Mana Zilnica

9 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci am fost înmormântați cu El prin botez, pentru moarte, pentru ca, după cum Hristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui, tot așa și noi să umblăm în înnoirea vieții. Pentru că, dacă ne-am făcut una cu El în asemănarea morții Lui, tot așa vom fi și în a învierii Lui.

Romani 6.4,5

Expresia „prin gloria Tatălui” are nevoie de câteva explicații. Cu siguranță nu înseamnă pur și simplu că Dumnezeu S-a preamărit pe Sine în învierea lui Hristos. Aici este vorba despre Tatăl care acționează față de Fiul. Tatăl era dator – o spun cu toată teama și respectul – gloriei Sale să-L învieze dintre morți pe Fiul, care Îl preamărise în toate, prin împlinirea lucrării Sale. Toate planurile Tatălui stăteau și stau în legătură cu această lucrare și tot ceea ce este în El și-a găsit efectiv împlinirea în glorificarea Fiului Său.

 

Trebuie să remarcăm că Epistola către Romani nu privește învierea credinciosului cu Hristos ca pe un lucru împlinit, ci arată doar consecințele corespunzătoare morții sale cu El: „Pentru că, dacă ne-am făcut una cu El în asemănarea morții Lui, tot așa vom fi și în a învierii Lui” (versetul 5). Aceasta se explică perfect prin faptul că, în această epistolă, Duhul Sfânt îi privește pe credincioși ca oameni trăind pe pământ și nu ca fiind așezați cu Hristos în locurile cerești, cum o face de exemplu în Efeseni. Doar prima parte a adevărului prețios despre unirea noastră cu Hristos în moarte și înviere este descoperită aici, cea de-a doua se subînțelege doar din prima. Dacă avem parte în moartea lui Hristos, atunci trebuie ca și viața care decurge din aceasta să fie a noastră. Vechiul nostru eu este mort, noul nostru eu este Hristos. De aceea, nu este doar o consecință logică pentru noi să umblăm în înnoirea vieții; ca îngropați cu Hristos în botez, se cuvine să nu mai trăim pentru noi, ci pentru Dumnezeu, „știind aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El, pentru ca trupul păcatului – întreaga noastră stare de mai dinainte – să fie desființat, ca noi să nu mai fim robi ai păcatului” (versetul 6).

 

R. Brockhaus

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Înțeleptul ascultă sfaturile.

Proverbe 12.15

Ia aminte!

 

Nu te vei teme de judecata altora, dacă te vei judeca pe tine însuți potrivit Cuvântului lui Dumnezeu.

Nu-ți pierde niciodată speranța! Niciun nor, oricât ar fi de negru, nu poate întuneca pe veci soarele dragostei divine.

Când vorbești, gândește-te și la cei care te ascultă. Ce seamănă omul prin vorbire, aceea va secera (Galateni 6.7).

Bunătatea nu se termină. Cu cât împarți mai mult din ea, cu atât mai multă se revarsă asupra ta (Eclesiastul 11.1).

Mai bine să greșești fiind prea bun, decât fiind prea aspru.

Trăim o singură dată. Așa că, dacă putem arăta bunătate față de cineva, dacă putem face un bine cuiva, trebuie să o facem acum.

O ceartă lungă dă pe față, de obicei, că niciunul nu are dreptate.

Nu uita! Cei din jur vor fi de acord cu felul tău de gândire atunci când vei gândi ca ei.

Ca să ai liniște, renunță la ceva.

Nu-ți începe ziua în grabă. Stai de vorbă cu Dumnezeu!

 

Citirea Bibliei: Exod 6.9-30 · Luca 2.21-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE PRIN CREDINȚĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„Cel neprihănit va trăi prin credinţă…” (Evrei 10:38)

A trăi prin credință este ceva ce înveți să faci prin practica zilnică.

Înainte să devii creștin, te încredeai în propriile tale abilități și în propriul tău intelect. Însă acele lucruri nu te-au dus prea departe, nu-i așa? Acum te încrezi în Dumnezeu în ceea ce privește înțelepciunea, călăuzirea, resursele și abilitatea de a împlini voia Sa pentru viața ta.

Biblia ne spune: „Prin credinţă, Noe… a făcut un chivot ca să-şi scape casa…” (Evrei 11:7). Gândește-te puțin: când Noe a construit arca, nu era nicio atenționare meteo de averse și furtuni, și nu era nici măcar o apă curgătoare prin preajmă. A trăi prin credință nu are întotdeauna legătură cu logica. Asta nu înseamnă neaparat că problemele tale vor dispărea deodată.

Uneori, credința schimbă circumstanțele; alteori îți modifică perspectiva.

Cum? Dându-ți tenacitatea să stai neclintit când nu primești cecul, sau când doctorul îți spune că boala este incurabilă, ori când soțul sau soția dorește să divorțeze, când copiii își fac de cap sau când compania pentru care lucrezi de zeci de ani se închide.

Credința îți dă tăria de a rezista, încrezător că Dumnezeu va rezolva lucrurile în locul tău. Apostolul Pavel ne spune: „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1). A trăi prin credință înseamnă: a asculta de Dumnezeu și a crede că El nu te va dezamăgi niciodată; înseamnă a merge pe urmele oamenilor obișnuiți care au făcut lucruri extraordinare pentru Dumnezeu; și a-ți folosi credința pentru că știi că este singura monedă pe care o recunoaște cerul.

Când Biblia spune: „Cel neprihănit va trăi prin credință”, nu se referă la izbucniri mărunte și sporadice ale credinței, ci la a face din credință stilul tău de viață. Așadar, trăiește prin credință!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 100, 101

Psalmul 100 este un psalm de mulţumire, invitând „tot pământul” să-L celebreze pe Domnul şi să–L slujească cu bucurie.

 

Cu cât mai mult aceste privilegii sunt ale noastre, de vreme ce noi Îl cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată bun şi pe Isus ca pe un Păstor plin de tandreţe (comp. cu sf. v. 3)! Este aceasta pentru noi o bucurie, să–L slujim pe Domnul? Sau, din contră, ne purtăm ca şi cum El ar fi un aspru Stăpân al unui jug greu? (Matei 25.24). Domnul să ne facă să gustăm acum bucuria care însoţeşte întotdeauna o slujire în ascultare (Ioan 15.10,11), pentru a putea auzi mai târziu şi acest cuvânt deosebit de preţios: „Intră în bucuria Stăpânului tău” (Matei 25.21,23)!

 

Odată cu Psalmul 101 se deschide o nouă serie. Acest prim psalm al seriei este, într–un fel, conţinutul declaraţiei publice a Împăratului la instaurarea Împărăţiei. El expune bazele pe care va aşeza din nou guvernarea ţării: înţelepciune, integritate, dreptate, separare de rău. Ce contrast între aceste principii simple şi ferme şi codurile încâlcite şi complicate ale justiţiei omeneşti! Toţi supuşii împărăţiei vor fi fost preveniţi: perversitatea, defăimarea, mândria, frauda şi minciuna nu vor fi nicidecum tolerate. Ca unii chemaţi să împărăţim împreună cu Domnul, avem răspunderea de a ilustra încă de acum în umblarea noastră principiile Împărăţiei Sale.

