Mana Zilnica

13 August 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin. Și el era preot al Dumnezeului Preaînalt.

Geneza 14.18

Lot, nepotul lui Avraam, și-a ales partea de țară care era plăcută ochiului, care avea cele mai bune pășuni și care era aproape de o anumită cetate, numită Sodoma. Un împărat dintr-o țară mai îndepărtată începuse să strângă birurile de la Sodoma și de la patru cetăți învecinate. Acest lucru a continuat vreme de doisprezece ani, după care aceste cinci cetăți s-au răzvrătit. Atunci, acel împărat a strâns o armată, aliindu-se cu alte trei cetăți, și a pornit la luptă împotriva celor cinci cetăți răzvrătite. În lupta care a urmat, cei cinci împărați răzvrătiți au fost înfrânți, iar cei din poporul lor, cu tot cu posesiunile lor, au fost luați captivi. Printre aceștia era și Lot, împreună cu familia lui. Avraam, după ce a auzit despre aceste lucruri, a înarmat trei sute optsprezece dintre oamenii săi și, condus de Domnul, i-a înconjurat pe vrăjmași și i-a eliberat pe captivi. Războiul s-a încheiat, iar acum țara se bucura din nou de pace. Era un timp de veselie și de reflecție asupra vieții și a Dătătorului vieții.

Prin urmare, în această scenă apare un alt împărat: Melhisedec, Împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt. Salem înseamnă „pace”. Acesta este probabil numele de dinainte al cetății Ierusalim. Melhisedec, împăratul păcii, a adus pâine și vin, pentru înviorarea și întărirea celor de acolo. Ar fi putut să aducă alte alimente, precum carne, brânză etc., însă nu a făcut acest lucru. Vinul este adesea o imagine a bucuriei, iar pâinea este o imagine a părtășiei.

Acțiunile lui Melhisedec ne aduc aminte de ceva mai durabil decât pacea care urmează după o bătălie câștigată. Pâinea și vinul ne amintesc de pacea oferită nouă de Împăratul păcii, Domnul nostru Isus Hristos. Pâinea și vinul sunt cele două simboluri pe care noi le folosim pentru a ne aduce aminte de suferințele și de moartea Domnului Isus. El este viața noastră și bucuria noastră – El este adevăratul Împărat al păcii. Pâinea și vinul sunt simboluri ale păcii pe care o avem prin Hristos Isus, Domnul nostru.

B. Prigge

SĂMÂNȚA BUNĂ

Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, … ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice: „astăzi”.

Evrei 3.7,8,13

Astăzi – pentru că Mâine nu ne aparține

Fiecare nouă zi din viața noastră este un cadou de la Dumnezeu pe care ar trebui să-l folosim cum se cuvine.

Astăzi fiecare om nemântuit are posibilitatea să-și pună viața în ordine cu Dumnezeu. El trebuie doar să se întoarcă spre Dumnezeu și să primească mântuirea pe care i-o oferă gratuit prin Isus Hristos.

Astăzi Dumnezeu vrea să ne spună prin Cuvântul Său să-L iubim mai mult.

Astăzi este ziua potrivită să ne rugăm, să-I mulțumim lui Dumnezeu și să-I spunem problemele și necazurile noastre și ale semenilor noștri.

Astăzi putem să avem încredere că El ne va purta, ne va conduce și ne va ajuta.

Astăzi este ocazia să spunem un cuvânt de mângâiere și de înviorare, să vizităm un prieten bolnav.

Astăzi este ziua mântuirii în care avem posibilitatea să spunem oamenilor despre Domnul Isus.

Să ne folosim de acest Astăzi pentru a face ceea ce dorește Dumnezeu de la noi, pentru că Mâine nu ne aparține!

Citirea Bibliei: Iov 22.1-30 · Fapte 13.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MULȚUMEȘTE-I LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?” (Psalmul 116:12)

Cea mai sigură cale prin care poți ruina perspectiva copilului tău de a avea o viață fericită este să îi satisfaci orice moft, să-l crești cu ideea că lumea „îi este datoare”, să cultivi în el sentimentul îndreptățirii, să nu-l lași să se spetească sub nicio formă… și astfel să nu experimenteze satisfacția care vine în urma disciplinei, a sacrificiului și a lucrului bine făcut.

În cartea „Femei mărunte”, un personaj (doamna March) le spune fetelor sale următoarea poveste: „Au fost odată, ca niciodată, patru fete care aveau tot ce-și doreau: mâncare și o locuință, îmbrăcăminte, confort și plăceri, prieteni și părinți buni… și cu toate acestea, nu erau mulțumite! Aceste fete au luat multe hotărâri foarte bune, însă ele spuneau mereu: „Dacă am avea cutare lucru…” sau „Dacă am putea face cutare lucru…” Așa că părinții au întrebat o bătrână ce să facă pentru a le face fericite, iar ea le-a spus: „Când te simți nemulțumit, gândește-te la binecuvântările tale și fii mulțumitor.” Părinții s-au hotărât să-i încerce sfatul și în scurt timp, au fost surprinși să vadă cât de bine se descurcau fetele. Una dintre ele și-a dat seama că banii nu pot ține rușinea și părerea de rău departe de casele bogaților; alta a descoperit că este mult mai fericită cu tinerețea, sănătatea și buna ei dispoziție, decât o oarecare doamnă bogată, arțăgoasă și bolnăvicioasă ce nu se putea bucura de confortul ei; cea de-a treia a înțeles că oricât de neplăcut este să participi la pregătirea cinei, este totuși mai greu să mergi să cerșești pentru acea mâncare. Așa că s-au hotărât cu toatele să nu se mai plângă și să se bucure de binecuvântările pe care le aveau deja.”

Întrebarea care se ridică este a psalmistului: „Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine?” Iar răspunsul: fiind mulțumit și mulțumitor!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ioan 17:14-26

Nu numai că cei credincioşi nu sunt luaţi din lume (v. 15), ci chiar sunt trimişi expres acolo de Domnul (v. 18), pentru a împlini lucrarea pe care le–a încredinţat–o să o facă (comp. cu v. 4). Totuşi, ei nu sunt din lume, cum nici Isus nu era din ea. Poziţia lor este cea de străini chemaţi să slujească suveranului lor într–o ţară vrăjmaşă. Acest capitol unic prin mesajul său ne arată că, departe de a fi uitaţi pe pământ, cei credincioşi sunt aduşi înaintea tronului harului de un „mare preot însemnat” (comp. cu Evrei 4.14–16). Să ascultăm ce Îi cere Tatălui pentru ei:

„Să-i păzeşti de [cel] rău”, ei fiind expuşi într–o lume plină de rău (v. 15).

„Sfinţeşte-i în adevărul Tău” (v. 17): este partea celor care ascultă de Cuvânt.

„Toţi să fie una” (v. 21): este dorinţa inimii Lui şi cât de mult ne umileşte ea când ne gândim la diviziunile dintre creştini!

„Să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu” (v. 24). Cei care nu sunt din lume nu vor rămâne în lume. Partea lor veşnică este cu Isus, pentru a vedea gloria Lui. „Vreau”, spune Domnul Isus, deoarece prezenţa alor Săi în cer împreună cu El, mărturie a plinătăţii rezultatelor lucrării Sale, face parte din gloria Sa şi din cea a Tatălui.