4 Ianuarie 2023
În aceasta s-a împlinit dragostea cu noi, ca să avem îndrăzneală în ziua judecății, pentru că, așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.
1 Ioan 4.17
Așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta (1)
Cu toții ne-am mirat poate, atunci când am citit prima dată în 1 Ioan 4.17, că, „așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta”. Acest verset vorbește despre judecată și spune că noi avem, încă de pe acum, când suntem pe pământ, aceeași dreptate pe care El, Judecătorul, o are acum în cer. Domnul Isus va judeca totul, iar în Ioan 5.27 ne spune lămurit că toată judecata I-a fost dată Lui, „pentru că El este Fiu al Omului”. În Fapte 17.31 citim că Dumnezeu va judeca lumea după dreptate, „prin Omul pe care L-a rânduit și despre care a dat tuturor o dovadă de netăgăduit, prin faptul că L-a înviat dintre cei morți”. Domnul Isus, ca Om, îi va judeca pe cei morți. Omul Isus Hristos va sta pe scaunul de domnie alb și morții vor sta înaintea Lui și vor fi judecați. Faptul că El va face aceasta este o manifestare minunată a dreptății lui Dumnezeu, chiar și pentru oamenii care vor fi judecați acolo.
Dacă Dumnezeu Tatăl, ca Dumnezeu, i-ar judeca pe oameni, atunci ei ar putea să spună: «Noi nu am putut face binele; a fost imposibil». Nu spun oamenii și astăzi: «Este imposibil să-I slujești lui Dumnezeu! Este imposibil să fii așa cum vrea El»? Însă Judecătorul înaintea Căruia vor sta a trăit El Însuși pe pământ și a fost plăcut lui Dumnezeu. Dacă va spune cineva că a fost imposibil să-I slujești lui Dumnezeu, El îi va răspunde: «Eu am făcut lucrul acesta, Eu am fost Om și am trăit și I-am slujit lui Dumnezeu pe acest pământ». El îi va judeca pe oameni după măsura propriei Sale dreptăți, pe care a demonstrat-o în viața Sa pe pământ. Viața Sa va fi etalonul potrivit căruia oamenii vor fi judecați, așa că nimeni nu se va putea dezvinovăți.
H. L. Heijkoop
<
Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit … după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine”.
Romani 10.9,11
Podul peste Tay
Pe 28 decembrie 1879, pe Coasta de Est a Scoției se iscase o furtună violentă. Podul feroviar lung de peste 3 kilometri peste râul Tay era o capodoperă tehnică. Cei care treceau peste el își spuneau: cu siguranță va rezista pericolelor…
La ora 19 s-a apropiat de pod un tren… Un martor ocular a văzut deodată o rază lungă de foc ca o cometă care a dispărut în valuri; după aceea s-a lăsat întunericul gros. Mijlocul podului împreună cu trenul și cu cei 75 de pasageri s-au prăbușit în apă. Au fost multe dezbateri de-a lungul anilor cu privire la cauza căderii podului Tay și cine a fost de fapt principalul responsabil. Consiliul de anchetă a ajuns la concluzia că multe greșeli de proiectare, de construcție, de mentenanță, de alegere a materialelor, precum și viteza excesivă au fost împreună cauzele accidentului.
Care este situația podului nostru? Rezistă el la toate furtunile vieții, ca să ajungem cu bine la ținta cerească? Atunci când vine vorba de mântuirea veșnică, nu ne putem baza pe niciun lucru pământesc. Doar jertfa Domnului Isus este Calea către Dumnezeu. El este podul sigur!
„Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!” (Psalmul 16.1).
„M-am încrezut în Domnul: nu mă voi clătina” (Psalmul 26.1).
Citirea Bibliei: Maleahi 1.1-14 · Marcu 15.29-39
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MAMELOR, SUNTEȚI O BINECUVÂNTARE! – Fundația S.E.E.R. România
„Fiii ei… o numesc fericită, bărbatul ei… îi aduce laude…” (Proverbele 31:28).
Când vorbim despre mame, acest anunț de la afișierul unei biserici spune totul: „Dacă evoluția este adevărată, cum se face că mamele au în continuare tot două mâini?”
Serios vorbind, mamelor, astăzi ne oprim să vă arătăm respect și să vă spunem cât de mult vă apreciem. Probabil că uneori vă întrebați dacă ceea ce faceți contează cu adevărat. Munca voastră nu se termină niciodată, sunteți mereu obosite și nu vă așteaptă nicio răsplată financiară pe măsură. Trăim într-o epocă care vrea să diminueze rolul slujirii și să înalțe luxul… uneori este greu să apreciem investiția voastră. Dar, ascultați: Dumnezeu spune că sunteți foarte prețuite de El și că pruncii voștri sunt cele mai prețioase daruri din partea Sa (vezi Psalmul 127:3).
În cartea „Mesajul”, Eugene Peterson parafrazează cuvintele înțeleptului Solomon din Prov. 31, descriind mama ca pe o persoană care „simte valoarea muncii, întâmpină ziua de mâine cu un zâmbet, are de spus ceva ce merită auzit și mereu o spune cu blândețe. Copiii ei o respectă și o binecuvântează; soțul ei li se alătură prin cuvinte de laudă” (Proverbele 31:24-28). Apoi Peterson încheie capitolul 31 cu aceste cuvinte: „Multe femei au făcut lucruri minunate, dar tu le-ai depășit pe toate” (vers. 31). Deci, mamelor, deși rolul vostru nu este definit de fluturașul de salariu sau de o promovare, voi aveți o importanță vitală pentru familia voastră și pentru sănătatea fizică, emoțională și spirituală a copiilor voștri. Nimeni nu vă poate lua locul!
Samuel a fost unul dintre cei mai mari profeți ai lui Israel, dar cine a fost forța care l-a impulsionat în viață? Mama sa, Ana! Când s-a născut Samuel, ea a spus: „vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului.” (1 Samuel 1:28). Mamelor, voi contați mai mult decât vă dați seama! Dumnezeu modelează liderii de mâine prin mâinile voastre. Să vă binecuvânteze Dumnezeu, Tatăl Domnul nostru Isus Hristos!
de Jean Koechlin
Psalmul 94
Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12.17). El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie. Cel credincios nu poate traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97.10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine. Priviţi–L în Marcu 3.5, „mâhnit de împietrirea inimii lor” El Însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).
Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine?
Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându–ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El Însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!
Mana Zilnica 