Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “ianuarie 14, 2023”

14 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi a venit înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor; și, iată, îi voi nimici de pe pământ. Fă-ți o corabie din lemn de gofer”.

Geneza 6.13,14


Încă de la începutul istoriei sale, omul s-a făcut atât de vinovat, încât Dumnezeu n-a mai suportat starea omenirii și i-a spus lui Noe că avea să nimicească pământul printr-un potop. În vederea acestei judecăți, El i-a dat lui Noe instrucțiuni detaliate pentru construirea unei corăbii. Lucrarea de construire avea să dureze mult, deoarece corabia urma să fie una mare. În acest timp îndelungat, Noe a fost „un predicator al dreptății”, așa cum citim în 2 Petru 2.5. Ne putem imagina batjocurile pe care el le-a suferit din partea oamenilor necredincioși care trăiau în jurul lui. Nici cele mai apropiate rude ale sale, în afara familiei lui, nu l-au crezut, deși au avut suficient timp să se întoarcă la Domnul și să fie astfel primiți în corabie.

 

Avem aici cu siguranță o imagine a oamenilor din zilele noastre, care au auzit că Domnul Isus este singura corabie de salvare pentru omenire, însă care refuză să vină la El. Ei nu cred că vor fi judecați, deși conștiința le spune că nu se poate să disprețuiești îndelunga-răbdare și harul lui Dumnezeu, fără să nu primești pedeapsa pentru aceasta. Cum a fost în zilele lui Noe, așa este și astăzi. Hristos este singura cale de scăpare.

 

Toți cei care s-au născut pe pământ de la potop încoace s-au născut din Noe și din cei trei fii ai săi, însă cei mai mulți dintre ei n-au urmat credința lui Noe și a familiei sale, ci au continuat să meargă pe drumul care duce la judecată. Ce har este să primim darul lui Dumnezeu, care este „viața eternă în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 6.23)!

 

L. M. Grant


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, ducând până la capăt sfințirea în frică de Dumnezeu.

2 Corinteni 7.1


Responsabil inclusiv de curățenie

 

Tocmai intram în birou, când l-am auzit pe șeful companiei telefonând. Cu o voce care nu suporta nicio obiecție, spunea: „Eu sunt aici responsabil de toate, inclusiv de curățenia biroului”.

 

Auzind aceste cuvinte, am tras o lecție din ele. Și eu sunt responsabil de „curățenie” în casa mea, deoarece prin contactele cu oamenii și prin mass-media intră mizerie pe care trebuie să o îndepărtez în mod regulat.

 

Există și un teren ascuns, care de asemenea poate fi contaminat: inima mea! „Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrânări, furturi, mărturii mincinoase, hule. Iată lucrurile care îl întinează pe om” (Matei 15.19,20). Dacă nu condamn poftele păcatului în mine, voi fi murdărit. Atunci trebuie să mă curățesc de păcate printr-o autoverificare și prin mărturisire.

 

Față de cine sunt răspunzător? În primul rând, față de Dumnezeu, pentru că fiecare dintre noi trebuie să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu (Romani 14.12).

 

În al doilea rând, sunt răspunzător atât față de copiii mei, cât și față de semenii și creștinii din jurul meu. De aceea, pentru mine este valabil îndemnul:

 

„Fii un model pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție” (1 Timotei 4.12).

Citirea Bibliei: Exod 9.1-12 · Luca 3.23-38

 


 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IMPORTANȚA SIGURANȚEI – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică…” (2 Timotei 1:7).


Temelia unui bun leadership este siguranța. Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” Tu trebuie să știi cu certitudine că Dumnezeu te-a chemat, te-a echipat și ți-a garantat biruința în Numele Lui. Și trebuie să ai în minte lucrul acesta atunci când oamenilor nu le mai place de tine, când fondurile scad, când morala se scufundă și când ceilalți te resping. Dacă te simți nesigur, în cele din urmă teama te va face să-ți sabotezi propriul leadership. Liderii încrezători văd ceea ce este, dar își păstrează viziunea a ceea ce poate fi. Rareori se mulțumesc să lase lucrurile așa cum sunt.

Status quo înseamnă o stare sau o situație care se menține. Președintele Ronald Reagan a spus cândva, mai în glumă mai în serios: „Status quo este termenul latinesc pentru „mizeria în care ne aflăm!” Prin definiție, „a conduce” înseamnă a fi în față, a desțeleni un nou teritoriu, a cuceri noi lumi, a te îndepărta de status quo. Nemulțumirea față de status quo nu înseamnă să ai o atitudine nepotrivită sau să te văicărești; ea are de-a face cu dorința de a schimba lucrurile, de a-ți asuma riscuri. Cineva care nu riscă schimbarea este o persoană care nu va crește.

Un lider căruia îi place status quo-ul este un lider care în scurt timp se va transforma într-un ucenic.

Raymond Smith de la Bell Atlantic Corporation a făcut odată următoarea remarcă: „Administratorii sunt ușor de găsit și ieftin de păstrat. Liderii care își asumă riscuri sunt în schimb foarte puțini. Iar cei care au o viziune sunt aur curat.”

Mulți se simt mai confortabil să se confrunte cu vechile probleme, decât să facă tot ce pot să găsească soluții noi; riscul li se pare periculos. Secretul constă în a avea o atitudine de învingător, care vine din siguranța de a ști cine ești și ce ai fost chemat să faci. Gândește-te la asta astăzi!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 104:19-35


Noi suntem înclinaţi să acordăm mare importanţă muncii omului (v. 23), însă cât de neînsemnată este ea pe lângă lucrările lui Dumnezeu, mărturii fără număr ale înţelepciunii Sale (v. 24)! Şi de El întâi, nu de munca omului, depinde orice creatură pentru a trăi (v. 27, 28; Matei 7.11). Să nu atribuim câştigul nostru eforturilor depuse de noi, ci harului Său! Da, „pământul este plin de bogăţiile Lui“ (v. 24); să ştim să le remarcăm şi să ne oprim atenţia asupra lor!

Totuşi, omul poate admira creaţia şi se poate bucura de ea fără a-L cunoaşte pe Cel care a făcut-o. Câţi artişti şi filosofi n-au confundat Adevărul cu natura pe care păcatul şi-a lăsat pretutindeni amprenta sa murdară! A contempla natura nu-l instruieşte pe păcătos cu privire la ce este Dumnezeu în sfinţenie, în dreptate şi în har, după cum, pentru a-l cunoaşte de aproape pe un arhitect, nu este de ajuns să-i vizitezi imobilele construite (şi câţi locatari fără jenă poate le-au devastat!); trebuie să-l fi vizitat pe el, să fi fost informat cu privire la caracterul său, la familia sa, la obiceiurile sale.

Să nu uităm însă că nu noi Îl descoperim pe Dumnezeu, ci că El Însuşi este Cel care Se revelează: Nu simţurilor noastre, pentru că El este Duh (Ioan 4.24), ci sufletului nostru! Nu numai în natură, ci în Cuvântul Său (Psalmul 19)!

Navigare în articole

%d blogeri au apreciat: