Mana Zilnica

2 Ianuarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul.

Geneza 1.1

Prima afirmație din Cuvântul lui Dumnezeu ne așază în prezența Aceluia care este izvorul nesecat al oricărei binecuvântări adevărate. Nu este adus niciun argument elaborat care să dovedească existența lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu S-ar fi putut ocupa cu un asemenea lucru. Dumnezeu Se descoperă pe Sine Însuși; El Se face cunoscut pe Sine Însuși prin lucrările Sale. „Cerurile vestesc gloria lui Dumnezeu și întinderea arată lucrarea mâinilor Sale” (Psalmul 19.1). „Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne!” (Psalmul 145.10). „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernic!” (Apocalipsa 15.3).

 

Doar un raționalist sau un ateu ar căuta locuri în care Scriptura să argumenteze existența unei Ființe care, prin cuvântul gurii Sale, a chemat toate lucrurile la existență și S-a declarat pe Sine Însuși ca fiind Atotînțelept, Atotputernic, Dumnezeu veșnic. Cine Altul în afară de Dumnezeu ar putea crea? „Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a creat acestea, făcând să iasă oștirea lor după număr? El le cheamă pe toate pe nume; prin măreția priceperii Lui și a tăriei puterii, niciuna nu lipsește” (Isaia 40.26). „Pentru că toți dumnezeii popoarelor sunt idoli, dar Domnul a făcut cerurile” (Psalmul 96.5). În cartea Iov, în capitolele 38–41, avem o descriere măreață făcută de Domnul Însuși a lucrării creației, folosită ca un argument zdrobitor în sprijinul superiorității Sale infinite; iar această descriere, în timp ce ne prezintă în felul cel mai viu și mai convingător atotputernicia lui Dumnezeu, ne atinge inima prin chiar faptul că El Însuși a binevoit să Se plece până la noi și să ne-o descopere. Măreția, dragostea, puterea și tandrețea pe care le vedem acolo sunt cu adevărat divine!

 

C. H. Mackintosh

<

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău.

Isaia 41.10

Prin ceață…

 

Este noapte. Trenul se deplasează cu viteză mare. Privirea mecanicului este ațintită înainte și el este atent să vadă la timp următorul semnal. Ceața deasă îi îngreunează vederea. Dar acum în depărtare se vede o lumină verde. Aceasta înseamnă că tronsonul de linie ferată din fața lui este liber și că el poate continua drumul. Aproape că nu observă nimic din ceea ce este pe traseu, dar se bazează în totul pe impiegatul de mișcare, care îi va semnaliza la timp dacă este sau nu liberă calea.

 

Viața noastră se aseamănă cu o astfel de călătorie cu trenul. Traseul este în ceață. Totul este neclar înaintea noastră. Ce ne va aduce noul an? Cu toții ne temem de necunoscut, de posibile greutăți, cărora nu le vom putea face față. Ce bine ar fi să avem lângă noi pe cineva pe care să ne putem sprijini!

 

Dar oamenii ne descurajează… Iată însă că suntem întâmpinați de una dintre cele mai frumoase promisiuni făcute de Însuși Dumnezeu: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine”. Această încurajare este una personală. Pe Dumnezeu te poți bizui în orice timp. Este însă legătura ta cu Dumnezeu restabilită? El îți cere să-ți recunoști înaintea Lui vina și să crezi că Fiul Său Isus Hristos a murit la cruce pentru a-ți șterge această vină. Și, având viața în ordine cu Dumnezeu, poți merge liniștit cu El în noul an.

 

Ce promisiune mai măreață ca aceasta te-ar înviora prin zilele acestui an: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă” (Exod 33.14)?

Citirea Bibliei: Exod 2.1-15 · Luca 1.13-25

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU VREA SĂ TE IERTE! – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios… ca să ne ierte păcatele…” (1 Ioan 1:9).

Pățania lui David cu Bat-Șeba a inspirat multe cărți și filme despre poftă, adulter, sarcină extraconjugală sau premaritală, crimă sau minciună. În povestirea biblică, totul părea în regulă, David fiind acasă, liber… cu excepția unui detaliu important: „Fapta lui David n-a plăcut Domnului.” (2 Samuel 11:27). În Biblie citim că Dumnezeu îl numise pe David „om după inima Lui” (1 Samuel 13:14).

Ce s-a întâmplat apoi? Tot în Biblie suntem avertizați că „păcatul vostru vă va ajunge” (Numeri 32:23). Așa că, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Natan să-i spună lui David: „Eu te-am uns împărat peste Israel… Pentru ce, dar, ai dispreţuit tu cuvântul Domnului?” (2 Samuel 12:7, 9). Apoi Dumnezeu a dat sentința: „niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit… în faţa întregului Israel…” (2 Samuel 12:10-12).

Începând cu acea zi, tragedia și necazul s-au abătut asupra familiei lui David. Pe multe planuri, „calea celor stricaţi este pietroasă”. (Proverbele 13:15). Și lucrul cel mai rău care ți se întâmplă este faptul că Dumnezeu îți ia pacea ca să-ți recunoști păcatul. A fost nevoie de o sarcină nedorită, de uciderea unui om nevinovat, de moartea unui copil, de insistențele unui profet și de convingerea Duhului Sfânt ca inima lui David să se înmoaie și el să recunoască: „Am păcătuit împotriva Domnului!” (2 Samuel 12:13).

Atunci când a recunoscut și s-a căit, Dumnezeu a tratat păcatul lui David la fel cum îl tratează și pe al nostru: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Câtă vreme cauți scuze, și încerci să te aperi și să-ți justifici păcatul, Dumnezeu nu poate face nimic pentru tine. Dar când îl mărturisești, El te va ierta! Nu e extraordinar?! Așa că, nu mai sta pe gânduri, dacă ai ceva de mărturisit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 91

Dacă sentimentul pe care-l avem atunci când ne întoarcem ochii spre trecut este unul de recunoştinţă (Psalmul 90), cel care ar trebui să ne domine când ne îndreptăm privirile spre viitor este unul de încredere în Dumnezeu. Ce mari sunt, într‑adevăr, pericolele de ordin moral care‑l ameninţă pe cel credincios! Cine este „păsărarul” (v. 3), cine leul, cine năpârca, cine şarpele (v. 13), dacă nu Satan însuşi? „Ciuma distrugătoare, care umblă în întuneric” (v. 3, 6), nu ne vorbeşte ea oare de păcat, lucru de altfel cu mult mai grav decât o boală? „Săgeata care zboară ziua” (v. 5) sugerează un astfel de gând rău ivit pe neaşteptate în faţa unei imagini de pe stradă ori în urma unei lecturi sau conversaţii îndoielnice. „Groaza din timpul nopţii” sunt acele nelinişti care ne împiedică să dormim somnul liniştit pe care–l dă Domnul (Psalmul 4.8). Oricare–ar fi însă capcana sau ameninţarea, noi avem un loc întărit, un adăpost: Însuşi Dumnezeul Atotputernic (v. 1, 2, 9). Să–L imităm şi noi pe Acela care, în mijlocul aceloraşi pericole, a realizat în mod deplin această încredere! Hristos în pustie a ştiut să–l încurce şi să–l „încuie” pe Ispititorul care îndrăznise să citeze din acest psalm.

 

Începând cu versetul 9, promisiunile lui Dumnezeu vin să răspundă rugăciunii Omului desăvârşit. Şi noi ne putem bucura de ele, în măsura în care ne punem, ca şi Isus, încrederea şi „iubirea” în Dumnezeu (v. 14).