Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 8, 2023”

8 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus deci, știind toate cele care urmau să vină asupra Lui, a ieșit înainte și le-a spus: „Pe cine căutați?”. Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret”. Isus le-a spus: „Eu sunt!”.

Ioan 18.4,5


Priviți-L în grădina Ghetsimani! Acolo El îngenunchează într-o profundă umilință, pe care nimeni în afara Lui nu o putea manifesta; însă, înaintea mulțimii conduse de cel care L-a trădat, El a manifestat o stăpânire de sine și o măreție care i-a făcut pe cei care au venit să-L prindă să se dea înapoi și să cadă la pământ. Atitudinea pe care El a manifestat-o înaintea lui Dumnezeu a fost prosternarea; iar atitudinea pe care a manifestat-o înaintea judecătorilor și a acuzatorilor a fost demnitatea de neclintit. Totul este perfect. Golirea de sine și stăpânirea de sine, prosternarea și demnitatea, toate sunt divine.

 

De asemenea, când contemplăm combinația armonioasă dintre natura Sa divină și cea umană, observăm aceeași perfecțiune. El le-a putut spune părinților Săi: „De ce M-ați căutat? Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” (Luca 2.49), însă în același timp a mers cu ei la Nazaret, fiind un model de supunere perfectă față de autoritatea părintească. Mai târziu, El i-a spus mamei Sale: „Ce am Eu a face cu tine, femeie?” (Ioan 2.4), însă, când a trecut prin agonia inexprimabilă de la cruce, El a încredințat-o cu tandrețe pe mama Sa ucenicului preaiubit. În primul caz din fiecare exemplu El S-a separat pe Sine, în duhul nazireatului perfect, pentru a împlini voia Tatălui Său, în timp ce, în ultimul caz din fiecare exemplu, El a dat expresie simțămintelor tandre ale inimii Sale omenești perfecte. Atât devotamentul nazireului, cât și afecțiunea omenească au fost manifestate perfect în viața Sa. Niciodată nu a permis uneia din aceste două trăsături să interfereze cu cealaltă. Fiecare a strălucit în mod perfect în propria sa sferă.

 

H. L. Heijkoop


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe când era [Isus] la masă, în Betania, în casa lui Simon Leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard curat, foarte scump.

Marcu 14.3


„Ea a făcut ce a putut”

 

Tabloul acestei femei care L-a uns pe Domnul Isus cu parfumul prețios contrastează intens cu tabloul celorlalți oameni din jur.

 

Conducătorii poporului conspirau împotriva lui Hristos, căutând cum să-L omoare;

 

Iuda făcea o înțelegere cu marele preot pentru a-L trăda pentru treizeci de arginți;

 

Ucenicii calculau valoarea acelui parfum risipit, ajungând la considerabila sumă de trei sute de dinari.

 

Această femeie, dimpotrivă, umplută doar de Hristos, dorea să-I arate prețuirea ei în momentul când ura împotriva Lui se înăsprise peste măsură de mult. Pentru El ea era gata să dea totul. De aceea a spart sticluța și a turnat parfumul pe capul Său.

 

Ucenicii au considerat fapta acestei femei o risipă. De ce? Deoarece pentru ei Domnul nu era așa de prețios. Ce trist! Dar Domnul i-a luat apărarea și a spus: „Ea a făcut o faptă bună față de Mine”. Ce bucurie I-a făcut ea cu puțin timp înainte de răstignirea Lui! De aceea El a apreciat foarte mult fapta ei și a spus: „Ea a făcut ce a putut”.

 

Să imităm dăruirea acestei femei și să ne ocupăm locul nostru în prezența Domnului în fiecare duminică împreună cu alți credincioși! Acolo putem să-I arătăm prețuirea noastră admirându-L, onorându-L și adorându-L printr-o laudă comună. El Se bucură de aceasta!

 

Citirea Bibliei: Exod 5.15-6.8 · Luca 2.8-20

 


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNJUGAȚI ALĂTURI DE HRISTOS – Fundația S.E.E.R. România

„Luaţi jugul Meu asupra voastră…” (Matei 11:29).


Domnul Isus S-a adresat celor care au renunțat la religie, celor care s-au epuizat încercând (și nereușind) să respecte o listă lungă de legi și porunci. Iată ce le-a spus El: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).

Cuvântul „jug” pe care-l pomenește Isus indică un dispozitiv de lemn care se pune în jurul gâtului a doi boi, ca ei să poată trage plugul sau carul în aceeași direcție. În fiecare pereche de boi, unul conduce, iar celălalt îl urmeză. Putem învăța o lecție importantă de aici, și vă rog să n-o ratăm! Domnul Isus va prelua conducerea, însă noi trebuie să mergem alături de El ca să ne bucurăm de binecuvântările Sale peste viețile noastre. Jugul Său nu ne va strânge gâtul; nu va fi greu de suportat, nu ne va limita libertatea și nu ne va constrânge. De fapt, dacă vrem să fim cu adevărat liberi, trebuie să ne lăsăm înjugați alături de Domnul Isus, supunând voința noastră voii Lui.

Însă nu merge să acceptăm jugul lui Hristos o vreme, și apoi să începem să tragem în alte direcții, când lucrurile nu merg după cum am vrea noi! Când facem așa, povara devine mai grea și începem să obosim. Pacea și odihna vin când ne relaxăm în acest jug și când Îl lăsăm pe Hristos să conducă. Domnul Isus a zis: „veți găsi odihnă…”

Asta înseamnă că avem două opțiuni: să ne împotrivim Lui, sau să ne odihnim în El! Ce vei alege?


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 98, 99


Psalmul 98 începe în acelaşi fel cu Psalmul 96, iar Psalmul 99, în acelaşi fel cu Psalmul 97. „Cântaţi Domnului o cântare nouă” (Psalmul 98.1). Cântarea cea nouă este aceea careL are ca temă pe Hristos în noile manifestări ale gloriei Sale. În zorii Împărăţiei Sale, atunci când Dumnezeu Îşi va fi făcut cunoscut mântuirea şi Îşi va fi descoperit dreptatea (v. 2; Psalmul 97), acest imn va fi intonat în cer şi toate făpturile îi vor răspunde acolo în ecou (Apocalipsa 5.9-13). Cerul şi pământul vor fi la unison; o bucurie universală va răspunde în sfârşit bunătăţii şi credincioşiei lui Dumnezeu (v. 3).

 

„Domnul împărăţeşte”, repetă Psalmul 99 (după Psalmul 97). Odată exersată judecata Lui, gloria Sa îşi reia „între heruvimi” locul pe carel părăsise odinioară din cauza nelegiuirii poporului (Exod 25.22; Ezechiel 10). Sfinţenia Sa este proclamată în trei rânduri: Este sfânt; este sfânt; Domnul Dumnezeul nostru este sfânt (v. 3, 5, 9; comp. cu Isaia 6.2,3). Dar acest Dumnezeu „de trei ori sfânt” este de asemeni Cel care iartă (v. 8) şi ştim că El o poate face fără să Se nege pe Sine, în puterea lucrării de la cruce. Numai atunci mijlocirea lui Moise, a lui Aaron şi a lui Samuel îşi va primi deplin răspunsul, în această iertare care este deja partea noastră în har (Exod 32.11,32; Numeri 16.47; 1 Samuel 7.5; 12.23).

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: