Mana Zilnica

Autor: Mana Zilnica

  • 25 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; l-a creat după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a creat. Și Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l”.

    Geneza 1.27,28


    Familia creștină în care ambii părinți aparțin Domnului este infinit mai mult decât un adăpost și un refugiu împotriva răului. Este un sanctuar în mijlocul unei lumi lipsite de Dumnezeu și de Hristos, în care sufletele prețioase ale copiilor sunt păzite de influențele ei întinate. Căminul creștin este un adăpost sfânt în care Dumnezeu și Hristosul Său sunt recunoscuți, unde Duhul Lui locuiește, unde Cuvântul Său strălucește ca lampă și lumină a casei și unde evanghelia este studiată în mod continuu, indicând întregii case calea către cer.

    Cineva a spus cu privire la acest subiect: «Căminul este locul scump al sentimentelor plăcute, în care inima este atrasă în legături pe care Dumnezeu Însuși le-a format și care, prin afecțiuni tandre, ne păzește de pofte și voință proprie. Iar aceste lucruri, dacă se dezvoltă în mod corect, au o putere care, în ciuda păcatului și a dezordinii, trezește conștiința și angajează inima, păzind-o de rău și de puterea directă a lui Satan».

    Deși păcatul a intrat în lume și a întinat totul, introducerea lui Hristos în relațiile de familie face ca ele să devină o sferă de har și manifestarea activă a vieții divine pe care o avem în Hristos, astfel că smerenia, tandrețea, ajutorul reciproc și spiritul de sacrificiu, exercitate în mijlocul dificultăților și al întristărilor pe care păcatul le-a pricinuit, conferă acestor relații un farmec și o profunzime mai mare decât cea care ar fi putut fi cunoscută în starea de inocență, în Eden.

    R. K. Campbell

    Dragostea ne-a dăruit Domnul cel iubit,

    Fericire și-odihnire în unire ne-a gătit.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!

    Apocalipsa 22.17



    „Nu te costă aproape nimic!”

    Aceste cuvinte de reclamă le-am citit cândva într-o benzinărie. Era vorba de o ofertă pentru filmele Asterix și Obelix.

    Nu te costă aproape nimic! – Este o reclamă atractivă! Iscusiții strategi ai marketingului știu ce mărfuri să pună direct în fața casei de marcat de la supermarketuri. Tocmai acolo unde clientul trebuie să aștepte puțin sunt plasate articole „deosebit de ieftine”. Ele nu se află pe lista de cumpărături, dar clientul le cumpără, pentru că… nu îl costă aproape nimic! Și astfel, mulți oameni cumpără mereu lucruri de care nu au nevoie și se minunează apoi că nu le ajung banii până la finalul lunii.

    Nu te costă aproape nimic! – Așa gândesc mulți și atunci când este vorba de valori morale, de cerințele lui Dumnezeu pe care le pretinde El de la creaturile Sale. Înalta societate a acceptat ca de la sine dragostea ușuratică, adulterul, divorțul, avortul. Nesinceritatea, minciuna și înșelăciunea acaparează tot mai mult teren, iar multe personalități ale societății devin precursorii acestora prin exemplul lor.

    Dar cum gândește Dumnezeu? El spune: „Afară sunt … desfrânații, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește și făptuiește minciuna”. Așadar, ceea ce conform opiniei publice este aproape gratuit costă, de fapt, totul, și anume fericirea veșnică. Niciun om nu merită să intre în slava cerului, dar Dumnezeu ne dă harul Său. Cine este nemulțumit de viața în păcat, cine vrea să se îndepărteze de ea poate veni la Isus Hristos și primește „apa vieții” – fără plată, gratuit! „Și celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!” (Apocalipsa 22.17).

    Citirea Bibliei: Numeri 33.38-56 · Matei 17.22-27

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AJUSTAREA ATITUDINII (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Tot ce este vrednic de cinste… aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)


    Toți avem nevoie din când în când de o ajustare a atitudinii. Este crucial să-ți păstrezi atitudinea corectă atunci când înaintarea devine tot mai grea. Indiferent ce se întâmplă în viața ta, decide să treci peste, având atitudinea corectă. De fapt, decide dinainte să-ți păstrezi o gândire pozitivă în mijlocul oricărei situații negative care apare. Dacă vei lua această decizie în mod conștient, și dacă meditezi la ea în vremurile bune, când apar dificultățile vei fi deja pregătit.

    Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Filipeni 4:8-9).

    Câțiva dintre cei mai mari scriitori și compozitori din istorie și-au creat capodoperele în cele mai dificile perioade ale vieții lor, deoarece operele mari se nasc din suferință, nu din prea mult bine. Celebrele simfonii ale lui Beethoven au fost scrise când el era într-o stare de surzenie accentuată și experimenta o profundă tristețe sufletească. Una din cele mai mari greșeli pe care o poți face este să crezi că „nu vei fi niciodată ca acei oameni.” Dacă crezi astfel, vei fi învins înainte să încerci măcar.

    E mult mai ușor să păstrezi o atitudine corectă, decât să redobândești o atitudine corectă. Așadar, de îndată ce simți că devii negativist, ajustează-ți imediat atitudinea. Biblia ne încurajează: „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). În clipa în care dușmanul trimite gânduri negative în mintea ta, oprește-le imediat. Disciplinează-te să stai tare având o atitudine pozitivă în orice împrejurare. Când faci lucrul acesta, „Dumnezeul păcii va fi cu tine”!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 11


    Dumnezeu susţine astăzi în lume autorităţile: guverne, magistraţi, poliţie…; ele sunt responsabile să asigure ordinea, dreptatea şi pacea. Dar, în timpul necazului celui mare, tot ceea ce contribuie la protecţia omenirii va fi răsturnat („sunt distruse temeliile„). Întrebarea din v. 3 îi va pune atunci pe cei drepţi la încercare. Vor ceda ei ispitei de a fugi, precum îşi ia zborul o pasăre pentru a scăpa de pericol? Nu! Încrederea lor nu este întrun adăpost pământesc (munţii), ci în Cel Neschimbabil, care Îşi are tronul în ceruri (v. 4). Prieteni, în cine este ancorată credinţa noastră? Dacă Domnul ar trebui să ne ia principalele puncte de sprijin de aici, de jos: familie, prieteni, sănătate, bunuri materiale, sar putea vedea în cine neam încrezut? Iar când ne gândim la temeliile adevărului, constatăm că acestea sunt clătinate din toate părţile în creştinătate… Ce trebuie să facă cel drept? Să se despartă de tot ce atacă şi caută să distrugă stâlpii adevărului divin!

    Privirea lui Dumnezeu îi cercetează pe fiii oamenilor (v. 5; Psalmul 7.9; vezi de expl. Luca 7.39,40; 11.17; 22.61). Gând neliniştitor şi insuportabil pentru cel rău! Sentiment de fericire pentru „cel drept”! Este pentru binele lui că este cercetat astfel (Psalmul 139.23,24).

  • 24 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Orice vă va zice, faceți!” … Isus le-a spus: „Umpleți vasele cu apă”. Și le-au umplut până sus.

    Ioan 2.5,7


    A fost un test al ascultării credinței pentru slujitori să umple acele vase mari. În fiecare dintre ele încăpeau aproape o sută de litri de apă, deci a fost un efort din partea lor; totuși ei „le-au umplut până sus”.

    În ce ne privește, trebuie ca ascultarea noastră de Domnul să fie de o măsură deplină. Orice lucru ne-ar cere El, oricât ar fi de mic – să vizităm pe cineva bolnav, să spunem un cuvânt de încurajare sau să dăm o mână de ajutor – trebuie să avem grijă ca răspunsul nostru să fie din inimă și plin „până sus”. Când Domnul ne cere să facem ceva, să nu-I spunem niciodată: «Doamne, Te rog, nu-mi cere așa ceva!». Răspunsul nostru trebuie să fie acela de a-L sluji pe deplin – „până sus”. Când facem ceva pentru El, Domnul adaugă harul Său atotputernic slăbiciunii noastre, perfectând astfel fapta noastră de ascultare. Este un lucru uimitor că El binevoiește să ne folosească. Dacă umplem vasele noastre până sus cu apă și le folosim pentru a-i sluji pe alții, El va lucra și va schimba apa în vin. Este un lucru binecuvântat să putem lucra pentru Hristos.

    Avem nevoie să învățăm să auzim glasul Domnului și să-I dăm ascultare. Când El ne vorbește, instrucțiunile Lui sunt clare și imperative, nu iraționale, nici imposibile. El ne cheamă la o ascultare pentru care vom avea un anume preț de plătit și pentru care va trebui să sacrificăm căile și voința noastră. „Orice vă va zice, faceți!”

