11 Ianuarie 2023
Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit.
Evrei 4.16
Există un tron al harului, fiindcă Marele nostru Preot șade pe el! Prin urmare, acolo putem găsi îndurare și har pentru vreme de nevoie; însă trebuie să venim înaintea acestui tron pentru a le găsi. Care israelit din vechime ar fi îndrăznit să se apropie de tronul Dumnezeului Atotputernic? Când Ezechiel a avut acea viziune pe care ne-o relatează în capitolul întâi – „deasupra întinderii care era peste capetele lor era asemănarea unui tron, ca înfățișarea unei pietre de safir; și deasupra asemănării tronului era o asemănare, ca înfățișarea unui om, pe el, deasupra” (Ezechiel 1.26) – el n-a avut nicio îndrăzneală, ci a căzut cu fața la pământ. Fiul lui Dumnezeu șade pe tron, însă este Fiul lui Dumnezeu având o natură umană adevărată și plină de compasiune. Dacă înțelegem acest lucru, orice spaimă se risipește și ne putem apropia cu îndrăzneală.
Întreaga perioadă a vieții noastre de pe pământ este „vremea de nevoie”, iar dacă ne apropiem cu îndrăzneală, obținem toată îndurarea și tot harul de care avem nevoie. Trebuie doar să ne apropiem în rugăciune. Iar aceste lucruri ne sunt garantate de caracterul Celui înaintea căruia venim: de măreția Lui și de harul Lui.
Cât de rar găsim aceste două lucruri împreună într-un om! Vedem, de exemplu, pe câte un om foarte important, care are puterea necesară pentru a-i ajuta pe alții, însă care nu-și poate permite să adopte o atitudine de bunătate și să se facă accesibil celorlalți, ca nu cumva să fie copleșit de cereri. Ar putea face multe pentru cineva care s-ar apropia de el, însă apropierea de el este foarte dificilă. Vedem pe un altul, plin de bunătate, accesibil și plin de compasiune, însă, atunci când te apropii de el, nu poate face nimic pentru tine. Așa stau lucrurile în general printre oameni, însă nu așa este cu Domnul nostru. Puterea și harul sunt perfect combinate în El.
F. B. Hole
„Veniți acum să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada.”
Isaia 1.18
Alb ca zăpada
Iarna, când șoselele sunt acoperite cu zăpadă, deseori se produc accidente grave în care sunt implicate animalele sălbatice care traversează în goană drumul. Contrastul dintre sângele animalului rănit și zăpada imaculată este în astfel de situații impresionant. Și tocmai acest contrast este folosit de Dumnezeu în textul de astăzi, pentru a ne prezenta în mod figurat cât de întunecate sunt păcatele noastre în ochii Săi și cât de curați devenim când suntem spălați: albi ca zăpada!
Desigur, aceasta nu se poate întâmpla împotriva voinței noastre. Dumnezeu nu forțează pe nimeni. El lasă ca fiecare să decidă de bunăvoie. Oricine înțelege că nu poate rezista înaintea lui Dumnezeu cu păcatele sale, să dea curs acestei invitații și să se lase curățat de El.
Când ne gândim la cerințele sfinte ale lui Dumnezeu, înțelegem că propriile noastre fapte, oricât ar fi de bune, nu pot face această curățare.
Ajutorul vine din exterior, în Persoana lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Isus a purtat păcatele tuturor oamenilor vinovați care își recunosc starea și acceptă lucrarea salvatoare. Isus Hristos a împlinit la crucea de la Golgota lucrarea de răscumpărare, care este suficientă atât pentru Dumnezeul cel sfânt, cât și pentru păcătosul conștient de vină. Dar fiecare om trebuie să o accepte personal.
Citirea Bibliei: Exod 7.14-25 · Luca 2.41-52
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SPUNE NU PĂCATULUI! – Fundația S.E.E.R. România
„Nu sunteţi sub Lege, ci sub har.” (Romani 6:14)
Dacă vrei să cultivi flori, trebuie să declari război buruienilor; altfel, ele îți vor invada toată grădina. Cu alte cuvinte, trebuie să stârpești buruienile!
Există o paralelă spirituală aici, și anume: dacă n-o termini definitiv cu păcatul, el va prelua controlul vieții tale. Cartea „Mesajul” parafrazează cuvintele apostolului Pavel (din Romani 6:6-14), astfel: „Vechiul nostru mod de viață a fost pironit pe cruce cu Hristos, un sfârșit decisiv al acelei vieți mizerabile – și nu mai suntem captivi ai păcatului! Iată ce credem: dacă suntem incluși în moartea lui Hristos care a învins păcatul, suntem incluși și în învierea Sa, care ne mântuie viața. Noi știm că în momentul în care Hristos a înviat din morți, lucrul acesta ne-a transmis adevărul că moartea nu este sfârșitul. Moartea nu va mai avea niciodată ultimul cuvânt! Când Isus a murit, El a luat cu El păcatul, dar când a înviat El L-a coborât pe Dumnezeu la noi! Din acest moment, gândește-te în felul următor: păcatul vorbește o limbă moartă, care nu înseamnă nimic pentru tine; Dumnezeu vorbește limba ta maternă și tu te ții strâns de fiecare cuvânt. Ai murit față de păcat și ai înviat pentru Dumnezeu. Asta înseamnă că nu trebuie să-i dai păcatului niciun pic din felul în care îți trăiești viața. Nu-i da nici măcar minimum de atenție. Nu-i face nici măcar mici comisioane, dacă au vreo legătură cu vechiul mod de trai. Avântă-te cu toată inima și întotdeauna – pentru că nu uita, ai fost înviat din morți! – pe calea lui Dumnezeu și a voii Sale. Păcatul nu-ți poate spune cum să trăiești. La urma urmelor, tu nu mai trăiești sub acea tiranie, tu trăiești în libertatea lui Dumnezeu!”
Deci, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: spune „nu” păcatului!
de Jean Koechlin
Psalmul 102:16-28
Dumnezeu i–a privit din ceruri pe încătuşaţii lui Satan, daţi morţii eterne. A auzit gemetele lor (v. 19, 20). A vrut să-i dezlege, pentru ca ei să-L poată lăuda. Şi L-a trimis, în acest scop, pe Fiul Său aici, pe pământ.
Om adevărat, Hristos L-a implorat pe Acela care putea să Îl scape de la moarte (v. 24; Evrei 5.7). În acelaşi verset 24 însă, o mângâiere de excepţie vine ca răspuns la „rugăciunea Celui Lipsit” (v. 17). Hristos S–a rugat ca Om, însă a primit răspuns ca Dumnezeu. Şi ne este permis şi nouă să auzim dialogul minunat care se angajează între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Ce taină de nepătruns! Cine este deci Acest Întristat, acest Om solitar, copleşit de batjocuri şi măsurându-Şi slăbiciunea? Este Acela „ale Cărui origini sunt din vechime” (Mica 5.2), Acela care a întemeiat pământul şi care a desfăşurat cerurile! Jumătatea zilelor Sale? Dar anii Săi nu se vor sfârşi! Creaţia va îmbătrâni şi va trece; Creatorul însă rămâne pentru totdeauna. El este veşnic Acelaşi. Iar Epistola către Evrei, care citează aceste versete, adaugă faptul că Fiul în care străluceşte toată gloria lui Dumnezeu este şi Acela care a făcut, „prin Sine Însuşi, curăţirea de păcate” (Evrei 1.2,3,10‑12).
Ce valoare infinită a unei asemenea lucrări, împlinite de o asemenea Persoană!
Mana Zilnica 