Mana Zilnica

V-ați îmbrăcat în omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia adevărului.

Efeseni 4.24

Consilierii de imagine

În epoca noastră suprasaturată de mass-media, consilierii de imagine au devenit esențiali. Aceștia se asigură că opinia publică are o imagine ideală despre personalitățile cunoscute. Sportivii, politicienii și oamenii de afaceri vor să influențeze modul în care sunt percepuți de lume și de aceea consilierii de imagine, bine plătiți, lucrează la imaginea clienților lor – chiar dacă este un contrast puternic între apariția lor publică și cum arată ei în realitate.

Noi, oamenii, avem nevoie însă de altceva – nu de o corectură exterioară, ci de o schimbare din interior. Cele mai grave defecte ale noastre nu pot fi acoperite cu produse cosmetice. Ne naștem în păcat și avem inimi rele și corupte. Nici cea mai bună imagine în fața oamenilor nu schimbă această situație. Isus Hristos ne oferă o schimbare reală. Când credem în El și Îl acceptăm în viața noastră, începem o viață nouă, schimbată radical. Atunci ne dezbrăcăm de omul cel vechi și suntem îmbrăcați cu omul cel nou, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Prin această schimbare interioară putem să trăim așa cum Îi place lui Dumnezeu, iar acest lucru va fi observat și de semenii noștri.

Domnul Isus poate face din noi cu adevărat oameni noi! El nu reface exteriorul, ci ne dă o inimă nouă, care ascultă de Dumnezeu și care vrea să facă binele.

Citirea Bibliei: Isaia 5.1-17 · Fapte 22.1-11

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN OM CU INIȚIATIVĂ! (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul…” (Ieremia 17:7)

Dacă ești un om cu inițiativă, adică, știi ce vrei și ești dispus să-ți asumi riscuri, atunci trebuie să treci la fapte. Există un slogan binecunoscut care spune: „Dacă vrei, poți!” Cei ce au inițiativă nu așteaptă ca alții să-i motiveze. Ei știu că responsabilitatea lor este să meargă înainte, dincolo de zona lor de confort, și fac din lucrul acesta un obicei.

Președintele american Theodore Roosevelt a spus: „Nu există nimic extraordinar sau ieșit din comun în ce mă privește, cu excepția, poate, a unui singur lucru: fac lucrurile care cred că trebuie făcute. Și când îmi pun în cap să fac un lucru, acționez!”

Biblia spune: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele (treci la fapte); locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.” (Psalmul 37:3) Învață din eșecurile tale, și mergi mai departe! Vestea bună pentru persoanele cu inițiativă este că fac lucrurile să se întâmple. Vestea proastă este că pe acest parcurs fac o mulțime de greșeli. Cu cât ai un potențial mai mare, cu atât șansele unui eșec cresc.

Senatorul Robert Kennedy a spus la un moment dat: „Doar cei care îndrăznesc să eșueze pot înfăptui ceva măreț!” Ești mereu în căutare de oportunități sau aștepți ca ele să vină la tine? Un fost președinte al companiei Chrysler, Lee Iacocca, a spus: „Chiar și decizia corectă este greșită atunci când este luată prea târziu!” Când a fost ultima oară când ai inițiat ceva substanțial în viața ta? Dacă în ultima vreme nu ai înaintat și nu ai ieșit din zona ta de confort, poate că trebuie să iei inițiativa. Biblia ne spune că: „El este ajutorul şi scutul nostru (al tău).” (Psalmul 115:11) Asta înseamnă că Dumnezeu te va ajuta să reușești! Și chiar dacă vei cădea, El te va ridica, te va redirecționa și te va susține!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 9:1-22

Capitolul 8.3 menţiona un tânăr numit Saul ca fiind duşman deosebit de înverşunat al creştinilor. Potrivit propriilor cuvinte, el era „un hulitor şi un persecutor şi un batjocoritor”, pe scurt, cel dintâi dintre păcătoşi (1 Timotei 1.13,15). Puterea lui Dumnezeu însă îi va smulge lui Satan unul dintre cele mai bune instrumente şi–l va înrola în propriul Său serviciu. Nemulţumindu–se cu a–i chinui doar pe creştinii din Ierusalim, Saul, în furia şi în fanatismul său, împinge persecuţia până în cetăţile unde se întinsese lucrarea (comp. cu cap. 26.11). Iată–l că se îndreaptă spre Damasc, având în mână o împuternicire de la marele preot şi în inimă, o ură neîmblânzită împotriva ucenicilor lui Hristos. Dar, pe drum, în plină amiază, deodată este orbit de o lumină orbitoare, aruncat la pământ şi înţelege, ne imaginăm cu ce înfricoşare, că Cel care–i vorbeşte de sus, din glorie, era acest Isus pe care-L înfrunta în ucenicii Lui. Pentru că Domnul Se identifică cu iubiţii Lui răscumpăraţi; ei fac parte din El Însuşi!

Saul este condus la Damasc, în timp ce în inima lui se împlineşte o lucrare profundă. Domnul îi dă lui Anania misiunea să–l viziteze pe noul convertit, să–i deschidă ochii şi să–l boteze.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

09 sept. 2022

9 Septembrie 2022

Oile Mele aud glasul Meu, și Eu le cunosc și ele Mă urmează. Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

Ioan 10.27,28

Domnul Isus vorbește despre oile Sale și prezintă câteva adevăruri sigure cu privire la ele, pe care, dacă le vom păstra cu scumpătate în inimile noastre, ne vor aduce multă pace și încurajare.

Oile Mele aud glasul Meu. Toți cei care au fost răscumpărați prin sângele lui Hristos au auzit invitația Lui de a veni la El. Glasul Lui este de o importanță vitală pentru ei; alte glasuri nu înseamnă nimic. „El Își cheamă oile pe nume și le scoate afară” (versetul 3).

Eu le cunosc și ele Mă urmează. Faptul că sunt cunoscute într-un fel atât de perfect constituie o mare mângâiere și bucurie pentru inimile lor. Domnul gloriei este Cel care rostește aceste lucruri, arătând că fiecare dintre oile Lui Îl urmează și că El le cunoaște și le îngrijește pe fiecare dintre ele. Este posibil, din nefericire, ca unele să-L urmeze de la distanță, fără să se bucure de privilegiile apropierii de El. Totuși, El așteaptă pe fiecare să se apropie cât mai mult de Sine.

Eu le dau viață eternă. Viața eternă este un dar de la Domnul. Această viață este primită la nașterea din nou și nimic nu o poate schimba. Dacă ar putea fi vreodată pierdută, atunci n-ar mai fi eternă. Este aceeași viață pe care Domnul Isus o are – viața lui Dumnezeu. Valoarea unui astfel de dar nu poate fi măsurată.