    B. Prigge

    Fii simplu în lucrare! Slujește-n umilință

    Si nu cruța vreo trudă când bine poți să faci!

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    M-am uitat la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și … iată, totul era deșertăciune și goană după vânt și nu era niciun câștig sub soare.

    [Hristos] a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru ei.

    Eclesiastul 2.11; 2 Corinteni 5.15



    Vreau să profit de viață!

    În zilele noastre, o problemă centrală ne preocupă pe toți: câți bani avem? Și totodată ne aliniază pe toți la start: cum să facem să avem mai mulți bani? Societatea de consum în care trăim ne face să vrem din ce în ce mai mulți bani. Mereu ne lipsește ceva! Înseamnă însă aceasta că, într-adevăr, „profităm de viață”? În clipa morții, ce importanță vor mai avea toate plăcerile de care am avut parte pe pământ…?

    Adevărata fericire există numai în măsura în care trăim în armonie cu Dumnezeu, Creatorul nostru. Creștinul credincios „profită de viață” nu făcând ce vrea el, ci ascultând și făcând ceea ce Dumnezeu spune în Biblie, iar aceasta îl așază sub binecuvântările Lui. A „profita de viața” pe care Dumnezeu mi-o dă înseamnă, mai întâi, să-L întâlnesc pe Isus Hristos și El să devină Mântuitorul și Domnul meu. Apoi voi descoperi că Dumnezeu este Tatăl meu ceresc, iar fericirea mea va fi să trăiesc într-un fel demn de Domnul, împlinind faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte pentru mine.

    Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu, care a murit și a înviat ca să ne dăruiască adevărata fericire și viața eternă? Dacă nu Îl cunoști și nu crezi în El, grăbește-te să primești acest dar nespus de mare pe care Dumnezeu ți-l face. Vei putea atunci să „profiți cu adevărat de viața” de copil al lui Dumnezeu și de „nemărginita bogăție a harului Său” (Efeseni 2.7)!

    Citirea Bibliei: Numeri 33.1-37 · Matei 17.9-21

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SURPĂ ÎNTĂRITURILE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Armele cu care ne luptăm noi… sunt puternice… ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)


    Dumnezeu l-a numit pe David „om după inima Mea.” (Faptele Apostolilor 13:22). Însă David s-a luptat cu o meteahnă în viața sa. Care a fost aceasta? Să-i spunem slăbiciune față de farmecele feminine, ba chiar un duh de poftă după „nevasta aproapelui său”, care a făcut ravagii în viața lui – și cei dragi ai săi știau despre asta. Când a îmbătrânit și nu se putea încălzi, i-au adus o tânără ca să-l „încălzească.” (1 Împărați 1:1-2). S-au gândit că dacă asta nu-l ajută, probabil chiar era pe moarte! Dar ceva este și mai trist în această povestire. David a transmis această slăbiciune fiului său Amnon, care a ajuns să-și abuzeze sora. Și deși David a fost furios din cauza asta, nu l-a confruntat și nu l-a pedepsit. La urma urmelor, ce să mai spunem? Așa tată, așa fiu! Pofta nu este numai o clipeală din ochi sau un impuls trecător, e și un păcat, și încă unul grav. Și când este transmis de la o generație la alta, devine o „întăritură.” Astăzi psihologii o denumesc o „predispoziție genetică.”

    Poate undeva în arborele tău genealogic a existat un tată alcoolic, o mamă care nu a fost disponibilă din punct de vedere emoțional sau un frate sau o soră cu metehne sexuale, și acum te lupți și tu cu aceleași probleme. Nu te lăsa descurajat; apostolul Pavel spune: „Armele cu care ne luptăm noi… sunt puternice… ca să surpe întăriturile.” Așa că înainte să cauți o hotărâre judecătorească pentru divorț sau să mergi într-un centru de reabilitare, spune-i pe nume întăriturii tale, apoi roagă-te și postește, crezând ferm că Dumnezeu poate rupe lanțul care te ține legat. Fă-o înainte să infecteze și generația următoare! Nu o transmite mai departe – trimite-o în trecut, de unde a venit.

    Și încă ceva: Pocăința și smerenia lui David l-au reabilitat în ochii lui Dumnezeu. La fel poate fi și în cazul tău!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 9


    „Timpurile de necaz” descrise în Psalmii 9 şi 10 (9.9; 10.1) vor fi înspăimântătoare. Pofte, mândrie, necredinţă, făţărnicie, violenţă…, aceste tendinţe ale firii care există în lumea de acum vor atinge măsura lor maximă în zilele când „Cel care opreşte” (Duhul Sfânt) va fi departe: în zilele lui Antihrist, al cărui sinistru portret nil fac versetele acestui psalm (vezi şi 2 Tesaloniceni 2.7,8).

    Contrar gândurilor celui rău, care consideră că Dumnezeu nu Se informează de nimic („nu cercetează” v. 4,13), tot ce el face în taină, cu viclenie şi răutate, este dat pe faţă. Şi tot ce el spune „în inima lui” (v. 6,11,13) este făcut public de către Cel care „cercetează inimile„ (Luca 12.3).

    „Nu voi fi clătinat”: aici este limbajul nebuniei (v. 6); dar poate fi şi cel al credinţei (Psalmul 62.6). Gândul că Dumnezeu vede totul îl încurajează pe credinciosul aflat în încercare. Cel nenorocit poate să se abandoneze în El (v. 14). Versetul 2 cuprinde un alt adevăr liniştitor: cel rău se va încurca întotdeauna în propriile lui curse (comp. Psalmul 7.15; Psalmul 9.16).

    Psalmul 9 se încheia cu meditaţia că naţiunile „nu sunt decât oameni”; Psalmul 10 se termină numindul pe asupritor: „omul care este din ţărână”. Credincioşi, să nu uităm niciodată că suntem ai cerului şi deci ne aflăm în afara atingerilor lumii şi ale prinţului ei.

  • 23 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toți cei numărați dintre leviți, pe care i-au numărat Moise și Aaron după porunca Domnului, după familiile lor, toți cei de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus erau douăzeci și două de mii … Și Moise a numărat pe toți cei întâi-născuți dintre fiii lui Israel, cum îi poruncise Domnul … Și toți întâii-născuți de parte bărbătească, după numărul numelor, de la vârsta de o lună în sus, după numărătoarea lor, au fost douăzeci și două de mii două sute șaptezeci și trei … Și pentru cei răscumpărați, cei două sute șaptezeci și trei dintre întâii-născuți ai fiilor lui Israel, care depășesc numărul leviților, să iei cinci sicli de fiecare cap; să-i iei după siclul sfântului locaș.

    Numeri 3.39,42-47


    Leviții (6) – Numărătoarea

    Dumnezeu îi cruțase pe întâii-născuți ai israeliților în Egipt, care fuseseră puși la adăpostul sângelui mielului pascal. El îi sfințise astfel pentru Sine Însuși. Acum însă i-a luat pe leviți în locul acestor întâi-născuți. Cei 273 de întâi-născuți care depășeau numărul leviților au trebuit să fie răscumpărați cu prețul de cinci sicli de argint, de persoană. Acesta este unul dintre pasajele care ne arată că, peste tot în Scriptură, argintul este o imagine a răscumpărării. Când au fost numărați toți oamenii de război, de la douăzeci de ani în sus, fiecare a trebuit să plătească o jumătate de siclu de argint, ca preț de răscumpărare (Exod 30.11-16; 38.25-28).

    Vedem aici cât de prețios pentru Dumnezeu era fiecare individ în parte, slujitor sau potențial slujitor al Domnului, chiar și copiii în vârstă de doar o lună. Prețul răscumpărării pentru fiecare întâi-născut din Israel, peste numărul leviților, era de zece ori mai mare decât cel plătit pentru fiecare războinic. Domnul îi prețuiește pe copiii noștri și le poruncește părinților să-i crească în disciplina și în mustrarea Domnului. Atât Ieremia, cât și Pavel au fost obiecte ale interesului Domnului încă din pântecele mamelor lor. Samson, Samuel și Ioan Botezătorul au fost nazirei din pântecele mamei. Domnul Isus i-a luat pe copilași în brațe și i-a binecuvântat. El poruncește azi părinților creștini: „Ia copilul acesta și alăptează-Mi-l, și îți voi plăti” (Exod 2.9).

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu.

