8 Iunie 2022
Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus.
Romani 8.1
Când omul a fost așezat în responsabilitate în Eden, cel dintâi lucru pe care l-a făcut a fost să cadă. El a arătat neîncredere în Dumnezeu chiar înainte de a veni pofta. L-a ascultat pe Satan, a pus la îndoială dragostea lui Dumnezeu, a mâncat din fructul oprit și a căzut. Apoi a venit legea; omul a călcat-o, făcându-și vițelul de aur. La urmă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, zicând: „Vor primi bine pe Fiul Meu!”. Dar „acum ei au văzut și M-au urât și pe Mine și pe Tatăl Meu!”. „L-au scos afară … și l-au omorât” (Matei 21.39). Acest fapt închide istoria responsabilității omului în Adam.
Când omul s-a arătat un păcătos și un călcător de lege, atunci Fiul omului a venit în lume, în har. Istoria morală a omului s-a sfârșit; dar harul nu s-a sfârșit.
„El ne-a eliberat de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1.13). Aceasta prezintă scoaterea totală a noastră din locul în care eram. Nu doar că suntem născuți din Dumnezeu, că ni s-a dat viața, nici doar că sângele scump al lui Hristos (temelia tuturor binecuvântărilor) ne-a curățit de orice păcat. Este adevărat că sângele mi-a înlăturat păcatele și că sunt născut din Dumnezeu. Dar aici este prezentat ceva mai mult, anume că am fost strămutați din împărăția lui Satan în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Acesta este singurul loc în care împărăția este numită în felul acesta, în contrast cu cea a lui Satan. Am fost un sclav al lui Satan, dar am fost scos cu totul din această sclavie. Avem aici răspunsul la strigătul sufletului din Romani 7: „Cine mă va scăpa?”. El nu întreabă: «Cine mă va curăți?». Nu numai că sângele este acolo și că judecata nu mă mai poate atinge, ci mântuirea Domnului m-a curățit în întregime și m-a așezat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.
Suntem pierduți fără Hristos și, dacă este să avem vreo nădejde, trebuie să fim în Hristos. Și Dumnezeu ne-a așezat în Hristos.
J. N. Darby
Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.
1 Ioan 1.7
El ne curățește de orice păcat
O femeie în vârstă de 73 de ani auzise o predică despre acest text din Sfânta Scriptură și a fost mișcată de acest cuvânt. Nu-i venea să creadă că scria: „de orice păcat”!
Niciun păcat – oricât de grav ar fi sau oricât de mult timp a trecut de când s-a întâmplat – nu este prea mare pentru a fi iertat! O vină deosebită o apăsa greu, ca o povară, chiar dacă trecuseră mai mult de patruzeci de ani de atunci. Dorind să aibă siguranță, a stat de vorbă cu predicatorul. „Este adevărat ceea ce ați spus? Iartă Dumnezeu și astăzi toate păcatele?”, a întrebat ea. El a confirmat: „Da, dacă vă mărturisiți în fața Lui toate păcatele și credeți că Isus Hristos a murit și pentru vina dumneavoastră! V-ați recunoscut păcatele înaintea lui Dumnezeu?”. — „Dar am păcătuit împotriva soțului meu”, a spus femeia, „oare mă va ierta totuși Dumnezeu?” — „Atunci recunoașteți vina și în fața soțului dumneavoastră.” Ezitând, ea a răspuns: „Din nefericire, acest lucru nu mai este posibil, deoarece soțul meu nu mai trăiește”. Apoi i-a povestit predicatorului că a fost necredincioasă față de soțul ei în timp ce el era la război.
Dumnezeu așteaptă să ne recunoaștem vina înaintea celor față de care ne-am făcut vinovați. Dar El ne iartă și atunci când în fața oamenilor nu ne mai putem recunoaște greșeala.
Această femeie a găsit iertarea și pacea cu Dumnezeu, pe care le-a dorit așa de mult.
Citirea Bibliei: Geneza 41.37-52 · Psalmul 27.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LUPTĂ PENTRU EXCELENȚĂ (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Am aflat că… la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o înţelepciune nemaipomenită.” (Daniel 5:14)
Chiar dacă Daniel trăia în robie, el a refuzat să fie mulțumit cu mediocritatea. Lucrul acesta l-a adus în atenția regelui Babilonului, care a spus: „Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor, şi că la tine se găsesc lumini, pricepere, şi o înţelepciune nemaipomenită.” Ce CV! Ce reputație! Și ce mustrare, pentru aceia dintre noi care preferă doar să supraviețuiască!
Biblia spune: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând” (Proverbele 22:24). Calea prin care te poți face remarcat și prin care poți avansa în viață este prin studiu, prin creșterea și perfecționarea setului de competențe. Întrebare: Ai o atitudine mediocră față de locul de muncă, față de relații și față de viață în general? Dacă așa stau lucrurile, gândește-te la frustrarea ta, dacă cei ce te servesc la masă ar avea atitudinea „merge și așa.” Dacă chelnerul ți-ar aduce mâncarea rece, sau băutura într-un pahar murdar? Crezi că te-ai plânge? Dacă răspunsul este da, imaginează-ți cum se simt oamenii când tu le oferi lucruri de proastă calitate și o atitudine de „puțin îmi pasă!”
Se spune că „excelența este ea însăși răsplata.” Da, vei fi răsplătit pentru excelență, însă cea mai mare răsplată va fi să știi că ai dat tot ce ai avut tu mai bun! Aristotel a spus: „Noi suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența este, deci, nu un act, ci un obicei.” Observă viețile celor ce excelează în domeniile lor. Studiază-le obiceiurile și învață din ele. Identifică trăsăturile lor de caracter și caută să le dezvolți și în viața ta. De ce? Deoarece numai când îți dai toată silința să crești, Dumnezeu îți va încredința și mai mult!
de Jean Koechlin
Luca 16:14-31
Isus le declară acestor farisei avari că Dumnezeu le cunoaşte inima şi că îi judecă altfel decât oamenii. Cele mai mari lucrări, cele mai spectaculoase reuşite şi cele mai puternice ambiţii pământeşti sunt înscrise sub cumplita apreciere pe care o face versetul 15: „o urâciune înaintea lui Dumnezeu”. Câte răsturnări de situaţii vom vedea pe lumea cealaltă! Domnul dă un exemplu tulburător. Acest bogat era, cu siguranţă, un administrator necredincios. Deşi îl avea pe aproapele lui la uşă, totuşi folosea pentru sine, în lux şi egoism, ceea ce-i dăduse Dumnezeu să administreze pe pământ. Acelaşi eveniment survine însă şi pentru bogat şi pentru sărac: este moartea; mai devreme sau mai târziu, fiecare o întâlnim. Şi această relatare, făcută de Cel care nu poate să mintă, ne arată că istoria noastră nu se sfârşeşte doar pentru atât. Ea mai are încă un capitol încheiat, din care Domnul, întorcând o clipă pagina, ne îngăduie să citim câteva rânduri. Ce descoperim noi din acest dincolo, cu privire la care atâţia oameni se întreabă înfioraţi? Un loc de fericire şi un loc de chin! Atunci va fi imposibil să treci dintr-un loc în altul, prea târziu pentru a crede şi de asemenea prea târziu pentru a vesti evanghelia.
„Iată, acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2).
Mana Zilnica 