10 Ianuarie 2023
Ioram s-a ridicat peste împărăția tatălui său și s-a întărit și a ucis cu sabia pe toți frații săi și chiar și dintre căpeteniile lui Israel.
2 Cronici 21.4
Lecții din viața lui Ioram (1) – Trebuie să ne zidim viața pe încrederea în Dumnezeu
Ce contrast puternic între Iosafat și Ioram, întâiul său născut! Citim despre Iosafat că s-a întărit în căile Domnului și că, în consecință, Domnul a întărit împărăția în mâinile sale (2 Cronici 17). Despre Ioram însă citim că „s-a ridicat peste împărăția tatălui său și s-a întărit”. El a dorit să obțină aceleași lucruri ca tatăl său, însă, în loc să apeleze la Dumnezeu pentru ele, a căutat să le dobândească prin propria putere. În loc să umble în căile lui David – să fugă de idolatrie, să-L caute pe Dumnezeul tatălui său și să umble potrivit poruncilor Lui – așa cum Iosafat făcuse, el a umblat în căile împăraților lui Israel și i-a omorât pe toți frații săi, probabil de teamă să nu-i ia tronul, și le-a omorât, de asemenea, pe toate căpeteniile considerate o amenințare pentru el. Dacă s-ar fi încrezut însă în Dumnezeu, Domnul Însuși i-ar fi întărit și asigurat tronul.
Aceasta este o lecție practică importantă pentru noi. Trebuie să ne zidim viața pe încrederea în Dumnezeu. „Încrede-te în Domnul cu toată inima ta și nu te sprijini pe priceperea ta!” (Proverbe 3.5). Ni se atrage atenția că „cine se încrede în propria inimă este un nebun”. Dar de asemenea suntem încurajați că „cine umblă cu înțelepciune va fi eliberat” (Proverbe 28.26). Ioram ar fi trebuit să știe aceste lucruri, fiindcă le văzuse la tatăl său; și ar fi trebuit să se încreadă în Dumnezeu, ca El să-i întărească împărăția, fără să devină ucigaș și idolatru. Domnul fusese pentru Iosafat și îi dăduse bogății și onoare din abundență, însă a fost împotriva lui Ioram și i-a luat totul, chiar și sănătatea.
Domnul Isus a spus: „Pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om chibzuit, care și-a zidit casa pe stâncă” (Matei 7.24). Să ascultăm întotdeauna de El, să împlinim cuvintele Lui și să ne zidim astfel viața pe stâncă!
A. Leclerc
El este pacea noastră, care … a surpat zidul de la mijloc al despărțiturii … și i-a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia.
Efeseni 2.14,16
Podul Brooklyn
Podul Brooklyn este unul dintre cele mai vechi poduri suspendate din SUA. El a fost construit între anii 1869 și 1883 și face legătura între Manhattan și cel mai populat cartier al New York-ului, Brooklyn, traversând East River. Având o lungime de 1.834 m, a fost cel mai lung pod suspendat din lume de la inaugurarea sa până în 1903, precum și cel dintâi pod suspendat pe cabluri din sârmă de oțel. În urmă cu aproximativ o jumătate de secol, a fost declarat monument național. Astăzi, podul Brooklyn este una dintre principalele atracțiile ale New York-ului și emblema metropolei americane.
Rămânem uimiți când aflăm despre asemenea lucrări grandioase care s-au putut face în urmă cu peste o sută de ani, cum este acest pod care leagă două cartiere între ele.
Însă „podul” de la pământ la cer, făcut prin jertfa de la Golgota, este cu mult mai măreț. Prin credința în jertfa Domnului Isus de la cruce, fiecare om de pe pământ poate să ajungă în legătură cu Dumnezeul care Se află în cer. Este nevoie doar de o inimă smerită, sinceră, care vine în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și își mărturisește starea de vinovăție. Atunci se stabilește o legătură de neînvins între el și Dumnezeu, pentru veșnicie!
„Este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.5,6).
Citirea Bibliei: Exod 7.1-13 · Luca 2.36-40
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ALEGE PACEA! – Fundația S.E.E.R. România
„Roada Duhului, dimpotrivă, este… pacea…” (Galateni 5:22)
Panica și anxietatea sunt adesea primele noastre reacții în fața conflictului și a problemelor. În acele momente de început, pare imposibil să alegem pacea. Subconștientul ne șoptește: „Dacă îți pasă cu adevărat, n-ai cum să nu te îngrijorezi!” Dar iată ce spunea un consilier experimentat: „Nu intra în panică! Indiferent care este situația sau împrejurarea, oprește-te un moment, trage aer în piept și lasă pacea să-ți inunde trupul și mintea. Panica, nu problema, este dușmanul nostru!” Anxietatea nu face decât să „pună paie pe foc” și să agraveze problema.
Cea mai bună resursă pe care o avem la îndemână pentru rezolvarea unei probleme este întotdeauna pacea – pacea Domnului Isus! Teama și anxietatea blochează soluțiile; răspunsurile vin mai ușor și mai natural dintr-o inimă plină de pace. Și pacea lui Dumnezeu ne stă mereu la dispoziție – dacă alegem s-o folosim. Apostolul Pavel scrie: „Roada Duhului, dimpotrivă, este… pacea…” Deci, nu lăsa ca emoțiile negative s-o ia razna ori să-ți decidă reacțiile.
Domnul Isus a zis (Ioan 14:27): „Vă dau pacea Mea… Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Asta înseamnă că ai două opțiuni: tu poți alege între pace și conflict lăuntric. Tot în acest verset Domnul Isus a mai spus: „Vă las pacea…” Așadar, din moment ce poți beneficia de ea, pune-ți voința la lucru. Când moare cineva, acea persoană își lasă cele mai prețioase lucruri persoanelor dragi. Dar doar pentru că Domnul Isus ne-a lăsat pacea Sa, asta nu înseamnă că ea operează automat în noi. În plus, când ne pierdem pacea, e mai greu să auzim vocea lui Dumnezeu. Când apostolul Pavel spune: „Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:15), cuvântul „a stăpâni” înseamnă „a guverna, a controla.”
Așadar, în loc să te lași pradă anxietății și panicii, alege întotdeauna pacea!
de Jean Koechlin
Psalmul 102:1-15
Titlul acestui psalm ne poartă privirile spre Cel Întristat în mod absolut: Isus în suferinţele Sale. „Este copleşit şi Îşi varsă plângerea”, însă o plângere care nu cuprinde nici nerăbdare, nici murmure; totul este acolo într-o supunere perfectă. O plângere vărsată înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor! Cine L‑ar fi putut înţelege de altfel pe Domnul, chiar dintre ucenici?
Versetele 6 şi 7 exteriorizează totala Lui singurătate morală aici, pe pământ. Un om se simte cu atât mai singur, cu cât este mai deosebit faţă de ceilalţi. Şi Hristos a fost izolat, din pricina perfecţiunii Sale. Deci nu numai în ceasul crucii a probat El această singurătate, ci de–a lungul întregii vieţi. Lacrimile I–au fost băutura, partea Lui zi de zi (v. 9). Şi n–a fost batjocorit numai în cele câteva împrejurări relatate de evanghelii. El a fost „toată ziua” Obiectul urii vrăjmaşilor Săi (v. 8). A cunoscut la cruce această furie a omului împotriva Lui şi, cu mult mai cumplit încă, mânia lui Dumnezeu atunci când El ne substituia pe noi pentru a o întâmpina (v. 10). Dar tocmai acest moment a devenit pentru Dumnezeu „timpul să Se îndure” (v. 13) de Sionul lui Israel, dar de asemenea de toţi aceia care cred în El de acum.
Mana Zilnica 