    Romani 3.10,11



    „Verdict onest”

    Georg Friedrich Händel (1685-1759) a fost unul dintre cei mai străluciți compozitori ai stilului baroc. Caracterul său impulsiv a dat însă ocazia mai multor anecdote spuse pe seama lui. Astfel, Händel a cumpărat odată la un preț mic un tablou, pe care îl considera a fi un tablou autentic de Rubens. Când cunoscătorii au contestat autenticitatea tabloului, Händel a scris o scrisoare unui cunoscut expert în artă:

    „Stimate domn, am cumpărat de curând la un preț mic un tablou minunat al lui Rubens. Sunt unii care îndrăznesc să afirme că minunatul tablou ar fi o copie. Gândiți-vă: o copie! Ce afirmație nemaiauzită! Eu sunt ferm hotărât ca următorului care va îndrăzni să mai afirme așa ceva să-i rup câteva coaste. Vă rog să veniți curând la mine! Pentru mine este foarte important să aud verdictul dumneavoastră onest despre tablou!” Dar amenințarea din scrisoare punea la îndoială dacă Händel chiar dorea să audă un „verdict onest”.

    Iar noi? Putem suporta adevărul fără înflorituri? Verdictul lui Dumnezeu este acesta: „Căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu”. Dar urmează oferta harului Său: „Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.23,24).

    Dacă recunoaștem sentința lui Dumnezeu și primim mântuirea oferită de Dumnezeu în Isus Hristos, vom fi salvați pentru veșnicie. Omul nu trebuie să se facă mai bun înainte de a veni la Dumnezeu. Dumnezeu îl primește, în harul Său, pe cel păcătos, dacă acesta vine la El cu sinceritate și își recunoaște vina.

    Citirea Bibliei: Numeri 32.1-42 · Matei 17.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDINȚA – Fundația S.E.E.R. România

    „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)


    Ajutați-mă să definim credința într-un mod cât se poate de clar pentru toți. Biblia spune (Evrei 11:1) că ea este „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Credința nu este o nădejde goală sau pur și simplu o mărturisire pozitivă a ceva ce dorim să fie adevărat. Credința înseamnă să vezi un anumit lucru ca pe-o realitate, în ciuda faptului că încă nu se poate vedea. Biblia spune că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu care „cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17).

    Pe baza acestui verset, unii cred că orice lucru pe care și-l doresc îl pot aduce în existență prin vorbire. Oare așa să fie? Să analizăm versetul și ne vom lămuri. Avraam l-a adus pe Isaac în existență prin vorbire, sau Dumnezeu a făcut-o? Avraam pur și simplu L-a crezut pe Dumnezeu, a acționat conform promisiunii Sale și drept consecință s-a născut Isaac. „Fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească” (Romani 4:19-21).

    Credința ta trebuie să fie în Dumnezeu și în Cuvântul Său! Credința nu are nicio putere creatoare intrinsecă; ea doar afirmă ceea ce există deja în lumea nevăzută și ceea ce a promis Dumnezeu, știind că se va întâmpla la timpul hotărât de El, pentru că aceasta este voia Lui. Orice lucru invoci prin credință trebuie să se bazeze pe ceea ce Dumnezeu ți-a promis deja în Cuvântul Său! Și cum poți dezvolta acest tip de credință? Citind Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 9


    Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor” v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi” (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. În adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul Sa aşezat („şade„) pe tron; „Şia pregătit tronul Său pentru judecată” (v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu lea uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mutlaben: „notă” Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său. O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.

    În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii Împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce Îi va fi făcut Lui Însuşi.

  • 22 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, venit din femeie, venit sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea.

    Galateni 4.4,5


    Nu știm cât a durat comuniunea lui Adam și a Evei cu Dumnezeu în grădina Eden, însă, după căderea lor în păcat, Dumnezeu a lucrat față de om potrivit cu conștiința acestuia, omul cunoscând de acum răul și binele. După aproximativ 1650 de ani, omul a devenit atât de corupt, încât Dumnezeu a trebuit să curețe pământul printr-un potop. El l-a pus apoi pe om sub guvernarea omenească, iar după 450 de ani, după ce omul a falimentat și în această privință, Dumnezeu a intrat într-o relație specială cu un anumit om, pe nume Avraam. Mai târziu, El i-a pus pe urmașii lui – poporul Israel – în legătură cu Sine prin legea lui Moise.

    În timpul acestei perioade sub lege de aproximativ 1500 de ani, omul s-a dovedit din nou incapabil de a urma standardul drept al lui Dumnezeu. Punându-l la încercare pe om în aceste diferite feluri, Dumnezeu a demonstrat că omul este complet corupt. Însă El avea un plan în inima Sa, mai înainte de întemeierea lumii. La timpul potrivit, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în această lume, pentru a oferi mijlocul de mântuire a omului căzut și corupt. El a realizat acest mijloc, pe baza îndurării, dragostei și harului Său, prin lucrarea perfectă a Domnului Isus. Doar pe această bază a harului nemeritat poate omul să fie primit înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta a intervenit Dumnezeu la timpul și în felul Său. N-a fost un lucru accidental, ci potrivit unui scop precis.

    Cât de uimitor este să privim la căile lui Dumnezeu cu omenirea, vreme de aproape 6000 de ani, și să vedem cum, la un moment anume în istorie, El a venit pe pământ, în Persoana Domnului Isus, și a murit pe cruce! Acest lucru ne umple de admirație și totodată ne oferă încredere în El, știind că zilele noastre sunt în mâna Lui.

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, ale orbilor; și când un orb călăuzește pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

    Matei 15.14



    „Lumini rătăcitoare”

    În Canada exista cândva o trecere de cale ferată care nu era asigurată cu bariere. Un funcționar de la căile ferate avea misiunea să atenționeze mașinile care treceau pe acolo cu o lampă de culoare roșie când se apropia un tren. Într-o seară s-a apropiat de acea trecere de cale ferată o mașină tocmai când traversa în goană un tren. Funcționarul a luat lampa și a dat semnalul stabilit, dar mașina a mers mai departe și a intrat în tren. Funcționarul a fost adus în fața instanței și întrebat:

    — Ați atenționat cu lampa roșie la timp și în locul indicat? Sau n-ați făcut acest lucru?

    Tremurând, bărbatul a răspuns:

    — Vă asigur că am făcut semn cu lampa.

    Astfel a fost achitat.

    Mai târziu, cel mai bun prieten al său l-a întrebat: „William, de ce tremurai când dădeai declarația?”. William a răspuns: „Am făcut semn cu lampa, dar, să mă ierte Dumnezeu, aceasta nu era luminată”.

    Și în zilele noastre se „flutură” o lampă care nu are lumină, se propovăduiește o veste care nu are putere salvatoare. Acești sărmani oameni care se lasă călăuziți de niște „lumini rătăcitoare” se îndreaptă spre pierzare. Numai evanghelia Domnului Isus Hristos îl poate salva pe păcătos. Ea îi ține înaintea ochilor lumina de avertizare: Oprește-te de pe calea care duce în pierzare! Întoarce-te la Domnul Isus și acceptă să fii salvat înainte de a fi prea târziu!

    Citirea Bibliei: Numeri 31.25-54 · Matei 16.21-28

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CARE ESTE VISUL TĂU? CARE ESTE PLANUL TĂU? – Fundația S.E.E.R. România

    „Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.” (Geneza 41:37)


    Dumnezeu i-a dat lui Iosif un vis, prin care îi arăta că într-o zi va ocupa o funcție de conducere de rang înalt. Însă când a ajuns în cele din urmă la palatul lui Faraon, el nu s-a lăudat și nu a strigat în gura mare: „Dumnezeu mi-a spus că eu voi fi șef aici!” Nu, el a trebuit să lucreze pentru asta! În acea vreme a fost o foamete în întreaga lume, și Iosif i-a oferit lui Faraon un plan nu numai de supraviețuire, ci și de prosperitate în timpul foametei. Să observăm ce a spus Faraon despre Iosif: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” (Geneza 41:38).

    Așadar, care este visul tău? Și care este planul tău?

    Visul tău și talentul tău sunt importante, însă succesul pe termen lung nu se produce fără un plan. Biblia ne învață: „Darurile unui om îi fac loc, şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.” (Proverbele 18:16). Talentul tău te poate aduce în vizorul oamenilor-cheie, însă va trebui să fii în stare să răspunzi la această întrebare: „Care este planul tău?” Planul îți ia visele și talentele și le perfecționează, aducând structură conceptului. Planul te face să operezi în limitele unui buget; înseamnă să lucrezi constant la anumite scopuri și detalii specifice. Iosif i-a dat lui Faraon un plan specific, cu un termen limită: șapte ani! El i-a zis: „Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete” (Geneza 41:36).