Nicidecum nu vor pieri. Domnul Isus îi asigură pe cei ai Săi că sunt pentru totdeauna puși la adăpost de pericolul de a fi pierduți sub judecata lui Dumnezeu. În continuare, El spune: „Nimeni nu le va smulge din mâna Mea”. El ne spune aceasta fiindcă vrăjmașul sufletelor noastre încearcă prin orice mijloc posibil să-i despartă pe cei credincioși de Domnul, însă nici oamenii și nici demonii nu vor putea reuși vreodată să facă o despărțitură, oricât de mică, între Domnul și oile Sale preaiubite.

L. M. Grant

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!

Psalmul 103.2

Să nu uităm!

Să nu uităm că Dumnezeu este un Judecător drept, în fața Căruia va trebui în curând să dăm socoteală de viața noastră: „Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui” (Romani 2.5,6).

Să nu uităm că suntem vinovați în fața lui Dumnezeu: „nu este nicio deosebire; căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.22,23).

Să nu uităm de dragostea lui Dumnezeu: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

Să nu uităm că numai în Isus Hristos este mântuire: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4.12).

Să nu uităm că pocăința este o poruncă divină: „Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).

Să nu uităm să-I mulțumim lui Dumnezeu: „Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, pentru voi” (1 Tesaloniceni 5.18).

Citirea Bibliei: Isaia 3.16-4.6 · Fapte 21.26-40

coordonatori Bob & Debby Gass

FII UN OM CU INIȚIATIVĂ! (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în țara pe care Domnul… le-o va da…” (Deuteronomul 31:7)

Când Dumnezeu îți face o promisiune necondiționată, tot ceea ce trebuie să faci este să aștepți împlinirea ei. Însă atunci când îți face o promisiune condiționată, tu ai un rol de jucat în împlinirea ei. Uneori trebuie să iei inițiativa. Pentru iudei, lucrul acesta a însemnat să fie dispuși să se lupte și să alunge popoarele din Țara promisă, pentru ca aceasta să poată fi a lor. Biblia spune că: „Moise a chemat pe Iosua, şi i-a zis în faţa întregului Israel: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da, şi tu îi vei pune în stăpânirea ei. Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme, şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:7-8) În esență, Dumnezeu a spus: „Când luați inițiativa, Eu voi acționa în numele vostru!” Iar El îți spune și ție azi același lucru. Și iată ce înseamnă să iei inițiativa:

1) Să știi ce vrei. Umoristul și pianistul Oscar Levant a glumit odată spunând: „Odată ce mă hotărăsc, sunt plin de nehotărâre!” Poate că zâmbim, dar din nefericire, mulți suntem așa… În realitate însă nu poți fi și nehotărât și eficient în același timp!

2) Să fii dispus să-ți asumi riscuri. Care este diferența dintre un credincios și un necredincios? Credinciosul știe că Dumnezeu a promis că va merge înaintea lui și va face ca împrejurările să fie favorabile. „Dar îmi este teamă!”, spui tu. Credința în Dumnezeu nu elimină teama, ci o învinge! Așadar, ia inițiativa!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 8:26-40

Filip urma să devină instrumentul unei mari lucrări în Samaria. Ce mare trebuie să fi fost astfel mirarea lui când a primit ordin să–şi părăsească câmpul de lucru, pentru a merge pe un drum pustiu! Ce loc neobişnuit, într–adevăr, pentru a vesti acolo evanghelia! Cu toate acestea, el ascultă fără să discute. Şi iată că pe acolo trece carul unui înalt ministru african, care făcuse o lungă călătorie pentru a se închina la Ierusalim. Cum însă ar fi putut el să–L găsească pe Dumnezeu în această cetate în care Fiul Său fusese respins? Acest om aduce totuşi o comoară, infinit mai mare decât cea a reginei lui (v. 27): o porţiune din Sfintele Scripturi. Şi Dumnezeu l–a condus în lectura sa până în inima cărţii Isaia: la capitolul 53. Astfel, totul a fost pregătit înaintea slujitorului Domnului. Etiopianul învaţă prin el să–L cunoască pe Isus. El poate fi botezat şi–şi poate continua drumul „bucurându–se” (v. 39), pentru a deveni, ne place să ne gândim, un mesager al harului în ţara sa îndepărtată.

Nu sunt evanghelişti doar aceia care se adresează mulţimilor. Să începem prin a fi ascultători în special în deplasările noastre. Domnul va permite atunci ca şi noi să întâlnim pe drum, chiar la momentul potrivit, pe cineva căruia vom avea ocazia să i-L vestim pe Isus.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

08 sept. 2022

8 Septembrie 2022

Și Iuda s-a uitat înapoi și, iată, lupta era din față și din spate; și au strigat către Domnul și preoții au sunat din trâmbițe. Și bărbații lui Iuda au strigat; și a fost așa: când bărbații lui Iuda au strigat, Dumnezeu a lovit pe Ieroboam și pe tot Israelul dinaintea lui Abiia și a lui Iuda.

2 Cronici 13.14,15

Lecții din viața lui Abiia (3) – Dumnezeu îi izbăvește pe cei care-L cheamă

Este interesant să vedem cum Abiia și Iuda au fost izbăviți în lupta împotriva lui Ieroboam. Am văzut cum, înainte de începerea luptei, Abiia s-a lăudat cu privire la felul în care ei slujeau lui Dumnezeu și la faptul că El dăduse împărăția lui Israel casei lui David. Acum însă ei se găseau într-o situație nefericită și au strigat la Domnul atunci când și-au dat seama că lupta se dădea înaintea și în spatele lor. Ei se lăudaseră mult, însă acum s-au găsit înconjurați în bătălie.

Totuși, Domnul i-a izbăvit și citim în Scriptură despre trei motive pentru care El a făcut acest lucru. În primul rând, aflăm din 1 Împărați 15.4 că „pentru David, Domnul Dumnezeul său i-a dat o lumină în Ierusalim, înălțând pe fiul său după el și întărind Ierusalimul”. Ei au fost eliberați datorită promisiunii făcute de Dumnezeu lui David. În al doilea rând, fiindcă „preoții au sunat din trâmbițe”, iar ei aveau promisiunea din Numeri 10.9: „să sunați alarmă din trâmbițe; și veți fi amintiți înaintea Domnului Dumnezeului vostru și veți fi salvați de vrăjmașii voștri”. În al treilea rând, „fiii lui Israel au fost smeriți în timpul acela; și fiii lui Iuda s-au întărit, pentru că s-au sprijinit pe Domnul Dumnezeul părinților lor” (2 Cronici 13.18). Au fost izbăviți pentru că Dumnezeu este credincios Cuvântului și caracterului Său.

Domnul însă, chiar dacă i-a izbăvit, nu a trecut cu vederea pretențiile și păcatul lor. Totuși, El i-a eliberat atunci când s-au aflat în strâmtorare și când au strigat către El. Dacă există ceva în noi care nu este în acord cu caracterul Lui, El va trata cu siguranță lucrul respectiv, însă aceasta nu va fi o piedică în calea dragostei Sale pentru noi. Să nu uităm niciodată că, în ciuda necredincioșiei noastre, „El rămâne credincios” (2 Timotei 2.13). Dumnezeu îi izbăvește pe cei care se încred în El!

A. Leclerc

Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință … Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost creați în Hristos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8,10

„Fac tot ce pot” – dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit (2)

Mântuirea primită de omul care își recunoaște vina înaintea lui Dumnezeu este un cadou, pe care nu-l putem câștiga prin fapte bune, ci pe care îl putem avea prin credința în Domnul Isus Hristos. Drept urmare, nimic din ceea ce vine de la noi înșine nu este de folos; Dumnezeu este Cel care dă.

Odată cu salvarea, Dumnezeu ne dă un nou început. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Astfel, din punct de vedere spiritual, fiecare credincios este văzut ca o creatură nouă: lucrarea lui Dumnezeu, creată în Hristos Isus.

Pentru ce este creată? Pentru fapte bune! Acum, Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre fapte bune, care nu sunt propriile noastre realizări îndeplinite independent de Dumnezeu, ci El „le-a pregătit”! Credinciosul poate să facă aceste fapte bune în puterea noii vieți pe care a primit-o. Faptele bune nu înseamnă osteneală în speranța de a obține prin ele favoarea lui Dumnezeu, ci sunt o urmare fericită a faptului că mergem pe urmele Domnului Isus. El L-a preamărit pe Dumnezeu pe acest pământ și acum dorește ca răscumpărații Săi să facă la fel. Astfel, „faptele bune” plăcute lui Dumnezeu sunt doar acelea pe care cineva le face pentru că este mântuit.

Citirea Bibliei: Isaia 3.1-15 · Fapte 21.15-25

coordonatori Bob & Debby Gass

NU GRĂBI PLANUL LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă…” (1 Timotei 5:22)

Înainte să ajungă împăratul lui Israel, David a petrecut ani de zile îngrijind o turma de oi în pustiu. Nu e un început impresionant… dar acolo și-a zidit relația cu Dumnezeu și și-a perfecționat competențele de strateg și războinic. Dacă vrei să ai succes, există un principiu imuabil pe care trebuie să-l înțelegi: Dumnezeu te va lăsa să exersezi într-un loc în care defectele tale se pot îmbunătăți, darurile tale se pot dezvolta și greșelile tale nu vor afecta prea multe persoane.

Un învățător biblic povestea despre un prieten de-al său, pilot, care a auzit de la turnul de control următoarele cuvinte: „Cale liberă până la 1.500 de metri.” Când a ajuns acolo, i s-a spus să aștepte instrucțiuni. Apoi a auzit cuvintele: „Cale liberă până la 3.000 de metri.” Turnul de control l-a dirijat nivel după nivel, până la 10.000 de metri, de unde a putut zbura până la destinație. În acea zi, Dumnezeu i-a vorbit, spunându-i: „Doresc să te încrezi în Mine în felul acesta!” Dar tu vrei să ajungi direct la 10.000 m. dintr-una! Încearcă să înțelegi un lucru: Dumnezeu vede sfârșitul de la început, și El a trasat deja harta. El știe că dacă te ridici prea repede, există pericole. Poate te afli în cabină – dar Dumnezeu este în turnul de control! Și astăzi El îți spune: „Încrede-te în Mine și te voi duce la destinație în siguranță!”

Planul lui Dumnezeu pentru viața ta nu poate fi grăbit. Când încerci să te ridici prea repede, faci greșeli care te costă scump și te dor, afectezi în mod negativ viețile celor care depind de tine, și sfârșești într-un conflict direct cu Dumnezeu, pe care îl vei pierde! Așadar, nu grăbi planul lui Dumnezeu pentru viața ta!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 8:1-25

Domnul le poruncise ucenicilor: „Veţi fi martorii Mei atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginea pământului” (cap. 1.8). Până aici ei împliniseră doar prima parte a acestui ordin. Pentru a–i face să urce la etapa următoare, Domnul recurge, în înţelepciunea Sa, la un mijloc dureros: persecuţie (căreia moartea lui Ştefan i–a tras semnalul). Ea are ca rezultat risipirea celor credincioşi şi, în consecinţă, purtarea evangheliei în locuri îndepărtate. Astfel, un vânt neplăcut are adesea efectul fericit de a semăna departe seminţele bune.

Evanghelistul Filip (ales sau numit în cap. 6.5) coboară în Samaria pentru a–L predica pe „Hristosul”: nu o doctrină, ci o Persoană (v. 5; comp. cu v. 35). Câtă putere ar avea mărturia noastră dacă, în loc de a prezenta numai adevăruri, am vorbi celor din preajma noastră de Acela de care ne este (sau ar trebui să ne fie) plină inima!

Astfel, aceşti samariteni, dispreţuiţi şi respinşi de către iudei, de acum iau parte împreună cu ei la botezul şi la darul Duhului Sfânt. Nici naşterea, nici meritele, nici banii ~ cum credea Simon vrăjitorul ~ nu pot să asigure cuiva acest privilegiu. Totul decurge din harul integral al lui Dumnezeu.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

07 sept. 2022

7 Septembrie 2022

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el.

Romani 13.1

Creștinul și autoritățile (1)

În această lume, creștinul are de înfruntat multe dificultăți. Va veni însă o zi când Domnul Isus Își va instaura împărăția pe acest pământ și va domni peste întreg universul. Atunci nu vor mai exista astfel de dificultăți, fiindcă orice genunchi se va pleca înaintea Lui și orice limbă va mărturisi că Isus este Domn (Filipeni 2.10). Între timp însă, toți creștinii au de suferit într-un fel sau altul, indiferent de autoritățile care domnesc asupra lor. Chiar și așa-numitele autorități creștine se află sub dominația prințului și a conducătorului acestei lumi, a dumnezeului veacului acestuia (2 Corinteni 4.4).

Autoritățile care resping Biblia și care îi persecută pe creștini și pe iudei sunt tot sub controlul lui Dumnezeu și dau socoteală înaintea Lui. În așa-numita lume liberă, mulți creștini cred că trebuie să voteze pentru anumite partide politice sau că ar trebui să intre în politică. Unii își exprimă nemulțumirea față de autorități sau se împotrivesc unui partid sau conducător politic, în timp ce-i promovează pe alții. Ar trebui să luăm seama însă la ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu în această privință.

Lucrurile se complică și mai mult atunci când înțelegem că autoritățile care apără valorile creștine, cel puțin în mod oficial, se dovedesc a contrazice Biblia prin acțiunile lor și prin legislația pe care o implementează. Acest lucru îi va face pe creștinii sinceri să trateze cu mai multă seriozitate întrebarea dacă trebuie să voteze sau nu. Ce va face un creștin care trăiește într-o țară cu totul opusă creștinismului? Într-un astfel de caz, el nu este tentat să voteze, deși trebuie să se supună autorităților și, lucru foarte important, să se roage pentru ele. Apostolul Pavel a dat îndemnuri care sunt valabile și astăzi. „Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii – pentru împărați și pentru toți cei care sunt în poziții înalte, ca să ducem o viață pașnică și liniștită, în toată evlavia și demnitatea” (1 Timotei 2.1,2).

A. E. Bouter

Noi socotim că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele legii.

Romani 3.28

„Fac tot ce pot” – dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit (1)

„Sunteți mântuit?”, l-a întrebat odată un credincios pe partenerul său de afaceri. „Fac tot ce pot”, a răspuns acela. „Și eu”, a spus credinciosul, „dar nu pentru a fi mântuit, ci pentru că sunt mântuit!”

Mulți oameni religioși sunt de părere că pot fi salvați prin fapte bune – prin realizările lor. Dintotdeauna, oamenii au încercat să-L mulțumească în felul lor pe Dumnezeu. În unele religii păgâne, oamenii au mers atât de departe, încât credeau că prin jertfirea propriilor copii pot „să împace divinitatea”.

Dumnezeu însă nu trebuie să fie împăcat cu noi, pentru că El nu este dușmanul omului, ci noi, oamenii, ne răzvrătim împotriva Lui. Dacă Dumnezeu intervine uneori dureros în viața unui om sau a unui întreg popor, El face aceasta pentru a ne trezi și a ne aminti de drepturile Sale. Ca Judecător drept, El trebuie să judece răul, dar niciodată nu este împotriva noastră.

Noi trebuie să ne împăcăm cu El! Aceasta se face numai printr-o schimbare profundă, care trebuie să aibă loc în noi, în inimile noastre!

Să ne recunoaștem păcatele înaintea lui Dumnezeu și, prin credința în Domnul Isus Hristos, Fiul Său, primim iertarea și pacea.

Citirea Bibliei: Isaia 2.1-22 · Fapte 21.1-14

coordonatori Bob & Debby Gass

LOCUL POTRIVIT PENTRU A FI BINECUVÂNTAT – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine…” (Exodul 33:21)

Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.” (Exodul 33:19) Însă pentru a vedea împlinită această promisiune, Moise trebuia să se afle la locul potrivit, așa că Dumnezeu i-a zis: „Iată un loc lângă Mine.” Când îți desfășori activitatea în locul ales de Dumnezeu pentru tine, poți invoca promisiunea Sa: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea.”

De ce a părăsit fiul risipitor casa tatălui său, când tot ce avea el nevoie era acolo? Pentru că:

1) Își dorea binecuvântarea tatălui său, însă nu și autoritatea lui. Domnul Isus a zis: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” (Luca 6:46). Bună întrebare, nu?! Peter Marshall, fost capelan în Senatul Statelor Unite, s-a rugat odată: „Doamne, ajută-ne să trăim ceea ce preamărim!”

2) A crezut că binecuvântarea tatălui său i se cuvine. Dumnezeu le-a atras atenția iudeilor: „Vezi să nu uiţi pe Domnul, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei…” (Deuteronomul 6:12) Când au trecut Iordanul, le-a spus să ia 12 pietre, una pentru fiecare seminție și să zidească un altar. De ce? Ca să le aducă aminte cine sunt ei, cine este El și care este legământul Lui cu ei.

3) Fiul risipitor nu știa ce pericol îl așteaptă departe de casă. În consecință, a ajuns în cocina porcilor. Să înțelegem un lucru: calea care ne duce departe de Dumnezeu începe cu plăceri, dar sfârșește întotdeauna în dureri. Întreabă-i pe cei care au mers pe ea și îți vor spune: „Nu merge acolo!” Trăiește după acest verset: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt… se odihneşte la umbra Celui Atoputernic…” (Psalmul 91:1)

Așadar, stai în locul potrivit pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, adică: lângă El!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 7:44-60

Ştefan îşi încheie mărturia. Deşi înfăţişat ca acuzat înaintea sinedriului, din contră, el face, din partea lui Dumnezeu, o aspră judecată asupra acestui popor cu gâtul înţepenit (vezi deja Exod 32.9; 33.3).

„Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt”, le spune el, cel plin de Duh. Ce contrast între pacea ucenicului, absorbit de viziunea glorioasă a lui Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, şi turbarea vrăjmaşilor lui! Această turbare se extinde, fără nici măcar o înscenare de judecată, la crima care va antrena, pentru multe secole, respingerea iudeilor ca naţiune şi risipirea lor pe tot pământul. Comparând ultimele cuvinte ale acestui om al lui Dumnezeu (v. 59,60) cu cele ale Domnului pe cruce (Luca 23.46 şi 34), remarcăm încă o dată cât de mult se aseamănă ucenicul cu Stăpânul spre care îşi fixase ochii. Această crimă este concluzia tragică a istoriei poporului răzvrătit, relatată de Ştefan. El o semnează cu propriul sânge, devenind, după lunga listă a profeţilor persecutaţi (v. 52), primul martir al Bisericii (citiţi 1 Tesaloniceni 2.15,16). Şi exact această scenă introduce, în chip magistral, dispensaţia Bisericii ~ caracterizată de prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (Ştefan era plin de Duh Sfânt) şi de prezenţa lui Hristos glorificat la dreapta lui Dumnezeu, după cum Îl descrie martorul credincios.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

06 sept. 2022

6 Septembrie 2022

Și nu numai atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.

Romani 5.11

Nici gloria, nici necazul cu urmările sale binecuvântate nu stau acum în fața duhului apostolului, ci Dumnezeu Însuși. Un copil înțelegător și recunoscător vorbește și se bucură nu doar de ceea ce a primit de la tatăl său sau de ceea ce speră să primească, ci înainte de toate este bucuros că are un tată atât de iubitor și de credincios, că poate avea o relație cu el, că îl poate cunoaște tot mai bine zi de zi și că poate pătrunde tot mai mult în gândurile lui. Umblarea alături de tatăl său este o bucurie tot mai mare, zi de zi. Și cu aceasta se laudă el.

Așa trebuie să ne lăudăm și noi cu Dumnezeu, care este Dumnezeul și Tatăl nostru. Ce privilegiu de neprețuit! Cu cât îl înțelegem și practicăm mai mult aceasta, cu atât mai adâncă va fi dragostea noastră și cu atât mai mult ne vom bucura în inimile noastre de har. Savurăm încă de aici, de jos, câte ceva din ceea ce va fi odată cel mai înalt aspect al bucuriei noastre. Ne putem bucura de Dumnezeu doar prin Domnul nostru Isus Hristos ca Obiectul nesfârșit, dar prezent, al noii naturi, care este capabilă să se bucure de astfel de lucruri, pentru că Duhul Sfânt locuiește în noi și ni-L descoperă inimii noastre pe Dumnezeu. Ne bucurăm cu recunoștință de darurile lui Dumnezeu, dar, mai presus de toate aceste daruri, mai înalt și mai slăvit este Dăruitorul. În El este bucuria noastră cea mai înaltă și mai glorioasă. El este cu siguranță Dumnezeul sfânt, dar sfințenia Sa nu ne mai sperie; dimpotrivă, ne simțim bine doar în lumina acestei sfințenii. Ea este bucuria noastră.

Și acum întrebăm: cum s-a întâmplat acest lucru măreț, cum a devenit imposibilul posibil? Și răspunsul este: „prin Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit împăcarea”. Ceea ce întâiul Adam nu ar fi putut gusta niciodată în vinovăția sa a devenit acum, în ultimul Adam, partea tuturor celor care erau odinioară „copii ai mâniei, ca și ceilalți”. Domnul Însuși le-a spus ucenicilor Săi în noaptea dinaintea patimilor și a morții Sale: „Acum este preamărit Fiul Omului, și Dumnezeu este preamărit în El”. Așa s-a întâmplat, lucrarea este împlinită, iar rezultatele ei sunt ale noastre pentru veșnicie.

R. Brockhaus

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care va veni peste toată lumea, ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ.

Apocalipsa 3.10

„Fără teamă în timpul sfârșitului”

Am întâlnit odată doi băieți care purtau tricouri pe care erau imprimate cuvintele: „Fără teamă în timpul sfârșitului”. I-am abordat imediat: „Salut, băieți! Ce text este imprimat pe tricourile voastre? Știți ce înseamnă?”. — „Nu, nu știm, așa le-am cumpărat”.

Ce înseamnă „fără teamă în timpul sfârșitului”? Mulți oameni se tem și simt că lucrurile nu mai pot continua așa mult timp. Peste tot sunt catastrofe, apar schimbări climatice, domnește teroarea, sunt crize financiare, șomaj în rândul tinerilor, sărăcie în rândul vârstnicilor – haos în multe domenii.

Cine citește cu atenție Biblia poate găsi o serie de indicii cu privire la faptul că timpul de har în care trăim se apropie de sfârșit și se va încheia cu un eveniment deosebit, când cei credincioși vor fi răpiți la cer.

După aceea, pe pământ va urma o perioadă de judecăți cum nu au mai fost niciodată. Este vorba despre „necazul cel mare”, cum îl numește Biblia. Toți cei care s-au întors la Dumnezeu, care și-au recunoscut vina păcatelor lor și care au crezut în Isus Hristos ca Mântuitor al lor nu vor avea parte de acest timp groaznic, pentru că vor fi luați înainte la El în slavă. Ei se știu adăpostiți în harul lui Dumnezeu, în mâna Domnului Isus și de aceea pot trăi, într-adevăr, „fără teamă în timpul sfârșitului”.

Citirea Bibliei: Isaia 1.18-31 · Fapte 20.28-38

coordonatori Bob & Debby Gass

NU O LUA ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„…El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara…” (Psalmul 37:34)

Când Dumnezeu îți face o promisiune sau îți dă o viziune în viață, e ca și cu o sămânță – are nevoie de timp să prindă rădăcină ca să poată da rod. Sau precum nașterea unui copil. Mai întâi sămânța, apoi sarcina, apoi dezvoltarea din pântece și în cele din urmă, ziua nașterii. Ce fac părinții în tot acest timp? Se pregătesc! Se pregătesc pentru provocările și responsabilitățile de părinte. Poate crezi că ești pregătit, însă Dumnezeu știe când ești pregătit. Deși a fost uns ca împărat, David a trebuit să aștepte 7 ani până când Dumnezeu l-a înlăturat pe Saul de pe tron. În toți acești ani, el a învățat lecții prețioase. Iată una dintre ele: „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.” (Psalmul 37:34)

Trebuie să înveți care este diferența dintre ceea ce poți face tu și ceea ce poate face Dumnezeu. Persoanele nechibzuite acționează în mod pripit! Dacă nu dorești să-ți asumi riscul de a întârzia împlinirea planului divin pentru viața ta, nu o lua înaintea lui Dumnezeu! „Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Tot ce face Dumnezeu este printr-o hotărâre. Și hotărârea este un fapt care a fost deja stabilit. Dumnezeu a programat un moment în care să aibă loc două lucruri în viața ta: promisiunea Sa și viziunea ta. Și simți o pace extraordinară când știi că nimic din ce poate face vrăjmașul nu poate pune stăpânire pe acestea două. Așa că, atunci când îți pierzi răbdarea, rostește aceste cuvinte și crede-le: „Viața mea nu se poate sfârși fără ca lucrurile acestea să se întâmple! Dumnezeu a zis, și El le va împlini!”

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 7:20-43

Ştefan fusese acuzat că rostise „cuvinte de hulă împotriva lui Moise” (cap. 6.11). Vedem însă, din contră, cu ce veneraţie deosebită vorbeşte el despre acest patriarh! Frumuseţea pe care Dumnezeu o vedea în acel copil încă de la naştere (v. 20), mai târziu puterea lui în cuvinte şi în fapte (v. 22), dragostea pentru fraţii lui care l–a îndemnat să-i cerceteze (v. 23), incapacitatea de a fi înţeles, cu care este întâmpinat din partea lor când a vrut să-i elibereze (v. 25,35) sunt tot atâtea trăsături care ar fi trebuit să poarte privirea poporului spre Mântuitorul pe care L-au respins.

De altfel, însuşi Moise vestise venirea Sa, îndemnându–i să asculte de El (v. 37). Şi Petru, înainte de Ştefan, citase deja Deuteronom 18.15 în cuvântarea sa din cap. 3.22. Dublă mărturie despre împlinirea Scripturilor! Poporul însă s–a arătat nesupus şi idolatru încă de la începutul istoriei sale şi, în pofida celor mai mari dovezi de dragoste şi de răbdare din partea lui Dumnezeu, caracterul său natural nu s-a schimbat. Aşa sunt şi sărmanele noastre inimi. Cât de departe ne–am putea întoarce printre amintiri, chiar până în frageda noastră pruncie, vom regăsi neascultarea şi pofta. Numai puterea lui Dumnezeu a putut să ne dea o altă natură.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

05 sept. 2022

5 Septembrie 2022

Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor.

