9 Octombrie 2020
DOMNUL ESTE APROAPE
Jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.
Matei 11.30
Credinciosul este un slujitor, fiindcă este un fiu, iar a-L sluji pe Domnul înseamnă libertatea perfectă. Jugul său este bun și sarcina Lui este ușoară. Cel credincios Îi slujește lui Dumnezeu ca păcătos răscumpărat și ca fiu, constrâns de dragostea lui Hristos. El lucrează nu pentru a deveni liber, ci fiindcă este liber; nu pentru a dobândi viața, ci fiindcă are viața. Această slujire este una fericită; este făcută cu o inimă plină de bucurie, cu un duh binevoitor, și este însoțită adesea de o răsplată prezentă. Nu există îngrijorări și nici poveri legate de o astfel de slujire. Ea are doar un singur scop – acela de a-L înălța pe Cel care ne-a răscumpărat cu sângele Său; iar noi știm că acest sânge ne curățește conștiința de faptele moarte, ca să slujim Dumnezeului viu și să-L așteptăm pe Fiul Său din cer.
Mai mult, avem libertatea de a ne încrede în El în orice timp, de a arunca toate îngrijorările noastre asupra Lui, de a ne bucura în Domnul întotdeauna și de a ne ruga fără încetare. Putem sta, prin credință, la picioarele Sale străpunse și putem căuta îndrumare, ascultând cuvintele Lui cu certitudinea binecuvântată că El a făcut ispășire deplină pentru noi și că ne-a eliberat pentru totdeauna. Ne putem sprijini pe brațul Lui în timp ce străbatem pustia acestei lumi și ne putem odihni capul la sânul Lui, conștienți de dragostea Lui desăvârșită și care nu se schimbă niciodată.
Nu toți cei credincioși se bucură de această libertate în sufletele lor, însă ea este cu adevărat partea tuturor celor care și-au pus încrederea în Domnul Isus pentru mântuire, fiindcă ea este întemeiată pe ceea ce deja a fost împlinit; este libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi.
H. H. Snell
SĂMÂNȚA BUNĂ
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
Matei 7.21
A deveni religios?
Alexandru discuta adesea cu vecinul său. Acesta se plângea de probleme de sănătate și își mărturisea teama cu privire la operația pe care trebuia să o facă în curând. După câteva cuvinte de încurajare, Alexandru a ajuns să-i vorbească despre Mântuitorul Isus Hristos, singurul ajutor fidel pentru toți cei care suferă sau care se simt singuri. I-a povestit vecinului cum el însuși a aflat mângâierea în Domnul Isus când îi murise soția.
„Vă invidiez pentru credința dumneavoastră”, l-a întrerupt vecinul, „dar eu nu sunt așa de religios”. Alexandru i-a explicat că el nu vorbește despre religie, ci despre o Persoană, și anume despre Acela care, din dragoste, Și-a dat viața pe cruce pentru salvarea oamenilor. Mântuitorul Isus Hristos nu a venit pe pământ pentru a Se îndrepta spre oamenii religioși. Astfel de oameni sunt deseori foarte mulțumiți cu ei înșiși și cu atitudinea lor. Mântuitorul nu a vrut să-i facă pe religioși și mai religioși, ci S-a îndreptat spre cei care își simt povara păcatelor și care doresc o altă viață. Apoi Alexandru l-a invitat pe vecinul său la un ceai și discuția a continuat. El a luat Biblia și i-a arătat din Evanghelii dragostea pe care a arătat-o Mântuitorul față de cei care suferă. I-a explicat că vestea dumnezeiască trebuie primită ca un copilaș. Această discuție a fost pentru vecin punctul de cotitură pentru schimbarea pe care a lucrat-o Dumnezeu în sufletul său.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DISTRIBUITORII BINECUVANTARII LUI DUMNEZEU – Fundația SEER
„Te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare” (Geneza 12:2)
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
de Jean Koechlin
2 Cronici 13:13-22
Cuvântarea lui Abiia în faţa armatei lui Israel a fost ţinută pe un ton de superioritate, dar care s-a dovedit a nu fi de calitate. N-a fost necesar decât ca Ieroboam să-i încercuiască, pentru a pune la încercare pe împăratul lui Iuda şi armata acestuia. Dintr-o dată, Abiia se trezeşte luat pe la spate, pe punctul de a fi zdrobit. Totuşi, o direcţie rămâne liberă: spre cer. Strigătele de disperare se înalţă către Domnul; acum, toate pretenţiile au dispărut şi apare credinţa. Ea se foloseşte de un straniu instrument de război, … dar bine cunoscut în istoria lui Israel: trâmbiţele (vezi Iosua 6.4; Judecători 7.18). Aceasta este o armă căreia nimic nu-i stă în cale, deoarece credinţa care o foloseşte se odihneşte pe Cuvântul divin şi pe promisiunile sale întotdeauna valabile (vezi Numeri 10.9). Ei bine, chemarea credinţei nu putea să rămână neauzită! Sunetul pătrunzător a vorbit inimii lui Dumnezeu despre pericolul care se abătuse asupra poporului Său şi, fără nici un dubiu, a vorbit solemn şi inimilor
oamenilor lui Ieroboam, care erau gata să facă război cu fraţii lor … şi cu Domnul.
Armata lui Israel este tăiată în bucăţi şi umilită (v.18), făcând dovada că nici forţa (v. 3), nici şiretenia nu pot învinge credinţa în Dumnezeu.
Mana Zilnica 