    Așadar, iată ce trebuie să faci tu: Scrie-ți planul pe o hârtie și include acolo acțiunile specifice și termenele limită de respectat. Îți va binecuvânta Dumnezeu planul?

    Da, însă trebuie să ceri călăuzirea Lui pentru planul potrivit pe care El să-l binecuvânteze!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 8


    Acest psalm începe prin stabilirea raportului dintre nimicnicia omului şi măreţia creaţiei. Este un raport pe care fiecare dintre noi la putut percepe, contemplând, de exemplu, grandoarea impresionantă a unui cer înstelat: „Ce este omul?” Apoi, readuşi la umilele noastre dimensiuni, înţelegem că Dumnezeu a avut în vedere, cu toate acestea, lucruri măreţe şi glorioase pentru om şi prin om. Dar cum să le realizeze El cu o fiinţă păcătoasă şi muritoare? Imposibil de încununat cu glorie şi cu cinste o creatură adâncită în mizerie şi corupţie! Atunci, ceea ce Dumnezeu na putut face nici pentru şi nici prin întâiul Adam, El a împlinit în Hristos, al doilea Om. Da, Creatorul Sa îmbrăcat cu însuşi trupul creat de El. „A fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii„.

    Evrei 2.69, care citează versetele noastre de la 4 la 6, le completează spunând şi motivul: „din pricina morţii pe care a suferito„. Şi tocmai în această natură omenească a primit Fiul domnia universală. În El, omul găseşte mai mult decât pierduse Adam (v. 58; 1 Corinteni 15.27). Încununat cu glorie şi cu cinste, Hristos, Omul înviat, va introduce pe alţi oameni împreună cu El în cer şi îi va face părtaşi gloriei Sale.

  • 21 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus a vorbit acestea și Și-a ridicat ochii spre cer și a spus: „Tată, a venit ceasul!”.

    După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron.

    Ioan 17.1; Ioan 18.1


    Pârâul Chedron (3) – Rugăciunea rugăciunilor

    Ceasul solemn al suferinței Domnului venise. În curând, în grădina Ghetsimani, avea să Se roage: „Facă-se voia Ta”, privind în agonie la ceea ce stătea înaintea Lui (Matei 26.42). Dar acum, când Se apropia de pârâul Chedron, înainte de a-l trece, pentru a intra în grădina Ghetsimani, Domnul S-a oprit și, ridicându-Și ochii, a rostit cea mai sublimă dintre rugăciuni. El a făcut trei cereri cu privire la cei ai Săi, care erau în lume:

    Păzire: El Se roagă ca ei să fie păziți prin Numele divin „Sfânt Tată” (Ioan 17.11) și să fie păziți de rău în lume (versetul 15). Este remarcabilă frecvența cu care Domnul folosește expresia „a păzi” în această rugăciune: El o menționează de nouăsprezece ori! Tatăl Sfânt este văzut în contrast cu lumea cea rea, și doar El este Cel care ne poate păzi de ea.

    Sfințire: El Se roagă, de asemenea, pentru sfințirea lor – „Sfințește-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17.17). Sfințirea practică este realizată prin Cuvântul aplicat de către Duhul Sfânt. Suntem sfințiți prin „spălarea cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5.26). Într-o lume care respinge ceea ce este absolut este nevoie ca mijlocul nostru să fie încins cu adevărul (Efeseni 6.14).

    Glorificare: El Se roagă să le fie dată gloria care I-a fost dată Lui (versetul 22). Această cerere va primi răspuns la venirea Domnului: „Vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2). Domnul Se roagă ca ucenicii Săi să fie cu El, ca ei să poată vedea gloria Lui (Ioan 17.24). Această rugăciune de la pârâul Chedron trebuie să ne umple de nădejde și de bucurie.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci Naaman a zis: „Dacă nu, te rog îngăduie să se dea slujitorului tău pământ cât pot duce doi catâri; căci slujitorul tău nu va mai aduce nici ardere-de-tot, nici jertfă altor dumnezei, ci numai Domnului”.

    2 Împărați 5.17



    Fericitul Naaman!

    Cândva, Naaman a fost lepros, dar apoi a fost vindecat și a devenit un om nou. Naaman a văzut neputința zeităților cărora le slujea, dar a putut apoi să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu și să primească ajutorul Său. Naaman a trebuit să ia înapoi darurile aduse, pentru că a primit totul în dar, fără plată.

    Așa este cu fiecare om care acceptă cuvintele lui Dumnezeu: „Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24).

    Dar ce a luat Naaman cu el? O căruță de pământ! Prin harul lui Dumnezeu, Naaman a devenit un om nou și în această stare nouă dorea el să aducă jertfe adevăratului Dumnezeu al lui Israel.

    Nu avem și noi multe de învățat de la Naaman? Vorbește acțiunea sa inimilor noastre? Dumnezeu Tatăl caută adoratori care Îl adoră în duh și adevăr. Cine este mântuit prin har este într-o stare nouă. Un astfel de om, care altădată era plin de teamă, poate să-I spună lui Dumnezeu „Tată”. El este acum îndreptățit să-și aducă adorarea în duh și adevăr, „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15). Aceasta trebuie să fie și dorința fiecărui răscumpărat prin jertfa Domnului Isus.

    Lauda să izvorască din ființa mea mereu

    Pentru Tine, pentru Tine, Sfinte Dumnezeul meu!

    Citirea Bibliei: Numeri 31.1-24 · Matei 16.13-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BUCURĂ-TE, EȘTI ÎN VOIA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)


    Nicio bucurie din viață nu se compară cu bucuria de-a ști că umbli în voia lui Dumnezeu: nici faima, nici bogățiile, nici plăcerile… Nimic nu se compară cu faptul de-a ști că ai zâmbetul aprobării Sale peste ceea ce faci în fiecare zi. Va fi ușor să faci mereu voia lui Dumnezeu? Nu! E plăcut, dar nu e întotdeauna ușor. Firește, mărimea misiunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață determină nivelul atacului care va veni împotriva ta. Însă bucuria ta vine când știi că Dumnezeu te întărește, prin puterea Duhului Său, să faci ceea ce nu ai putea face niciodată singur. Așa că în acest sens, atacul lui Satan este o confirmare că umbli într-adevăr în voia lui Dumnezeu!

    Apostolul Pavel scrie: „În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab?” (2 Corinteni 11:23-29).

    Așadar, dacă ai parte de atacuri din partea lui Satan, bucură-te – înseamnă că ești în voia lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 7


    Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.

    Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveştei ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartăi…” (Luca 23.34). În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe pământ împărăţia Fiului Omului, cea despre care ne va vorbi Psalmul 8.

  • 20 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Să nu vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind și să te ascunzi de ele: să le întorci negreșit la fratele tău … Așa să faci și cu măgarul său și așa să faci și cu haina sa și așa să faci cu orice lucru pierdut al fratelui tău, pe care-l va pierde el și-l vei găsi tu; nu vei putea să te ascunzi.

    Deuteronom 22.1,3


    Domnului Îi pasă de toți cei ai Săi și a plătit prețul suprem, prin vărsarea sângelui Său, pentru răscumpărarea fiecăruia dintre ei. El nu-i va abandona niciodată, pe niciunul dintre ei, și cunoaște de asemenea toate pericolele și capcanele cu care se confruntă în lumea aceasta. În versetele de mai sus, El ne arată cât de necesar este să avem o grijă sfântă față de frații și surorile noastre. Dacă acele trei animale (boul, oaia sau măgarul) se rătăceau și cineva le găsea, ce trebuia acesta să facă? Să le înapoieze stăpânului lor, adică fratelui său! În loc să-l certe pentru neglijența lui, această pierdere trebuia să devină un prilej de a-l sluji.

    Găsim aceste cuvinte cu privire la bou: „Să nu legi gura boului care treieră grâul” (1 Corinteni 9.9). Lecția spirituală de aici este clară. Dacă fratele meu a pierdut mijlocul de treierare a grâului, nu mai poate obține hrană spirituală și în curând va suferi de foame.

    Cu privire la oaie, Scripturile ne oferă multe exemple despre acest animal, ca jertfă – „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29). Dacă un israelit nu mai avea o oaie sau un miel, nu mai putea sărbători Paștele, nici nu putea aduce o jertfă Domnului. La fel și astăzi, dacă un credincios pierde interesul pentru Hristos și pentru jertfa Lui, va fi incapabil să se închine lui Dumnezeu și să-I aducă jertfe spirituale.

    Măgarul era animalul folosit pentru poveri. Mulți creștini suspină sub poveri grele sau și-au pierdut direcția către Hristos și către odihna Lui. Să-i conducem înapoi la Cel care a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28)!

