Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Octombrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Sunteți întristați prin felurite încercări.
Harul felurit al lui Dumnezeu.

1 Petru 1.6; 4.10


„Sunteți întristați prin felurite încercări.” Nimeni care trăiește pe pământ nu poate scăpa de o astfel de experiență. Unele încercări sunt scurte, altele sunt profunde și de durată, lăsând urme adânci în viețile noastre. Moise, omul lui Dumnezeu, a spus că și cei care trăiesc mai mult decât ceilalți au în viață parte doar de trudă și de durere (Psalmul 90.10). David a exclamat: „Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? … Până când mă voi sfătui în sufletul meu, cu durere în inima mea, în fiecare zi?” (Psalmul 13.1,2). Durerea produsă de încercare este reală și adesea simțim că nimeni nu ne poate înțelege în suferința noastră.

Scriptura spune însă în altă parte: „Socotiți ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin felurite ispite [sau încercări]” (Iacov 1.2). Răspunsul creștin la suferință nu este cel de a anihila simțămintele, așa cum unele religii și filosofii proclamă. Mai degrabă, noi recunoaștem realitatea suferințelor noastre, în timp ce înțelegem că Dumnezeu lucrează ceva în noi și prin noi atunci când trecem prin încercări. Și știm că așa stau lucrurile datorită „harului felurit al lui Dumnezeu”. Cuvântul tradus aici cu „felurit” semnifică o mare varietate, în felul în care o pictură conține o varietate de culori. Este minunat faptul că același cuvânt este folosit și pentru „feluritele” încercări ale noastre.

Când pare că varietatea încercărilor nu are sfârșit, să știm că nici varietatea harului lui Dumnezeu nu are sfârșit. Nicio încercare nu este atât de adâncă, încât bunătatea lui Dumnezeu să nu se poată coborî până la noi. Nicio dificultate nu este atât de unică, încât Dumnezeu să nu-i poată răspunde cu un har pe măsură.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Efeseni 2.8



Un cadou condiționat

Vizita săptămânală a bunicii este de fiecare dată o adevărată sărbătoare pentru fiica noastră de patru ani. Cu mult înainte ca bunica să sosească, fetița stă nerăbdătoare în poarta grădinii și o așteaptă acolo.

Dar astăzi, micuța Lia stă ascunsă. Nu dorește nici măcar să-i spună „bună ziua”. De ce? Bunica îi promisese la ultima ei vizită: „Data viitoare îți voi aduce un cadou, dacă vei fi cuminte până atunci”. Dar Lia se certase cu fratele ei. Conștiința ei apăsată îi spunea că nu merita niciun cadou.

Când însă bunica își ia rămas bun astăzi de la ea, o ia pe Lia în brațe și îi promite: „Săptămâna viitoare îți voi aduce cu adevărat un cadou”. Micuța, lăsând să se vadă cum tristețea îi cuprinde chipul, a întrebat: „Dacă sunt cuminte…?”. Nu, de data aceasta bunica nu a mai legat de promisiunea ei nicio condiție. Lia radiază de bucurie. În sfârșit se putea bucura în voie în săptămâna ce urma!

La fel a lucrat Dumnezeu cu noi, oamenii. În Vechiul Testament, El a dat Legea, cele zece porunci. „Fă așa, și vei trăi!” Dar niciun om nu a reușit să atingă acest standard. Dorința păcătoasă este mai puternică.

De aceea, Dumnezeu a înlocuit Legea cu harul. Fiul Său, Isus Hristos, a venit la noi pe pământ pentru a muri la cruce pentru oamenii păcătoși. Cine își recunoaște păcatele și crede în Mântuitorul primește viața veșnică în dar, fără nicio condiție.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VINO CU PROBLEMA TA LA DOMNUL ISUS! – Fundația SEER

„O femeie, care avea o scurgere de sânge, s-a atins de poala hainei lui Isus” (Luca 8:43-44)


Biblia spune: „era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?” Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit” (v. 43-48).

Această femeie avea o problemă care o secătuia de viață, o problemă pe care niciun doctor n-o putuse vindeca. Așa că, ea a făcut ceea ce trebuie să faci și tu: a mers cu problema ei la Domnul Isus, s-a atins de El prin credință și a fost vindecată. Gândește-te câte obstacole a trebuit să doboare… Doisprezece ani de suferință! Un sentiment de neajutorare și de disperare pentru că „îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.” Și-apoi, mai era și mulțimea care Îl înghesuia pe Isus și care îi stătea în cale! Cu toate acestea, în clipa în care în credința ei s-a atins de Domnul Isus, a fost vindecată.

Deci, care este problema ta cea mai mare astăzi? Este una pe termen lung? Acasă sau la locul de muncă? E o problemă de sănătate sau un obicei îndărătnic? Nu te opri până nu ajungi cu problema ta la Domnul Isus!… chiar dacă asta înseamnă să te pleci pe genunchi în rugăciune și să dobori toate obstacolele care îți stau în cale.

Atinge-te de Domnul Isus, prin credință – așa poți fi vindecat!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 21:1-20


Se pare că aici Cronicile şi-au pierdut dintr-o dată caracterul de carte a harului! În afara excepţiilor justificate de evenimente, cartea a acoperit sistematic până acum greşelile poporului şi ale împăratului său, ca să sublinieze, prin contrast, tot binele ce se putea găsi. Să remarcăm în trecere că acesta este un lucru pe care şi noi trebuie să-l facem totdeauna (citiţi 1 Petru 4.8).

Paginile de care ne apropiem acum sunt în contrast cu „lucrurile bune” pe care Dumnezeu a ţinut să ni le arate până la acest punct (12.12; 19.3). De acum înainte, acoperirea relelor lui Ioram şi ale succesorilor lui nu mai este posibilă. Acest împărat, ginere al lui Ahab şi al Izabelei, ucigaş (v. 4) şi închinător la idoli, îl forţează pe Iuda să adore falşii dumnezei. Este o realitate gravă, care are rolul de a sublinia îndelunga răbdare a lui Dumnezeu faţă de sărmanul Său popor. Astfel, harul continuă să strălucească în această carte cu mai multă măreţie peste întunericul care se lasă asupra împărăţiei lui Iuda. Harul se va înmulţi şi mai mult decât păcatul (Romani 5.20).

O scrisoare de la Ilie soseşte la Ioram pentru a-i recapitula crimele şi pentru a-l avertiza cu privire la pedeapsa divină. Şi aceasta nu va întârzia să se împlinească.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: