„Domnul nu Se uită cum se uită omul, pentru că omul se uită la înfățișare, dar Domnul Se uită la inimă.” … Și Samuel a zis lui Isai: „Aceștia sunt toți tinerii?”. Și el a zis: „A mai rămas cel mai mic și, iată, paște oile”. Și Samuel a zis lui Isai: „Trimite și adu-l. Pentru că nu vom ședea la masă până nu vine el aici”. Și a trimis și l-au adus. Și el era rumen și cu ochi frumoși și cu înfățișare frumoasă. Și Domnul a zis: „Ridică-te, unge-l, pentru că acesta este!”.
1 Samuel 16.7,11,12
Există în acest pasaj o lecție importantă pentru noi, anume să nu judecăm după aparențe. Foarte repede ne formăm păreri greșite și tragem astfel concluzii greșite. Pentru noi, înfățișarea exterioară poate fi foarte înșelătoare, însă Dumnezeu nu poate fi înșelat. El vede în inimă, iar ceea ce vede El acolo va deveni evident în cele din urmă și pentru ochii oamenilor. Deși unii, printre care și frații lui, l-au disprețuit pe David, Dumnezeu l-a numit „om după inima Sa”, iar aici găsim de asemenea o frumoasă descriere a lui: „era rumen și cu ochi frumoși și cu înfățișare frumoasă”.
Profetul Isaia vorbește despre cei care L-au văzut pe Domnul și spune: „Nu avea nici frumusețe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfățișare ca să-L dorim” (Isaia 53.2). Prin contrast, Ioan declară: „noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1.14). Binecuvântată contemplare! Fie ca toți să o practicăm tot mai mult!
Pe măsură ce Hristos umple orizontul nostru, descoperim că toate lucrurile devin mai clare și mai distincte. Ne amintim de orbul din Marcu 8, care la început îi vedea pe oameni ca pe niște copaci umblând, însă Isus „Și-a pus din nou mâinile pe ochii lui și el a văzut limpede. Și a fost vindecat și vedea totul deslușit”. Cu cât ne ațintim mai clar privirile asupra Lui, cu atât vom vedea lucrurile așa cum El Însuși le vede și vom căpăta înțelepciune și pricepere în studiul Cuvântului Său. „Prin rânduielile Tale am primit pricepere, de aceea urăsc orice cale a minciunii” (Psalmul 119.104).
J. Redekop
Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită naturii omenești. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, va pregăti și ieșirea din ea, ca s-o puteți suporta.
1 Corinteni 10.13
Nu peste măsură
Un tată se află la cumpărături într-un supermarket. Fiul său cel mic îl urmează, împingând căruțul de cumpărături, în care tatăl așază articol după articol: zahăr, făină, carne, legume. Copilul trezește compasiunea unei cliente a magazinului și aceasta, gândind că povara ar fi prea grea pentru el, se apropie și îi spune: „Aceasta este o sarcină grea pentru un copil ca tine!”. Copilul se întoarce și îi spune zâmbind: „Nu vă faceți griji, tata știe cât pot eu să duc!”.
Așa cunoaște și Tatăl nostru ceresc capacitățile noastre. El știe cât de mult poate să ducă fiecare copil al Său și, ca Dumnezeu creator, El ne cunoaște slăbiciunile și limitele. Mila și înțelepciunea Sa sunt desăvârșite. El nu face nicio greșeală. Cum se îndură un tată de copiii săi, așa Se îngrijește Dumnezeu de noi în orice situație. De aceea, niciun credincios nu poate spune în încercările sale: „Acestea sunt prea grele pentru mine”.
Uneori avem impresia că încercările în care ne aflăm sunt mai mari decât puterile noastre și că nu mai putem rezista. Tatăl nostru ceresc nu va permite niciodată ca povara noastră să fie mai mare decât putem duce. El ne dă în fiecare zi putere să rezistăm și Își va împlini scopul cu noi.
Aruncă dureri și griji și poveri
Spre Tatăl, ce azi te ajută!
El știe ce ai, povara să-I dai,
Te poartă pe al Său braț tare.
Citirea Bibliei: 1 Samuel 15.17-35 · Psalmul 102.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ TE COMPORȚI CU PERSOANELE DIFICILE (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi” (1 Tesaloniceni 5:15)
Domnul Isus S-a referit la Duhul Sfânt ca fiind „Mângâietorul.” Și când asculți de El, te va ajuta să faci față persoanelor dificile din viața ta, așa cum se cuvine. Apostolul Pavel scrie: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4:30). Nu ofensa, nu inhiba și nu bloca lucrarea Duhului Sfânt din viața ta! Poate întrebi: „Dar cum fac eu lucrul acesta?” Pavel răspunde: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4:31). Este o listă cu lucruri destul de urâte! Mesajul lui Pavel este acesta: fie permiți ca reacțiile tale să fie guvernate de această listă cu lucruri urâte, fie ele vor fi stăpânite de Duhul Sfânt care locuiește în tine. Alegerea îți aparține! Biblia spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27). Când te răzbuni, la mânie, îi dai prilej diavolului să intre în viața ta – „un cap de pod” prin care te poate ataca și în alte domenii. Când se întâmplă lucrul acesta, nu numai că te confrunți cu suferința produsă de persoana dificilă din viața ta, ci și cu suferința suplimentară care vine în urma faptului că i-ai dat prilej diavolului. Așadar, ce trebuie să faci? Biblia spune: „Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Cu alte cuvinte, nu uita dragostea, răbdarea și bunătatea pe care le-a arătat Dumnezeu față de tine, și extinde-le spre ceilalți. Aceasta e o strategie care nu dă greș niciodată!
de Jean Koechlin
Isaia 38:1-16
Credinţa lui Ezechia primeşte încă un răspuns din partea Domnului, de data aceasta şi mai minunat faţă de cel din capitolul precedent.
În poarta vieţii împăratului se prezintă un vizitator nepoftit: Moartea. Disperarea care-l cuprinde pe împărat în faţa ei pare să trădeze că Ezechia nu cunoştea promisiunea pe care Dumnezeu o făcuse prin gura lui Isaia: „El va înghiţi moartea prin victorie (sau: pentru totdeauna) şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele” (25.8). Ezechia, trăind în timpul promisiunilor pentru pământ (Psalmul 116.9), nu putea privi dincolo de o prelungire a zilelor lui; nu avea înainte certitudinea învierii pe care o au astăzi credincioşii; nu ştia că „a muri este un câştig”, pentru că a pleca şi a fi „împreună cu Hristos este cu mult mai bine” (Filipeni 1.21,23). Cu toate acestea, Dumnezeu aude rugăciunea lui, vede lacrimile sale şi … Se lasă înduioşat (Psalmul 34.6). Şi de data aceasta însoţeşte răspunsul Său cu un semn al harului: umbra dă înapoi pe cadranul solar, simbol al judecăţii amânate.
Versetul 3 ne duce cu gândul la Evrei 5.7 şi la lacrimile din Ghetsimani. Cine altul decât Isus a mai putut împlini în totul aceste cuvinte?
Această frumoasă istorie ne-a fost deja relatată în 2 Împăraţi 20.1-11, dar numai aici găsim mişcătoarea scriere a lui Ezechia… (v. 9) care însoţeşte vindecarea sa.