8 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus deci, știind toate cele care urmau să vină asupra Lui, a ieșit înainte și le-a spus: „Pe cine căutați?”. Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret”. Isus le-a spus: „Eu sunt!”.

Ioan 18.4,5

Priviți-L în grădina Ghetsimani! Acolo El îngenunchează într-o profundă umilință, pe care nimeni în afara Lui nu o putea manifesta; însă, înaintea mulțimii conduse de cel care L-a trădat, El a manifestat o stăpânire de sine și o măreție care i-a făcut pe cei care au venit să-L prindă să se dea înapoi și să cadă la pământ. Atitudinea pe care El a manifestat-o înaintea lui Dumnezeu a fost prosternarea; iar atitudinea pe care a manifestat-o înaintea judecătorilor și a acuzatorilor a fost demnitatea de neclintit. Totul este perfect. Golirea de sine și stăpânirea de sine, prosternarea și demnitatea, toate sunt divine.

 

De asemenea, când contemplăm combinația armonioasă dintre natura Sa divină și cea umană, observăm aceeași perfecțiune. El le-a putut spune părinților Săi: „De ce M-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” (Luca 2.49), însă în același timp a mers cu ei la Nazaret, fiind un model de supunere perfectă față de autoritatea părintească. Mai târziu, El i-a spus mamei Sale: „Ce am Eu a face cu tine, femeie?” (Ioan 2.4), însă, când a trecut prin agonia inexprimabilă de la cruce, El a încredințat-o cu tandrețe pe mama Sa ucenicului preaiubit. În primul caz din fiecare exemplu El S-a separat pe Sine, în duhul nazireatului perfect, pentru a împlini voia Tatălui Său, în timp ce, în ultimul caz din fiecare exemplu, El a dat expresie simțămintelor tandre ale inimii Sale omenești perfecte. Atât devotamentul nazireului, cât și afecțiunea omenească au fost manifestate perfect în viața Sa. Niciodată nu a permis uneia din aceste două trăsături să interfereze cu cealaltă. Fiecare a strălucit în mod perfect în propria sa sferă.

 

H. L. Heijkoop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când era [Isus] la masă, în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard curat, foarte scump.

Marcu 14.3

„Ea a făcut ce a putut”

 

Tabloul acestei femei care L-a uns pe Domnul Isus cu parfumul prețios contrastează intens cu tabloul celorlalți oameni din jur.

 

Conducătorii poporului conspirau împotriva lui Hristos, căutând cum să-L omoare;

 

Iuda făcea o înțelegere cu marele preot pentru a-L trăda pentru treizeci de arginți;

 

Ucenicii calculau valoarea acelui parfum risipit, ajungând la considerabila sumă de trei sute de dinari.

 

Această femeie, dimpotrivă, umplută doar de Hristos, dorea să-I arate prețuirea ei în momentul când ura împotriva Lui se înăsprise peste măsură de mult. Pentru El ea era gata să dea totul. De aceea a spart sticluța și a turnat parfumul pe capul Său.

 

Ucenicii au considerat fapta acestei femei o risipă. De ce? Deoarece pentru ei Domnul nu era așa de prețios. Ce trist! Dar Domnul i-a luat apărarea și a spus: „Ea a făcut o faptă bună față de Mine”. Ce bucurie I-a făcut ea cu puțin timp înainte de răstignirea Lui! De aceea El a apreciat foarte mult fapta ei și a spus: „Ea a făcut ce a putut”.

 

Să imităm dăruirea acestei femei și să ne ocupăm locul nostru în prezența Domnului în fiecare duminică împreună cu alți credincioși! Acolo putem să-I arătăm prețuirea noastră admirându-L, onorându-L și adorându-L printr-o laudă comună. El Se bucură de aceasta!

 

Citirea Bibliei: Exod 5.15-6.8 · Luca 2.8-20

 

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNJUGAȚI ALĂTURI DE HRISTOS – Fundația S.E.E.R. România

„Luaţi jugul Meu asupra voastră…” (Matei 11:29).

Domnul Isus S-a adresat celor care au renunțat la religie, celor care s-au epuizat încercând (și nereușind) să respecte o listă lungă de legi și porunci. Iată ce le-a spus El: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).

Cuvântul „jug” pe care-l pomenește Isus indică un dispozitiv de lemn care se pune în jurul gâtului a doi boi, ca ei să poată trage plugul sau carul în aceeași direcție. În fiecare pereche de boi, unul conduce, iar celălalt îl urmeză. Putem învăța o lecție importantă de aici, și vă rog să n-o ratăm! Domnul Isus va prelua conducerea, însă noi trebuie să mergem alături de El ca să ne bucurăm de binecuvântările Sale peste viețile noastre. Jugul Său nu ne va strânge gâtul; nu va fi greu de suportat, nu ne va limita libertatea și nu ne va constrânge. De fapt, dacă vrem să fim cu adevărat liberi, trebuie să ne lăsăm înjugați alături de Domnul Isus, supunând voința noastră voii Lui.

Însă nu merge să acceptăm jugul lui Hristos o vreme, și apoi să începem să tragem în alte direcții, când lucrurile nu merg după cum am vrea noi! Când facem așa, povara devine mai grea și începem să obosim. Pacea și odihna vin când ne relaxăm în acest jug și când Îl lăsăm pe Hristos să conducă. Domnul Isus a zis: „veți găsi odihnă…”

Asta înseamnă că avem două opțiuni: să ne împotrivim Lui, sau să ne odihnim în El! Ce vei alege?

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 98, 99

Psalmul 98 începe în acelaşi fel cu Psalmul 96, iar Psalmul 99, în acelaşi fel cu Psalmul 97. „Cântaţi Domnului o cântare nouă” (Psalmul 98.1). Cântarea cea nouă este aceea care–L are ca temă pe Hristos în noile manifestări ale gloriei Sale. În zorii Împărăţiei Sale, atunci când Dumnezeu Îşi va fi făcut cunoscut mântuirea şi Îşi va fi descoperit dreptatea (v. 2; Psalmul 97), acest imn va fi intonat în cer şi toate făpturile îi vor răspunde acolo în ecou (Apocalipsa 5.9-13). Cerul şi pământul vor fi la unison; o bucurie universală va răspunde în sfârşit bunătăţii şi credincioşiei lui Dumnezeu (v. 3).

