2 Iunie 2022
Mergeți, jertfiți Dumnezeului vostru în țară!
Exod 8.25
Efortul de a-l face pe Israel să se închine lui Dumnezeu în Egipt descoperă un principiu mult mai profund decât ne-am putea imagina la prima vedere. Vrăjmașul s-ar bucura dacă ar putea în orice timp, prin orice mijloace și în orice împrejurări să atragă aparența aprobării divine peste religia lumii. Acest fel de religie nu-l deranjează deloc. El își atinge la fel de bine scopul prin ceea ce se numește „religia lumii”, ca și prin orice alt mijloc. El câștigă un punct important atunci când reușește să convingă pe un creștin adevărat să nu se opună religiei lumii.
Este lucru dovedit că nu există nimic care să atragă atâta împotrivire ca principiul separării de această lume rea. Poți avea aceleași opinii, poți predica aceeași învățătură și poți face aceleași lucrări, dar, dacă doar încerci, chiar și în cea mai mică măsură, să asculți de astfel de porunci divine, „depărtează-te și de aceștia” (2 Timotei 3.5) și „ieșiți din mijlocul lor și fiți despărțiți” (2 Corinteni 6.17), vei avea parte de cea mai mare împotrivire. Cum se explică această atitudine? În principal prin faptul că, prin separarea de această lume deșartă, creștinul poate purta o mărturie pentru Hristos, așa cum nu ar fi putut-o face niciodată dacă ar fi rămas în legătură cu ea.
Este o mare diferență între religia omenească și Hristos. Un biet hindus întunecat îți poate vorbi despre religia lui, dar el nu știe nimic despre Hristos. Apostolul nu spune: «Dacă este vreo mângâiere în religie», deși fără îndoială că adepții fiecărei religii găsesc o oarecare mângâiere în ea. Însă Pavel și-a găsit mângâierea în Hristos, după ce probase sub orice formă ineficacitatea religiei, în formele ei cele mai plăcute și mai mărețe (vedeți Galateni 1.13,14; Filipeni 3.4-11).
C. H. Mackintosh
Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
Marcu 8.37
Un polițist nigerian (2)
În timpul concediului, într-o dimineață, când am pornit radioul, se difuza o predică. Predicatorul a ales tocmai Marcu 8.36 din miile de versete biblice! Am închis supărat radioul! Dar versetul biblic nu-mi ieșea din minte. În cele din urmă, în acel concediu am petrecut multe zile citind Biblia.
Un prieten a observat interesul meu pentru Biblie și m-a sfătuit să citesc mai întâi Evanghelia după Ioan și apoi Epistola către Romani. Citind, mi se părea că Biblia a fost scrisă numai pentru mine.
Într-o dimineață, în timp ce parcurgeam al treilea capitol din Evanghelia după Ioan, m-am simțit îndemnat să-mi mărturisesc păcatele înaintea lui Dumnezeu și să-I cer iertare. Deodată am început să văd viața cu alți ochi. Am înțeles că sufletul unui om este mult mai important decât toți banii din lume.
Concediul s-a încheiat și m-am întors la muncă. La început am considerat că ar trebui să renunț la serviciul meu: trăirea conform Bibliei mi s-a părut incompatibilă cu slujba de polițist! Dar Dumnezeu m-a condus la un vecin care era nu doar vameș, ci și creștin. Acesta mi-a arătat că și în slujba mea era posibil să-L urmez pe Isus Hristos ca Domn. Și aceasta mi-am propus să fac!
Decizia aceasta mi-a adus fără îndoială probleme, pentru că am fost deseori ridiculizat, neînțeles și discriminat, dar mi-am asumat ocara, pentru că făcea parte dintr-o viață cu Hristos.
Citirea Bibliei: Geneza 37.18-36 · Psalmul 22.23-31
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CA SĂ CREȘTI, TREBUIE SĂ TE CONFRUNȚI CU ÎMPOTRIVIRI – Fundația S.E.E.R. România
„În toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu…” (2 Corinteni 6:4).
Viața de creștin este însoțită de binecuvântări, și de lupte! Nu le poți avea pe unele fără celelalte. Apostolul Pavel descrie lucrurile acestea astfel: „în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, cu toate că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, cu toate că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2 Corinteni 6:4-10). Dumnezeu va lupta alături de tine pe câmpul de luptă, te va scoate din furtună și va transforma vremurile de împotrivire în vremuri de creștere. Când ai o credință arzătoare, ea atrage puterea lui Dumnezeu și aduce harul Său în situația în care te afli. Biblia spune despre Domnul Isus că deși „era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (vezi Evrei 5:8). Așa că, bucură-te: alături de Domnul nu vei avea nimic de pierdut, ci numai de câștigat!
de Jean Koechlin
Luca 13:22-35
Niciodată nu-L vedem pe Domnul satisfăcând curiozitatea. Când a fost întrebat dacă sunt puţini la număr cei aleşi, El foloseşte prilejul pentru a Se adresa conştiinţei, spunând ca pentru fiecare: Nu purtaţi grijă de alţii; faceţi în aşa fel încât voi înşivă să faceţi parte din acel număr. Cu siguranţă, poarta este strâmtă, dar împărăţia este atât de mare, încât îi primeşte pe toţi cei care acum doresc să intre. Iar dacă nu vrei să intri pe această poartă îngustă (v. 24), tu nu vei avea în faţa ta mai târziu decât o uşă închisă (v. 25). Poate fi ceva mai cumplit decât acest bătut la uşă sfâşietor, acest strigăt zadarnic şi acest răspuns înfiorător: „Nu vă ştiu de unde sunteţi” (v. 25)? Poate unii vor striga: „Este o eroare! Eu am totuşi părinţi credincioşi, am mers regulat la adunare, mi–am citit Biblia şi am cântat cântări!” Domnul însă nu-i va primi în cerul Lui decât pe aceia care aici, pe pământ, L–au primit în inima lor.
Isus adresează aceste cuvinte aspre în special naţiunii lui Israel. În timp ce Irod, „vulpea” cea crudă şi vicleană, făcea ravagii între „puii” lui Israel, adevăratul lor Împărat îi căutase ca să–i strângă (v. 34). Ei însă nu L–au vrut nici pe El, nici harul Său, iar acum Domnul gloriei, părăsind casa, „casa Sa”, în care nu a fost primit (v. 35; Ioan 1.11), Îşi urmează drumul spre cruce.
Mana Zilnica 