26 Iunie 2022
Dar voi L-ați tăgăduit pe Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș; și L-ați omorât pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morți.
Fapte 3.14,15
Petru le aduce aminte ascultătorilor săi că, puși să aleagă între Baraba și Domnul Isus, ei L-au lepădat pe Isus și au preferat să li se dăruiască un ucigaș. Acesta a fost un mesaj plin de putere, care i-a condus pe mulți la credința în Hristos. Acest verset însă ne oferă și un prilej de a examina cuvintele „sfânt” și „drept”. Câteodată noi folosim aceste cuvinte ca și cum ar fi interschimbabile, însă ne va fi de folos să vedem că sunt diferite și să înțelegem diferența dintre ele.
Cuvântul „drept” desemnează pe cineva care face ceea ce este drept. Acest cuvânt face parte dintr-o familie mai largă de cuvinte, care include cuvintele „dreptate” și „îndreptățire”. Când un judecător aplică legea într-un anumit caz, acest lucru este declarație a ceea ce este drept și just. Sunt cuprinse aici claritatea morală și integritatea.
Avem tendința să privim cuvântul „sfânt” ca fiind același lucru, ca și cum el ar fi limitat la a desemna perfecțiunea morală. Dumnezeu este sfânt, iar cei ai Săi trebuie să fie și ei sfinți. Bineînțeles că Dumnezeu este pur din punct de vedere moral, așa cum trebuie să fie și cei care Îi aparțin, însă a fi sfânt înseamnă mai mult decât atât. Cuvântul „sfânt” face parte din aceeași familie de cuvinte cu „sacru” și „sfințit”. Opusul a ceva sacru este ceva obișnuit sau ordinar. Ceea ce este sfânt este cu totul neobișnuit – este pus deoparte și, în mod suprem, este unic. În Exod 3, Dumnezeu i-a spus lui Moise să-și scoată încălțămintea din picioare, fiindcă stătea pe un pământ sfânt. Nu este vorba de faptul că acel pământ devenise pur din punct de vedere moral, ci că devenise cu totul unic și neobișnuit, fiindcă Dumnezeu Însuși Se afla acolo.
Să privim acum la frumusețea declarației lui Petru cu privire la Domnul Isus! El a fost și este, în esență, Cel Sfânt. El este complet deosebit față de oricine altcineva. Nimeni nu este ca El! Iar El este, de asemenea, Cel Drept – nu doar un om drept, ci Cel care însumează în Persoana Sa tot ceea ce este drept, integru și bun. Cine altcineva ar putea fi descris astfel? Și totuși, Cel Sfânt, Cel Drept, a fost lepădat în schimbul lui Baraba și a mers la Golgota, pentru a purta păcatele noastre în trupul Său, pe lemn!
S. Campbell
Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, pentru că Tu ai creat toate și prin voia Ta stau în ființă și au fost create. Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă și binecuvântare!
Apocalipsa 4.11; 5.12
Adorarea Creatorului
În Apocalipsa 4 și 5, Duhul Sfânt îi arată apostolului Ioan o scenă viitoare din cer. El îi vede acolo pe toți cei mântuiți adorându-L pe Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos – Creator și Miel jertfit.
În Coloseni 1 însă, atenția ne este îndreptată spre Fiul lui Dumnezeu care este Creatorul tuturor: „Pentru că prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri și pe pământ”.
Totul este prin El sau în El, adică a fost creat în puterea Persoanei Sale.
Toate lucrurile au fost create prin El, Executantul tuturor planurilor lui Dumnezeu. El este marele Meșter, care a îndeplinit planul lui Dumnezeu.
Totul este creat pentru El. Creația și noi trebuie să fim spre cinstea Aceluia care ne-a creat.
Toate lucrurile se țin prin El. Domnul Isus este marele Susținător al creației Sale. El poartă, în fiecare clipă, întregul univers prin cuvântul puterii Sale.
Să-L adorăm pe marele Creator, care a devenit Miel, pentru a muri pentru păcatele noastre!
Citirea Bibliei: Geneza 50.15-26 · Psalmul 37.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DRAGOSTEA ÎN ACȚIUNE – Fundația S.E.E.R. România
„Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste”. (1 Ioan 4:8)
Dragostea nu este doar un substantiv; dragostea este și un verb. Nu este ceea ce gândești sau simți; este ceea ce faci. Când Maica Tereza a ajuns în Calcutta, în 1948, unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut a fost să ia 5 copii abandonați și să-i ducă în „școala” ei. În mai puțin de un an, ea avea 41 de ucenici care învățau lecții de igienă în sala ei de clasă, dintr-un parc public. În scurt timp, lucrarea ei a devenit cunoscută drept „Misionarii carității.” După 2 ani, atenția lor s-a îndreptat spre îngrijirea celor aflați pe patul de moarte… La un moment dat, un cerșetor muribund a fost luat de pe un morman de gunoi și adus la ea. Foamea și suferința îl aduseseră într-o condiție jalnică. Maica Tereza l-a dus acasă și l-a așezat pe pat. Când a încercat să-l spele, a descoperit că trupul său scheletic era acoperit de viermi. Bucăți de piele s-au desprins în timp ce-l îmbăia. Bărbatul și-a revenit încet în simțiri. Într-o stare de semiconștiență, bărbatul a întrebat: „De ce faceți asta?” Maica Tereza a răspuns prin două cuvinte care au reprezentat moto-ul vieții sale: „Din dragoste!” Omule ocupat, e ușor să-i vezi pe oameni ca pe niște ființe care deranjează, irită, îți stau în drum și te împiedică să-ți faci lucrul tău… Partea dificilă este că trebuie să te ridici deasupra sentimentelor și calculelor tale egoiste, și să-i iubești. Poate crezi că nu e mare lucru! Dar ia aminte la ceea ce spune Biblia (1 Ioan 4:7-8): „Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.”
de Jean Koechlin
Luca 23:13-32
Mai încurcat ca oricând, Pilat adună preoţii, mai‑marii şi poporul şi afirmă în faţa lor, în trei rânduri, că el n–a găsit în Isus nimic vrednic de moarte. Dar insistenţa lui de a–L elibera nu face altceva decât să întărâte poporul să ceară răstignirea Lui. O mulţime se arată cu uşurinţă laşă şi crudă, pentru că, sub anonimat, omul dă frâu liber celor mai josnice porniri, şi aceasta cu atât mai mult când este împinsă de conducătorii ei. În final, strigătele lor au biruit şi, în schimbul eliberării ucigaşului Baraba, ei obţin ca Isus să fie „lăsat în voia lor” (v. 25), pentru că, pentru Pilat, om fără scrupule, viaţa unui om are mai puţin preţ decât favoarea popularităţii.
Printre cei care însoţesc Condamnatul nevinovat, mulţi sunt cuprinşi de milă şi plâng. Emoţia însă nu este o dovadă a lucrării lui Dumnezeu în inimă, pentru că, altfel, acele femei s–ar fi plâns pe ele însele şi ar fi plâns şi cetatea criminală, aşa cum făcuse Isus în capitolul 19.41. Mulţi sunt emoţionaţi de viaţa minunată a Domnului Isus şi indignaţi de nedreptăţile pe care le‑a suferit El, fără să se gândească la păcatele lor şi la faptul că şi ei personal sunt răspunzători de moartea Lui (Isaia 53.6).
Mana Zilnica 