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.

    1 Corinteni 4.2



    Henry Martyn (3)

    Henry Martyn a locuit în sud-vestul Iranului un an, timp în care a terminat această nouă lucrare. A întreținut numeroase discuții cu lideri musulmani, cu șeici, cu prinți, cu oameni de știință și cercetători, apărând cu hotărâre adevărurile creștinismului. Era foarte apreciat și ascultat cu admirație, datorită cunoștințelor pe care le avea. După ce a plecat din Iran, în drumul spre Anglia, fiind foarte slăbit de boala gravă pe care o avea, a murit în orașul Tokat, din Armenia, la vârsta de 31 de ani.

    Nu știm de ce Dumnezeu a permis ca Henry să-și termine călătoria pe pământ așa de repede. Dar știm că Henry Martyn a fost un pastor credincios și sârguincios, misionar devotat și plin de râvnă, traducător neobosit al Scripturilor și predicator al evangheliei printre păgâni. Trăsătura sa cea mai de preț a fost însă smerenia. Henry Martyn a strălucit ca o lumină în lume, ținând sus Cuvântul vieții. Colegii misionari l-au apreciat pe Henry Martyn pentru evlavia sa. Unul dintre ei a scris: „O, dacă am putea să-l ajungem în excelența gândirii, în înălțimea evlaviei, în ascultare, în iubirea pentru alții, în dorința sa aprinsă de a face bine altora, în înțelegerea sa asupra voii lui Dumnezeu…”.

    Henry Martyn a fost un mare exemplu pentru cei din vremea lui, dar și pentru noi astăzi. „Cine sunt cei mai răi oameni din lume?”, l-a întrebat un învățător musulman. „Cei ce-și cunosc datoria, dar n-o împlinesc”, a fost răspunsul lui Martyn. Cu siguranță, el și-a cunoscut și și-a îndeplinit datoria. Deși a trăit puțin, a trăit frumos.

    O astfel de trăire să ne însuflețească și pe noi pe calea vieții!

    Citirea Bibliei: Numeri 30.1-17 · Matei 16.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    REINSTRUIEȘTE-ȚI MINTEA! – Fundația S.E.E.R. România

    „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)


    Tiparele de gândire pe care ți le stabilești sunt un fel de pilot automat. Asta înseamnă că atunci când apar situații specifice, ești programat dinainte să reacționezi într-un anume fel. Uneori e un lucru bun, cum ar fi distanțarea instinctivă de pericol. Alteori, trebuie să întrerupi funcția de pilot automat și să-ți oprești gândirea s-o ia într-o direcție greșită.

    De exemplu, poate ți-a fost groază ani de-a rândul să sărbătorești ceva, într-o reuniune a familiei lărgite. Anul acesta, alege să gândești altfel: „Nu e activitatea mea preferată, dar voi căuta ceva bun la fiecare dintre rudele mele.” Sau poate ai dezvoltat obiceiul de a te plânge și de a te simți copleșit în fiecare lună când vin facturile. În schimb, poți alege să gândești astfel: „Voi plăti cât de mult pot din ele, și încetul cu încetul, voi scăpa de datorii.” Sau poate nu-ți place locul de muncă, șeful sau colegii cu care lucrezi. În această situație trebuie să alegi. Poți fi negativist și critic, sau poți spune: „Mă bucur că am un loc de muncă. Mulți nu au! Voi da tot ce am mai bun în fiecare zi și mă voi încrede în Dumnezeu pentru a câștiga bunăvoința șefului meu. Probabil mediul de lucru nu este unul ideal, dar îmi voi face partea ca să-l fac să fie plăcut pentru mine și pentru cei din jur. Mi-ar plăcea să obțin o mărire de salariu, așa că voi lucra intens ca s-o merit.”

    În loc să reacționezi la primele gânduri care îți trec prin minte, reinstruiește-ți mintea, fiecare gând în parte, ca să gândești altfel. E nevoie de puțin efort, dar când ai gândurile lui Dumnezeu, El devine partenerul tău în împlinirea oricărui lucru pe care ți-l dorești.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 6


    Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18).

    Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. În acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că La ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintro conştiinţă curată.

    Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, Îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca săl lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: „ţiam auzit rugăciunea, ţiam văzut lacrimile… te voi scăpa” (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). Da, dintro dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată. Împrejurările nu sau schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.

  • 19 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, când era în Ierusalim, la Paști, la sărbătoare, mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți.

    Ioan 2.23,24


    Deși ni se spune că mulți au crezut în Numele Lui, credința lor era bazată doar pe minunile pe care El le făcea. Pentru ei, dovezile erau clare că Domnul era un profet de la Dumnezeu, iar unii credeau că El ar fi Ilie, care făcuse multe minuni în vechime. Cei care credeau datorită minunilor Sale nu aveau însă credința că El era Fiul veșnic al lui Dumnezeu venit în mijlocul creației Sale. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că „Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți”.

    În versetul atât de bine cunoscut, Ioan 3.16, ni se spune că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața eternă”. Trebuie deci să existe o diferență între expresiile „mulți au crezut în Numele Lui” și „oricine crede în El”. Într-adevăr, există o diferență, anume aceasta: a crede în El ca Făcător de minuni nu este același lucru cu a crede în El ca Fiu etern al lui Dumnezeu. A crede în El ca Fiu al lui Dumnezeu Îi oferă Domnului locul de drept în inimă, ca Mântuitor. Încrezându-ne în El din toată inima, ne încredințăm în brațele Celui care este în totul vrednic de încrederea noastră, pentru eternitate.

    Acest Domn al gloriei cunoaște perfect gândurile inimilor noastre și ne putem încrede în El cu privire la tot ceea ce ne privește. Când Îi dăm locul cuvenit Lui, iar noi ne luăm locul cuvenit nouă, vom dobândi cea mai minunată binecuvântare și încurajare. „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu” (Romani 5.1,2).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit.

    Evrei 6.11



    Henry Martyn (1)

    Henry Martyn era deosebit de serios, ducând o viață spirituală călăuzită de Duhul; unii dintre soldații englezi aflați la biserica misiunii, dar și mulți mahomedani și hinduși îl jigneau și îl umileau de multe ori pentru insistența cu care le vorbea despre păcat, despre viața de sfințenie și despre divinitatea lui Isus Hristos. „Batjocurile lor sunt mai greu de suferit„, mărturisea Martyn, „decât pietrele cu care aruncau uneori copiii după mine: însă amândouă sunt o cinste de care nu sunt vrednic„.

    Pe toată perioada cât a stat în India, a predicat europenilor și localnicilor, și primea în casa lui pe cei preocupați de credință. În fața casei sale se adunau aproape zilnic mulți oameni cărora le predica și le cerea să renunțe la practicile lor păgâne și să-L urmeze pe Cel care S-a dat ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Henry Martyn a purtat de nenumărate ori discuții despre credința creștină cu cei mai reputați lideri ai vremii. El apăra cu o putere extraordinară adevărurile creștine. După astfel de discuții, mulți plecau mânioși, pentru că nu și-au putut apăra religia lor. Odată a fost chiar amenințat cu moartea.

    În tot acest timp a tradus în limba hindusă Noul Testament și Proverbele, lucrări deosebit de valoroase pentru milioane de oameni din veacurile care au urmat. După cinci ani în care s-a jertfit neobosit pentru cauza evangheliei, s-a îmbolnăvit foarte grav. A decis să meargă pentru un scurt timp în Anglia, pentru a se reface. Dar, înainte de a merge în Anglia, a plecat în Iran pentru a termina lucrarea traducerii Noului Testament și a Psalmilor în limba persană.

    Citirea Bibliei: Numeri 29.1-39 · Matei 15.29-39

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ CEEA CE-I PLACE LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

    „Încredeţi-vă în Domnul…” (Psalmul 4:5)


    Zi după zi, soția lui Potifar a încercat să-l seducă pe Iosif, însă el a spus nu. Nu i-a dat nici timp, nici atenție, nici vorbe și nici motive să spere. „Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea” (Geneza 39:10). Când îl suna la telefon, el nu răspundea. Când îi scria mesaj, nu-i scria înapoi. Când a apărut ea, el „a fugit afară din casă” (v. 12). Într-o cultură care folosește la tot pasul expresii precum „adulți care consimt” și „drepturi sexuale”, aproape că ignorăm că imoralitatea distruge viețile celor care nu se află în dormitor. Max Lucado scria: „Cu ani în urmă, un prieten mi-a dat acest sfat: „Fă o listă cu cei pe care i-ai putea afecta prin imoralitate sexuală.” Și am făcut acea listă. Din când în când o recitesc: soția mea, Denalyn; cele trei fiice ale mele; ginerele meu; nepoata mea care se va naște curând; fiecare persoană care mi-a citit vreodată una dintre cărți sau care mi-a ascultat predicile; echipa mea de editori; biserica din care fac parte. Lista aceasta îmi amintește că: Un singur act de carnalitate, pentru o viață veșnică pierdută, este un schimb prost pentru mine.”