 

„Domnul împărăţeşte”, repetă Psalmul 99 (după Psalmul 97). Odată exersată judecata Lui, gloria Sa îşi reia „între heruvimi” locul pe care–l părăsise odinioară din cauza nelegiuirii poporului (Exod 25.22; Ezechiel 10). Sfinţenia Sa este proclamată în trei rânduri: Este sfânt; este sfânt; Domnul Dumnezeul nostru este sfânt (v. 3, 5, 9; comp. cu Isaia 6.2,3). Dar acest Dumnezeu „de trei ori sfânt” este de asemeni Cel care iartă (v. 8) şi ştim că El o poate face fără să Se nege pe Sine, în puterea lucrării de la cruce. Numai atunci mijlocirea lui Moise, a lui Aaron şi a lui Samuel îşi va primi deplin răspunsul, în această iertare care este deja partea noastră în har (Exod 32.11,32; Numeri 16.47; 1 Samuel 7.5; 12.23).

6 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Scriitorul Șafan l-a informat pe împărat, zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Și Șafan a citit din ea înaintea împăratului. Și a fost așa: când a auzit împăratul cuvintele legii, și-a sfâșiat hainele.

2 Cronici 34.18,19

Vedem aici o conștiință sensibilă, care se pleacă sub acțiunea Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este una dintre trăsăturile minunate ale lui Iosia. El a avut cu adevărat un duh smerit și zdrobit și a tremurat la Cuvântul lui Dumnezeu. O, de-am fi și noi așa! Iosia n-a pus în niciun fel la îndoială autenticitatea cuvintelor pe care Șafan le-a citit în auzul lui. Nu-l auzim întrebând: «De unde pot să știu că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu?». Nu, ci el a tremurat la auzul acestui Cuvânt, s-a plecat înaintea lui, s-a smerit și și-a sfâșiat hainele. N-a luat poziția de a judeca acest Cuvânt, ci s-a lăsat judecat de el.

 

Așa trebuie să stea lucrurile întotdeauna. Dacă omul poate judeca Scriptura, atunci Scriptura nu este nicidecum Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, dacă Scriptura este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ea trebuie să-l judece pe om. Și așa și face. Ea pune înaintea lui singura oglindă reală în care el se poate vedea exact așa cum este – acesta este motivul pentru care omului nu-i place Scriptura. Și, pentru că n-o poate suferi, caută s-o înlăture, să-i găsească defecte și s-o judece cu trufie. Cu alte cărți, el nu procedează așa. Nimeni nu se străduie să găsească greșeli și contradicții în operele lui Homer, Aristotel sau Shakespeare; însă, fiindcă Scriptura îl judecă pe om – căile lui și poftele lui – ea stârnește împotrivirea lui. Există o putere în Scriptură care face ca totul să se plece înaintea ei. Iar oamenii vor îngenunchea cu toții înaintea ei, mai devreme sau mai târziu.

 

C. H. Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii.

Proverbe 16.9

Planifică în timp ce te rogi!

 

Fiecare își face propriile sale planuri. Și, desigur, nu este greșit! Dumnezeu ne-a dat mintea ca s-o folosim. Deci putem și ar trebui să facem planuri, de exemplu să planificăm o achiziție, o vacanță etc. Dar planificăm noi oare cu Dumnezeu? Îl întrebăm pe El care este voia Lui? Sau facem un plan fără Dumnezeu și apoi Îi cerem Lui doar să-l binecuvânteze?

 

„Nu trebuie să ne facem planurile fără îndrumarea lui Dumnezeu. Planifică în timp ce te rogi! Asigură-te că Domnul merge înaintea ta și că tu nu fugi de El cu nesăbuință” (Corrie ten Boom).

 

„Planurile pe care le face inima sunt ale omului, dar răspunsul gurii vine de la Domnul. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel care cântărește duhurile este Domnul. Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului, și ți se vor împlini gândurile” (Proverbe 16.1-3).

 

Așadar, în aceste zile de început de an, să luăm decizii bune, în genunchi, rugându-L pe Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi și intențiile noastre. De câte ori nu am făcut planuri fără să ne întrebăm dacă Dumnezeu ne dă acordul. Și apoi am pretins ca binecuvântarea Lui să se reverse asupra planului nostru! Dar Dumnezeu așteaptă de la noi să-L întrebăm, înainte de a face orice pas, dacă este voia Lui să pornim sau să facem vreo acțiune. Iar, când primim pace în inimă, încredințați că este bine să facem pasul acela, atunci putem fi siguri că binecuvântarea Lui nu va întârzia să apară.

Citirea Bibliei: Exod 4.18-31 · Luca 1.67-80

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-I RIDICĂM PE CEI CĂZUȚI! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Şi aşa eraţi unii din voi…” (1 Corinteni 6:11).

După ce a enumerat câteva dintre cele mai rele păcate pe care ni le putem imagina, apostolul Pavel le-a spus corintenilor: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11). Așadar, înainte de a judeca pe cineva, adu-ți aminte de unde te-a scos Dumnezeu!

Mulți dintre noi credem că o predică „bună” este cea care îl lovește pe aproapele nostru exact în frunte! În Sfânta Scriptură, cuvântul original tradus „restaurare” sau „ridicare” are două sensuri. Unul înseamnă „a îndepărta o tumoare”. Tumoarea te poate ucide și trebuie scoasă afară. Apostolul Pavel scrie: „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei… şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:1-2). Negreșit, faptul că ești părtaș la rușinea și umilința cuiva poate fi o povară. Cu toate acestea, „cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:10) Dacă ai tendința de a-i condamna pe alții – ceva ce mai toți am făcut din când în când – pune-ți această întrebare: dacă oamenii nu găsesc har la oamenii care predică harul, unde să-l găsească atunci?

Celălalt sens al cuvântului „restaurare” înseamnă „a pune la loc un os rupt”. Citim în Biblie (Romani 12:5): „Noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” De fapt, familia spirituală este mai importantă decât familia biologică, pentru că ea durează pe veci. Când ridici un mădular căzut, ajuți la alinarea durerii pe care o simte și îl ajuți să redevină un mădular vital și funcțional al trupului lui Hristos. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: ridică-i pe cei căzuți!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 96

După ce s–au îndemnat între ei, „să cântăm, să ne închinăm, să ne plecăm genunchiul”, în Psalmul 95, credincioşii din Israel invită acum întreg pământul şi chiar natura să–i imite: „cântaţi, binecuvântaţi, închinaţi-vă înaintea Domnului” (v. 1, 2, 9). Va veni ziua când popoarele păgâne îşi vor lepăda idolii şi când familiile naţiunilor vor da Domnului gloria şi puterea (v. 7). Pentru a exprima acest elogiu, cei răscumpăraţi nu aşteaptă Împărăţia Domnului. „A Lui fie gloria şi puterea!” pot striga ei încă de acum (Apocalipsa 1.6). Şi aceasta, pentru că nu numai manifestarea gloriilor lui Hristos poate face inima lor să izbucnească în această laudă! Maiestatea, măreţia, puterea şi frumuseţea Împăratului întregului pământ sunt încă nevăzute, ascunse în sanctuarul ceresc (v. 6). Însă măreţul şi permanentul motiv al adorării celui credincios este dragostea Mântuitorului: „A Lui, care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său” (Apocalipsa 1.5).

