21 Octombrie 2021
Nu-Ți ascunde fața de mine, nu îndepărta cu mânie pe slujitorul Tău. Tu ai fost ajutorul meu; nu mă lăsa, nici nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
Psalmul 27.9
Dumnezeul mântuirii mele (3)
Acesta este un alt psalm în care îl vedem din nou pe David trecând prin împrejurări grele. Vrăjmașii încercau să-i facă rău, însă el experimentase ajutorul Domnului în trecut și acum își punea încrederea în El în vederea dificultăților din viitor. Este încurajator să vedem încrederea neclintită a lui David în Dumnezeul său. Să auzim cuvintele lui: „Domnul este lumina mea și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este tăria vieții mele: de cine să-mi fie frică?” (Psalmul 27.1). David aducea toate nevoile sale la cunoștința Domnului, prin rugăciune: „Ascultă, Doamne; cu glasul meu strig: îndură-Te de mine și răspunde-mi” (versetul 7). El experimenta astfel ceva din pacea lui Dumnezeu „care întrece orice cunoștință” (Filipeni 4.7). Rezultatul era o nouă ocazie de a-L lăuda pe Dumnezeul mântuirii sale: „Voi aduce în cortul Său jertfe în strigăte de bucurie; voi cânta și voi cânta psalmi Domnului” (versetul 6).
Având cunoașterea oferită de Noul Testament, putem să ne alăturăm încrederii manifestate de David în Dumnezeul mântuirii noastre, folosind cuvintele apostolului Pavel din Romani 8: „Cine va aduce acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptățește. Cine este cel care condamnă? Hristos este Cel care a murit și, mai mult, a și fost înviat, Cel care și este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care și mijlocește pentru noi. Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuție, sau foamete, sau lipsă de îmbrăcăminte, sau primejdie sau sabie? … Dar, în toate acestea, suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit” (versetele 33-37). Având un astfel de Dumnezeu, putem cu siguranță să urmăm sfatul lui David: „Așteaptă-L pe Domnul; întărește-te și să ți se încurajeze inima: da, așteaptă-L pe Domnul” (Psalmul 27.14).
M. Vogelsang
O cunoștință atât de minunată este prea înaltă ca s-o pot atinge.
Psalmul 139.6
În China a primit răspunsul lui Dumnezeu
Gladys Aylward (1902-1970) a pornit pe data de 15 octombrie 1932, chiar cu câteva zile înainte să împlinească 30 de ani, din Anglia spre China de Nord, trecând prin Olanda, Rusia și Japonia. Călătoria până în China s-a dovedit plină de peripeții, nu toate ușoare. În Rusia, de pildă, autoritățile au încercat s-o forțeze să rămână, pentru că voiau s-o ducă la muncă într-o fabrică – asta pentru că nu au citit bine „misionară” pe pașaport și au crezut că are legătură cu „mașinărie”!
Când a ajuns în China, o misionară a sfătuit-o să poarte haine chinezești, deoarece chinezii sunt sceptici și dușmănoși față de străini. Când misionara a văzut-o îmbrăcată cu haine chinezești, a spus surprinsă: „Tu arăți în această fustă exact ca o chinezoaică! Părul tău este neted și negru și ești mică de statură exact ca chinezoaicele. Uită-te în oglindă!”.
Gladys s-a uitat îndelung. După un răstimp s-a întors spre misionară și i-a spus mișcată: „Acum înțeleg. Fetiță fiind, m-au supărat două lucruri. În primul rând, părul meu. Niciodată nu am considerat ceva mai îngrozitor. Am încercat totul, dar el a rămas neted și negru. În al doilea rând, toți din familia mea erau înalți și bine făcuți, numai eu eram mică de statură. Odinioară mă gândeam adesea: «Este nedrept. Nu voi fi niciodată frumoasă!». Acum înțeleg de ce am rămas așa de mică. Dumnezeu a rezolvat totul în mod desăvârșit și a stabilit totul dinainte în înțelepciunea Sa”.
