Mana Zilnica

22 Octombrie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.

Galateni 5.16

Câteodată suntem ca un om care încearcă să conducă o mașină fără benzină. La fel cum o mașină nu poate merge fără benzină, tot așa creștinul nu poate trăi pentru gloria lui Dumnezeu fără puterea Duhului Sfânt. Deci ce se întâmplă atunci când punem benzină în rezervor, adică atunci când umblăm prin Duhul (Galateni 5.16)?

În primul rând, începem să evităm purtarea carnală. Duhul lui Dumnezeu înlocuiește în mod gradat lucrările cărnii cu rodul Duhului (Galateni 5.22,23). Lucruri precum dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, blândețea, bunătatea, credincioșia și înfrânarea încep să caracterizeze atitudinea și acțiunile noastre.

În al doilea rând, începem să apreciem felul de viață pe care Dumnezeu îl intenționează pentru noi. Domnul Isus ne-a învățat cu claritate că nu trebuie să fim caracterizați de stres, de frustrare și de îngrijorare (Matei 6). Duhul lui Dumnezeu dorește să facă aceasta o realitate în viețile noastre prin faptul că le umple cu Hristos Însuși. El înlocuiește îngrijorarea cu pacea Sa, frustrarea cu bucuria Sa, starea de iritare cu dragostea Sa și starea de stres cu odihna Sa. Toate acestea vor avea un efect și asupra relațiilor noastre de familie, fiindcă viața de familie roditoare depinde de viața roditoare a fiecărui membru în parte.

În al treilea rând, învățăm să ne rugăm prin Duhul Sfânt (Iuda 20). Aceasta nu înseamnă să ne rugăm Duhului Sfânt, ci înseamnă că Duhul Sfânt care este în noi îndrumă și modelează rugăciunile noastre potrivit cu voia lui Dumnezeu. Ne putem ruga cu încredere, fiindcă Dumnezeu ne-a promis că, „dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și, dacă știm că ne ascultă orice cerem, știm că avem lucrurile pe care le-am cerut de la El” (1 Ioan 5.14,15).

G. Cutting

SĂMÂNȚA BUNĂ

Este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți.

1 Timotei 2.5,6

Dumnezeu există

La începutul anilor `60, o tânără rusoaică pe nume Irina era la școală în Odessa și se plictisea teribil. Iarăși era la ora de ateism și li se spunea că Dumnezeu nu există, că doar câțiva proști cred în El. Irina și-a spus: „Dacă așa este, atunci ar fi suficient dacă ni s-ar spune doar de două sau de trei ori acest lucru. Însă profesorii ne spun întruna și cu mare ură acest lucru. Atunci înseamnă că Dumnezeu există și că El este puternic”.

„Dacă Dumnezeu nu ar exista, atunci nu ar mai trebui să stau la aceste ore plictisitoare de propagandă ateistă”, se gândea Irina. Acest gând nu i-a dat pace și a început să se roage lui Dumnezeu. Ea nu-L cunoștea, dar Îl căuta. Spera să găsească ajutor din cărțile marilor scriitori ruși. Dar nici așa nu s-a putut apropia de Dumnezeu. Apoi a ajuns în posesia cărții disprețuite: cineva i-a dăruit o Biblie. Prin ea L-a cunoscut pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a devenit și pentru ea calea spre Dumnezeu.

Dumnezeu există și El nu Se ascunde de noi. Cu toate că noi I-am întors spatele și am trăit fără El, Dumnezeu ni S-a descoperit. Recunoaștem măreția lui Dumnezeu, dragostea Sa veșnică și sfințenia Lui în Fiul Său, Isus Hristos, în viața Lui plină de curăție și de dragoste, în jertfa Lui de ispășire la cruce și în învierea Sa. Hristos este Mijlocitorul pe care Dumnezeu L-a trimis și care vrea să ne conducă în părtășie cu Dumnezeul cel viu.

Trebuie să ne îndreptăm cu inimă sinceră către Domnul Isus în rugăciune și să ne cerem iertare pentru toate greșelile – știute și neștiute – și să credem că sângele Lui le poate șterge pe deplin.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 17.19-41 · 1 Ioan 4.1-6

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OBSTACOLE ÎN CALEA RĂSPUNSULUI LA RUGĂCIUNE (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă… rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da” (Ioan 15:7)

Al patrulea obstacol în calea răspunsului la rugăciune este rugăciunea nebiblică.

Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” Cei care trăiesc după principiile Cuvântului lui Dumnezeu nu se roagă să câștige la loterie, sau ca echipa favorită să câștige campionatul… Ei știu că acestea sunt rugăciuni pe care Dumnezeu nu le va băga în seamă. Când te rogi, cererea ta trebuie să fie în armonie cu voia Sa. După ce a condus copiii lui Israel prin pustie, timp de patruzeci de ani, era firesc ca Moise să-și dorească să intre în Țara promisă și să sărbătorească victoria cu ei… „să treacă, şi să vadă ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!” (Deuteronomul 3:25). Însă în ciuda rugăciunilor sale, lucrul acesta nu s-a întâmplat, pentru că s-a împotrivit poruncii lui Dumnezeu și nu L-a sfințit pe Domnul înaintea poporului (cf Numeri 27:14). Din acest motiv „Domnul S-a mâniat… şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: „Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit, şi priveşte-o doar cu ochii; căci nu vei trece Iordanul acesta.” (Deuteronomul 3:26-27)

Rugăciunea nu este un soi de talisman, o amuletă norocoasă, o formulă religioasă pe care o repeți pentru a obține rezultatele dorite. Când rugăciunile sunt în acord cu Scripturile și în armonie cu voia lui Dumnezeu, atunci El va da un răspuns. Poate acest adevăr nu este plăcut sau popular pentru generația de astăzi, obișnuită „să se simtă bine” și dorindu-și toate beneficiile Împărăției lui Dumnezeu, dar în propriii lor termeni. Așadar, dacă dorești cu adevărat să primești răspunsuri la rugăciunile tale – roagă-te rugăciuni biblice!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ieremia 38:14-28

Sărmanul Zedechia! Chinuit de griji şi de nesiguranţă, îl cheamă din nou în secret pe Ieremia. Acesta îl îndeamnă să meargă „de bunăvoie” la căpeteniile caldeenilor şi să se predea. De asemenea, îl previne cu privire la ceea ce avea să i se întâmple dacă nu s–ar fi supus: era în primejdie să i se afunde picioarele „în noroi” (v. 22). Cu siguranţă, profetul spunea acestea gândindu–se şi la recenta lui experienţă, dar ce mare diferenţă era între cei doi!

Deşi cunoştea bine care era voia lui Dumnezeu, Zedechia nu avea puterea s–o împlinească, pentru că era stăpânit de teama de oameni: teama de caldeeni, teama de căpetenii (v. 5 şi v. 25), teama de evreii deja strămutaţi (v. 19; vezi Proverbe 29.25). Numai adevărata teamă, cea faţă de Dumnezeu, părea să lipsească din gândurile sale. În adevăr, ce mare contrast se aşterne între teama lui Zedechia şi siguranţa pe care credinţa i–o dădea lui Ieremia! Întrevederea lor ne poartă cu gândul înspre scena din Fapte 26, în care îl vedem pe întemniţatul Pavel înfăţişându–se înaintea împăratului Agripa şi vorbindu-i „cu îndrăzneală” (v. 26), încheind cu cuvintele: „Să dea Dumnezeu … în orice fel, să deveniţi aşa cum sunt eu, în afară de aceste lanţuri” (v. 29). Să ni se dea şi nouă harul de a fi ca Pavel şi ca Ieremia, întotdeauna plini de curaj înaintea oamenilor, pentru că Domnul este cu noi (Evrei 13.6)!