 

Acest psalm a fost compus şi cântat cu prilejul întoarcerii chivotului, imagine a lui Hristos, în mijlocul lui Israel (1 Cronici 16.23‑30). Dar nu pentru a mântui lumea, ci pentru a judeca lumea va fi revenirea Domnului (v. 13; comp. cu Ioan 3.17, 5.22). El va exersa judecata asupra popoarelor cu dreptate (v. 10), cu adevăr şi după credincioşia Sa (v. 13; Psalmul 45.3,4).

5 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

În aceasta s-a împlinit dragostea cu noi, ca să avem îndrăzneală în ziua judecății, pentru că, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.

1 Ioan 4.17

Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta (2)

 

Avem aici sublimul pe care 1 Ioan 4.17 i-l dezvăluie fiecărui credincios, fiecăruia care are parte de lucrarea Domnului Isus. Domnul Isus este acum în ceruri și noi știm că El nu a avut niciun păcat. El este Cel Desăvârșit, iar Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți și I-a dat un loc la dreapta Sa. Acolo El stă în lumină, fiind manifestarea perfectă și completă a dreptății. Și El, așa cum am spus, va judeca totul după etalonul propriei Sale vieți. Dreptatea Sa va fi măsura potrivit căreia va judeca El. Cuvântul lui Dumnezeu spune că noi, ca oameni credincioși, avem acum aceeași dreptate pe care o are El, că noi încă de pe acum – nu numai în viitor, în cer, ci acum, când suntem pe pământ – corespundem pe deplin măsurii potrivit căreia El judecă. Viața Sa este măsura, iar eu îi corespund pe deplin, așa că pentru mine niciodată nu va mai fi judecată. Așa este cu fiecare credincios de pe pământ; nu mai poate fi nicio judecată pentru el. 1 Ioan 4 ne explică aceasta foarte clar. Iată ceea ce Dumnezeu vrea să scrie în inima și în conștiința fiecăruia care L-a primit pe Domnul prin credință: „Acum deci nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus” (Romani 8.1). Când ei se apropie de Dumnezeu, văd sângele stropit de șapte ori, așa că în inima lor nu mai poate fi niciodată vreo îndoială.

 

Sângele a curs; el este înaintea lui Dumnezeu. Nu mai poate exista nicio judecată, căci sângele vorbește despre faptul că judecata s-a exercitat: „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5.21). Cât de minunat este harul divin! Dumnezeu S-a gândit la toate; El nu numai că a înfăptuit lucrarea, nu numai că a dat Jertfa, ci de asemenea S-a îngrijit ca noi să vedem clar care sunt rezultatele ei minunate pentru noi!

 

H. L. Heijkoop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Ioan 14.6

Urme în zăpadă. Steaua polară

 

Într-o seară, un fermier din Canada, în drum spre casă, trebuia să traverseze o câmpie întinsă, înzăpezită. Cerul era acoperit și dispăruse orice urmă a drumului. Și-a dat seama că era pierdut și brusc a fost cuprins de frică. Dar apoi a văzut urmele proaspete ale altei sănii trase de cai. Cu speranță în inimă și-a mânat caii și, curând, a ajuns din urmă sania din fața lui. Atunci, omul din față, întorcându-se, i-a strigat: „Încotro călătoriți?”— „După dumneavoastră!”, i-a răspuns fermierul. „Dar eu nu știu unde suntem. Puteți să mergeți înainte și să-mi arătați calea?”

 

Cu groază, cei doi bărbați și-au dat seama de situația lor. S-ar fi rătăcit dacă o rafală violentă de vânt nu ar fi măturat brusc norii. Cu un oftat de ușurare, au văzut Steaua Polară (corespunzătoare Polului Nord) și, în cele din urmă, orientându-se după ea, au ajuns acasă.

 

Nu ne-am comportat și noi deseori precum acești doi bărbați? Adesea i-am urmat pe alți oameni, imitând pur și simplu ceea ce fac ei! Oare trebuie să fim loviți de o furtună, ca să căutăm și să recunoaștem drumul spre cer în marea călătorie a vieții? Să ne oprim o clipă și să ne întrebăm încotro duce drumul nostru. Cine dorește să afle aceasta, trebuie să-și abată ochii de la oameni și de la urmele lor nesigure și să și-i îndrepte către cer. Să-L acceptăm pe Isus ca Mântuitor și El va deveni „Ghidul” nostru desăvârșit spre eternitatea cea fericită!

Citirea Bibliei: Exod 4.1-17 · Luca 1.57-66

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-I RIDICĂM PE CEI CĂZUȚI! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi…” (Galateni 6:1)

Uneori, când cădem, ne putem ridica singuri; alteori avem nevoie de cineva care să ne ridice… dar, din nefericire, nu toți creștinii sunt dispuși să ajute. Unii au impresia că prin faptul că arată bunătate față de cineva, păcatul lor este trecut cu vederea. Însă apostolul Pavel a desființat acest argument când a scris: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32).

De ce trebuie să-i ridicăm pe alții?

1) Pentru că Dumnezeu ne spune s-o facem! „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1). Mândria este cea care ne face să îndreptăm un deget acuzator, în loc să întindem o mână de ajutor, celor căzuți. Ne face să credem că suntem mai buni decât ceilalți; că nu e cu putință ca și noi să cădem la fel ca ei. Ai fi surprins să vezi ce ai face în anumite circumstanțe! Apostolul Pavel scrie: „Astfel, dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12).

2) Pentru că Domnul Isus este exemplul nostru! Isus nu a avut timp pentru fariseii care își ascundeau păcatele în spatele unei măști religioase. Dar El nu a condamnat niciodată pe cineva care a fost prins în păcat, în ispită și eșec. În clipa în care s-au întors la El, El i-a ridicat bucuros. Cineva a spus că biserica este singura armată care își împușcă răniții. Oamenii ne privesc ca să vadă dacă harul pe care-l predicăm este la fel cu cel pe care-l arătăm unii față de alții. Să nu-i dezamăgim!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 95

Puterea lui Dumnezeu în mântuire deşteaptă strigăte de bucurie în cei care sunt obiecte ale mântuirii. Odinioară, pe ţărmul Mării Roşii, un popor răscumpărat făcuse să se înalţe către Domnul cântul eliberării. Ce trist, istoria lui Israel încă de la primii ei paşi prin pustie ne învaţă că putem fi martori ai lucrărilor lui Dumnezeu (v. 9) şi totuşi să nu–I cunoaştem căile (v. 10)! Ea ne arată, de asemenea, că nu numai Faraon cel nelegiuit şi–a „împietrit inima” (Exod 8.15,32), ci că nici Israel n–a întârziat să facă la fel (v. 8). Chiar numele de Masa (ispită; vezi Exod 17.7) şi de Meriba (contestaţie, ceartă) sunt gravate pentru totdeauna în istoria lui (comp. cu Numeri 11.3,34). Astfel de paşi greşiţi au reperat tristele etape ale traversării pustiei şi au servit la a le desemna. Fie ca aceste nume să fie şi pe drumul fiecăruia dintre noi ca nişte panouri indicatoare care ne avertizează într‑un mod solemn!

