21 Iunie 2022
Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu. Și nu numai atât, dar ne lăudăm și în necazuri.
Romani 5.1-3
Se putea oare ca El să aibă grijă de trecutul, prezentul și viitorul nostru într-un mod mai minunat, corespunzător valorii lucrării și Persoanei Domnului nostru Isus Hristos? În privința trecutului, nimic nu ne mai tulbură: avem pace cu Dumnezeu; în prezent stăm în favoarea părintească a lui Dumnezeu; iar, în ceea ce privește viitorul, slava cerească aruncă deja raze asupra drumului nostru. Am putea crede că nu mai este nimic de adăugat la cele spuse. Într-adevăr, în ele este exprimată întreaga poziție binecuvântată a credinciosului, drumul său de la început până la țintă. Cu toate acestea, apostolul merge mai departe: „Și nu numai atât” (versetul 3), și repetă această expresie și în versetul 11.
„Și nu numai atât, dar ne lăudăm și în necazuri.” Încă nu am atins ținta călătoriei noastre. Între Egipt și Canaan se întinde pustia. Ea nu aparține în adevăratul sens al cuvântului planului lui Dumnezeu, dar trebuie să trecem prin ea pentru a ajunge la țintă, iar ea este locul unde experimentăm căile disciplinei lui Dumnezeu pentru noi și, în aceeași măsură, cunoaștem ce este în inimile noastre (Deuteronom 8.2). În ariditatea pustiei suntem puși la probă pentru a se vedea dacă suntem cu adevărat în stare să ne încredem doar în Dumnezeu. Sufletele sunt încercate, dușmanul atacă, puțina credință sau necredința își fac simțită prezența, firea ridică pretenții, iar inima slabă este adesea descurajată. Experiența pustiei nu este necesară pentru mântuirea noastră, dar este binecuvântată pentru omul dinăuntru. Ea nu te face potrivit pentru cer, altfel tâlharul muribund nu ar fi putut merge în aceeași zi cu Hristos în paradis; dar ea ne eliberează de cele pământești și ne ajută să cunoaștem credincioșia Domnului. În încercări experimentăm dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, compasiunea inimii Lui de Tată într-un fel în care nu am fi putut să o facem pe alte căi și, cu atât mai puțin, în glorie. Cerul nu ne dă nicio ocazie pentru aceasta.
R. Brockhaus
De aceea nimeni nu va fi îndreptățit înaintea Lui prin faptele legii.
Romani 3.20
Perla fără seamăn (2)
Cei doi bărbați s-au ridicat și au pornit spre sat pe drumul prăfuit.
„Ai dreptate, Rambhau. De aceea Dumnezeu oferă o îndreptățire perfectă tuturor celor care cred și acceptă oferta Lui de mântuire fără plată, prin Fiul Lui iubit.” — „Așa cum ți-am spus de mai multe ori, lucrul acesta este prea ușor și nu-l pot accepta. Poate că sunt prea mândru! Consider că trebuie să fac ceva pentru locul meu în cer.” — „O, Rambhau! Niciodată nu vei putea ajunge așa în cer. Există o singură cale care duce în cer. Rambhau, vezi că ai îmbătrânit. Poate că acesta va fi ultimul sezon când vei mai putea să cauți mărgăritare. Iar dacă vrei să vezi porțile de mărgăritar ale cerului, trebuie să accepți viața nouă pe care Dumnezeu ți-o oferă prin Fiul Său!” — „Da, ai dreptate, astăzi a fost ultima zi de scufundare. Aceasta este ultima lună din an și eu am alte lucruri de făcut.”
„Ar trebui să te pregătești pentru viața viitoare.” — „Chiar așa voi face. Îl vezi acolo pe omul acela? Este un pelerin care merge probabil spre Bombay sau spre Calcutta. Umblă desculț și alege cele mai ascuțite pietre, ca să calce pe ele. La fiecare doi metri îngenunchează și sărută pământul. Acesta este un lucru bun. În prima zi a noului an voi începe și eu pelerinajul meu. Toată viața am visat la lucrul acesta. Astfel îmi voi asigura locul în cer. Voi merge până la Delhi în genunchi.”
