar dacă îți dorești cu adevărat să fie clare, urmează sfatul producătorului de teatru David Belasco, care a zis: „Dacă nu poți să-ți scrii ideea pe spatele unei cărți de vizită, ideea ta nu e clară!”
Așadar, focalizează-te pe ceea ce contează cu adevărat!
de Jean Koechlin
Iov 14:1-22
Multe persoane îşi fac despre Dumnezeu aceeaşi imagine ca şi Iov, că „El este un Atotputernic care acţionează în mod liber, fără să ţină cont de cineva, ale Cărui căi sunt de neînţeles”, iar despre om, că „se află în întregime la mila acestui Dumnezeu, precum o frunză gonită de vânt (13.25)” şi că omul nu ar avea altceva mai bun de făcut decât „să caute să se adăpostească de loviturile Sale cât mai bine posibil”. Acest „fatalism” se întâlneşte în cele mai multe dintre religiile orientale.
Este adevărat că Dumnezeu este atotputernic şi că acţionează după voinţa Sa suverană şi tot atât de adevărat este şi că omul este slab şi dependent, că „răsare ca o floare şi este tăiat„ (v. 2; 1 Petru 1.24), dar nu este adevărat că Dumnezeu Îşi bate joc de om, dominândul pentru propria Sa plăcere (v. 20). Dimpotrivă, El poartă de grijă creaturii Sale şi nu zdrobeşte „trestia frântă„ (Isaia 42.3; Matei 12.20).
„Cine ar putea să scoată [un om] curat dintrunul necurat?”, întreabă Iov în v. 4, pentru ca, imediat, în v. 17, să adauge: „Fărădelegea mea este pecetluită
întrun sac”. Este strigătul unui om care nu are conştienţa plinătăţii harului şi aşa se întâmplă întotdeauna cu cei preocupaţi de propria îndreptăţire (sau justificare).
Îl cunoaştem noi, fiecare în parte, pe Acela care curăţă perfect pe păcătosul întinat şi care a azvârlit în adâncurile mării „sacul„ apăsător cu toate păcatele din el? (Mica 7.19).