Matei 11.25

Dacă ne mulțumim să fim simpli ca niște prunci, ne vom bucura de revelația dragostei Tatălui, așa cum ne este ea oferită prin Duhul Sfânt, în Sfintele Scripturi. Însă, pe de altă parte, aceia care se cred înțelepți și pricepuți, care clădesc pe propria lor învățătură, pe filosofia și pe rațiunea lor, care se cred competenți să judece Cuvântul lui Dumnezeu și, prin urmare, pe Dumnezeu Însuși, cad sub judecata Sa guvernamentală și sunt abandonați întunericului, orbirii și împietririi inimii. Astfel că nebunia cea mai flagrantă și ignoranța cea mai vrednică de dispreț, pe care omul le poate manifesta, se găsesc pe paginile celor mai învățați scriitori care s-au încumetat să scrie împotriva Bibliei. „Întrucât, în înțelepciunea lui Dumnezeu, lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a binevoit, prin nebunia predicării, să-i mântuiască pe cei care cred” (1 Corinteni 1.20,21).

„Dacă cineva dintre voi gândește că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept” (1 Corinteni 3.18). Acesta este secretul temeliei morale privitor la acest subiect. Omul trebuie să ajungă la sfârșitul înțelepciunii proprii, ca și la sfârșitul propriei dreptăți. Trebuie să ajungă să-și mărturisească nebunia, înainte de a putea gusta dulceața înțelepciunii divine. Nu intră în sfera nici măcar a celui mai gigantic intelect uman, chiar susținut de toate instrumentele învățăturii și ale filosofiei omenești, să-și însușească până și cele mai simple elemente ale revelației divine. De aceea, un om neconvertit, oricât și-ar forța intelectul și oricât și-ar extinde cunoștința, dacă este vorba să se apuce de subiecte spirituale și în special de subiectul inspirației divine a Sfintelor Scripturi, își va manifesta cu siguranță ignoranța profundă și incompetența totală cu privire la această temă. Într-adevăr, dacă vom cerceta o carte scrisă de un ateu, vom fi izbiți de slăbiciunea argumentelor pe care ei le socotesc a fi dintre cele mai puternice; și nu doar atât, dar, în fiecare exemplu în care ei încearcă să găsească o nepotrivire în Biblie, noi vedem doar înțelepciune divină, frumusețe și perfecțiune.

C. H. Mackintosh

Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor.

Iacov 1.17

Biblii abandonate

În urmă cu câteva decenii, evanghelistul Erino Dapozzo a dat anunțuri în câteva ziare din Elveția franceză, prin care căuta Biblii pentru munca misionară din Franța. Mult timp nu a primit niciun răspuns, apoi însă a primit un mesaj de la un restaurant. Proprietarul îi scria scurt: „Vă rog să veniți la mine! Am multe Biblii. Vi le dau fără niciun ban!”. – Evanghelistul a pornit imediat într-acolo.

Proprietarul restaurantului i-a spus motivul pentru care avea așa de multe Biblii: „Acolo este biserica – aici restaurantul meu. Cuplurile sunt cununate acolo și primesc de la pastor o Biblie, cadou de nuntă. Pe prima pagină sunt notate cu grijă, cu scris caligrafic, numele și prenumele. După cununie, nuntașii vin la mine și mănâncă bine și beau peste măsură. Când pleacă, multe cupluri rup prima pagină cu numele din Biblie, pun foaia în geantă, iar Biblia o lasă aici”.

Proprietarul l-a condus într-o cameră alăturată. Pe masă erau 62 de Biblii noi – abandonate!

Căsătoria a fost instituită în grădina Eden și este divină (Geneza 2.24). Legătura strânsă dintre bărbat și femeie este un cadou deosebit din partea lui Dumnezeu. Această fericire poate fi trainică și statornică numai în ascultare de Dumnezeu și de Cuvântul Său. Biblia ne arată cum putem să ne bucurăm de tot ce este bun, de tot ce ne dă Dumnezeu, spre bucuria și onoarea Lui.

Citirea Bibliei: Isaia 1.1-17 · Fapte 20.13-27

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ CUNOAȘTEM ADEVĂRUL! – Fundația S.E.E.R. România

„…Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta…” (Matei 13:28)

Biblia spune: „Isus le-a pus înainte o altă pildă, şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu, şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit, şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?” El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, deci, să mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:24-30) Găsim două învățături importante în această pildă:

1) Trebuie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu atât de bine, încât păcatul, oricât de convingător ar fi prezentat, să nu ne poată abate de pe cale. Apostolul Pavel a avertizat liderii bisericii din Efes că: „se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea vegheaţi…” (Faptele Apostolilor 20:30-31)

2) Trebuie să fim treji și să veghem din punct de vedere spiritual. Dacă revenim la pilda neghinei, putem observa că buruienile n-au apărut imediat după semănat, ci mai târziu. Și când au fost observate, n-au mai putut fi smulse. Poate vei zice că nu e mare lucru. Mai gândește-te! O mică deviere de la traseu poate părea un lucru inofensiv. Dar dacă rămâi pe acea traiectorie mai mult timp, spiritual vorbind, vei ajunge mult mai departe de Dumnezeu și-ți vei da seama că „un vrăjmaș a făcut lucrul acesta!” Deci care este răspunsul? Să stăruim (Faptele Apostolilor 2:42) „în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni”.

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 6:1-15

Ştefan nu profită de posibilitatea pe care i–o dă marele preot de a se justifica pe sine faţă de acuzaţiile false care i se aduc. Duhul Sfânt de care este umplut îi dictează „chiar în acel ceas” ce trebuie să răspundă (Luca 12.11,12). El se va folosi de istoria lui Israel pentru a le prezenta căile lui Dumnezeu şi credincioşia Sa în acelaşi timp cu infidelitatea poporului. Într–adevăr, această istorisire, care ocupă un spaţiu important în Cuvântul lui Dumnezeu, prezintă, sub formă de „pilde” (sau imagini, tipuri), învăţături destinate să servească drept avertismente (1 Corinteni 10.11). Avram fusese chemat de Dumnezeul gloriei şi ascultase (Evrei 11.8). El luase prin credinţă promisiunile pe care Dumnezeu i le făcuse înainte de naşterea lui Isaac. Descendenţii lui trebuia să stea un timp în Egipt, să sufere robia, apoi să iasă de acolo şi să slujească Domnului în ţara promisiunii. „Îmi vor sluji” (v. 7) ~ ce cuvinte menite să atingă conştiinţa acestui popor nesupus şi răzvrătit!