    Principalul motiv pentru care Iosif a spus „nu” soției lui Potifar a fost – Dumnezeu! „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Lecția pe care o învățăm de la Iosif este surprinzător de simplă: Fă ceea ce Îi place lui Dumnezeu! Când un prieten îți oferă droguri sau senzații tari – fă ceea ce Îi place lui Dumnezeu! Când colegii tăi de clasă îți arată o metodă de a copia la teste – fă ce Îi place lui Dumnezeu! Când ispita de a te uita la pornografie este mare – fă ce-L onorează pe Dumnezeu! „Cum pot să Îi fiu pe plac lui Dumnezeu?” întrebi tu. Răspunsul psalmistului este valabil și azi: „Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 5


    La sfârşitul Psalmului 4 lam văzut pe cel credincios culcânduse şi adormind în pace. Aici îl vom privi când se trezeşte. Evlavia trebuie să ne însoţească în orice moment din viaţă, ceea ce înseamnă că şi în clipele pe care le petrecem singuri în camera noastră. Deuteronom 6.7 ne invită săI dăm Cuvântului lui Dumnezeu locul său dimineaţa, ca şi seara; în casă, ca şi pe drum (înăuntru, ca şi afară). La ivirea zorilor, primul lucru pe carel făcea psalmistul era săşi înalţe rugăciunea către Împăratul său, către Dumnezeul său (Psalmul 63.1). Săl imităm, iubiţi prieteni creştini, cu tot mai mult zel şi libertate, cu cât Dumnezeul Căruia ne adresăm este, în Isus, Tatăl nostru.

    În Psalmul 4, rugăciunea avea o notă de urgenţă şi se reducea la un simplu strigăt (v. 1,3): acesta era suficient pentru ca Dumnezeu să asculte. Aici, în Psalmul 5, cererea este pregătită, formulată întrun mod anume, după care credinciosul poate aştepta un posibil răspuns… pe care, de altfel, nu trebuie să încerce săl obţină.

    Subiectul încrederii în faţa uneltirilor celor răi continuă. Este remarcabil să găsim citat v. 9, cel care se aplică vrăjmaşilor, în Romani 3.13, carei califică pe toţi oamenii. Aceasta se explică prin Romani 5.10: noi toţi eram vrăjmaşi lui Dumnezeu în ce priveşte gândirea noastră, în lucrări rele (vezi şi Coloseni 1.21).

  • 18 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Noe era de cinci sute de ani; și Noe a născut pe Sem, pe Ham și pe Iafet.

    Sem era de o sută de ani și a născut pe Arpacșad, la doi ani după potop.

    Geneza 5.32; Geneza 11.10


    Dacă pe cei drepți îi chinuie faptul că trebuie să trăiască în mijlocul celor nelegiuiți, ce trebuie să fi fost pentru Noe? Nelegiuirea umplea pământul și doar Noe umbla cu Dumnezeu (Geneza 6.5-9). El trebuie să fi suferit foarte mult văzându-i pe vecinii, pe prietenii și pe rudele sale cum nesocoteau căile lui Dumnezeu și cum alegeau să trăiască în corupție și în violență.

    Într-o astfel de lume s-au născut cei trei fii ai lui Noe: Iafet, cel mai în vârstă (Geneza 10.21), apoi Sem și apoi Ham. Compararea unor pasaje descoperă un lucru încurajator cu privire la Noe, ca tată. El și-a început familia la vârsta de cinci sute de ani, în anul în care Dumnezeu i-a spus despre judecata care avea să vină (Geneza 6.10-14). Iafet trebuie să fi fost doar un prunc atunci când Noe a auzit pentru prima dată de construcția unei corăbii. O sută de ani mai târziu, când Noe avea șase sute de ani, a venit potopul (Geneza 7.6).

    Ce a făcut Noe atunci când Dumnezeu i-a spus că lumea era atât de rea, încât urma să fie condamnată? A continuat să aibă copii! Dacă la doi ani după potop al doilea fiu al său, Sem, avea o sută de ani, înseamnă că acesta era cu doi ani mai tânăr decât Iafet, iar Ham era încă și mai tânăr. În ciuda răutății din lume, Noe a știut că se putea încrede în Dumnezeu pentru copiii săi.

    Corupția din zilele noastre pare să fie similară cu cea din zilele lui Noe. Unii au privit la aceste împrejurări și au decis să nu aibă copii într-o asemenea lume. Însă, în orice perioadă, familia a fost întotdeauna un far pentru Dumnezeu. În mijlocul violenței și al degradării morale, Îl putem onora pe Domnul crescând fii și fiice într-un cămin în care să domnească o atmosferă de evlavie, de demnitate și de dragoste. Să ne încredem în Dumnezeu pentru copiii noștri, așa cum s-a încrezut Noe!

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este … umbră de mutare.

    Iacov 1.17



    Henry Martyn (1)

    Henry Martyn (1781-1812) a fost un creștin care s-a dedicat ca misionar în India Britanică și în Persia. Tânăr fiind, era atras de matematică și de limbi străine, ceea ce l-a determinat să meargă la studii la Cambridge. A primit cea mai înaltă distincție academică oferită la Cambridge tinerilor matematicieni, devenind imediat profesor la Colegiul St. John. Era un creștin serios, trăind în rugăciune și în apropiere de Dumnezeu: „Cât de dulce este să umbli cu Isus; am descoperit raiul aici, pe pământ; nu este lucrare mai plăcută decât să mă rog și să trăiesc dăruindu-mă cu totul în slujba lui Dumnezeu„, spunea Henry.

    În timp ce se pregătea să studieze dreptul, a citit despre viața misionarului David Brainerd și a auzit vorbindu-se despre lucrările pe care le face Dumnezeu în India prin misiunea lui William Carey. A dus o mare luptă interioară gândindu-se la succesul pe care l-ar putea atinge în cariera lui, însă în cele din urmă a hotărât să devină misionar.

    După patru ani de pregătiri și de perfecționare a limbii hinduse, timp în care devenise pastor, a plecat în India, ca misionar și capelan pentru soldații din regatul Marii Britanii. De foarte multe ori când predica într-o biserică sau grupurilor de misionari, spunea: „Noi suntem lumini în lume, de aceea sentimentele și viețile noastre trebuie să demonstreze chemarea noastră divină!„.

    „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte și să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Matei 5.16).

    Citirea Bibliei: Numeri 28.1-31 · Matei 15.21-28

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    AI PROBLEME CU SOMNUL? – Fundația S.E.E.R. România

    „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24)


    Insomnia este un lucru jalnic. La ora actuală, ea afectează între 30 și 50% din populație. Când ai insomnie, îți este groază să mergi la culcare, te zvârcolești toată noaptea și în următoarea zi ești obosit. Și când situația continuă săptămâni întregi și chiar luni, te poate deprima și îți poate lua bucuria. Treci cumva prin așa ceva chiar acum? Atunci, lasă-L pe Dumnezeu să te ajute. Cuvântul Său spune că „prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2). Promisiunea Sa, pentru tine, este aceasta: „Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.” (Proverbele 3:24)

    Dacă ești dependent de pastile de dormit, Marele Doctor te poate vindeca. Fă din rugăciunea aceasta și rugăciunea ta astăzi: „Tată, fă ca lumina Ta să scoată la iveală cauza lipsei mele de somn. Oricare ar fi anxietățile care mă împiedică să intru în starea de somn binefăcător, le arunc asupra Ta așa cum mi-ai spus, știind că îți pasă de mine (vezi 1 Petru 5:7). Liniștește-mi gândurile care o iau la goană și care nu-mi dau pace. Ajută-mă să stau liniștit, pentru că Tu ești Dumnezeul meu (vezi Psalmul 46:10). Ascult de porunca Ta de-a nu mă îngrijora de nimic, și mă rog pentru toate lucrurile. Așa că, aduc toate nevoile mele înaintea Ta și Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai făcut deja. Cuvântul Tău mă asigură că dacă voi face asta, voi experimenta pacea Ta, care este mai extraordinară decât poate mintea omenească să priceapă și care îmi va păzi gândurile și inima (vezi Filipeni 4:6-7). Voi merge astăzi la culcare fără teamă sau neliniște, prin credința în Cuvântul Tău, și mă voi bucura de vise plăcute. Da, mă voi culca și voi dormi deoarece Tu, Doamne, mă vei păzi (vezi Psalmul 4:8). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 4


    În Psalmul 3 Lam putut observa pe Domnul ca fiind protecţia celui credincios. În Psalmul 4, Domnul este partea sa.

