21 Octombrie 2020
Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, pentru că cererea ta a fost ascultată și soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan”.
Luca 1.13
Zaharia și Elisabeta „erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile și rânduielile Domnului” (versetul 6). Ei erau asemenea celor despre care a scris profetul Maleahi: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altul; și Domnul a luat aminte și a ascultat; și o carte de aducere-aminte a fost scrisă înaintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul și se gândeau la Numele Lui” (Maleahi 3.16).
După patru sute de ani de la această profeție, lucrurile nu se schimbaseră prea mult. La conducere erau tot oamenii nepotriviți, Irod era împărat în Iudeea (Luca 1.5), iar cei credincioși se confruntau cu dezamăgiri – Zaharia și Elisabeta nu aveau copii și erau amândoi înaintați în vârstă. Drumul credinței nu este niciodată ușor, fiindcă trăim într-o lume plină de păcat, iar Dumnezeu dorește să ne simțim slăbiciunea, astfel încât să devenim tot mai dependenți de El.
Poate că Elisabeta se resemnase cu gândul că nu va avea copii, însă Zaharia încă se ruga pentru un fiu (versetul 13). Domnul i-a răspuns tocmai la ceasul arderii tămâii (versetul 10). El lucra, cu un har răbdător, către acel moment când avea să vină împlinirea timpului și când avea să-L trimită pe Fiul Său (Galateni 4.4). Gabriel i s-a arătat lui Zaharia în templu și i-a spus: „Nu te teme!” – o minunată încurajare pentru a crede promisiunea că soția sa va da naștere înainte-mergătorului lui Mesia. Fie ca și noi să învățăm să ne încredem în Dumnezeu!
S. Attwood
Dar niciunul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării pentru el însuși (răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că trebuie să renunțe la ea).
Psalmul 49.7,8
Cât valorează viața mea? (1)
Într-o zi, un băiețel l-a întrebat pe tatăl său: „Tată, cât valorează viața mea?”.
Fără să-i dea băiatului un răspuns la întrebare, tatăl i-a dat acestuia o piatră și i-a spus să meargă la piață și să o vândă. Dacă îl va întreba cineva cât costă piatra, să ridice două degete, fără să spună ceva.
Băiatul a plecat la piață să vândă piatra. După un timp, o femeie l-a întrebat: „Cât costă piatra aceasta? Este frumoasă, vreau să o am în grădina mea”.
Băiatul nu a spus nimic, doar a ridicat două degete. „2 dolari?”, a întrebat femeia. „O cumpăr!”
Băiatul, uimit, a fugit acasă și i-a spus tatălui: „Tată, o femeie vrea să cumpere piatra pentru 2 dolari”.
Tatăl însă i-a spus băiatului: „Fiule, vreau să iei piatra și să o duci la muzeu. Dacă vrea cineva piatra, să nu spui nimic, doar ridici două degete”.
Fiul a mers la muzeu, iar un bărbat a observat piatra și l-a întrebat pe băiat: „Cu cât vinzi piatra?”.
Băiatul a ridicat două degete, fără să spună ceva. „200 de dolari? O cumpăr!”
Băiatul, șocat, a fugit acasă și i-a spus tatălui: „Tată, un bărbat de la muzeu vrea să cumpere piatra pentru 200 de dolari. Ce să fac?”.
Însă tatăl i-a răspuns: „Fiule, ultimul loc în care vreau să duci piatra este la magazinul cu bijuterii. Arată-i-o proprietarului fără să spui nimic, iar dacă te va întreba cât costă, doar ridici două degete”.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DARURILE UNICE ALE FIECĂRUIA DINTRE NOI (1) – Fundația SEER
„Avem felurite daruri” (Romani 12:6)
În lucrarea spirituală, ca în oricare alt domeniu, trebuie să înțelegem procesul individual care vine cu înzestrarea fiecărei persoane. Karen Williams, președintele companiei Strategic Media Solutions, scrie: „O lucrarea se compune din mai multe persoane înzestrate cu daruri, conduse de o viziune comună, pusă de Dumnezeu în liderul ei.
Aceste persoane pot fi grupate în trei categorii:
1) vizionari;
2) orientați spre proces;
3) orientați spre sarcini.
Există un răspuns emoțional din partea fiecărei persoane, în domeniul pentru care este înzestrată, întrucât are legătură cu nașterea și concretizarea cu succes a viziunii. Vizionarul atinge „o stare de extaz” când viziunea devine clară. Când o va prezenta celor responsabili cu „înfăptuirea” viziunii, el crede că cei care participă vor fi la fel de „extaziați” precum a fost și el în momentul în care a primit această viziune extrem de clară și care va schimba lumea. Pentru vizionar, când viziunea este perfect clară, este îndeplinită 100%. De aceea, el poate continua și poate primi alte viziuni cu mult înainte ca prima să fie cu adevărat înfăptuită.
Dar pentru persoana orientată spre proces, viziunea care a fost prezentată este „în așteptare” până când poate fi transpusă în faptă. Pentru persoana orientată spre proces „extazul” emoțional survine atunci când procesele sunt definite și documentate clar și când simte că va susține cu succes înfăptuirea viziunii. Așadar, „extazul” său nu se produce decât după ce viziunea a fost prezentată.
Pentru persoana orientată spre sarcini, viziunea care a fost prezentată este tot „în așteptare,” întrucât nu i s-a trasat nici o sarcină de efectuat. „Extazul” său emoțional apare odată cu îndeplinirea sarcinilor, deoarece aceste lucruri le poate tăia de pe lista lui ca sarcini îndeplinite. Astfel, „extazul” său nu se produce decât la sfârșitul îndeplinirii sarcinilor care au fost trasate în cadrul proceselor.”
Iată deci de ce este atât de necesar să-ți înțelegi darul și înzestrarea ta unică!
de Jean Koechlin
2 Cronici 23:1-11
De data aceasta, în mijlocul nopţii morale care domneşte în Iuda, este ca şi cum un far îşi proiectează fasciculul de lumină asupra lui Ioas, importantul prinţişor. Toate sfaturile lui Dumnezeu îl vizează de acum înainte pe acest copil slab, ultimul „fiu al lui David„ (Ps. 89. 29, 36).
Câte analogii aici cu o altă perioadă, şi mai întunecată, când Irod avea să ocupe pe nedrept tronul la Ierusalim! Adevăratul împărat al iudeilor, născut în Betleem, a fost scăpat, ca şi Ioas aici, de la masacrul ordonat de uzurpator. De-a lungul întregii vieţi, Isus a rămas ascuns sub umilul „chip de rob” pe care a ales să-l poarte. Şi, chiar acum, El este ascuns de ochii lumii, în cer, unde numai credinţa Îl poate vedea şi cunoaşte. În acest capitol avem un exemplu al zilei arătării Lui în glorie. Precum aceşti leviţi şi aceste căpetenii ale poporului, aceia care astăzi Îi slujesc şi-L aşteaptă vor fi cu El în ziua aceea. Ei se vor arăta împreună cu Isus în glorie
(vezi Colos. 3.4; 1 Tes. 3.13).
Cât de privilegiaţi suntem pentru că facem parte din escorta binecuvântată şi putem să fim „cu împăratul când intră şi când iese” (v.7)! Şi, pentru că aceasta este partea noastră, a creştinilor, să ne ţinem aproape de El prin credinţă, încă de acum, când, pentru încă puţină vreme, El Se află în afara vederii noastre, în cer!
Mana Zilnica 