Istoria lui Iosif, respins de fraţii lui, apoi înălţat de Faraon, ilustrează într–un mod remarcabil atât ura iudeilor împotriva lui Hristos, cât şi poziţia glorioasă pe care Dumnezeu I–a dat–o după ce îl eliberase „din toate necazurile lui” (v. 10).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

04 sept. 2022

4 Septembrie 2022

Dacă nu veți mânca deci carnea Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă. Cine mănâncă deci carnea Mea și bea sângele Meu are viață eternă.

Ioan 6.53,54

Sângele lui Hristos (2) – A mânca trupul Lui și a bea sângele Lui

Acest minunat capitol din Evanghelia lui Ioan ne spune, la începutul său, că Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape (versetul 4). După ce a hrănit mulțimea, Domnul a început să le vorbească oamenilor despre Sine ca fiind pâinea vieții.

Pâinea vieții vorbește despre întruparea Fiului lui Dumnezeu. Totuși, întruparea Sa – deși un act cu totul binecuvântat – nu era suficientă pentru mântuirea noastră. Era necesară și moartea Sa. „Dacă grăuntele de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce mult rod”(Ioan 12.24). Prin urmare, Domnul vorbește în continuare despre moartea Sa, folosind imaginea cărnii și a sângelui. Această imagine le era familiară ascultătorilor Săi, mai cu seamă că se apropia Paștele. În Exod 12, sângele mielului de paște era pus pe ușorii și pe pragul de sus al ușii, în timp ce mielul era mâncat înăuntru de israeliți.

Folosind această imagine, Domnul Isus le-a spus ascultătorilor Săi, și nouă astăzi, că trebuie să ne hrănim cu sângele și cu trupul Lui. Ce înseamnă aceasta? În primul rând, faptul că trupul și sângele sunt separate arată că moartea a avut loc. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că Domnul vorbește aici într-un mod figurativ. Știm că mâncarea pe care o mâncăm devine parte din noi. Tot așa, trebuie să ne însușim moartea Sa și tot ceea ce înseamnă ea. Trebuie să ne-o însușim prin credință și să o facem a noastră. În versetul 53, Domnul vorbește despre a mânca o dată pentru totdeauna, lucru necesar pentru a dobândi viața. În versetele 54-57 avem un proces continuu de a mânca, pentru susținerea vieții dobândite. Viața eternă care ne-a fost dăruită este dependentă de moartea Sa. Fie ca toți să prețuim moartea Sa și pe El Însuși, din ce în ce mai mult!

K. Quartell

Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”.

Geneza 22.14

Hristos, Mielul de jertfă

Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să-l jertfească pe fiul său, Isaac, pe un munte în țara Moria. El a fost ascultător și a făcut tot ce îi spusese Dumnezeu. După ce l-a așezat pe Isaac pe altar, a luat cuțitul, ca să-l înjunghie pe fiul său. Atunci Dumnezeu a intervenit și l-a oprit pe Avraam să-l omoare pe Isaac, deoarece trecuse cu bine încercarea credinței.

Avraam a văzut apoi un berbec cu coarnele încurcate într-un tufiș; l-a luat și l-a jertfit în locul fiului său; și a pus locului aceluia numele Domnul va purta de grijă. Avraam înțelegea că era necesară o jertfă mult mai bună decât berbecul, pentru a rezolva problema păcatului și pentru a-L preamări pe Dumnezeu. Cine putea fi însă această jertfă, dacă toți oamenii erau păcătoși? Avraam nu știa, dar a crezut că Domnul avea un răspuns la această întrebare.

De la căderea în păcat s-a pus întrebarea unde este jertfa care satisface cerințele lui Dumnezeu și corespunde nevoilor păcătosului. Ioan Botezătorul a dat răspunsul când L-a văzut pe Isus venind la el: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29). Numai Domnul Isus, care este curat și fără păcat, putea să fie această jertfă.

Să-I aducem toată adorarea inimilor noastre!

Citirea Bibliei: Iov 42.1-17 · Fapte 20.1-12

coordonatori Bob & Debby Gass

A FI EVLAVIOS ÎNSEAMNĂ A FI BUN (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu se cerea socoteală oamenilor… căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:15)

În Vechiul Testament, în timpul domniei împăratului Ioas, ni se spune că „argintul care se aducea în Casa Domnului… îl dădeau celor ce făceau lucrarea… Nu se cerea socoteală oamenilor în mâinile cărora dădeau argintul ca să-l împartă lucrătorilor, căci lucrau cinstit.” (2 Împărați 12:13-15) Și pentru că se practica integritatea, poporul Israel a prosperat.

James Madison, unul dintre părinții fondatori ai Americii și semnatar al Constituției, a scris: „Scopul fiecărei constituții politice este, sau ar trebui să fie mai întâi de toate, acela de a găsi conducători care posedă cea mai mare înțelepciune în a discerne și cea mai mare virtute în a urmări binele comun al societății, și apoi de a lua toate măsurile de precauție ca aceștia să rămână virtuoși câtă vreme continuă să păstreze încrederea publică.”

În zilele noastre, majoritatea sondajelor arată că încrederea în liderii noștri politici și de afaceri a ajuns la cea mai scăzută cotă înregistrată vreodată. Suntem de părere că aceștia au numai două lucruri în minte: să se îmbogățească și să rămână la putere. Din nefericire, și liderii buni au parte de același stigmat general. Ce ar trebui să facem noi?

Ceea ce ne învață Biblia:

1) Să ne rugăm pentru cei aflați la putere. Rugăciunea este mijlocul prin care influența lui Dumnezeu este pusă în acțiune în orice situație. Dacă crezi lucrul acesta, te vei ruga și-L vei lăsa pe Dumnezeu să-i judece!

2) Să susținem liderii evlavioși. Biblia spune: „Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.” (Proverbele 14:34) Fii preocupat de deciziile lor, și laudă acele acțiuni care scot la iveală influența lui Dumnezeu!

3) Să ne implicăm în mod personal. Edmund Burke a spus: „Tot ce trebuie pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic.” O persoană plus Dumnezeu poate schimba lucrurile. Așa că, străduiește-te azi să fii tu acea persoană!

de Jean Koechlin

Faptele Ap. 6:1-15

Tabloul armonios din capitolele 2.42 şi 4.32 este deja umbrit. Un murmur (o reclamaţie pe care nu îndrăznim să o formulăm cu glas tare) se înalţă din mijlocul ucenicilor. Să veghem încât să facem să tacă în noi astfel de murmure de nemulţumire sau de invidie, pentru că, prin ele, „nimicitorul” vrea să tulbure comuniunea copiilor lui Dumnezeu (citiţi 1 Corinteni 10.10).

Pentru a îndrepta lucrurile ajunse în această stare, sunt aleşi slujitori. Noi nu ne–am fi gândit că, până şi pentru a sluji la mese, se cuvine să fim „plini de Duh Sfânt” (v. 3). Şi totuşi, aceasta este starea normală a creştinului şi ea ar putea fi şi a noastră, dacă o dorim. Însă nu aşa cum cred unii, cerând ca Duhul Sfânt să mai vină o dată, pentru că El este deja în cel credincios, ci lăsându‑L în deplină libertate în tot templul inimii noastre.

În special la Ştefan, Duhul străluceşte sub trei caractere: „de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (sau de înţelepciune: v. 8 şi 10; comp. cu 2 Timotei 1.7). Lucrările (v. 8) şi cuvintele (v. 10) acestui om al lui Dumnezeu închid gura vrăjmaşilor lui, care nu pot face altceva decât să tocmească martori mincinoşi împotriva lui (comp. cu Matei 26.59). Faţa lui însă străluceşte deja de o frumuseţe cerească (v. 15).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

01 sept. 2022

1 Septembrie 2022

Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos potrivit credinței aleșilor lui Dumnezeu și cunoștinței adevărului care este potrivit evlaviei, … către Tit, adevăratul meu copil potrivit credinței noastre comune.

Tit 1.1,4

Creta este o insulă din Marea Mediterană. Vedem că aici era o adunare de credincioși formată atunci când Pavel vizitase insula. De asemenea, vedem că Tit fusese lăsat acolo pentru a-i instrui și întări pe cei credincioși în umblarea și în mărturia lor. Pavel i-a scris această epistolă lui Tit, copilul său în credință, pentru a-l instrui și călăuzi în această misiune dificilă de „a pune în ordine mai departe cele rămase neorânduite” (versetul 5). Și erau multe lucruri rămase neorânduite.

Creștinii din Creta fuseseră idolatri și făceau parte dintr-o populație cunoscută pentru standardele ei morale joase. Chiar unul dintre poeții lor scrisese: „Cretanii sunt întotdeauna mincinoși, fiare rele, pântece leneșe” (versetul 12). Pavel descrie practicile păcătoase încă existente printre ei și vorbește despre unii care erau „nesupuși, palavragii și amăgitori, … cărora trebuie să li se închidă gura” (versetele 10 și 11). Tit trebuia să-i mustre aspru. De asemenea, Pavel spune: „Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin fapte Îl tăgăduiesc, fiind urâcioși și nesupuși și găsiți nevrednici pentru orice faptă bună” (versetul 16).

Acești creștini aveau nevoie de alți credincioși care să le fie un exemplu cu privire la cum trebuie un creștin să trăiască. Pavel i-a dat lui Tit instrucțiuni cu privire la aptitudinile necesare bătrânilor, pe care le găsim enumerate în acest capitol. Bătrânul trebuia să fie fără vină în orice aspect al vieții și trebuia să se țină de „Cuvântul adevărat, potrivit învățăturii” (versetele 6-9).

Avem nevoie și astăzi de creștini maturi, sănătoși în credință și în învățătură, care să întrunească acele calități pe care le găsim în Cuvânt. Astfel de creștini nu mai sunt rânduiți de oameni, ci sunt făcuți apți prin lucrarea Duhului Sfânt. „Amintiți-vă de conducătorii voștri, care v-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și … imitați-le credința!” (Evrei 13.7).

J. Redekop

Dar tu, suflete al meu, liniștește-te în Dumnezeu, căci în El este nădejdea mea. Numai El este stânca mea și mântuirea mea.

Psalmul 62.5,6

„Eu cred în mine”

În viața lui Steve McQueen, un actor legendar și mare aventurier, Dumnezeu nu avea loc. Întrebat dacă el crede în Dumnezeu, a răspuns: „Eu cred în mine”. La vârsta de 49 de ani i-a destăinuit însă prietenului său: „Am scăpat de așa de multe ori de moarte, încât mă întreb uneori cum de mai trăiesc. Parcă m-ar păzi și m-ar ocroti cineva tot timpul”.

În această perioadă, Steve a avut ocazia să vorbească cu un creștin credincios despre Dumnezeu și despre Biblie. Până atunci se interesase doar de bani, de succes și de plăceri. Dar acum, conștiința lui era neliniștită de nedreptățile înfăptuite. Cât de mult păcătuise el împotriva lui Dumnezeu și a oamenilor! După lungi discuții și o căință amară pentru trecutul lui trist, Steve a găsit, prin credința în Isus Hristos, iertare și pace. La scurt timp după aceea, viața lui pe pământ s-a apropiat de sfârșit. Steve însă cunoștea o pace interioară și știa că avea viața veșnică, deoarece crezuse în Fiul lui Dumnezeu. Și în ultimele clipe ale vieții s-a bazat plin de încredere pe Răscumpărătorul său și a plecat în veșnicie la vârsta de 50 de ani, împăcat cu Dumnezeu.

Isus Hristos oferă această pace și astăzi tuturor oamenilor. El te invită pe tine și mă invită pe mine: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

Citirea Bibliei: Iov 39.19-40.5 · Fapte 19.1-12

coordonatori Bob & Debby Gass

AI ȘI TU UN „ȚEPUȘ”? – Fundația S.E.E.R. România

„…Iacov şchiopăta din coapsă.” (Geneza 32:31)

Despre Iacov, citim în Biblie (Geneza 32) următoarele – vers. 24-28: „Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor… omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.” Iar de la vers. 30: „Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă”. Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.” V-ați gândit vreodată cât de important era osul șoldului pentru un fermier?! Era sprijinul și suportul lui principal în muncă… așa că iată-l acum pe Iacov atins/afectat într-o zonă în care era puternic, și de care avea nevoie. Prin urmare, el a trebuit să se bizuie pe Dumnezeu mai mult ca niciodată! Dumnezeu are deci și copii care „șchioapătă”, și poate chiar tu ești unul dintre ei.

Poate ai trecut sau treci printr-un eșec dureros, și pentru că șchiopătatul nu e ceva ce poți ascunde, oamenii îl observă. Știți de ce Îi place lui Dumnezeu să folosească oameni cu slăbiciuni?! Pentru că atunci când au parte de reușită, ei nu sunt aroganți ca alții care se cred în stare. Ei sunt mai grijulii, mai afectuoși, mai dispuși să meargă la alții să le aline durerea. Ei știu că fără Dumnezeu nu ar fi reușit! Așadar, când te simți fără vlagă pe plan spiritual, trebuie să te bizui pe Dumnezeu mai mult ca oricând! Asta nu este o vulnerabilitate, ci o calitate!