    Omul evlavios are asigurarea că Dumnezeu la ales pentru Sine (v. 3), că „la introdus în favoarea Sa” (v. 3, lit.). Dar el încă se află în mijlocul unei lumi în care domnesc deşertăciunea şi minciuna (v. 2) şi deci nu poate decât să sufere aici… „Cine ne va arăta binele?” este întrebarea care răsună adesea întro astfel de lume (v. 6). „Binele” acesta nul vom găsi în jurul nostru şi, cu siguranţă, nici în noi înşine! Singurul bine adevărat este cel pe care Dumnezeu îl face. Numai El ne poate da expresia desăvârşită a binelui, prin viaţa Fiului Său, a „Omului evlavios” prin excelenţă, singurul despre care se poate spune: „Toate le face bine” (Marcu 7.37).

    Dumnezeu este izvorul oricărui bine, dar şi al oricărei bucurii adevărate. „Tu miai pus bucurie în inimă„, declară psalmistul (v. 7): este bucuria care nu depinde de abundenţa bunurilor materiale, după cum aflăm şi din sfârşitul versetului (comp. cu Habacuc 3.17,18). Filipeni 4, capitol ce ne îndeamnă să ne bucurăm întotdeauna în Domnul, este totodată şi capitolul care ne aminteşte că un credincios poate fi la fel de fericit în lipsuri, ca şi în belşug (Filipeni 4.4,12). Bucuria divină poate umple sufletul chiar în mijlocul necazului; împrejurările nu o afectează, cu siguranţă, deoarece izvorul ei este în Cel care nu Se schimbă (Evrei 13.8).

  • 17 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Astfel deci, și în timpul de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri a harului.

    Romani 11.5


    La momentul când au fost scrise aceste cuvinte, nimeni nu putea tăgădui faptul că poporul Israel era vinovat de a-L fi urât, lepădat și crucificat pe Hristos. Pavel însuși, pe când se numea Saul, era o dovadă a nemăsuratei furii a israeliților împotriva lui Hristos. Însă, ca și în zilele lui Ilie, exista atunci o rămășiță aleasă prin har, prin favoarea nemeritată a lui Dumnezeu.

    Iubit credincios, vei fi poate foarte tentat să respingi învățătura despre alegerea prin harul îmbelșugat al lui Dumnezeu! În zilele acestea sunt puțini care cred în ea cu toată inima. Dorința mea este ca tu să o îmbrățișezi din tot sufletul. Nu este oare evident că, atât israeliții, cât și cei dintre națiuni, toți sunt atât de răi, atât de disprețuitori la adresa harului lui Dumnezeu, încât, dacă n-ar exista alegerea Lui, prin har pur, nimeni n-ar fi mântuit, ci toți am fi fost ca Sodoma?

    Într-adevăr, ruina totală a omului și alegerea lui Dumnezeu sunt două adevăruri care stau în picioare sau se prăbușesc împreună. Nu-l poți susține pe unul și nega pe celălalt. Remarcați că în toate aceste locuri din Scriptură nu se menționează nimic despre faptul că Dumnezeu n-ar dori mântuirea oamenilor, ci că oamenii nu doresc harul lui Dumnezeu. Când acest adevăr este văzut, cât de prețios este pentru cel credincios adevărul binecuvântat al alegerii prin har! „Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har” (Romani 11.6). Acest verset este clar ca lumina zilei. Mântuirea prin fapte, de orice fel ar fi aceste fapte, înlătură harul lui Dumnezeu. Te bazezi tu pe harul pur, deplin și nemeritat al lui Dumnezeu, sau pe faptele tale?

    C. Stanley

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Isus Hristos spune:] „Adevărat, adevărat vă spun, cine crede în Mine are viața veșnică”.

    Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

    Ioan 6.47; Efeseni 2.8



    Siguranța mântuirii

    Victor era un tânăr creștin. El s-a întors la Dumnezeu și a crezut în Domnul Isus, primindu-L ca Salvatorul și Domnul lui. Dar de câtva timp era puțin neliniștit și i s-a adresat unui prieten credincios: „Există zile în care mă simt fericit. Atunci cred că sunt salvat și am pace. Când mă rog, mi se pare că Isus mă ascultă și că este cu mine. Dar în alte zile nu mai simt nimic din salvarea mea și, când mă rog, am impresia că El nu mă aude. În astfel de zile mă întreb dacă sunt salvat”.

    Atunci prietenul lui l-a întrebat: „Victor, dacă închizi ochii, crezi că soarele a încetat să strălucească?”. — „Nu, desigur, nu!” — „Ai dreptate, Victor, tu nu influențezi cu nimic soarele când îți închizi ochii. Soarele strălucește chiar dacă este timp ploios și norii acoperă cerul. Soarele stă cu mult mai sus decât norii.”

    Prietenul i-a explicat mai departe: „Biblia spune: «Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri» (Psalmul 119.89). De aceea, promisiunile lui Dumnezeu sunt aceleași în fiecare zi în viața ta, indiferent dacă tu simți sau nu aceasta. Prin credința în Domnul Isus, ai viața veșnică. Simțurile tale nu pot schimba nimic. De aceea, nu te baza pe simțurile tale, ci pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Lui. Dacă ai îndoieli, adu-le înaintea Lui. El îți va da pacea, pe care nu o poți găsi dacă privești la tine. Trebuie să privești la Isus și la lucrarea Sa”.

    Citirea Bibliei: Numeri 27.1-23 · Matei 15.12-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul… mă sfătuieşte…” (Psalmul 16:7)


    Când te confrunți cu o problemă care te copleșește, desfă-o în bucăți mai mici, ca să le poți gestiona mai ușor, și să te poți concentra pe fiecare dintre ele mai eficient. Nu încerca să manevrezi întreaga situație în mintea ta; exprim-o în scris pentru a putea avea o imagine mai clară. Vreuna dintre părțile mai mici ar putea fi cheia ce deschide ușa. Și dacă tot nu găsești o soluție, vino înaintea lui Dumnezeu în rugăciune! Psalmistul a spus: „Domnul va sfârşi ce a început pentru mine” (Psalmul 138:8). Dacă există ceva ce te privește, Îl privește și pe Dumnezeu – care te iubește. Roagă-te: „Doamne, Îți dau Ție problema aceasta, iar eu… voi merge la culcare!” Când faci lucrul acesta, te poți trezi dimineața cu o soluție extrem de simplă la problema copleșitoare pe care o aveai cu o seară înainte.

    Psalmistul a spus (Psalmul 16:7): „Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.” Dumnezeu știe ceea ce tu nu știi, iar rugăciunea îți oferă acces la cunoașterea Sa. Cinci pâini și doi pești în mâinile unui băiat nu puteau hrăni cinci mii de oameni. Dar când băiatul le-a pus în mâinile lui Hristos, ele s-au înmulțit… și la sfârșit, au rămas și douăsprezece coșuri de resturi.

    Gândirea strategică funcționează întotdeauna când Dumnezeu este temelia strategiei tale, când te bazezi pe Cuvântul Său și când invoci promisiunea Sa (Ieremia 33:3): „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” Dumnezeu va face aceste lucruri mari prin tine, cu o condiție: Să-ți amintești că nu poți face nimic fără El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 3


    O mare parte dintre psalmi au fost compuşi ca urmare a unor împrejurări speciale care, în parte, leau inspirat conţinutul. Fuga lui David din faţa lui Absalom a fost ocazia de care Dumnezeu Sa folosit pentru a nil oferi pe cel de faţă (2 Samuel 15; 16; 17; 18).

    În timp ce fiul ticălos urzea comploturi împotriva tatălui său, „cântăreţul plăcut al lui Israel” (2 Samuel 23.1), în loc să se pregătească de apărare, îşi exprimă printro cântare încrederea în Dumnezeul său. Ce conta numărul vrăjmaşilor, din moment ce Domnul Se aşezase ca un „scut„ protector între aceste „zeci de mii„
    şi preaiubitul Său! (comp. cu Geneza 15.1; Deuteronom 33.29). David se putea bucura de un somn dulce în mijlocul primejdiilor atât de mari, pentru căL ştia pe Domnul veghind asupra lui (v. 5).

