Mana Zilnica

Mana Zilnica

14 Iunie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel care merge plângând, purtând sămânța de semănat, se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-și snopii.

Și, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, spunând: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi”.

Psalmul 126.6; Luca 19.41,42


Acesta a fost un timp de suferință pentru Domnul nostru binecuvântat. Vreme de trei ani, El slujise cu credincioșie în mijlocul poporului Său iubit, Israel. Îi hrănise pe cei flămânzi, le dăduse vedere orbilor și îi vindecase pe toți cei care fuseseră aduși la El. Totuși, inimile lor au rămas împietrite și L-au lepădat. N-au vrut ca acest Om drept și minunat să domnească peste ei. Aceasta dovedește starea păcătoasă incurabilă a inimii omenești. Ieremia ne amintește că „inima este nespus de înșelătoare și fără nicio speranță de vindecare” (Ieremia 17.9).

Se ostenise Domnul în zadar? Cu siguranță că nu! El Se va întoarce cu cântec de bucurie, purtându-Și snopii. Aceasta va fi o zi de biruință pentru El și pentru toți cei ai căror ochi au fost deschiși prin harul Său. Domnul îngăduie ca cei ai Lui să treacă prin ape adânci, însă acest lucru nu va fi în zadar, fiindcă El este la lucru. El știe cât să încălzească cuptorul pentru a ne modela potrivit voii Sale. Cu cât durerea este mai profundă, cu atât binecuvântarea rezultată va fi mai mare.

În timpul de acum, Domnul dorește ca cei ai Lui să pătrundă în gândurile și în simțămintele Sale, să plângă și să fie cuprinși de o întristare evlavioasă. Oricine se mândrește cu o poziție corectă nu se află de fapt în ea. Numai Hristos îi poate susține pe aceia ai căror ochi sunt îndreptați doar asupra Lui. „Să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței” (Evrei 12.1,2).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri. Se naște ca o floare și este tăiat; fuge ca o umbră și piere.

Iov 14.1,2


Un singur ban de cheltuit!

Mama era la cumpărături cu fetița ei și i-a promis că îi va cumpăra câteva dulciuri. Ea s-a uitat cu atenție la vitrinele încărcate cu tot felul de bunătăți. Mai întâi și-a dorit un anumit fel de bomboane. Tocmai când vânzătorul era gata să se ducă după ele, ea și-a schimbat părerea și și-a dorit un alt sortiment. Mama, obosită și puțin enervată de nehotărârea fetiței, i-a spus: „Dragă, grăbește-te și ia o hotărâre!”. Dar fetița i-a răspuns: „Mamă, n-am decât un singur ban de cheltuit!”.

„Un singur ban de cheltuit!” Aceste cuvinte ne conduc la marele adevăr că avem o singură viață de trăit. Luminați de Cuvântul lui Dumnezeu, să fim înțelepți, folosind cu chibzuință acest unic bun – viața!

Pe bună dreptate, la începutul secolului al XIX-lea, un creștin spunea: „Trebuie să trec prin lumea aceasta o singură dată. Orice bunătate pe care aș putea-o arăta vreunei ființe omenești, acum trebuie să o fac și să nu o amân, pentru că nu voi mai trece pe calea aceasta”.

În dragostea Sa părintească față de o lume pierdută în păcate, Dumnezeu a oferit o cale de salvare în această viață. Această Cale este Fiul Său care Și-a jertfit viața pentru toți aceia care cred în El.

Citirea Bibliei: Geneza 44.1-17 · Psalmul 31.10-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU EXISTĂ SARCINI ÎNJOSITOARE – Fundația S.E.E.R. România

„Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31).


Psalmistul David a scris: „Eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutăţii!” (Psalmul 84:10). În acord cu aceste cuvinte, Joni Eareckson Tada a scris: „Elsie conduce un centru pentru tinerele care au renunțat la viața de prostituție și de traficante de droguri pe străzile Hollywood-ului. Ea merge pe străzi, propovăduiește Evanghelia și le conduce pe aceste fete la Hristos. Dacă aceste fete, proaspăt convertite, doresc să-și schimbe viețile și să se dedice unor noi responsabilități, ele au un loc în căminul lui Elsie. Pam este una dintre ele. Ea este o creștină cu spirit blând, dar are urme de lupte cu cuțitul pe trupul său și de ace de heroină. Brațele sale sunt pline de tatuaje. I-am simțit bucuria și profunda apreciere când a explicat care-i sunt atribuțiile: „Frec toaletele și băile. Asta e slujba mea și îmi place”! Această femeie tânără era atât de mulțumitoare că are unde să stea, că mediul ei este sigur și că poate să fie folositoare Împărăției lui Dumnezeu, încât o zi de slujire în căminul lui Elsie era mult mai bună decât o mie de zile trăite în goana sordidă după plăceri distrugătoare! Spiritul ei smerit față de îndatorirea sa și plăcerea pe care o simțea când curăța toaletele izvorau din conștientizarea rolului său în trupul lui Hristos. Puțini credincioși au un trecut ca al lui Pam, însă zilnic fiecare dintre noi ne suflecăm mânecile pentru a face treburi de slugă, ori sarcini domestice: schimbăm uleiul de la mașină, schimbăm cartușul de la imprimantă, schimbăm scutecele pruncilor sau ale celor vârstnici.” Așadar, care este atitudinea ta față de sarcinile înjositoare? Când „Îl slujești pe Domnul cu bucurie” (vezi Psalmul 100:2), găsești împlinire în fiecare dintre sarcinile de zi cu zi – pentru că îți aduci aminte pentru cine lucrezi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Luca 19:11-28


Această parabolă ne prezintă deopotrivă respingerea Domnului Isus ca Împărat (v. 14) şi responsabilitatea alor Săi în timpul absenţei Sale. În parabola talanţilor din Matei 25, fiecare rob primise o sumă diferită, după cum hotărâse stăpânul în suveranitatea lui, iar răsplata era aceeaşi. Aici, dimpotrivă, fiecărui rob îi este încredinţată câte o mină (monedă de argint), în timp ce răsplata este proporţională cu lucrarea. Fiecărui credincios, Dumnezeu îi dăruieşte aceeaşi mântuire, acelaşi Cuvânt, acelaşi Duh, fără a mai vorbi de variatele haruri împărţite la fiecare. Ca răspuns, nu toţi au aceeaşi râvnă să valorifice aceste daruri spre gloria Stăpânului lor absent, pentru că secretul slujirii este dragostea probată pentru Cel pe care-L slujim.

Cu cât este mai mare dragostea, cu atât mai mare este devotamentul.

Pentru că îşi ura stăpânul, considerându-l prea aspru şi prea nedrept, cel de-al treilea rob nu a lucrat pentru el. Acesta îi reprezintă pe toţi aşazişii creştini de la care Dumnezeu va lua ceea ce păreau să aibă (v. 26). Ce regretabil este însă când chiar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, primind darurile, refuză totuşi să slujească, lipsinduL pe Domnul şi, în final, pe ei înşişi de roadele de care s-ar fi putut bucura împreună cu El!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: