1 Ianuarie 2023
Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
Matei 16.13
„Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” a fost întrebarea Domnului în zilele umilinței Sale; iar singurul răspuns corect a fost acesta: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Iar când apostolii sunt întrebați în zilele mărturisirii lor: „Cu ce putere sau în numele cui ați făcut voi aceasta?”, răspunsul divin este: „În Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, pe care voi L-ați răstignit, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morți, prin El stă acesta înaintea voastră sănătos” (Fapte 4.10).
Acesta este Isus, mereu același, Unicul. Și-a dus aducerea aminte în „părțile mai de jos ale pământului” și a luat-o cu El „mai presus de toate cerurile”. El umple toate lucrurile. Dumnezeu a fost aici jos; Omul este acolo sus. Că Dumnezeu a fost aici pe pământ în slavă deplină, Fiul printre fiii oamenilor, a fost arătat credinței în zilele de atunci; că Omul este acum în ceruri, urcând acolo din mijlocul batjocurii și disprețului, slăbiciunii și umilinței, este arătat acum credinței, în același fel, în aceste zile. Iar credința înțelege taina: că este vorba de Unul și același, de Unicul, că Cel care S-a înălțat este același care S-a coborât, că Cel care S-a coborât este același care S-a înălțat.
Cineva a spus: «Felul glorios în care El este făcut potrivit pentru toate lucrările și îndatoririle slujbei Sale de mijlocire își găsește soluția în unirea celor două naturi ale Lui în aceeași Persoană. Cel care a fost conceput și născut din fecioară era Emanuel, adică „Dumnezeu S-a arătat în trup”: „Pentru că un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui; și-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternității, Domn al păcii” (Isaia 9). Cel care a vorbit iudeilor și care, ca Om, era doar cu puțin trecut de treizeci de ani, era „înainte de Avraam” (Ioan 8). Lucrarea perfectă și completă a lui Hristos în fiecare aspect al slujirii Lui, în tot ce El a făcut, în tot ce El a suferit, în tot ce El continuă să facă, este lucrarea întregii Sale persoane».
J. G. Bellett
În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.
Fapte 4.12
Numele „Isus”
Înainte de nașterea lui Isus, un înger i-a spus lui Iosif: „Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele lui” (Matei 1.21).
După moartea și învierea Lui, citim: „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn” (Filipeni 2.9-11).
Numele „Isus” reprezintă Persoana Sa. El este Fiul lui Dumnezeu care a devenit Om în urmă cu două mii de ani și care Și-a dat viața la cruce pentru păcătoși. De atunci, pentru toți aceia care se pleacă înaintea Lui și cred în El, Numele Său înseamnă salvare de judecata divină și fericire veșnică. În același timp, Numele „Isus” a stârnit ura multor oameni. Odinioară, aceștia L-au refuzat ca Mântuitor și L-au răstignit; și astăzi, oamenii reacționează respingător și batjocoritor când este rostit Numele Său.
Dar va veni ziua când Numele „Isus” va trebui să fie recunoscut de toți. Orice genunchi va trebui să se plece înaintea Lui și orice gură va trebui să spună că El este Domn.
Cât de bine ar fi ca astăzi să-L acceptăm ca Mântuitor și Domn al nostru personal, pentru că Isus Hristos este tot ceea ce avem nevoie pentru prezent și pentru veșnicie!
Citirea Bibliei: Exod 1.1-22 · Luca 1.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GLORIFICĂ-L PE DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 10:31)
În 1643, Parlamentul englez a abolit sistemul episcopal de guvernământ din cadrul Bisericii anglicane. A fost convocată o adunare formată din 121 de clerici și 30 de laici la Westminster Abbey pentru a reforma Biserica anglicană. Documentele care au rezultat în urma acelei adunări care a durat 6 ani sunt printre cele mai de răsunet din istoria Bisericii.
Prima întrebare din Catehismul scurt de la Westminster este: „Care este scopul primordial al omului?” Răspuns: „Să-L glorifice pe Dumnezeu și să se bucure de El pe vecie.” Implicațiile acestei întrebări și a răspunsului ei sunt profunde în simplitatea lor. Și dacă ești înțelept, vei face din ele scopul vieții tale. Glorifică-L pe Dumnezeu. Fii supus lui Dumnezeu. Bucură-te de Dumnezeu. Când știi că viața ta Îl glorifică pe Dumnezeu, te bucuri de prezența Sa; însă când știi că viața ta nu-L glorifică pe Dumnezeu, ai tendința de a-L evita. Și este un lucru rău, întrucât fără prezența lui Dumnezeu în viața ta, ce șanse de reușită crezi că ai? Nu prea mari!
Când te gândești la anul care a trecut, îți vin în minte lucruri pe care le regreți pentru că știi că Dumnezeu nu a fost glorificat prin ele? Ei bine, Dumnezeu îți oferă un nou an pentru a face lucrurile altfel. Și dacă de Anul Nou ai luat hotărâri, stabilește ca bază pentru fiecare dintre ele următorul verset: „Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.”
Dacă urmezi acest principiu, vei rămâne pe calea cea bună și vei avea pacea și bucuria de a ști că viața ta este pe placul Domnului. Orice împrejurări ar putea apărea, le vei înfrunta cu pace și încredere, știind că Dumnezeu este cu tine. Așadar, anul acesta glorifică-L pe Dumnezeu și bucură-te de El!
de Jean Koechlin
Psalmul 90
Un an care începe este un moment prielnic pentru a face bilanţul. Privind în urmă, cel credincios poate striga cu recunoştinţă: „Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră” (v. 1). Ce bucurie şi ce siguranţă pentru cel credincios să-L aibă pe Însuşi Dumnezeu ca „stâncă de locuit” (Psalmul 71.3)! Privind spre prezent, el măsoară scurta durată a existenţei sale pământeşti ~ optzeci de ani pentru cei mai tari ~ înainte să se facă auzită pentru fiecare porunca reîntoarcerii în ţărână. Şi Îi cere lui Dumnezeu să–l înveţe să–şi numere zilele, pentru a căpăta o inimă înţeleaptă (v. 12). Înţelepciunea, potrivit cu Efeseni 5.15,16, ne va ajuta să folosim ocazia (să răscumpărăm timpul, să–l punem în valoare; vezi şi Coloseni 4.5). Da, aceşti ani care trec şi vin, să nu–i irosim, ci să-i folosim pentru Domnul (v. 9)!
Această „rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu”, va fi în gura Israelului pocăit în zilele din urmă. Răscumpăraţii Domnului Isus însă, care-I cunosc infinita dragoste, pot cere încă de acum: „Satură–ne dimineaţa (adică la tinereţe) de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre” (v. 14). Aceasta să fie şi rugăciunea noastră în pragul acestui nou an!
Mana Zilnica 