 

Epistola către Evrei citează şi comentează acest psalm care ne stă în atenţie (Evrei 3.7): „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile”. Din inimă trebuie deci să–L ascultăm pe Domnul. Fie ca a noastră astăzi să fie sensibilă la „glasul Lui”, pentru ca a Lui mâine să ne facă să intrăm în glorioasa Sa odihnă!

4 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

În aceasta s-a împlinit dragostea cu noi, ca să avem îndrăzneală în ziua judecății, pentru că, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.

1 Ioan 4.17

Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta (1)

 

Cu toții ne-am mirat poate, atunci când am citit prima dată în 1 Ioan 4.17, că, „așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta”. Acest verset vorbește despre judecată și spune că noi avem, încă de pe acum, când suntem pe pământ, aceeași dreptate pe care El, Judecătorul, o are acum în cer. Domnul Isus va judeca totul, iar în Ioan 5.27 ne spune lămurit că toată judecata I-a fost dată Lui, „pentru că El este Fiu al Omului”. În Fapte 17.31 citim că Dumnezeu va judeca lumea după dreptate, „prin Omul pe care L-a rânduit și despre care a dat tuturor o dovadă de netăgăduit, prin faptul că L-a înviat dintre cei morți”. Domnul Isus, ca Om, îi va judeca pe cei morți. Omul Isus Hristos va sta pe scaunul de domnie alb și morții vor sta înaintea Lui și vor fi judecați. Faptul că El va face aceasta este o manifestare minunată a dreptății lui Dumnezeu, chiar și pentru oamenii care vor fi judecați acolo.

 

Dacă Dumnezeu Tatăl, ca Dumnezeu, i-ar judeca pe oameni, atunci ei ar putea să spună: «Noi nu am putut face binele; a fost imposibil». Nu spun oamenii și astăzi: «Este imposibil să-I slujești lui Dumnezeu! Este imposibil să fii așa cum vrea El»? Însă Judecătorul înaintea Căruia vor sta a trăit El Însuși pe pământ și a fost plăcut lui Dumnezeu. Dacă va spune cineva că a fost imposibil să-I slujești lui Dumnezeu, El îi va răspunde: «Eu am făcut lucrul acesta, Eu am fost Om și am trăit și I-am slujit lui Dumnezeu pe acest pământ». El îi va judeca pe oameni după măsura propriei Sale dreptăți, pe care a demonstrat-o în viața Sa pe pământ. Viața Sa va fi etalonul potrivit căruia oamenii vor fi judecați, așa că nimeni nu se va putea dezvinovăți.

 

H. L. Heijkoop

<

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit … după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine”.

Romani 10.9,11

Podul peste Tay

 

Pe 28 decembrie 1879, pe Coasta de Est a Scoției se iscase o furtună violentă. Podul feroviar lung de peste 3 kilometri peste râul Tay era o capodoperă tehnică. Cei care treceau peste el își spuneau: cu siguranță va rezista pericolelor…

 

La ora 19 s-a apropiat de pod un tren… Un martor ocular a văzut deodată o rază lungă de foc ca o cometă care a dispărut în valuri; după aceea s-a lăsat întunericul gros. Mijlocul podului împreună cu trenul și cu cei 75 de pasageri s-au prăbușit în apă. Au fost multe dezbateri de-a lungul anilor cu privire la cauza căderii podului Tay și cine a fost de fapt principalul responsabil. Consiliul de anchetă a ajuns la concluzia că multe greșeli de proiectare, de construcție, de mentenanță, de alegere a materialelor, precum și viteza excesivă au fost împreună cauzele accidentului.

 

Care este situația podului nostru? Rezistă el la toate furtunile vieții, ca să ajungem cu bine la ținta cerească? Atunci când vine vorba de mântuirea veșnică, nu ne putem baza pe niciun lucru pământesc. Doar jertfa Domnului Isus este Calea către Dumnezeu. El este podul sigur!

 

„Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!” (Psalmul 16.1).

 

„M-am încrezut în Domnul: nu mă voi clătina” (Psalmul 26.1).

Citirea Bibliei: Maleahi 1.1-14 · Marcu 15.29-39

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MAMELOR, SUNTEȚI O BINECUVÂNTARE! – Fundația S.E.E.R. România

„Fiii ei… o numesc fericită, bărbatul ei… îi aduce laude…” (Proverbele 31:28).

Când vorbim despre mame, acest anunț de la afișierul unei biserici spune totul: „Dacă evoluția este adevărată, cum se face că mamele au în continuare tot două mâini?”

Serios vorbind, mamelor, astăzi ne oprim să vă arătăm respect și să vă spunem cât de mult vă apreciem. Probabil că uneori vă întrebați dacă ceea ce faceți contează cu adevărat. Munca voastră nu se termină niciodată, sunteți mereu obosite și nu vă așteaptă nicio răsplată financiară pe măsură. Trăim într-o epocă care vrea să diminueze rolul slujirii și să înalțe luxul… uneori este greu să apreciem investiția voastră. Dar, ascultați: Dumnezeu spune că sunteți foarte prețuite de El și că pruncii voștri sunt cele mai prețioase daruri din partea Sa (vezi Psalmul 127:3).

În cartea „Mesajul”, Eugene Peterson parafrazează cuvintele înțeleptului Solomon din Prov. 31, descriind mama ca pe o persoană care „simte valoarea muncii, întâmpină ziua de mâine cu un zâmbet, are de spus ceva ce merită auzit și mereu o spune cu blândețe. Copiii ei o respectă și o binecuvântează; soțul ei li se alătură prin cuvinte de laudă” (Proverbele 31:24-28). Apoi Peterson încheie capitolul 31 cu aceste cuvinte: „Multe femei au făcut lucruri minunate, dar tu le-ai depășit pe toate” (vers. 31). Deci, mamelor, deși rolul vostru nu este definit de fluturașul de salariu sau de o promovare, voi aveți o importanță vitală pentru familia voastră și pentru sănătatea fizică, emoțională și spirituală a copiilor voștri. Nimeni nu vă poate lua locul!

Samuel a fost unul dintre cei mai mari profeți ai lui Israel, dar cine a fost forța care l-a impulsionat în viață? Mama sa, Ana! Când s-a născut Samuel, ea a spus: „vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” (1 Samuel 1:28). Mamelor, voi contați mai mult decât vă dați seama! Dumnezeu modelează liderii de mâine prin mâinile voastre. Să vă binecuvânteze Dumnezeu, Tatăl Domnul nostru Isus Hristos!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 94

Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12.17). El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie. Cel credincios nu poate traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97.10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine. Priviţi–L în Marcu 3.5, „mâhnit de împietrirea inimii lor” El Însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).

 

Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine? 

Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându–ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El Însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!

3 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Oricine va face cerere unui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, altuia decât ție, împărate, acela să fie aruncat în groapa leilor.

Daniel 6.7

Cuvântul lui Dumnezeu i-a oferit lui Daniel indicații precise pentru împrejurările în care se găsea. Rugăciunea făcută de Solomon cu ocazia dedicării templului a anticipat acele împrejurări grele: „Dacă vor pune aceasta la inimă în țara unde au fost duși captivi … și se vor ruga Ție, … atunci ascultă din ceruri, locul locuinței Tale” (1 Împărați 8.47-49). Daniel a acționat cu credință în Dumnezeu, potrivit Cuvântului Său, și a refuzat să facă vreun compromis.

 

Mintea omului natural i-ar fi sugerat să închidă ferestrele și să se roage în taină, însă el a refuzat un astfel de compromis și a continuat să se roage cu ferestrele deschise. Dar poate că era posibil să aleagă o altă cameră, mai ferită, nu pe cea cu ferestrele către Ierusalim. Sau ar fi putut cel puțin să se roage în picioare, nu în genunchi, ca astfel să nu atragă atenția. Nu, ci Daniel n-a acceptat niciuna dintre aceste soluții omenești, ci și-a menținut atitudinea potrivită față de Dumnezeu!

 

Dar, dacă el a continuat să se roage cu glas tare, în genunchi, în camera sa cu ferestrele deschise către Ierusalim, de ce să facă acest lucru de trei ori pe zi? Ar fi putut să se roage dimineața foarte devreme, când toți încă dormeau, sau seara târziu, când toți erau retrași în camerele lor. Nu ne poate auzi Dumnezeu și așa?

 

Nicio astfel de sugestie nu l-a influențat pe Daniel, ci el s-a rugat de trei ori pe zi, în timpul zilei. Și, deși era în captivitate, înconjurat de cei care complotau împotriva lui, el a făcut din aceasta o ocazie să aducă mulțumiri și să se roage. Mai mult, el s-a rugat și a adus mulțumiri „înaintea Dumnezeului său”. Oamenii l-au putut vedea rugându-se, însă el se ruga înaintea lui Dumnezeu, nu a lor. Acesta era felul în care Daniel obișnuia să se roage.

 

H. Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vai de cine zice tatălui său: „Pentru ce m-ai făcut?”. Și mamei sale: „Pentru ce m-ai născut?”. Așa vorbește Domnul, Sfântul lui Israel și Creatorul său: Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare.

Isaia 45.10,11

De unde? Pentru ce? Încotro?

 

Omul a fost dintotdeauna preocupat de aceste trei întrebări fundamentale: De unde vin? Pentru ce trăiesc? Încotro merg?

 

De unde vin? Indiferent cu ce te confrunți în viață, nu-i acuza pe părinții tăi că te-au conceput și că te-au născut. Gândește-te că tu ești creat de Dumnezeu. Doar El poate da viață. Plin de dragoste, El le numește pe făpturile Sale drept copiii Săi și lucrarea mâinilor Sale. Împăratul David a recunoscut că Dumnezeu îl crease: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele. Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil” (Psalmul 139.13,14).

 

Pentru ce trăiesc? Nu știi pentru ce exiști? Roagă-te lui Dumnezeu și cere-I Lui să te facă să înțelegi care este sensul vieții tale. El te-a făcut și fii sigur că are un plan cu tine. Și crezi oare că nu ar avea Creatorul tău dreptul să-ți ceară să trăiești pentru El?

 

Încotro merg? Fiecare se întreabă, desigur, ce îi rezervă viitorul. Dumnezeu ne spune să nu-i consultăm pe prezicători, ci să-L întrebăm pe El! Dumnezeu are cuvinte de încurajare pentru noi și niciodată nu ne suprasolicită cu preziceri care ne-ar provoca teamă. Încrede-te în Creatorul tău și nu te mai plânge de propria ta soartă și nu-ți mai face griji inutile cu privire la viitorul necunoscut!

 

Ce bine este de aceia care și-au pus viața în rânduială cu Dumnezeu! El este un Tată plin de dragoste, care le poartă de grijă întotdeauna copiilor Săi.

Citirea Bibliei: Exod 2.16-3.6 · Luca 1.26-38

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RAIUL ESTE REAL! – Fundația S.E.E.R. România

„Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” (Apocalipsa 21:5)

Ioan a scris (Apocalipsa 21:2-5): „…am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”

Când a murit un ateu și prietenii săi s-au aliniat lângă sicriul lui, unul dintre ei a remarcat: „Ce trist – este așa de frumos îmbrăcat, și n-are unde să se ducă!”

Nu la fel este pentru cei credincioși! În calitate de copil al lui Dumnezeu, tu ai siguranța unui locaș în cer și a unei cetățenii în „noul Ierusalim.” Ioan continuă: „Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie din aur, ca să măsoare cetatea” (Apocalipsa 21:15). Cetatea este un cub perfect cu latura de aproximativ 2220 km (vers. 16) – adică de vreo 23 de ori mai mare decât Regatul Unit al Marii Britanii, de 9 ori mai mare decât Franța, și de o data si jumate mai mare decât India. Și acesta este doar parterul! Pentru că și înălțimea este cât laturile, deci e loc pentru vreo 5-600.000 de etaje – spațiu mai mult decât suficient pentru miliarde de oameni.

Așadar, se ridică întrebarea: vei fi acolo? Când vei muri, vei merge în rai? Acest lucru depinde doar de tine – de cât de în serios iei credința în Dumnezeu și relația cu Hristos!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 92, 93

Lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi gândurile Lui deosebit de adânci sunt inepuizabilele subiecte ale adorării celui răscumpărat (v. 5; comp. cu Psalmul 40.5). Omul care însă nu–L poate recunoaşte pe Creator în lucrările Sale este, în ochii lui Dumnezeu, un prost şi un nebun (v. 6). Cel rău şi cel drept înfloresc şi unul şi altul (v. 7, 13), dar numai cel drept aduce rod (v. 14). Iarba răsare şi înfloreşte în anotimpul ei, apoi se usucă şi este cosită inclusiv cu floarea ei (v. 7). Astfel este soarta celor răi; ei pier (v. 9; 1 Petru 1.24,25). Cel drept însă se aseamănă cu palmierul sau cu cedrul din Liban (v. 12, 13). Cât timp le trebuie acestor frumoşi arbori să ajungă la statura plinătăţii! Cei drepţi sunt sădiţi însă în curţile templului lui Dumnezeu şi acolo ei prosperă, spre gloria Lui.

 

Psalmul 93 ne aduce aminte că puterea lui Dumnezeu este mai veche (El este „din eternitate”) şi mai mare decât puterea Vrăjmaşului (v. 3, 4). Valurile ne vorbesc despre agitaţia lumii (Isaia 57.20; comp. cu Psalmul 89.9: „Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti”); putem deci să ne încredem în Cuvântul Lui: mărturiile Sale „sunt foarte sigure” (v. 5).

 

În încheierea psalmului citim: „sfinţenia îşi are locul în casa Sa”. După cum în casele noastre nu suportăm murdăria, nici dezordinea, să înţelegem că Dumnezeul Sfânt cu atât mai mult nu poate tolera păcatul în casa Sa, care astăzi este Adunarea (citiţi 2 Corinteni 6.16).

2 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Geneza 1.1

Prima afirmație din Cuvântul lui Dumnezeu ne așază în prezența Aceluia care este izvorul nesecat al oricărei binecuvântări adevărate. Nu este adus niciun argument elaborat care să dovedească existența lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu S-ar fi putut ocupa cu un asemenea lucru. Dumnezeu Se descoperă pe Sine Însuși; El Se face cunoscut pe Sine Însuși prin lucrările Sale. „Cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu și întinderea arată lucrarea mâinilor Sale” (Psalmul 19.1). „Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!” (Psalmul 145.10). „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic!” (Apocalipsa 15.3).

 

Doar un raționalist sau un ateu ar căuta locuri în care Scriptura să argumenteze existența unei Ființe care, prin cuvântul gurii Sale, a chemat toate lucrurile la existență și S-a declarat pe Sine Însuși ca fiind Atotînțelept, Atotputernic, Dumnezeu veșnic. Cine Altul în afară de Dumnezeu ar putea crea? „Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a creat acestea, făcând să iasă oștirea lor după număr? El le cheamă pe toate pe nume; prin măreția priceperii Lui și a tăriei puterii, niciuna nu lipsește” (Isaia 40.26). „Pentru că toți dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar Domnul a făcut cerurile” (Psalmul 96.5). În cartea Iov, în capitolele 38–41, avem o descriere măreață făcută de Domnul Însuși a lucrării creației, folosită ca un argument zdrobitor în sprijinul superiorității Sale infinite; iar această descriere, în timp ce ne prezintă în felul cel mai viu și mai convingător atotputernicia lui Dumnezeu, ne atinge inima prin chiar faptul că El Însuși a binevoit să Se plece până la noi și să ne-o descopere. Măreția, dragostea, puterea și tandrețea pe care le vedem acolo sunt cu adevărat divine!

 

C. H. Mackintosh

<

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău.

Isaia 41.10

Prin ceață…

 

Este noapte. Trenul se deplasează cu viteză mare. Privirea mecanicului este ațintită înainte și el este atent să vadă la timp următorul semnal. Ceața deasă îi îngreunează vederea. Dar acum în depărtare se vede o lumină verde. Aceasta înseamnă că tronsonul de linie ferată din fața lui este liber și că el poate continua drumul. Aproape că nu observă nimic din ceea ce este pe traseu, dar se bazează în totul pe impiegatul de mișcare, care îi va semnaliza la timp dacă este sau nu liberă calea.

 

Viața noastră se aseamănă cu o astfel de călătorie cu trenul. Traseul este în ceață. Totul este neclar înaintea noastră. Ce ne va aduce noul an? Cu toții ne temem de necunoscut, de posibile greutăți, cărora nu le vom putea face față. Ce bine ar fi să avem lângă noi pe cineva pe care să ne putem sprijini!

 

Dar oamenii ne descurajează… Iată însă că suntem întâmpinați de una dintre cele mai frumoase promisiuni făcute de Însuși Dumnezeu: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine”. Această încurajare este una personală. Pe Dumnezeu te poți bizui în orice timp. Este însă legătura ta cu Dumnezeu restabilită? El îți cere să-ți recunoști înaintea Lui vina și să crezi că Fiul Său Isus Hristos a murit la cruce pentru a-ți șterge această vină. Și, având viața în ordine cu Dumnezeu, poți merge liniștit cu El în noul an.

 

Ce promisiune mai măreață ca aceasta te-ar înviora prin zilele acestui an: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă” (Exod 33.14)?

Citirea Bibliei: Exod 2.1-15 · Luca 1.13-25

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU VREA SĂ TE IERTE! – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios… ca să ne ierte păcatele…” (1 Ioan 1:9).

Pățania lui David cu Bat-Șeba a inspirat multe cărți și filme despre poftă, adulter, sarcină extraconjugală sau premaritală, crimă sau minciună. În povestirea biblică, totul părea în regulă, David fiind acasă, liber… cu excepția unui detaliu important: „Fapta lui David n-a plăcut Domnului.” (2 Samuel 11:27). În Biblie citim că Dumnezeu îl numise pe David „om după inima Lui” (1 Samuel 13:14).

Ce s-a întâmplat apoi? Tot în Biblie suntem avertizați că „păcatul vostru vă va ajunge” (Numeri 32:23). Așa că, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Natan să-i spună lui David: „Eu te-am uns împărat peste Israel… Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului?” (2 Samuel 12:7, 9). Apoi Dumnezeu a dat sentința: „niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit… în faţa întregului Israel…” (2 Samuel 12:10-12).

Începând cu acea zi, tragedia și necazul s-au abătut asupra familiei lui David. Pe multe planuri, „calea celor stricaţi este pietroasă”. (Proverbele 13:15). Și lucrul cel mai rău care ți se întâmplă este faptul că Dumnezeu îți ia pacea ca să-ți recunoști păcatul. A fost nevoie de o sarcină nedorită, de uciderea unui om nevinovat, de moartea unui copil, de insistențele unui profet și de convingerea Duhului Sfânt ca inima lui David să se înmoaie și el să recunoască: „Am păcătuit împotriva Domnului!” (2 Samuel 12:13).

Atunci când a recunoscut și s-a căit, Dumnezeu a tratat păcatul lui David la fel cum îl tratează și pe al nostru: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Câtă vreme cauți scuze, și încerci să te aperi și să-ți justifici păcatul, Dumnezeu nu poate face nimic pentru tine. Dar când îl mărturisești, El te va ierta! Nu e extraordinar?! Așa că, nu mai sta pe gânduri, dacă ai ceva de mărturisit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 91

Dacă sentimentul pe care-l avem atunci când ne întoarcem ochii spre trecut este unul de recunoştinţă (Psalmul 90), cel care ar trebui să ne domine când ne îndreptăm privirile spre viitor este unul de încredere în Dumnezeu. Ce mari sunt, într‑adevăr, pericolele de ordin moral care‑l ameninţă pe cel credincios! Cine este „păsărarul” (v. 3), cine leul, cine năpârca, cine şarpele (v. 13), dacă nu Satan însuşi? „Ciuma distrugătoare, care umblă în întuneric” (v. 3, 6), nu ne vorbeşte ea oare de păcat, lucru de altfel cu mult mai grav decât o boală? „Săgeata care zboară ziua” (v. 5) sugerează un astfel de gând rău ivit pe neaşteptate în faţa unei imagini de pe stradă ori în urma unei lecturi sau conversaţii îndoielnice. „Groaza din timpul nopţii” sunt acele nelinişti care ne împiedică să dormim somnul liniştit pe care–l dă Domnul (Psalmul 4.8). Oricare–ar fi însă capcana sau ameninţarea, noi avem un loc întărit, un adăpost: Însuşi Dumnezeul Atotputernic (v. 1, 2, 9). Să–L imităm şi noi pe Acela care, în mijlocul aceloraşi pericole, a realizat în mod deplin această încredere! Hristos în pustie a ştiut să–l încurce şi să–l „încuie” pe Ispititorul care îndrăznise să citeze din acest psalm.

