4 Octombrie 2021
Vă rog, fraților, îngăduiți cuvântul îndemnării.
Dar spun aceasta, fraților: timpul s-a scurtat. De acum … cei care cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; și cei care se folosesc de lume, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea; deoarece chipul lumii acesteia trece.
Evrei 13.22; 1 Corinteni 7.29-31
Un îndemn stăruitor (1)
Cititorule creștin, mă simt obligat să fac un apel stăruitor la inima și la conștiința ta, în prezența Celui față de care și eu și tu suntem responsabili, și care cunoaște perfect inimile și căile noastre. Nu am nicio intenție să te judec sau să-ți vorbesc aspru, nici nu doresc să scriu într-un duh de amărăciune și de supărare. Ce doresc este să-ți trezesc mintea sănătoasă, să stârnesc energia naturii tale noi și să te îndemn și să te încurajez către o râvnă tot mai mare și un devotament mai deplin în slujirea lui Hristos.
Trăim timpuri solemne. Ziua îndelungii-răbdări a lui Dumnezeu se apropie de sfârșit, iar ziua mâniei s-a apropiat. Roțile cârmuirii divine se mișcă repede și nimeni nu le poate rezista. Lucrurile se precipită și sufletele sunt luate de curentul timpului către oceanul necuprins al eternității. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. „Sunt aproape zilele și împlinirea fiecărei viziuni” (Ezechiel 12.23).
Văzând deci că lucrurile stau așa, să ne întrebăm fiecare cum ne afectează toate acestea! Ce facem noi în mijlocul scenei care ne înconjoară? Cum ne achităm de responsabilitatea noastră împătrită: față de Dumnezeu, față de Adunare, față de păcătoșii pierduți și față de propriile noastre suflete? Iată o întrebare foarte importantă! Să-i căutăm răspunsul în prezența lui Dumnezeu Însuși!
C. H. Mackintosh
Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; și El îi cunoaște pe cei care se încred în El.
Domnul cunoaște pe cei care sunt ai Săi.
Naum 1.7; 2 Timotei 2.19
El ne cunoaște
Regina a participat la inaugurarea unei școli noi într-un oraș din Anglia. Pentru viitorii elevi a fost un eveniment deosebit, pe care nu l-au uitat, cu siguranță, niciodată. Când s-a terminat festivitatea, o fetiță plângea cu amar. „Ce s-a întâmplat?”, a întrebat-o învățătoarea. „Nu ai reușit să o vezi pe regină?” — „Am văzut-o”, a răspuns fetița, „dar regina nu m-a văzut pe mine„. Desigur, regina nu putea să-l observe pe fiecare copil din mulțime, dar fetița era prea mică pentru a înțelege aceasta.
În secolul aflat sub semnul internetului ni se poate întâmpla și nouă foarte des să ne simțim doar ca niște numere fără însemnătate, de exemplu la asigurările sociale, la bancă, poate la spital sau într-un alt loc unde suntem lipsiți de nume într-o mare mulțime. Nimeni nu pare să fie interesat de noi.
Totuși, există Cineva care știe cine sunt eu. El îmi cunoaște numele și vede în ce stare mă aflu. David a spus: „Știi când stau jos și când mă scol; și de departe îmi pătrunzi gândul. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul” (Psalmul 139.2,4).
Domnul Isus Hristos, Păstorul cel bun, ne cunoaște pe toți și ne cheamă pe nume să-L urmăm. Pentru poporul lui Dumnezeu sunt scrise cuvintele: „Nu te teme de nimic, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: ești al Meu” (Isaia 43.1).
Citirea Bibliei: 2 Împărați 7.1-20 · Ioan 19.7-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ADEVĂRATA PRICEPERE VINE DIN SCRIPTURĂ – Fundația S.E.E.R. România
„Prin poruncile Tale mă fac mai priceput…” (Psalmul 119:104)
Adevărata pricepere vine de la Dumnezeu; e un dar pe care numai El ni-l poate oferi! De aceea împăratul Solomon i-a cerut lui Dumnezeu pricepere și nu s-a bazat pe propria sa înțelepciune. Dumnezeu va turna și peste tine pricepere prin Cuvântul Său, dacă o ceri! „Domnul dă înţelepciune; din gura Lui ies cunoştinţă şi pricepere” (Proverbele 2:6). Împăratul David a spus: „Prin poruncile Tale mă fac mai priceput.” Biblia a fost scrisă pentru ca noi să căpătăm pricepere și să putem interpreta viața așa cum o face Dumnezeu. Apostolul Pavel, care a scris o bună parte a Noului Testament, i-a scris lui Timotei: „Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.” (2 Timotei 2:7).
Când te adâncești în Cuvântul Scripturii, Dumnezeu îți vorbește. În esență, El spune: „Iată cum văd Eu lucrurile… și așa doresc să le vezi și tu!” Cu alte cuvinte, El îți oferă perspectiva Sa asupra situației. În Biblie vei descoperi cum să reușești cu adevărat. Vei găsi răspuns la problemele tale financiare, vei învăța cum să te vindeci de îngrijorare și cum să rezolvi problemele legate de relații. Cuvântul Său te va călăuzi în relațiile de familie – te va învăța rolul autorității în familie, inclusiv locul soțului, al soției și al copiilor.
Biblia conține tratamentul pentru nervozitate și depresie. Ea este totodată o unealtă purificatoare pentru scoaterea păcatului din mintea ta și din viața ta. „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău” (Psalmul 119:9). Pe scurt, Biblia este manualul cel mai bun și de succes din lume! Psalmistul a spus: „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.” (Psalmul 119:130). Așadar, dacă dorești să ai adevărata pricepere, meditează la Cuvântul lui Dumnezeu – astăzi!
de Jean Koechlin
Ieremia 27:12-22
Cu acest prilej, Ieremia se adresează împăratului lui Iuda şi apoi preoţilor. Nebucadneţar luase din templu, şi încă în două rânduri, o parte din vase. Departe de a le restitui, el va organiza o a treia (şi definitiva) jefuire, în momentul deportării lui Zedechia însuşi, precum şi a restului poporului (2 Cronici 36.7,10,18). Ne putem gândi că aceste obiecte le erau scumpe inimii evreilor mai curând din orgoliu naţional, decât pentru că erau mijloace de a I se închina Domnului. Nici în zilele noastre nu este altfel: multe persoane se ataşează puternic de forme de religie aşa-zise creştine, fără să se preocupe câtuşi de puţin cu a-L sluji pe Dumnezeu prin respectul pentru ele.
Ceea ce Ieremia nu încetează să vestească este supunerea faţă de autoritatea instaurată de Domnul (care, în cazul de faţă, era cea a împăratului Babilonului). „Nu este autoritate decât de la Dumnezeu … şi cine se împotriveşte autorităţii se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu„ (Romani 13.1,2). Oricând este vorba de guverne sau de magistraţi, de părinţi sau de şefi (chiar duri şi nedrepţi: 1 Petru 2.18), acest îndemn este întotdeauna actual pentru noi.
Profeţia din acest capitol nu se încheie înainte ca Dumnezeu să anunţe că, într-o zi, El personal Se va ocupa de uneltele de la templu şi le va aduce înapoi. Acest cuvânt se va împlini în Ezra 1.7 şi 7.19.