18 Octombrie 2021
Te voi lăuda că m-ai făcut într-un mod uimitor și admirabil.
Psalmul 139.14
De ce mă aflu aici? Care este scopul vieții mele? Astfel de întrebări sunt puse adesea astăzi. Oamenii tânjesc după răspunsuri. În disperarea lor, ei se îndreaptă către tot felul de lucruri, căutând un scop pentru viața lor. Noi, creștinii, știm că Biblia oferă aceste răspunsuri.
Pe când eram în pântecele mamei noastre am fost formați într-un mod uimitor și admirabil. Geneza 1.27 ne spune că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, iar Isaia ne spune că am fost creați pentru gloria lui Dumnezeu. În Apocalipsa 4.11 citim despre un alt motiv pentru care ne-am născut: „Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești gloria și onoarea și puterea, pentru că Tu ești Acela care ai creat toate și datorită voii Tale ele erau și au fost create!”. Am fost deci creați pentru voia și pentru plăcerea Lui. Punând împreună aceste versete, vedem cât de important este să cunoaștem că am fost creați după chipul Său, pentru gloria Sa și pentru plăcerea Sa.
Ce s-a întâmplat după actul creației? Păcatul a intrat în lume prin neascultarea unui singur om, iar moartea a venit peste toți oamenii. Acesta este motivul pentru care oamenii astăzi au pierdut din vedere semnificația vieții. Suntem aici pentru a aduce glorie și plăcere inimii lui Dumnezeu, care este un Dumnezeu al dragostei și care nu dorește ca cineva să fie lăsat într-o stare nenorocită și lipsită de speranță. El a oferit un remediu care aduce speranță și ajutor unei lumi aflate în suferință.
Pe când eram noi încă fără putere, Hristos a murit pentru cei nelegiuiți, iar prin aceasta, Dumnezeu Și-a dovedit dragostea față de noi. El dorește ca fiecare dintre noi să fim lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune. Dumnezeu dorește să înțelegem de ce am fost creați și să trăim cu scopul de a aduce satisfacție inimii Lui.
T. Hadley, Sr.
Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.
Matei 4.4
Citiți Biblia?
„Care sunt hobby-urile tale?”, a fost prima întrebare pe care i-a pus-o lui Toma colegul său de muncă. „Să merg cu bicicleta, să joc fotbal și să citesc”, a răspuns el. Curios, colegul de muncă a întrebat: „Ce? Îți place să citești? Ce citești?”. Toma a răspuns: „Cel mai mult citesc Biblia”. Un scurt moment a domnit liniștea, apoi colegul de muncă a întrebat speriat: „Ce? Citești Biblia? N-am mai întâlnit pe nimeni care să citească Biblia”. Cu alte cuvinte: „Nimeni nu mai citește așa ceva astăzi. Biblia este o carte pentru oameni bătrâni și bolnavi, demodată și plictisitoare”.
Ce trist este că sunt tot mai puțini oameni care citesc Biblia! Totuși, Biblia este cartea care a modelat societatea. Este cartea cea mai răspândită. Ea nu a trebuit să fie rescrisă sau modificată și a rezistat încercărilor nenumărate de a fi înlăturată. Ea oferă zilnic miilor de oameni care o citesc curaj și bucurie, chiar și în vremuri grele, pentru că Însuși Dumnezeu le vorbește prin Biblie. El le arată în ea cum gândește El despre ei și cum este El. Cine citește cu sinceritate Biblia, acela Îl va cunoaște personal pe Dumnezeu. Fiecare pagină este un mesaj pentru oameni.
Dumnezeu vă trimite mereu mesaje. Le-ați citit? I-ați dat un răspuns?
Oamenii mari ai acestei lumi au citit Biblia și au putut afirma:
„Am spus și o voi mai spune: studierea atentă a Bibliei te va transforma într-un cetățean mai bun, un tată mai bun, un soț mai bun” – Thomas Jefferson, al treilea președinte al Americii.
