Mana Zilnica

6 Ianuarie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Scriitorul Șafan l-a informat pe împărat, zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte”. Și Șafan a citit din ea înaintea împăratului. Și a fost așa: când a auzit împăratul cuvintele legii, și-a sfâșiat hainele.

2 Cronici 34.18,19

Vedem aici o conștiință sensibilă, care se pleacă sub acțiunea Cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este una dintre trăsăturile minunate ale lui Iosia. El a avut cu adevărat un duh smerit și zdrobit și a tremurat la Cuvântul lui Dumnezeu. O, de-am fi și noi așa! Iosia n-a pus în niciun fel la îndoială autenticitatea cuvintelor pe care Șafan le-a citit în auzul lui. Nu-l auzim întrebând: «De unde pot să știu că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu?». Nu, ci el a tremurat la auzul acestui Cuvânt, s-a plecat înaintea lui, s-a smerit și și-a sfâșiat hainele. N-a luat poziția de a judeca acest Cuvânt, ci s-a lăsat judecat de el.

 

Așa trebuie să stea lucrurile întotdeauna. Dacă omul poate judeca Scriptura, atunci Scriptura nu este nicidecum Cuvântul lui Dumnezeu. Dar, dacă Scriptura este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu, atunci ea trebuie să-l judece pe om. Și așa și face. Ea pune înaintea lui singura oglindă reală în care el se poate vedea exact așa cum este – acesta este motivul pentru care omului nu-i place Scriptura. Și, pentru că n-o poate suferi, caută s-o înlăture, să-i găsească defecte și s-o judece cu trufie. Cu alte cărți, el nu procedează așa. Nimeni nu se străduie să găsească greșeli și contradicții în operele lui Homer, Aristotel sau Shakespeare; însă, fiindcă Scriptura îl judecă pe om – căile lui și poftele lui – ea stârnește împotrivirea lui. Există o putere în Scriptură care face ca totul să se plece înaintea ei. Iar oamenii vor îngenunchea cu toții înaintea ei, mai devreme sau mai târziu.

 

C. H. Mackintosh

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii.

Proverbe 16.9

Planifică în timp ce te rogi!

 

Fiecare își face propriile sale planuri. Și, desigur, nu este greșit! Dumnezeu ne-a dat mintea ca s-o folosim. Deci putem și ar trebui să facem planuri, de exemplu să planificăm o achiziție, o vacanță etc. Dar planificăm noi oare cu Dumnezeu? Îl întrebăm pe El care este voia Lui? Sau facem un plan fără Dumnezeu și apoi Îi cerem Lui doar să-l binecuvânteze?

 

„Nu trebuie să ne facem planurile fără îndrumarea lui Dumnezeu. Planifică în timp ce te rogi! Asigură-te că Domnul merge înaintea ta și că tu nu fugi de El cu nesăbuință” (Corrie ten Boom).

 

„Planurile pe care le face inima sunt ale omului, dar răspunsul gurii vine de la Domnul. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel care cântărește duhurile este Domnul. Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului, și ți se vor împlini gândurile” (Proverbe 16.1-3).

 

Așadar, în aceste zile de început de an, să luăm decizii bune, în genunchi, rugându-L pe Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi și intențiile noastre. De câte ori nu am făcut planuri fără să ne întrebăm dacă Dumnezeu ne dă acordul. Și apoi am pretins ca binecuvântarea Lui să se reverse asupra planului nostru! Dar Dumnezeu așteaptă de la noi să-L întrebăm, înainte de a face orice pas, dacă este voia Lui să pornim sau să facem vreo acțiune. Iar, când primim pace în inimă, încredințați că este bine să facem pasul acela, atunci putem fi siguri că binecuvântarea Lui nu va întârzia să apară.

Citirea Bibliei: Exod 4.18-31 · Luca 1.67-80

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ-I RIDICĂM PE CEI CĂZUȚI! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Şi aşa eraţi unii din voi…” (1 Corinteni 6:11).

După ce a enumerat câteva dintre cele mai rele păcate pe care ni le putem imagina, apostolul Pavel le-a spus corintenilor: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:11). Așadar, înainte de a judeca pe cineva, adu-ți aminte de unde te-a scos Dumnezeu!

Mulți dintre noi credem că o predică „bună” este cea care îl lovește pe aproapele nostru exact în frunte! În Sfânta Scriptură, cuvântul original tradus „restaurare” sau „ridicare” are două sensuri. Unul înseamnă „a îndepărta o tumoare”. Tumoarea te poate ucide și trebuie scoasă afară. Apostolul Pavel scrie: „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţei… şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:1-2). Negreșit, faptul că ești părtaș la rușinea și umilința cuiva poate fi o povară. Cu toate acestea, „cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:10) Dacă ai tendința de a-i condamna pe alții – ceva ce mai toți am făcut din când în când – pune-ți această întrebare: dacă oamenii nu găsesc har la oamenii care predică harul, unde să-l găsească atunci?

Celălalt sens al cuvântului „restaurare” înseamnă „a pune la loc un os rupt”. Citim în Biblie (Romani 12:5): „Noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” De fapt, familia spirituală este mai importantă decât familia biologică, pentru că ea durează pe veci. Când ridici un mădular căzut, ajuți la alinarea durerii pe care o simte și îl ajuți să redevină un mădular vital și funcțional al trupului lui Hristos. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: ridică-i pe cei căzuți!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 96

După ce s–au îndemnat între ei, „să cântăm, să ne închinăm, să ne plecăm genunchiul”, în Psalmul 95, credincioşii din Israel invită acum întreg pământul şi chiar natura să–i imite: „cântaţi, binecuvântaţi, închinaţi-vă înaintea Domnului” (v. 1, 2, 9). Va veni ziua când popoarele păgâne îşi vor lepăda idolii şi când familiile naţiunilor vor da Domnului gloria şi puterea (v. 7). Pentru a exprima acest elogiu, cei răscumpăraţi nu aşteaptă Împărăţia Domnului. „A Lui fie gloria şi puterea!” pot striga ei încă de acum (Apocalipsa 1.6). Şi aceasta, pentru că nu numai manifestarea gloriilor lui Hristos poate face inima lor să izbucnească în această laudă! Maiestatea, măreţia, puterea şi frumuseţea Împăratului întregului pământ sunt încă nevăzute, ascunse în sanctuarul ceresc (v. 6). Însă măreţul şi permanentul motiv al adorării celui credincios este dragostea Mântuitorului: „A Lui, care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său” (Apocalipsa 1.5).

 

Acest psalm a fost compus şi cântat cu prilejul întoarcerii chivotului, imagine a lui Hristos, în mijlocul lui Israel (1 Cronici 16.23‑30). Dar nu pentru a mântui lumea, ci pentru a judeca lumea va fi revenirea Domnului (v. 13; comp. cu Ioan 3.17, 5.22). El va exersa judecata asupra popoarelor cu dreptate (v. 10), cu adevăr şi după credincioşia Sa (v. 13; Psalmul 45.3,4).