Citirea Bibliei: Geneza 47.27-48.7 · Psalmul 34.12-22
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
VORBIREA POZITIVĂ (4) – Fundația S.E.E.R. România
„Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace”. (Romani 8:6)
Pesimismul ne afectează din punct de vedere spiritual, mental, emoțional și fizic. Negativismul este asociat direct cu bolile de inimă, cu deficiențele sistemului imunitar și cu diminuarea abilității de a gestiona durerea fizică. Celebra clinică Mayo a desfășurat un studiu, timp de 30 de ani, pe 800 de pacienți – și rezultatele sunt grăitoare. Riscul ca persoanele pesimiste să moară prematur a fost cu 19% mai mare decât în cazul persoanelor optimiste din grup.
În cartea sa „Learned Optimism: How to Change Your Mind and Your Life” (Învață să fii optimist: cum să ne schimbăm mintea și viața), Dr. Martin Seligman de la Universitatea din Pennsylvania a conchis că optimismul și pesimismul ne afectează sănătatea aproape la fel de clar ca factorii fizici. Nu-i așa că ai spus de multe ori: „M-am îmbolnăvit de moarte din cauza asta”? Atunci fă ceva în această privință – rapid! Dacă rămâi prea mult timp cu acest gând, s-ar putea să devină realitate! Una dintre marile descoperiri ale științei medicale moderne este aceea că vorbele pe care le rostim nu-i afectează doar pe ceilalți, ci și pe noi. Și uneori ne afectează chiar mai mult!
Cuvintele au putere! Noi credem și interiorizăm ceea ce spunem în mod repetat. Asta înseamnă că avem harul de la Dumnezeu de a ne schimba percepția despre propriile noastre abilități, de la daruri limitate la daruri nelimitate. Să explicăm clar ce înseamnă și ce nu înseamnă lucrul acesta. Nu înseamnă că poți cânta la chitară ca Eric Clapton sau că poți picta ca Van Gogh doar pentru că te-ai hotărât sau pentru că vrei asta. Dar înseamnă că poți să faci tot ce ți-a spus Dumnezeu să faci prin Cuvântul Său. Indiferent care ar fi lucrul acesta, El îți va da putere. Și asta se va întâmpla – când ceea ce rostești cu gura este în acord cu Scriptura!
de Jean Koechlin
Luca 22:1-23
Căpeteniile poporului sunt încurcate în realizarea planurilor lor criminale, deoarece ştiu că mulţimea găseşte plăcere în a-L asculta pe Isus (cap. 19.48). Dar Satan le vine în ajutor. El şi–a pregătit instrumentul: Iuda, iar acum intră în el, substituind voinţa nefericitului ucenic care, în curând, va ajunge să-şi încheie groaznicul drum.
Când este vorba să celebreze Paştele şi Cina, astăzi nimic nu este lăsat la iniţiativa ucenicilor. Isus le cere să facă pregătiri, dar El aşteaptă şi să fie întrebat, pentru a le descoperi unde trebuia să aibă loc. Câţi creştini, în loc să pună această întrebare Domnului, au ales ei singuri locul lor pentru strângere! Cu toate acestea, totul este atât de simplu: ei nu trebuiau decât să meargă după omul care ducea ulciorul cu apă, simbol al Duhului Sfânt prezentând Cuvântul. Camera mare aşternută gata sugerează că este loc pentru toţi cei credincioşi acolo unde Se află Domnul Isus. „Am dorit mult”, le spune El alor Săi atunci când a sosit ceasul. Câtă dragoste! Domnul le vorbea nu despre o favoare pe care le-a făcut–o El lor, ci despre o nevoie a propriei Sale inimi, ca şi cum cineva, înainte de a–şi părăsi familia, doreşte să mai aibă cu ea încă o strângere de rămas‑bun (J.N.D.).
Mana Zilnica 