    Ce linişte perfectă dă la iveală Domnul Isus în timpul vieţii Sale pământeşti! În timpul furtunii, deşi valurile furioase umpluseră deja corabia, „El era la cârmă, dormind pe căpătâi” (Marcu 4.37,38; vezi şi exemplul lui Petru în Fapte 12.6). Dumnezeu să ne ajute să experimentăm şi noi o astfel de fericită încredere!

    Versetul 8 ne ajută să înţelegem că David preţuia mai mult binecuvântarea Domnului acordată poporului decât propria sa siguranţă. Israel rămâne poporul lui Dumnezeu chiar şi atunci când se revoltă împotriva Unsului Său.

  • 16 Februarie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Credința este siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute.

    Evrei 11.1


    Acest verset arată nu ceea ce credința este în mod abstract, ci ceea ce ea face în practică. Ea este „siguranța celor sperate, o convingere despre lucrurile nevăzute”. Cuvântul „siguranță” poate fi tradus cu „substanțiere”. Credința este deci ca un telescop, prin care putem vedea certitudinile nevăzute despre care Dumnezeu vorbește, făcându-le reale pentru noi, dându-ne siguranță cu privire la ele și făcându-le să aibă substanță în inimile noastre.

    Înainte de a vorbi despre felul cum credința a lucrat în cei din vechime, citim câteva cuvinte care ne sunt adresate nouă înșine. Versetul 3 spune: „Prin credință înțelegem”, iar înaintea noastră sunt aduse lucrurile din creație. Aceasta este o afirmație foarte importantă! În zilele apostolice, credința de obște a creștinilor era că „lumile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu”. Mai este această credință comună tuturor creștinilor și astăzi? Tocmai am văzut cum credința este „o convingere despre lucrurile nevăzute”. Înțelegem deci că doar credința ne poate oferi o înțelegere corectă asupra lucrurilor pe care nu le vedem. Cu secole în urmă, lumea filosofică era plină de teorii bizare cu privire la originea creației. Teorii la fel de bizare umplu mințile filosofice și astăzi.

    Toate aceste teorii, antice și moderne, consideră ca de la sine înțeles faptul că lucrurile care se văd au fost făcute tot din lucruri care se văd, iar procesul prin care ele au fost făcute a primit numele de evoluție. Filosofii și oamenii de știință sunt foarte deștepți și, în special în aceste zile, au la dispoziție echipamente ultraperformante pentru cercetările lor. Le lipsește însă un singur lucru, dar care este singurul care contează. Le lipsește credința, care cu adevărat poate face pe cineva să înțeleagă. Prin credință noi înțelegem originea creației. Fără credință n-am putea-o înțelege deloc.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine ești, Doamne?, am zis eu [Saul]. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”.

    Fapte 26.15



    „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”

    Isus Hristos Se prezintă aici în cuvinte scurte, dar cuprinzătoare.

    „Eu sunt Isus.” – Aceste cuvinte sunt ușor de înțeles. Isus Hristos este Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Dar aici El Se prezintă ca Om, ca tâmplarul din Nazaret, ca Cel care este respins, ca Omul de pe cruce, care trăiește acum în slava cerului.

    „Pe care tu Îl prigonești.” – Dumnezeu i-a vorbit aici direct lui Saul: Saule, știi tu ce faci? Știi tu împotriva cui se îndreaptă toată ura ta? Tu crezi că urmărești și omori niște oameni rătăciți. Dar ei sunt ucenicii Mei, urmașii Mei. Saule, tu pe Mine Mă prigonești! Ei Îmi aparțin Mie, aparțin de Adunarea Mea. Mânia ta, ura ta Mă lovește pe Mine! Când suferă o parte din trup, tot trupul suferă. Tu Mă lovești pe Mine, când prigonești Adunarea Mea. Suferințele ei Mă ating pe Mine și Mă determină să acționez.

    Acest răspuns l-a lovit pe Saul și a produs o schimbare în viața lui. Acolo era o putere care l-a oprit și l-a aruncat la pământ, dar totodată acolo era dragostea, care l-a învăluit și l-a făcut să se întoarcă la El. Isus Hristos i-a arătat aici lui Saul că El îi iubește pe ai Săi.

    Și astăzi, oamenii vorbesc împotriva lui Isus Hristos, Îl resping și Îl batjocoresc – pe El și pe urmașii Lui. În multe țări, ei îi prigonesc pe creștini. Dar Isus Hristos este neschimbat și îi spune fiecărui „saul” din zilele noastre: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. „Cine vă respinge pe voi pe Mine Mă respinge; iar cine Mă respinge pe Mine respinge pe Cel care M-a trimis pe Mine” (Luca 10.16).

    Citirea Bibliei: Numeri 26.35-65 · Matei 15.1-11

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ AI O GÂNDIRE STRATEGICĂ (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă.” (Proverbele 13:16)


    Dacă îți aloci timp pentru a dobândi cunoștințe, vei fi pregătit pentru ocaziile pe care ți le aduce viața. Dacă nu ești pregătit, ele vor trece pe lângă tine și vor ajunge la alții. Dumnezeu a zis: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6). Să observăm încă trei beneficii ale gândirii strategice:

    1) Gândirea strategică te pregătește pentru viitor. Niciunul dintre noi nu știe ce-i va aduce ziua de mâine. „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi.” (Proverbele 27:1). Singurul lucru care este mai rău decât nesiguranța zilei de mâine este să nu ai niciun plan și nicio strategie pentru viața ta.

    2) Gândirea strategică reduce marja de eroare. Când vorbești fără să gândești, mărești marja de eroare. E ca și cum un jucător de golf se apropie de bilă și o lovește înainte de a balansa crosa. Faptul că aliniezi greșit crosa cu câteva grade îți poate trimite mingea în altă direcție decât gaura, sau cu mulți metri dincolo de țintă. Gândirea strategică îți aliniază faptele cu obiectivele, la fel cum alinierea crosei la golf te ajută să trimiți mingea cât mai aproape de gaură. Cu cât ești mai bine aliniat la țintă, cu atât mai mari sunt șansele să mergi în direcția bună.

    3) Gândirea strategică îți oferă credit în fața oamenilor. Un director executiv a glumit: „Compania noastră are un plan pe termen scurt și un plan pe termen lung. Planul nostru pe termen scurt este să ne menținem pe linia de plutire, suficient de mult timp ca să ajungem la planul pe termen lung!” Aceasta nu poate fi numită strategie, dar cu toate acestea este locul în care ne aflăm mulți dintre noi.

    Persoana care își face planuri împreună cu Dumnezeu este cea care are putere. Oricare ar fi activitatea în care ești implicat, gândirea strategică este esențială pentru reușită. Cere-I și astăzi lui Dumnezeu călăuzire în sensul acesta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Psalmul 2


    Psalmii 1 şi 2, complementari unul altuia, servesc drept introducere a întregii cărţi. Ei pun în evidenţă cele două mari păcate comise de Israel prin refuzul dublei mărturii date de Dumnezeu poporului: neascultare faţă de legea Sa (Psalmul 1) şi respingerea Fiului Său (Psalmul 2).

    Psalmul 2 ne ajută săL descoperim pe Dumnezeu având gândurile îndreptate spre Cel care este „Unsul Său” (v. 2), „Împăratul Său” (v. 6), „Fiul Său” (v. 7,12 citate în Fapte 13.33) şi veghind ca Isus să fie onorat pe acelaşi pământ pe care a fost şi dispreţuit. Odinioară, „Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiunile şi cu popoarele lui Israel” sau strâns împotriva Lui (Fapte 4.2528); crucea Sa a purtat batjocoritoarea inscripţie: „Isus din Nazaret, Regele iudeilor” (Ioan 19.19), prin care oamenii ar fi vrut săI transmită lui Dumnezeu: „Iată ce facem din Împăratul Tău”.

    Întro zi viitoare însă, chiar în timpul revoltei deschise a naţiunilor, va apărea Împăratul cel drept pe care Dumnezeu Îl rezervă pentru acest pământ (Psalmul 89.27,28).

    De aceea, încă de la începutul cărţii Psalmilor, pentru al încuraja pe cel credincios în necazurile sale, Dumnezeu Se prezintă (v. 6) ca dominând întreaga scenă a evenimentelor, dirijând totul spre gloriosul Său ţel final.

    Să reţinem îndemnul din v. 11: „Slujiţi Domnului cu teamă”. „Cu bucurie”, spune de asemenea Psalmul 100.2. „Din toată inima voastră”, completează 1 Samuel 12.20.

Calendar

octombrie 2026
L M M J V S D
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Ultimele postări

Urmărește-ne