3 Octombrie 2021
A purtat El Însuși păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui răni ați fost vindecați.
1 Petru 2.24
Domnul Isus a suferit mult din cauza cruzimii oamenilor, însă acest verset vorbește despre o suferință infinit mai mare, pe care a îndurat-o atunci când a fost părăsit de Dumnezeu. Deși a simțit adânc suferințele fizice din partea oamenilor, acele suferințe nu pot fi comparate cu suferința îndurată atunci când a fost judecat de Dumnezeu pentru păcatele noastre. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, iar aceasta n-a fost doar o suferință fizică, ci una pe care a simțit-o în adâncul sufletului Său. În Isaia 53.10 citim: „După ce Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină”. Sufletul este centrul emoțional al ființei, așa cum arată cuvintele Domnului în Ghetsimani: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare până la moarte” (Matei 26.38). În adâncimile sufletului Său, El a simțit suferința supremă a părăsirii de către Dumnezeu, iar aceasta era singura cale prin care noi puteam fi eliberați de vina noastră. Ce dragoste de nemăsurat a umplut inima Lui!
Avem apoi aceste cuvinte: „Prin ale cărui răni ați fost vindecați”. Aceste răni nu sunt cele provocate de biciul romanilor, ci aici avem o imagine simbolică a unor răni cu mult mai dureroase – acelea provocate de un Dumnezeu perfect sfânt, ca singur mijloc de vindecare a noastră de corupția păcatului.
Având un Mântuitor atât de minunat, inimile noastre trebuie să fie pline de adorare și de dorința de a trăi pentru El, de a nu ne plăcea nouă înșine, ci de a-I fi plăcuți Lui. „Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20).
L. M. Grant
Slujitorii au răspuns: Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta.
Ioan 7.46
Puterea cuvântului
Cei care urmau să-L prindă pe Isus s-au întors cu mâna goală și au spus tulburați: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta!”. „Ei erau uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Lui era cu autoritate” (Luca 4.32). Cuvântul Său poruncea și crea. La cuvântul Său, apa a devenit vin, vântul s-a liniștit, morții au înviat. Nimeni nu rămânea nepăsător când auzea cuvintele Lui. Totuși, El folosea limbajul nostru, cuvintele noastre, vocabularul pe care îl avem noi la dispoziție!
Niciodată n-a răspuns vreun om ca Omul Acesta! Chiar dacă I s-au pus întrebări-capcană, El nu a fost pus în încurcătură, ci Și-a arătat superioritatea. „Toți care-L auzeau rămâneau uimiți de priceperea și de răspunsurile Lui” (Luca 2.47). Tânăr fiind, la doar doisprezece ani, El era mai înțelept decât învățătorii Săi. Dar El nu a fost nici îngâmfat, nici nepoliticos, ci cunoștea Cuvântul lui Dumnezeu.
Niciodată n-a tăcut vreun om ca Omul Acesta! „El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit viclenie” (1 Petru 2.22). „Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult” (Matei 27.14). „Ca un miel pe care-l duci la tăiere și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, nu Și-a deschis gura” (Isaia 53.7). Noi ne mâniem, ridicăm vocea și vorbim poate urât; El însă a rămas mut. Dar când a fost vorba de onoarea lui Dumnezeu și de învățătura Sa, Isus Și-a deschis gura ca un leu. Când a fost vorba de propria-I demnitate și de îndreptățirea Sa, El n-a deschis gura ca un miel.
Să vorbim, să răspundem sau să tăcem – toate după cum a făcut Domnul Isus! El este Modelul nostru desăvârșit și de la El putem să învățăm și aceste lucruri.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 6.18-33 · Ioan 19.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU STAGNA! – Fundația S.E.E.R. România
„Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa.” (Proverbele 1:5)
Pentru a avea succes și împlinire în viață, trebuie să faci din creșterea ta personală cea mai înaltă prioritate personală. Adevărul este că nu rămâi niciodată pe loc: fie înaintezi, fie dai înapoi; fie te dezvolți, fie descrești. Știi ce se întâmplă când stagnezi cu bună știință? Îți pierzi influența! Prietenii tăi îți caută sfatul, dar apoi îl urmează? Colegii tăi de serviciu îți prețuiesc opinia? Dacă în mod curent nu vii cu idei și informații noi, oamenii încep să caute în altă parte și ajungi să fii marginalizat. Afacerile din ziua de astăzi cresc cu viteza luminii. Noi idei, tehnologii, tehnici de leadership, modele financiare, principii de vânzare și modalități de comunicare sunt mereu luate în vizor, sunt discutate, evaluate și testate. Conducerea companiilor caută persoane care să nu fie ca niște roboți. Ei caută persoane cu idei originale, oameni care pot vedea dincolo de interacțiunile zilnice de la locul de muncă, și care găsesc noi soluții. Încearcă să devii persoana la care apelează ceilalți când este vorba de răspunsuri și idei. Fii cel care știe cum să găsească informații noi și care poate oferi idei și perspective inovatoare. Dacă ai ochii și urechile deschise, mintea trează și dacă asculți atent, vei descoperi că marile idei se găsesc peste tot. Vei găsi o sută de oameni care pot duce la bun sfârșit o idee bună, pentru fiecare persoană care propune acea idee bună. Dacă tu nu influențezi decizii, direcții sau oameni, trebuie să implementezi un plan de creștere personală – numaidecât! Solomon, cel care a fost adesea numit cel mai înțelept om care a trăit vreodată, în afară de Hristos, a spus: „să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă.”
de Jean Koechlin
Ieremia 27:1-11
Acest capitol şi următoarele ne poartă înspre ultima perioadă a domniei lui Zedechia. Acesta părea să se fi înţeles cu cei cinci vecini ai săi, împăratul Edomului, al Moabului, al Amonului, al Tirului şi al Sidonului, pentru a i se împotrivi lui Nebucadneţar. Fără îndoială, pentru a se înfiinţa această alianţă, delegaţii acestor naţiuni se vor fi întrunit la Ierusalim (v. 3). Ieremia a avut misiunea din partea Domnului să dea fiecăruia dintre aceşti diplomaţi un dar, cel puţin original, confecţionat după intenţiile Sale: este vorba de juguri şi de legături care simbolizează tocmai dominaţia împăratului Babilonului, de sub care aceste popoare intenţionau să se elibereze. Ne putem imagina cu ce sentimente au primit cei cinci negociatori acest cadou umilitor.
Orgoliul, sub diferite forme, este încă şi în zilele noastre principiul de bază care guvernează statele moderne (ca şi pe indivizi), dar dincolo de intrigile lor ambiţioase, Dumnezeu este Cel care conduce destinele lumii şi pe El se bizuie creştinul, nicidecum pe politica dubioasă a oamenilor (Daniel 4.17).
Dumnezeu, Cel care îl punea deoparte pe Israel, îi dădea lui Nebucadneţar, din acel moment, puterea universală, numindu-l robul Său. Romani 13.4 le aminteşte creştinilor, oameni înclinaţi să uite, că „Robul lui Dumnezeu” este Cel care are puterea, şi aceasta spre binele lor.
Mana Zilnica 