10 Octombrie 2020
„Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii” … Și, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David.
1 Samuel 18.7,9
Israel îi datora totul lui David, fiindcă filistenii voiau nu numai să pună mâna pe țară și pe bogățiile ei, ci și să-i facă sclavi pe toți locuitorii ei. Saul nu-i putea elibera, nici Ionatan, nici Abner. Atunci și-a făcut apariția David, care și-a pus viața în joc, l-a biruit pe vrăjmaș și a eliberat poporul de sub puterea lui. David era fără îndoială cel căruia i se cuvenea domnia, iar conștiința lui Saul dădea mărturie despre acest lucru, însă mândria și egoismul îl împiedicau să predea totul în mâinile lui David. Saul avea primul loc în propriile gânduri și îl ura pe David, fiindcă știa că David ar fi trebuit să fie primul.
Totuși David, în lupta lui cu Goliat, n-a suferit nimic și a fost protejat de brațul Domnului. Cât de diferit au stat lucrurile în cazul Domnului Isus Hristos, atunci când a venit să-i elibereze pe oameni – „atât de desfigurată Îi era fața, mai mult decât a oricărui om, și înfățișarea Lui mai mult decât a fiilor oamenilor” (Isaia 52.14). Mâinile și picioarele I-au fost străpunse, orice suferință a fost partea Lui și a băut până la fund paharul amărăciunii morții. El a plătit un preț uriaș și a repurtat o mare biruință, a obținut o eliberare veșnică pentru oamenii păcătoși și a nimicit puterea lui Satan, cei care cred în El fiind izbăviți de frica morții și de pedeapsa veșnică.
Cât de josnică este nerecunoștința care refuză să-L iubească! Cât de păcătos este egoismul care nu-I aduce închinare! Cât de cumplită este mândria care refuză binecuvântarea venită prin Hristos crucificat! Dumnezeu are binecuvântări mărețe și fără plată, pentru toți, prin moartea lui Hristos, însă nimeni nu le va dobândi fără să se supună lui Hristos. A refuza să I te supui lui Hristos este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, răzvrătire care aduce mânia dreaptă a lui Dumnezeu asupra oricui are o astfel de atitudine.
J. T. Mawson
Pune-ți casa în rânduială, căci vei muri.
2 Împărați 20.1
Ultima zi a vieții
Ce ați face dacă ați mai avea de trăit doar o singură zi? Această întrebare a fost pusă unor tineri în vârstă de 16 și 17 ani la ora de religie. Pentru că răspunsurile lor s-au predat anonim, fiecare a putut să scrie ce a gândit:
Un tânăr a răspuns: „Aș teroriza întreg orașul, pentru a da frâu liber frustrării mele. La final m-aș târî într-un colțișor, de teama morții”.
Un altul a scris: „Dat fiind acest eveniment solemn, nu aș face niciun rău. Poate aș încerca să găsesc pacea cu Dumnezeu”.
Altul a scris: „Eu nu m-aș ruga în niciun caz lui Dumnezeu, pentru că nu m-am interesat deloc de El până acum”.
Între toate răspunsurile, unul a fost deosebit: „Eu aș duce viața exact ca până acum. Isus Hristos mi-a iertat vina. De aceea pot să-mi petrec ultima zi fără teamă”.
Domnul Isus dorește să dea tuturor oamenilor această pace: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28). La El putem să ne despovărăm de încărcătura păcatelor noastre, mărturisindu-le cu sinceritate. Atunci aflăm cum Dumnezeu ne iartă vina. Pentru că avem nădejdea sigură a învierii prin credința în Isus Hristos, nu trebuie să ne mai temem de moarte.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
Legea locatiei – Fundația SEER
„Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze” (Geneza 2:15)
de Jean Koechlin
2 Cronici 14:1-15
Asa, un împărat credincios, fiul şi succesorul lui Abiia, curăţă Iuda de idolatrie. Această carte insistă asupra odihnei şi liniştii de care ţara s-a bucurat în timpul primei perioade a domniei lui (v. 1, 5, 6, 7). Asa foloseşte acest timp de odihnă ca să construiască cetăţi înconjurate cu ziduri şi ca să-şi întărească sistemul de apărare al teritoriului, oferindu-ne astfel o lecţie importantă. Sunt perioade din viaţa noastră care corespund unui timp de odihnă, de exemplu vacanţele şi diversele momente de distracţie sau de destindere. Să le folosim pentru a ne fortifica sufletele prin citirea Bibliei şi pentru a ne întări în adevăr. „Toată armătura lui Dumnezeu” trebuie îmbrăcată mai dinainte, „ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea… „ (Efeseni 6.12 …)
Ziua cea rea, ziua ofensivei lui Zerah, găseşte deci un Asa pregătit. „Peste toate”, el aşază „scutul credinţei”, altfel spus, se bazează pe încrederea simplă în Dumnezeul său. Ea străluceşte în frumoasa lui rugăciune din v. 11 şi constituie punctul de forţă de partea lui, indiferent de cei cinci sute optzeci de mii de soldaţi ai săi. Un milion de adversari îi stau înainte. În termeni omeneşti, aceasta este o confruntare inegală, disproporționată. Dar întotdeauna se verifică adevărul biblic: „când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12.10). Dumnezeu răspunde credinţei lui Asa, dându-i o victorie strălucită şi o pradă bogată.
Mana Zilnica 