19 Octombrie 2021
Să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul.
1 Corinteni 7.39
Creștinului i se poruncește să nu se înjuge la un jug nepotrivit cu cel necredincios (2 Corinteni 6.14); în consecință, căsătoria unui creștin adevărat cu unul care nu este creștin adevărat nu poate fi în niciun fel o legătură creată de Dumnezeu. (Faptul că, în harul Său suveran, Dumnezeu poate interveni și-l poate mântui pe cel necredincios, dăruind binecuvântarea, este un lucru de excepție, care nu schimbă cu nimic principiul rânduit de Dumnezeu.) În privința căsătoriei „în Domnul” (1 Corinteni 7.39) este necesară recunoașterea domniei și a autorității Lui în acest pas solemn (vedeți Luca 6.46); aceasta înseamnă să te căsătorești cu unul pe care Domnul l-a ales pentru tine. Trebuie să ne reamintim că simplul fapt că două persoane sunt creștine nu reprezintă dovada că este voia Domnului să se căsătorească.
Poate că cititorul este uimit și analizează aceste lucruri întrebându-se: «Cum pot cunoaște care este persoana pe care Domnul a ales-o pentru mine?». Cunoașterea voii lui Dumnezeu în acest pas solemn este aceeași ca în oricare alt lucru, fie mic, fie mare. Ea ne este descoperită prin rugăciune și prin așteptare, în liniștea comuniunii cu Domnul, căutând fața Lui și cercetând Cuvântul Lui. Însă primul și cel mai important pas este să nu ai o voie proprie asupra acestui subiect. Când voia noastră este inactivă, Dumnezeu este liber să ne arate voia Lui, „care este bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12.2), iar noi suntem invitați să probăm această realitate. Doar așa putem vedea călăuzirea Sa cu ochiul Său îndreptat asupra noastră și putem să-I auzim glasul care ne comunică gândul Său. Astfel putem gusta aceeași experiență fericită a slujitorului lui Avraam, care a fost trimis să aducă o mireasă pentru Isaac: „Domnul m-a condus pe drum” (Geneza 24.27). „Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările” (Proverbe 3.6).
R. K. Campbell
A uitat oare Dumnezeu să aibă milă? Și-a închis El oare îndurările în mânie?
Psalmul 77.9
Dumnezeu rămâne Dumnezeu!
Oamenii trec uneori prin situații care îi afectează puternic. Viața lor este împovărată foarte mult și nu mai văd nicio cale de ieșire. Ei sunt dezamăgiți de viață, pentru că au fost mult timp bolnavi, sau au parte de dureri mari, sau nu mai văd nicio speranță de însănătoșire. Au încercat tot felul de remedii și chiar s-au rugat lui Dumnezeu, sperând că situația se va schimba în curând. Dar totul pare să fie în zadar!
Un om care trece prin experiențe amare este dezamăgit de Dumnezeu și se îndoiește de bunătatea Sa. Dar totuși Dumnezeu rămâne Dumnezeu, chiar dacă cineva se îndoiește de El sau Îl respinge. Existența lui Dumnezeu și El Însuși nu depind de ceea ce gândim sau simțim noi, de ceea ce experimentăm sau de ceea ce facem noi. Dumnezeu este Dumnezeu, indiferent dacă El ne ia durerile sau le permite în viața noastră.
S-ar putea ca El să nu ne ia toată durerea, dar El ne poartă prin durere. El nu împlinește toate rugăciunile noastre, dar El aude întotdeauna rugăciunile noastre și este aproape de noi. Dumnezeu este plin de har și de îndurare; cine se predă în mâinile Sale va găsi pace. Părerea noastră despre Dumnezeu este cea care trebuie să se schimbe. În Psalmul 73.28, Asaf, când s-a gândit de ce altora le mergea mai bine ca lui, a ajuns la următoarea concluzie: „Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu. În Stăpânul Domnul mi-am pus încrederea, ca să istorisesc toate lucrările Tale”.
