20 Octombrie 2021
Și Israel era foarte sărăcit din cauza lui Madian; și fiii lui Israel au strigat către Domnul.
Judecători 6.6
Cât de mișcătoare este această întâmplare din istoria lui Israel! Oricine altcineva, în afară de Dumnezeu, ar fi refuzat să asculte un astfel de strigăt venit de la un asemenea popor. Nu păcătuiseră ei de atâtea ori? Nu fuseseră de atâtea ori pedepsiți? Nu strigaseră apoi de atâtea ori? Păcătuiau, sufereau, strigau, după care erau eliberați; iar această succesiune de lucruri se repeta mereu. Doar Dumnezeu putea avea răbdare și putea arăta îndurare unui astfel de popor. Căci dacă strigau sub apăsarea necazurilor trimise de El asupra lor, din cauza păcatelor lor, tot El era Cel care răspundea, fiind cuprins de milă față de ei.
Remarcați felul de a lucra al lui Dumnezeu în cazul de față! El a trimis mai întâi un profet, apoi un înger (versetele 7-11); primul, cu rolul de a aduce înaintea conștiinței lor păcatul comis, iar al doilea, pentru a le ridica un eliberator. Dumnezeu dorește să-i scoată pe cei ai Săi de sub consecințele nenorocite ale păcatului lor, însă vrea mai întâi ca păcatul să fie recunoscut.
Prin urmare, Ghedeon știa prin experiență care era starea poporului. Starea lui, la o scară mai mică, era cea a poporului. El bătea grâul în teasc, de teama madianiților. Datoria obișnuită a unui israelit nu putea fi îndeplinită fără teama de acei vrăjmași puternici și numeroși, însă Îngerul Domnului i S-a arătat și i-a zis: „Domnul este cu tine, războinic viteaz!” (versetul 12). Cuvintele Domnului aduc cu ele putere. Câtă încurajare pentru Ghedeon! Sărmanul om se ascundea în spatele teascului! Însă pe unul ca acesta l-a ales Dumnezeu pentru a sfărâma jugul lui Madian. Ce har din partea Lui!
W. Kelly
Din locașul Lui cel statornicit, El privește pe toți locuitorii pământului. El le întocmește inima la toți și ia aminte la toate faptele lor.
Psalmul 33.14,15
El le întocmește tuturor inima
Inima noastră bate permanent și alimentează corpul nostru cu sânge. Sângele transportă la toate organele oxigenul și toate celelalte substanțe necesare vieții. Pe calea de întoarcere, sângele preia dioxidul de carbon și reziduurile și le duce acolo unde trebuie. Inima unui om are doar mărimea pumnului său și pompează cinci litri de sânge pe minut. Deci aceasta înseamnă că pompează opt sute de litri de sânge pe zi. Cantitatea de sânge care circulă prin inimă în decurs de o oră ar putea umple trei căzi de baie. În decursul vieții unui om de șaptezeci de ani, cantitatea de sânge cursă prin inimă ar putea umple cel puțin cincizeci și cinci de piscine olimpice.
Versetul de astăzi ne spune că inima care funcționează perfect nu este un produs al hazardului, așa cum susține teoria evoluționismului, ci este o operă ingenioasă a Creatorului. El a creat inima.
Fără o inimă funcțională, niciun om nu poate trăi. O inimă sănătoasă înseamnă viață. Dumnezeu este Dăruitorul vieții și El permite ca inima noastră să bată, ca sângele nostru să circule. De obicei nu simțim bătăile inimii și uităm foarte repede că în pieptul nostru se petrece ceva ce este foarte necesar vieții noastre. Considerăm acest lucru ca de la sine înțeles. Doar când inima este bolnavă, recunoaștem valoarea acesteia.
Când simțim inima noastră bătând mai puternic din cauza unui efort fizic sau a unei supărări sau datorită faptului că suntem cuprinși de o mare iubire, să ne amintim că Dumnezeu este Cel care ne-a făcut darul de nespus al vieții. Lui să-I fim recunoscători că ne-a creat într-un mod așa de minunat!
Citirea Bibliei: 2 Împărați 16.1-20 · 1 Ioan 3.7-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
OBSTACOLE ÎN CALEA RĂSPUNSULUI LA RUGĂCIUNE (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Cereți și nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (Iacov 4:3)
Pe lângă duhurile răutății, un alt obstacol în calea răspunsului la rugăciune este egoismul. Ați sesizat că în rugăciunea „Tatăl nostru” nu găsim cuvintele „eu, mie, al meu, pe mine”? În schimb, găsim: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi… ne iartă nouă greșelile noastre… și ne izbăvește de cel rău.” (vezi Matei 6:11-13) Înțelegi ideea? Cel ce se roagă: „Doamne, binecuvântează-mă pe mine, pe soția mea și pe copiii mei!” (cu alte cuvinte: doar pe noi patru și pe nimeni altcineva), eu nu cred că va primi un răspuns favorabil din cer.
Domnul Isus a spus: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24). Dar Scriptura nu este un cec în alb; răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile egoiste va fi întotdeauna NU. Iacov scrie: „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov 4:3) S-ar putea să spui: „Dar Psalmul 37:4 spune că dacă îmi găsesc plăcerea în Domnul, El îmi va da tot ce-mi dorește inima!” Da, însă dorințele tale trebuie să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam pentru ca el să devină o binecuvântare pentru alții (vezi Geneza 12:2-3).
Dumnezeu știe ce îți dorești, și știe și de ce îți dorești lucrul acela. E numai pentru confortul și plăcerea proprie, sau și pentru a împlini planul lui Dumnezeu? Numai după ce ai răspuns la această întrebare în mod onest, te poți ruga cu încredere. Când cauți numai propriile interese, o singură persoană lucrează pentru tine – tu! Dar când scopul tău este să-i binecuvântezi pe alții, Dumnezeu lucrează și răspunde la rugăciunea ta așa cum nici nu-ți imaginai că este posibil. Încearcă, și convinge-te!
de Jean Koechlin
Ieremia 37:1-21
Capitolul 37 ne readuce în vremea lui Zedechia. Mai bine intenţionat, dar cu mult mai slab decât predecesorul său, acest împărat rămâne la fel de surd la toate cuvintele Domnului. Aceasta însă nu îl împiedică (ca în cap. 21) să-l consulte pe Ieremia şi să ceară mijlocirea lui. Prea adesea suntem înclinaţi mai degrabă să aducem cereri Domnului, în loc să ascultăm ceea ce El doreşte să ne spună, dar, dacă dorim ca El să răspundă la rugăciunile noastre, pentru aceasta trebuie să începem prin a-L asculta! (Ioan 15.7).
Pentru moment, evenimentele păreau să infirme cele vestite de profet. În loc să ia Ierusalimul, caldeenii, ameninţaţi de armata egipteană, ridică asediul şi pleacă. Cetatea părea salvată, dar Domnul îi aminteşte lui Ieremia că aceasta era doar o situaţie provizorie. Profetul doreşte să profite de situaţie pentru a părăsi cetatea condamnată, dar este recunoscut şi adus înaintea căpeteniilor sub acuzaţie de trădare. Pe vremea lui Ioiachim, căpeteniile păreau mai bine intenţionate decât împăratul (cap. 36.19); sub Zedechia a fost însă invers: în timp ce căpeteniile l-au bătut şi l-au întemniţat pe Ieremia, împăratul se îngrijeşte să aibă o întâlnire secretă cu el şi apoi îi uşurează condiţiile captivităţii sale.
Mana Zilnica 