„Prima și probabil singura carte care merită să fie studiată de toți este Biblia. Vorbesc în cunoștință de cauză: Studiați Scripturile!” – John Quincy Adams, al șaselea președinte al Americii.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 15.1-22 · 1 Ioan 2.20-29
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LASĂ TOTUL ÎN MÂNA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului…” (Psalmul 55:22)
Ești împovărat cu privire la cineva drag ție? Eforturile tale de a-l ajuta nu au dat rezultate? Renunță, și lasă-L pe Dumnezeu să lucreze! Când renunți, nu înseamnă că încetezi să-l mai iubești… ci doar că tu nu mai poți face nimic pentru el. Renunțarea nu înseamnă neapărat excludere, ci să înțelegi că nu tu ai cauzat problema, că nu o poți rezolva și că nu o poți controla. Înseamnă să-l lași să învețe din consecințe. Să recunoști că de data aceasta rezultatul nu depinde de tine. Nu înseamnă să dai vina pe acea persoană sau să încerci s-o schimbi; ci să ai înțelepciunea să recunoști că te poți schimba doar pe tine. Înseamnă să-ți pese fără să dădăcești. Înseamnă să-l susții, fără să încerci să-l îndrepți… și în loc să-l judeci, să-l lași să fie o ființă umană.
Renunțarea înseamnă: în loc să-ți faci drum spre miezul problemei și să încerci să controlezi toate rezultatele posibile, să îi lași pe ceilalți să-și determine propriile rezultate. În loc să insiști și să fii exagerat de protectiv, să îi lași să se confrunte cu realitatea. Renunțare înseamnă să accepți, nu să respingi. Și, decât să-l bați la cap, să-l cerți și să-l mustri, mai bine ocupă-te de propriile tale defecte! În loc să încerci să schimbi totul după propriile tale dorințe, mai bine ia fiecare zi așa cum vine și prețuiește fiecare clipă. În loc să critici și să stabilești reguli, mai bine concentrează-te asupra scopului pentru care te-a chemat Dumnezeu. Înseamnă să nu privești înspre trecut cu regret, ci să te concentrezi asupra creșterii și trăirii pentru viitor. Renunțarea înseamnă să-ți fie teamă mai puțin, și să iubești mai mult. Cuvântul pentru tine astăzi este aceasta: renunță… și lasă totul în mâna lui Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Ieremia 36:1-15
L-am cunoscut deja pe Baruc, secretarul şi prietenul credincios al lui Ieremia (cap. 32.12). Numele lui înseamnă „binecuvântat„. Deşi provenea dintr-o familie nobiliară – fratele lui, Seraia, „era mai-mare peste locul de odihnă al împăratului„ (lit. „prinţ al odihnei„; cap. 51.59) – el alesese mai degrabă tovărăşia profetului întemniţat, urât şi dispreţuit, în locul celei a prinţilor, la care avea drept prin naştere. El ne face să ne gândim la Onisifor, fratele devotat care l-a vizitat pe Pavel în închisoarea din Roma, cu privire la care apostolul avea să-i scrie lui Timotei: „deseori m-a înviorat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu şi tu ştii mai bine decât alţii cât de mult a slujit el în Efes” (2 Timotei 1.16-18).
Baruc a fost şi el întotdeauna gata să slujească, cu toate riscurile pe care le implica aceasta. Să admirăm şi noi „şi totodată să dorim să avem” acest zel minunat al dragostei, deopotrivă pentru Dumnezeu, pentru slujitorul Lui, cât şi pentru poporul Lui. Aici este vorba de a scrie, după dictarea întemniţatului Ieremia, înseşi cuvintele lui Dumnezeu (comp. cu Romani 16.22), apoi de a le citi, în ziua de post, în auzul întregului Iuda. Un ascultător numit Mica, deosebit de atent, s-a grăbit să le înştiinţeze pe căpetenii, iar acestea l-au convocat pe Baruc pentru a le oferi şi lor o audiţie specială a conţinutului acelui sul.
Mana Zilnica 