Cel care Îl are pe Domnul Isus ca Mântuitor are un ajutor în orice situație din viață, oricât de grea ar fi. El nu este singur, se poate încrede în Domnul său. Ce minunat!
Citirea Bibliei: 2 Împărați 15.23-38 · 1 Ioan 3.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
OBSTACOLE ÎN CALEA RĂSPUNSULUI LA RUGĂCIUNE (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde…” (Ieremia 33:3)
Astăzi și în următoarele zile vom identifica motive din cauza cărora rugăciunile noastre nu primesc răspuns. Astăzi vom vorbi despre împotrivirea față de rugăciune a îngerilor căzuți (demonii). Da, există o luptă spirituală pe tărâmul ceresc, și Satan încearcă să oprească rugăciunile noastre; Daniel s-a rugat și nu a primit niciun răspuns, timp de trei săptămâni… știți de ce? Pentru că răspunsul era blocat în lumea spirituală de o forță a răului, „căpetenia împărăției Persiei” (vezi Daniel 10:13). Așa că Dumnezeu l-a trimis pe Mihail, unul dintre arhangheli, să se lupte cu el. După douăzeci și una de zile, lupta s-a încheiat și Daniel și-a primit răspunsul.
Apostolul Pavel spune: „căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). Dar cât de puternic este diavolul? Suficient de puternic ca să te amăgească (vezi 2 Corinteni 4:4). Suficient de puternic să aducă boala (vezi Iov 2:7). Suficient de puternic să-i pârască pe cei neprihăniți (vezi Zaharia 3:1). Suficient de puternic să te devoreze (vezi 1 Petru 5:8). „Dar ce pot să fac pentru a-l înfrânge?” întrebi tu.
Apostolul Pavel ne dă răspunsul: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune…” (Efeseni 6:18) Hristosul care locuiește în tine este mai puternic decât dușmanul cu care ai de-a face. Domnul Isus a zis: „Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost. Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea.” (Luca 11:21-22) Satan este puternic, însă Dumnezeu este Atot-puternic. Biblia spune: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor.” (Apocalipsa 12:10-11) Nu-i așa că te bucuri când știi că ești păzit de puterea lui Dumnezeu?
de Jean Koechlin
Ieremia 36:16-32
Încă o dată Domnul Se adresează slujitorului Său aflat în închisoare, pentru că din nou are revelaţii preţioase pe care să i le facă, invitându-l totodată să se roage pentru a le obţine (v. 3; Amos 3.7). Dumnezeu este întotdeauna dispus să ne înveţe lucruri mari şi ascunse, pe care nu le cunoaştem, dar mai întâi ne invită să I le cerem.
Ieremia urmează să audă vorbindu-i-se despre subiectul cel mai scump inimii lui: restaurarea poporului, după dezastrul ce se va abate asupra lui. În unele regiuni, în care pământul este arid, există sate întregi părăsite, ca urmare a depopulării zonelor rurale. Cu greu găseşti privelişti mai lugubre … Cu cât mai sinistră trebuie să fi fost dezolarea unei cetăţi precum Ierusalimul, devastat şi ars după exilul locuitorilor ei! (v. 10; vezi Neemia 2.13,14). Promisiunile lui Dumnezeu sunt însă categorice: bucuria şi viaţa vor umple din nou oraşul. Acestuia i se va da un nume nou: „Domnul, Dreptatea noastră” (v. 16), care ne aminteşte că nimeni nu va intra în cetatea cerească pe temeiul propriei lui dreptăţi. Totul se va baza acolo pe dreptatea lui Hristos. De asemeni, cele două familii prin care erau asigurate relaţiile poporului cu Dumnezeu, cea a împăraţilor şi cea a preoţilor, vor avea din nou reprezentanţi (v. 17,18).
Mana Zilnica 