Abia după 20 de ani și tocmai acolo, departe, în China, Gladys a primit răspuns la întrebarea de ce Dumnezeu a făcut-o exact așa și nu altfel. Poate că Dumnezeu permite și în viața noastră o problemă pe care nu o putem înțelege! Atunci, probabil, încă nu am ajuns în „china” noastră și de aceea nu am primit încă un răspuns!
Citirea Bibliei: 2 Împărați 17.1-18 · 1 Ioan 3.16-24
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
OBSTACOLE ÎN CALEA RĂSPUNSULUI LA RUGĂCIUNE (3) – Fundația S.E.E.R. România
„Preaiubiților dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu” (1 Ioan 3:21)
Un alt obstacol în calea răspunsului la rugăciune (pe lângă demoni și egoism) este păcatul nemărturisit. După ce au cucerit Ierihonul, cea mai puternică cetate din Țara promisă, israeliții au fost învinși de o mână de soldați într-un sătuc numit Ai. Iosua a fost devastat! „Și-a sfâșiat hainele, şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului” (Iosua 7:6).
Fii atent la rugăciunea lui: „Toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura, şi ne vor şterge numele de pe pământ. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?” (Iosua 7:9). Ce i-a răspuns Dumnezeu? S-ar putea să fii surprins. „Domnul i-a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit…” (Iosua 7:10-11).
Ce se întâmplase? Acan, un soldat din Israel, furase o parte din prada de război care îi aparținea lui Dumnezeu. Ierihonul era prima cetate cucerită din Țara promisă, și Dumnezeu spusese că „primele roade” din tot ce avem trebuie să I le dăm Lui (vezi Proverbele 3:9). Prada din următoarele nouă lupte aparținea poporului, dar prada Ierihonului Îi aparținea lui Dumnezeu! „Tot argintul, tot aurul, toate lucrurile de aramă și de fier, să fie închinate Domnului…” (vezi Iosua 6:19)
Există o vreme pentru rugăciune, și o vreme ca să te oprești din rugăciune și să te ocupi de păcatul din viața ta. Nu te poți ruga: „Doamne, ce dorești Tu să fac?”, când tu știi deja ce trebuie să faci, dar nu ești dispus s-o faci! Îți vorbește Dumnezeu prin meditația de azi? Nu uita: (cf. 1 Ioan 3:21-22) „Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui”.
Poți spune Amin?
de Jean Koechlin
Ieremia 38:1-13
Căpeteniile, exasperate, se ridică împotriva lui Ieremia, acuzându-l că a ţinut discursuri exagerate, menite să slăbească rezistenţa morală a poporului, şi obţin de la împărat aprobarea de care au nevoie pentru a-l arunca într‑o groapă unde îşi propuseseră să–l lase să moară. Ce cumplită este mizeria omului lui Dumnezeu în această fântână murdară şi mocirloasă! El însă Îl cheamă pe Domnul şi primeşte acest răspuns preţios: „nu te teme” (citiţi Plângeri 3.52–57). Scăparea este pregătită. Dumnezeu Se îngrijise de instrumentul pentru aceasta: cineva care nu făcea parte din popor, un slujitor negru de la palat, pe nume Ebed–Melec (el ne face să ne gândim la tânărul de care S–a folosit Dumnezeu pentru a–l salva pe Pavel: Fapte 23.16). Cum Zedechia era influenţabil şi spre bine şi spre rău, el se lasă înduplecat, iar acum asistăm la operaţiunea dificilă de a–l scoate pe Ieremia din groapa cea întunecoasă, faptă care scoate în evidenţă devotamentul lui Ebed–Melec.
Acuzat pe nedrept, bătut şi aruncat în groapă, Ieremia este în special aici o imagine a Domnului Isus. Sfârşitul v. 6 ne poartă cu gândul la Psalmul 69.2: „Mă afund în noroi adânc şi nu este loc de pus piciorul…” „imagine a suferinţelor şi a morţii Domnului Hristos”, în timp ce v. 13 poate fi asemănat cu începutul Psalmul 40, privind învierea Lui: „M–a scos din groapa pieirii, din noroiul mocirlei…”.
Mana Zilnica 