9 Ianuarie 2023
Deci am fost înmormântați cu El prin botez, pentru moarte, pentru ca, după cum Hristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui, tot așa și noi să umblăm în înnoirea vieții. Pentru că, dacă ne-am făcut una cu El în asemănarea morții Lui, tot așa vom fi și în a învierii Lui.
Romani 6.4,5
Expresia „prin gloria Tatălui” are nevoie de câteva explicații. Cu siguranță nu înseamnă pur și simplu că Dumnezeu S-a preamărit pe Sine în învierea lui Hristos. Aici este vorba despre Tatăl care acționează față de Fiul. Tatăl era dator – o spun cu toată teama și respectul – gloriei Sale să-L învieze dintre morți pe Fiul, care Îl preamărise în toate, prin împlinirea lucrării Sale. Toate planurile Tatălui stăteau și stau în legătură cu această lucrare și tot ceea ce este în El și-a găsit efectiv împlinirea în glorificarea Fiului Său.
Trebuie să remarcăm că Epistola către Romani nu privește învierea credinciosului cu Hristos ca pe un lucru împlinit, ci arată doar consecințele corespunzătoare morții sale cu El: „Pentru că, dacă ne-am făcut una cu El în asemănarea morții Lui, tot așa vom fi și în a învierii Lui” (versetul 5). Aceasta se explică perfect prin faptul că, în această epistolă, Duhul Sfânt îi privește pe credincioși ca oameni trăind pe pământ și nu ca fiind așezați cu Hristos în locurile cerești, cum o face de exemplu în Efeseni. Doar prima parte a adevărului prețios despre unirea noastră cu Hristos în moarte și înviere este descoperită aici, cea de-a doua se subînțelege doar din prima. Dacă avem parte în moartea lui Hristos, atunci trebuie ca și viața care decurge din aceasta să fie a noastră. Vechiul nostru eu este mort, noul nostru eu este Hristos. De aceea, nu este doar o consecință logică pentru noi să umblăm în înnoirea vieții; ca îngropați cu Hristos în botez, se cuvine să nu mai trăim pentru noi, ci pentru Dumnezeu, „știind aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El, pentru ca trupul păcatului – întreaga noastră stare de mai dinainte – să fie desființat, ca noi să nu mai fim robi ai păcatului” (versetul 6).
R. Brockhaus
Înțeleptul ascultă sfaturile.
Proverbe 12.15
Ia aminte!
Nu te vei teme de judecata altora, dacă te vei judeca pe tine însuți potrivit Cuvântului lui Dumnezeu.
Nu-ți pierde niciodată speranța! Niciun nor, oricât ar fi de negru, nu poate întuneca pe veci soarele dragostei divine.
Când vorbești, gândește-te și la cei care te ascultă. Ce seamănă omul prin vorbire, aceea va secera (Galateni 6.7).
Bunătatea nu se termină. Cu cât împarți mai mult din ea, cu atât mai multă se revarsă asupra ta (Eclesiastul 11.1).
Mai bine să greșești fiind prea bun, decât fiind prea aspru.
Trăim o singură dată. Așa că, dacă putem arăta bunătate față de cineva, dacă putem face un bine cuiva, trebuie să o facem acum.
O ceartă lungă dă pe față, de obicei, că niciunul nu are dreptate.
Nu uita! Cei din jur vor fi de acord cu felul tău de gândire atunci când vei gândi ca ei.
Ca să ai liniște, renunță la ceva.
Nu-ți începe ziua în grabă. Stai de vorbă cu Dumnezeu!
Citirea Bibliei: Exod 6.9-30 · Luca 2.21-35
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TRĂIEȘTE PRIN CREDINȚĂ! – Fundația S.E.E.R. România
„Cel neprihănit va trăi prin credinţă…” (Evrei 10:38)
A trăi prin credință este ceva ce înveți să faci prin practica zilnică.
Înainte să devii creștin, te încredeai în propriile tale abilități și în propriul tău intelect. Însă acele lucruri nu te-au dus prea departe, nu-i așa? Acum te încrezi în Dumnezeu în ceea ce privește înțelepciunea, călăuzirea, resursele și abilitatea de a împlini voia Sa pentru viața ta.
Biblia ne spune: „Prin credinţă, Noe… a făcut un chivot ca să-şi scape casa…” (Evrei 11:7). Gândește-te puțin: când Noe a construit arca, nu era nicio atenționare meteo de averse și furtuni, și nu era nici măcar o apă curgătoare prin preajmă. A trăi prin credință nu are întotdeauna legătură cu logica. Asta nu înseamnă neaparat că problemele tale vor dispărea deodată.
Uneori, credința schimbă circumstanțele; alteori îți modifică perspectiva.
Cum? Dându-ți tenacitatea să stai neclintit când nu primești cecul, sau când doctorul îți spune că boala este incurabilă, ori când soțul sau soția dorește să divorțeze, când copiii își fac de cap sau când compania pentru care lucrezi de zeci de ani se închide.
Credința îți dă tăria de a rezista, încrezător că Dumnezeu va rezolva lucrurile în locul tău. Apostolul Pavel ne spune: „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1). A trăi prin credință înseamnă: a asculta de Dumnezeu și a crede că El nu te va dezamăgi niciodată; înseamnă a merge pe urmele oamenilor obișnuiți care au făcut lucruri extraordinare pentru Dumnezeu; și a-ți folosi credința pentru că știi că este singura monedă pe care o recunoaște cerul.
Când Biblia spune: „Cel neprihănit va trăi prin credință”, nu se referă la izbucniri mărunte și sporadice ale credinței, ci la a face din credință stilul tău de viață. Așadar, trăiește prin credință!
de Jean Koechlin
Psalmul 100, 101
Psalmul 100 este un psalm de mulţumire, invitând „tot pământul” să-L celebreze pe Domnul şi să–L slujească cu bucurie.
Cu cât mai mult aceste privilegii sunt ale noastre, de vreme ce noi Îl cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată bun şi pe Isus ca pe un Păstor plin de tandreţe (comp. cu sf. v. 3)! Este aceasta pentru noi o bucurie, să–L slujim pe Domnul? Sau, din contră, ne purtăm ca şi cum El ar fi un aspru Stăpân al unui jug greu? (Matei 25.24). Domnul să ne facă să gustăm acum bucuria care însoţeşte întotdeauna o slujire în ascultare (Ioan 15.10,11), pentru a putea auzi mai târziu şi acest cuvânt deosebit de preţios: „Intră în bucuria Stăpânului tău” (Matei 25.21,23)!
Odată cu Psalmul 101 se deschide o nouă serie. Acest prim psalm al seriei este, într–un fel, conţinutul declaraţiei publice a Împăratului la instaurarea Împărăţiei. El expune bazele pe care va aşeza din nou guvernarea ţării: înţelepciune, integritate, dreptate, separare de rău. Ce contrast între aceste principii simple şi ferme şi codurile încâlcite şi complicate ale justiţiei omeneşti! Toţi supuşii împărăţiei vor fi fost preveniţi: perversitatea, defăimarea, mândria, frauda şi minciuna nu vor fi nicidecum tolerate. Ca unii chemaţi să împărăţim împreună cu Domnul, avem răspunderea de a ilustra încă de acum în umblarea noastră principiile Împărăţiei Sale.
Mana Zilnica 