3 Ianuarie 2022
Oricine va face cerere unui dumnezeu sau unui om treizeci de zile, altuia decât ție, împărate, acela să fie aruncat în groapa leilor.
Daniel 6.7
Cuvântul lui Dumnezeu i-a oferit lui Daniel indicații precise pentru împrejurările în care se găsea. Rugăciunea făcută de Solomon cu ocazia dedicării templului a anticipat acele împrejurări grele: „Dacă vor pune aceasta la inimă în țara unde au fost duși captivi … și se vor ruga Ție, … atunci ascultă din ceruri, locul locuinței Tale” (1 Împărați 8.47-49). Daniel a acționat cu credință în Dumnezeu, potrivit Cuvântului Său, și a refuzat să facă vreun compromis.
Mintea omului natural i-ar fi sugerat să închidă ferestrele și să se roage în taină, însă el a refuzat un astfel de compromis și a continuat să se roage cu ferestrele deschise. Dar poate că era posibil să aleagă o altă cameră, mai ferită, nu pe cea cu ferestrele către Ierusalim. Sau ar fi putut cel puțin să se roage în picioare, nu în genunchi, ca astfel să nu atragă atenția. Nu, ci Daniel n-a acceptat niciuna dintre aceste soluții omenești, ci și-a menținut atitudinea potrivită față de Dumnezeu!
Dar, dacă el a continuat să se roage cu glas tare, în genunchi, în camera sa cu ferestrele deschise către Ierusalim, de ce să facă acest lucru de trei ori pe zi? Ar fi putut să se roage dimineața foarte devreme, când toți încă dormeau, sau seara târziu, când toți erau retrași în camerele lor. Nu ne poate auzi Dumnezeu și așa?
Nicio astfel de sugestie nu l-a influențat pe Daniel, ci el s-a rugat de trei ori pe zi, în timpul zilei. Și, deși era în captivitate, înconjurat de cei care complotau împotriva lui, el a făcut din aceasta o ocazie să aducă mulțumiri și să se roage. Mai mult, el s-a rugat și a adus mulțumiri „înaintea Dumnezeului său”. Oamenii l-au putut vedea rugându-se, însă el se ruga înaintea lui Dumnezeu, nu a lor. Acesta era felul în care Daniel obișnuia să se roage.
H. Smith
Vai de cine zice tatălui său: „Pentru ce m-ai făcut?”. Și mamei sale: „Pentru ce m-ai născut?”. Așa vorbește Domnul, Sfântul lui Israel și Creatorul său: Întreabă-Mă despre lucrurile viitoare.
Isaia 45.10,11
De unde? Pentru ce? Încotro?
Omul a fost dintotdeauna preocupat de aceste trei întrebări fundamentale: De unde vin? Pentru ce trăiesc? Încotro merg?
De unde vin? Indiferent cu ce te confrunți în viață, nu-i acuza pe părinții tăi că te-au conceput și că te-au născut. Gândește-te că tu ești creat de Dumnezeu. Doar El poate da viață. Plin de dragoste, El le numește pe făpturile Sale drept copiii Săi și lucrarea mâinilor Sale. Împăratul David a recunoscut că Dumnezeu îl crease: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele. Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil” (Psalmul 139.13,14).
Pentru ce trăiesc? Nu știi pentru ce exiști? Roagă-te lui Dumnezeu și cere-I Lui să te facă să înțelegi care este sensul vieții tale. El te-a făcut și fii sigur că are un plan cu tine. Și crezi oare că nu ar avea Creatorul tău dreptul să-ți ceară să trăiești pentru El?
Încotro merg? Fiecare se întreabă, desigur, ce îi rezervă viitorul. Dumnezeu ne spune să nu-i consultăm pe prezicători, ci să-L întrebăm pe El! Dumnezeu are cuvinte de încurajare pentru noi și niciodată nu ne suprasolicită cu preziceri care ne-ar provoca teamă. Încrede-te în Creatorul tău și nu te mai plânge de propria ta soartă și nu-ți mai face griji inutile cu privire la viitorul necunoscut!
Ce bine este de aceia care și-au pus viața în rânduială cu Dumnezeu! El este un Tată plin de dragoste, care le poartă de grijă întotdeauna copiilor Săi.
Citirea Bibliei: Exod 2.16-3.6 · Luca 1.26-38
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RAIUL ESTE REAL! – Fundația S.E.E.R. România
„Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.” (Apocalipsa 21:5)
Ioan a scris (Apocalipsa 21:2-5): „…am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”
Când a murit un ateu și prietenii săi s-au aliniat lângă sicriul lui, unul dintre ei a remarcat: „Ce trist – este așa de frumos îmbrăcat, și n-are unde să se ducă!”
Nu la fel este pentru cei credincioși! În calitate de copil al lui Dumnezeu, tu ai siguranța unui locaș în cer și a unei cetățenii în „noul Ierusalim.” Ioan continuă: „Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie din aur, ca să măsoare cetatea” (Apocalipsa 21:15). Cetatea este un cub perfect cu latura de aproximativ 2220 km (vers. 16) – adică de vreo 23 de ori mai mare decât Regatul Unit al Marii Britanii, de 9 ori mai mare decât Franța, și de o data si jumate mai mare decât India. Și acesta este doar parterul! Pentru că și înălțimea este cât laturile, deci e loc pentru vreo 5-600.000 de etaje – spațiu mai mult decât suficient pentru miliarde de oameni.
Așadar, se ridică întrebarea: vei fi acolo? Când vei muri, vei merge în rai? Acest lucru depinde doar de tine – de cât de în serios iei credința în Dumnezeu și relația cu Hristos!
de Jean Koechlin
Psalmul 92, 93
Lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi gândurile Lui deosebit de adânci sunt inepuizabilele subiecte ale adorării celui răscumpărat (v. 5; comp. cu Psalmul 40.5). Omul care însă nu–L poate recunoaşte pe Creator în lucrările Sale este, în ochii lui Dumnezeu, un prost şi un nebun (v. 6). Cel rău şi cel drept înfloresc şi unul şi altul (v. 7, 13), dar numai cel drept aduce rod (v. 14). Iarba răsare şi înfloreşte în anotimpul ei, apoi se usucă şi este cosită inclusiv cu floarea ei (v. 7). Astfel este soarta celor răi; ei pier (v. 9; 1 Petru 1.24,25). Cel drept însă se aseamănă cu palmierul sau cu cedrul din Liban (v. 12, 13). Cât timp le trebuie acestor frumoşi arbori să ajungă la statura plinătăţii! Cei drepţi sunt sădiţi însă în curţile templului lui Dumnezeu şi acolo ei prosperă, spre gloria Lui.
Psalmul 93 ne aduce aminte că puterea lui Dumnezeu este mai veche (El este „din eternitate”) şi mai mare decât puterea Vrăjmaşului (v. 3, 4). Valurile ne vorbesc despre agitaţia lumii (Isaia 57.20; comp. cu Psalmul 89.9: „Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti”); putem deci să ne încredem în Cuvântul Lui: mărturiile Sale „sunt foarte sigure” (v. 5).
În încheierea psalmului citim: „sfinţenia îşi are locul în casa Sa”. După cum în casele noastre nu suportăm murdăria, nici dezordinea, să înţelegem că Dumnezeul Sfânt cu atât mai mult nu poate tolera păcatul în casa Sa, care astăzi este Adunarea (citiţi 2 Corinteni 6.16).
Mana Zilnica 