 

Începând cu versetul 9, promisiunile lui Dumnezeu vin să răspundă rugăciunii Omului desăvârşit. Şi noi ne putem bucura de ele, în măsura în care ne punem, ca şi Isus, încrederea şi „iubirea” în Dumnezeu (v. 14).

1 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?

Matei 16.13

„Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” a fost întrebarea Domnului în zilele umilinței Sale; iar singurul răspuns corect a fost acesta: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Iar când apostolii sunt întrebați în zilele mărturisirii lor: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi aceasta?”, răspunsul divin este: „În Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, pe care voi L-ați răstignit, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morți, prin El stă acesta înaintea voastră sănătos” (Fapte 4.10).

 

Acesta este Isus, mereu același, Unicul. Și-a dus aducerea aminte în „părțile mai de jos ale pământului” și a luat-o cu El „mai presus de toate cerurile”. El umple toate lucrurile. Dumnezeu a fost aici jos; Omul este acolo sus. Că Dumnezeu a fost aici pe pământ în slavă deplină, Fiul printre fiii oamenilor, a fost arătat credinței în zilele de atunci; că Omul este acum în ceruri, urcând acolo din mijlocul batjocurii și disprețului, slăbiciunii și umilinței, este arătat acum credinței, în același fel, în aceste zile. Iar credința înțelege taina: că este vorba de Unul și același, de Unicul, că Cel care S-a înălțat este același care S-a coborât, că Cel care S-a coborât este același care S-a înălțat.

 

Cineva a spus: «Felul glorios în care El este făcut potrivit pentru toate lucrările și îndatoririle slujbei Sale de mijlocire își găsește soluția în unirea celor două naturi ale Lui în aceeași Persoană. Cel care a fost conceput și născut din fecioară era Emanuel, adică „Dumnezeu S-a arătat în trup”: „Pentru că un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; și-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternității, Domn al păcii” (Isaia 9). Cel care a vorbit iudeilor și care, ca Om, era doar cu puțin trecut de treizeci de ani, era „înainte de Avraam” (Ioan 8). Lucrarea perfectă și completă a lui Hristos în fiecare aspect al slujirii Lui, în tot ce El a făcut, în tot ce El a suferit, în tot ce El continuă să facă, este lucrarea întregii Sale persoane».

 

J. G. Bellett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.

Fapte 4.12

Numele „Isus”

 

Înainte de nașterea lui Isus, un înger i-a spus lui Iosif: „Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele lui” (Matei 1.21).

 

După moartea și învierea Lui, citim: „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn” (Filipeni 2.9-11).

 

Numele „Isus” reprezintă Persoana Sa. El este Fiul lui Dumnezeu care a devenit Om în urmă cu două mii de ani și care Și-a dat viața la cruce pentru păcătoși. De atunci, pentru toți aceia care se pleacă înaintea Lui și cred în El, Numele Său înseamnă salvare de judecata divină și fericire veșnică. În același timp, Numele „Isus” a stârnit ura multor oameni. Odinioară, aceștia L-au refuzat ca Mântuitor și L-au răstignit; și astăzi, oamenii reacționează respingător și batjocoritor când este rostit Numele Său.

 

Dar va veni ziua când Numele „Isus” va trebui să fie recunoscut de toți. Orice genunchi va trebui să se plece înaintea Lui și orice gură va trebui să spună că El este Domn.

 

Cât de bine ar fi ca astăzi să-L acceptăm ca Mântuitor și Domn al nostru personal, pentru că Isus Hristos este tot ceea ce avem nevoie pentru prezent și pentru veșnicie!

Citirea Bibliei: Exod 1.1-22 · Luca 1.1-12

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GLORIFICĂ-L PE DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31)

În 1643, Parlamentul englez a abolit sistemul episcopal de guvernământ din cadrul Bisericii anglicane. A fost convocată o adunare formată din 121 de clerici și 30 de laici la Westminster Abbey pentru a reforma Biserica anglicană. Documentele care au rezultat în urma acelei adunări care a durat 6 ani sunt printre cele mai de răsunet din istoria Bisericii.

Prima întrebare din Catehismul scurt de la Westminster este: „Care este scopul primordial al omului?” Răspuns: „Să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pe vecie.” Implicațiile acestei întrebări și a răspunsului ei sunt profunde în simplitatea lor. Și dacă ești înțelept, vei face din ele scopul vieții tale. Glorifică-L pe Dumnezeu. Fii supus lui Dumnezeu. Bucură-te de Dumnezeu. Când știi că viața ta Îl glorifică pe Dumnezeu, te bucuri de prezența Sa; însă când știi că viața ta nu-L glorifică pe Dumnezeu, ai tendința de a-L evita. Și este un lucru rău, întrucât fără prezența lui Dumnezeu în viața ta, ce șanse de reușită crezi că ai? Nu prea mari!

Când te gândești la anul care a trecut, îți vin în minte lucruri pe care le regreți pentru că știi că Dumnezeu nu a fost glorificat prin ele? Ei bine, Dumnezeu îți oferă un nou an pentru a face lucrurile altfel. Și dacă de Anul Nou ai luat hotărâri, stabilește ca bază pentru fiecare dintre ele următorul verset: „Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.”

Dacă urmezi acest principiu, vei rămâne pe calea cea bună și vei avea pacea și bucuria de a ști că viața ta este pe placul Domnului. Orice împrejurări ar putea apărea, le vei înfrunta cu pace și încredere, știind că Dumnezeu este cu tine. Așadar, anul acesta glorifică-L pe Dumnezeu și bucură-te de El!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 90

Un an care începe este un moment prielnic pentru a face bilanţul. Privind în urmă, cel credincios poate striga cu recunoştinţă: „Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră” (v. 1). Ce bucurie şi ce siguranţă pentru cel credincios să-L aibă pe Însuşi Dumnezeu ca „stâncă de locuit” (Psalmul 71.3)! Privind spre prezent, el măsoară scurta durată a existenţei sale pământeşti ~ optzeci de ani pentru cei mai tari ~ înainte să se facă auzită pentru fiecare porunca reîntoarcerii în ţărână. Şi Îi cere lui Dumnezeu să–l înveţe să–şi numere zilele, pentru a căpăta o inimă înţeleaptă (v. 12). Înţelepciunea, potrivit cu Efeseni 5.15,16, ne va ajuta să folosim ocazia (să răscumpărăm timpul, să–l punem în valoare; vezi şi Coloseni 4.5). Da, aceşti ani care trec şi vin, să nu–i irosim, ci să-i folosim pentru Domnul (v. 9)!

 

Această „rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu”, va fi în gura Israelului pocăit în zilele din urmă. Răscumpăraţii Domnului Isus însă, care-I cunosc infinita dragoste, pot cere încă de acum: „Satură–ne dimineaţa (adică la tinereţe) de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre” (v. 14). Aceasta să fie şi rugăciunea noastră în pragul acestui nou an!