Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Am istorisit cu buzele mele toate judecățile gurii Tale.

Psalmul 119.13


Meditații asupra Psalmului 119 (2)

Dacă Domnul ne arată ceva din Cuvântul Său, dacă ne oferă un nou adevăr și o nouă binecuvântare, acestea sunt nu doar pentru noi, ci trebuie să le împărtășim și altora. Și ar fi de preferat să facem acest lucru față în față. Știu că astăzi, cu ajutorul rețelelor de socializare, apăsăm un buton și putem împărtăși un lucru peste tot în lume, însă trebuie să căutăm să vorbim și unul cu celălalt și să spunem: «În această dimineață am găsit un lucru foarte prețios pentru mine în Cuvântul lui Dumnezeu și vreau să-l împărtășesc cu tine». Putem face acest lucru față de o persoană, față de familia noastră sau față de un grup de credincioși, însă cu buzele noastre trebuie să istorisim judecățile gurii Sale.

Exact acest lucru l-a făcut Domnul Isus. Psalmul 40, care vorbește în mod profetic despre El, descrie ceea ce am găsit scris în Psalmul 119: „Este desfătarea mea, Dumnezeul meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii mele. Am vestit dreptatea în adunarea cea mare; iată, nu mi-am oprit buzele, Doamne, Tu o știi. N-am ascuns dreptatea Ta în inima mea, am vorbit despre credincioșia Ta și despre mântuirea Ta; n-am ascuns bunătatea Ta și adevărul Tău adunării celei mari” (versetele 8-10). Legea era în inima Lui, însă El a predicat-o și altora.

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie mai întâi să fie prețios pentru sufletele noastre, înainte să-l putem împărtăși altora. Avem o imagine cu privire la acest lucru în cartea Rut. Ea a cules spice și a mâncat din ce culesese, iar după ce s-a săturat a dus și soacrei sale (Rut 2.18). Am putea crede că acesta a fost un mod egoist de a proceda: întâi ea a mâncat până s-a săturat, după care a dus ce a mai rămas soacrei sale. Însă, din punct de vedere spiritual, nu poate exista altă cale – trebuie ca mai întâi să ne hrănim noi cu Cuvântul lui Dumnezeu, până ne săturăm, după care să-l împărtășim și altora.

M. Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, toți cei care nădăjduiesc în Tine nu vor fi rușinați; ci de rușine vor fi dați cei care lucrează cu viclenie, fără temei.

Psalmul 25.3



Un răspuns potrivit

Un ateu ținea un discurs prin care combătea credința și își bătea joc de tot ce este sfânt. La sfârșit a pus în discuție întreaga expunere, așa că i-a invitat pe toți cei care puteau aduce contraargumente să vină în față. S-a așternut o liniște adâncă și se părea că nimeni nu era dispus să dea o replică ateului. Deodată, liniștea a fost întreruptă și trei tinere au pășit în față. Ele au spus: „Nu putem răspunde argumentelor dumneavoastră, dar vrem să cântăm o cântare!”. Și au început să cânte:

Isuse, eu vreau să-Ți urmez,
Căci Tu pentru mine Te-ai dat;
Și pe vreme bună, dar și în furtună,
Isuse, eu vreau să-Ți urmez.

Cântarea lor a mișcat inimile oamenilor. Unii s-au ridicat să le vadă mai bine, alții plângeau de bucurie. Acele tinere au avut curajul să cânte despre credința lor în Mântuitorul Isus Hristos. Toate argumentele ateului s-au prăbușit. Întrunirea s-a încheiat cu o cântare spre gloria Mântuitorului, iar ateul a părăsit sala fără ca măcar să i se știe numele. Astfel, prin curajul acelor tinere, cuvintele versetului de astăzi au fost puse în practică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-I LĂSA BALTĂ! – Fundația SEER

„Fiii tăi vin (acasă) de departe” (Isaia 60:4)


Una dintre învățăturile pe care ni le-a dat Domnul Isus, în pilda fiului risipitor, este următoarea: Nu renunța la cineva, indiferent cât de rele sunt lucrurile din viața acelei persoane. Noi renunțăm prea repede, deoarece:

1) Vedem doar purtarea acelei persoane… dar nu cunoaștem experiențele prin care a trecut și care au făcut-o ceea ce este în prezent. Uneori, oamenii „reacționează” din durerea pricinuită de rănile nevindecate și din cauza problemelor nerezolvate pe care le duc cu ei în inima lor. Uneori mânia lor maschează teama lor profundă. Alteori, ei se poartă ca părinții disfuncționali care i-au crescut, întrucât acestea au fost uneltele care le-au fost date pentru a lucra. Și până când nu văd la alții o altă cale mai bună de a gestiona viața, vor rămâne blocați.

2) Nu știm cu ce se luptă oamenii. Nu lăsa aparențele să te păcălească! Se poate să locuiești într-o casă frumoasă, să conduci o mașină drăguță spre un loc de muncă profitabil… și cu toate acestea să ai o căsnicie care se clatină, copii care se răzvrătesc, iar mintea ta s-o ia razna. Astfel de oameni au nevoie de compasiunea ta. În loc să-i cataloghezi drept o cauză pierdută, roagă-te lui Dumnezeu să-ți dea cuvinte pline de înțelepciune.

Prorocul Isaia a spus: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4). Dacă vei continua să te rogi pentru astfel de oameni și vei încerca să-i ajuți, Dumnezeu te va face un „paramedic” al harului și al milei Sale pentru ei. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu renunța la ei – căci nici Dumnezeu nu a renunțat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 22:1-12


Cât de trist este acest capitol! Ahazia, sfătuit de mama lui şi de rudele din partea lui Ahab, se aliază cu Ioram, împăratul lui Israel, şi merg împreună într-o nouă expediţie împotriva sirienilor. Această asociere fatală duce la „pieirea“ lui (v. 7). Moare de o moarte violentă.

Acum să ne întoarcem puţin la această istorie: Cei şase fraţi ai lui Ioram au fost omorâţi chiar de el (21.4). Apoi toţi fiii săi au fost ucişi de arabi, în afară de cel mai tânăr dintre ei, Ahazia (v. 1). În sfârşit, la a treia generaţie, în urma unui alt masacru care se abate asupra spiţei imperiale, îi supravieţuieşte încă o dată doar un singur descendent: Ioas, un copilaş. Cum se pot explica aceste exterminări succesive? Prin îndârjirea lui Satan, decis să întrerupă linia genealogică a lui David, care avea să ducă la Hristos.

Pe de altă parte, cum se explică faptul că, în pofida tuturor circumstanţelor, un membru supravieţuieşte de fiecare dată „unul singur şi cel mai slab” totuşi un descendent al familiei împărăteşti? Prin credincioşia harului lui Dumnezeu! El Îşi ţine promisiunea făcută lui David, că-i va păstra o lumină (2 Împăraţi 8.19). O lumină care acum nu mai este decât un fitil care fumegă … (vezi Matei 12.20).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: