Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Mai 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru mine este bine să mă apropii de Dumnezeu.
Psalmul 73.28

Efectul apropierii mele de Hristos mă face să fiu în comuniune cu El cu privire la alții, mai degrabă decât să mă preocup cu propriile mele circumstanțe. Cum aș putea să mă bucur cu cel care se bucură sau să mă întristez cu cel care este întristat, decât dacă trăiesc aproape de Hristos și dacă am inima plină de El? O, dacă am fi suficient de aproape de Hristos pentru a ne trage din El tot harul și tot devotamentul, ca să putem astfel corecta în noi înșine orice tendință egoistă!

Activitatea în lucrare, deși făcută cu sinceritate, dacă nu-și are izvorul în comuniunea cu El, va degenera într-o rutină și va fi chiar periculoasă; sufletul se depărtează astfel de Dumnezeu fără să știe. Dacă suntem aproape de Hristos, fericirea noastră nu se va baza pe starea Adunării, ci vom fericiți să trăim pentru ea. Slujirea creștină se bazează nu pe ceea ce găsește în mijlocul celor pentru care se ostenește, ci pe ce aduce acolo. Când trăim bucurându-ne de Domnul, acest lucru se va traduce în lucrarea noastră și va influența împrejurările Adunării. Dacă Adunarea merge bine, aceasta este o mare mângâiere, însă noi trebuie să venim, de dragul lui Hristos, în întâmpinarea oricărei nevoi a Adunării.

Dacă stăm aproape de Domnul, dacă suntem în comuniune cu Dumnezeu în Locul Preasfânt, îi vom vedea pe toți credincioșii prin ochii Lui, ca fiindu-I dragi, ca fiind plăcerea lui Hristos și rod al muncii sufletului Său. Astfel, mijlocirea pentru ei devine ușoară și plină de har. Dragostea lui Dumnezeu pentru ai Săi este adevăratul imbold pentru lucrarea pe care o facem pentru ei.

Lucrul cel mai important este să fim aproape de El în inima noastră, după care vom lucra pentru El așa cum El Însuși ar face-o. Un timp de singurătate cu Domnul ne prinde foarte bine în lucrarea noastră. Doar astfel Îl putem avea pe El înaintea ochilor, și nu lucrarea; de asemenea, învățăm că lucrarea noastră este în mâinile Lui, nu în ale noastre. Cel care este cel mai aproape de Hristos Îl va sluji cel mai bine și nu există lucrare adevărată fără a fi aproape de El.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți… și le-ai descoperit pruncilor…”
Luca 10.21

Inima nouă

–    Dumneavoastră, stimate domn, sunteți bogat ca un împărat și înțelept ca un episcop, și totuși nu sunteți sigur că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu; iar noi, săraci ca oile noastre și nu cu mult mai deștepți decât ele, înțelegem această carte. Ea este hrană și băutură pentru inimile noastre. Noi suntem bogați, căci avem acest dar minunat. Noi suntem, să mă scuzați, domnia voastră, mai bogați decât dumneavoastră.
–    Nu te grăbi, băiatul meu, nu te grăbi, replică moșierul zâmbind. Ce crezi, nu i-ar plăcea tatălui tău să fie în locul meu?
–    Niciodată, stimate domn! zise băiatul. Să renunțe tatăl meu la cer și să vândă locul unde se află mama și frățiorul meu? Să renunțe la Hristos? Nu, domnia voastră! Dumneavoastră nu aveți bani suficienți pentru a cumpăra „inima nouă” pe care i-a dat-o tatălui Domnul nostru Isus! Spunând aceste cuvinte, strânse cu amândouă mâinile Biblia la piept.
–    „Inima nouă” pe care i-a dat-o Isus? întrebă nobilul.
Cum este posibil acest lucru?
Așa ceva omul cel bogat în lucrurile acestei lumi încă nu mai auzise. Însă în Biblie este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-avăzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru ceice-L iubesc” (1 Corinteni 2.9).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚĂTURI DIN VIAȚA LUI DAVID (1)

„Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28)

     Dumnezeu a zis: „Am găsit pe David… om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele Apostolilor 13:22). Când Dumnezeu spune lucrul acesta despre cineva, ar fi bine să dai dovadă de înțelepciune și să urmărești viața acelui om. La început, David a fost păstor la oi… dar a ajuns rege! Șansele ca așa ceva să se întâmple erau zero. Păstorii se aflau așa de jos pe scara socială, încât nu puteau fi nici măcar martori într-un proces, întrucât cuvântul lor nu era luat în considerare. Cu toate acestea, David a ajuns să scrie psalmii cei mai citiți din toate timpurile! Înțelege un lucru: când Îl inviți pe Dumnezeu în viața ta, El anulează datoriile trecutului și rescrie viitorul. Însă trebuie să alegi ceea ce a ales Dumnezeu pentru tine! Există un contrast puternic între Pavel și David. Pavel și-a trăit episoadele de neascultare înainte de a-L întâlni pe Hristos, apoi a dus o viață exemplară. David a devenit rege la treizeci de ani și în cei patruzeci de ani de domnie a experimentat păcatul, inclusiv adulterul și crima.

Sunt două lecții importante aici:

1) Nu te grăbi să judeci. Nimic nu se termină, până când nu zice Dumnezeu că se termină! Istoria lui David este o avertizare pentru cel neascultător, o mustrare pentru neprihănirea prin fapte, o verificare a dreptății lui Dumnezeu care nu te va lăsa să scapi de consecințe, și o mărturie a dragostei Lui care nu te va abandona niciodată.

2) Dumnezeu poate scoate ceva bun chiar și dintr-o situație neplăcută. El poate lua toate experiențele prin care ai trecut și le poate face să lucreze spre bine – fie spre binele tău, fie spre binele altora. Concluzie: El poate face ca „toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Daniel 11.10-28

Acest capitol anunţă şi istoriseşte în detaliu rivalitatea dintre două din cele patru dinastii în care avea să fie împărţit imperiul grec al lui Alexandru. În acest împărat al Nordului se recunoaşte linia Seleucizilor, guvernând regiunile situate la nord de Palestina: Siria, Asia Mică, în timp ce împăraţii Sudului sunt Lagizii (sau Ptolomeii), stăpânind Egiptul. Între aceste două puteri rivale aveau să alterneze războaiele şi tratatele de alianţă, cu linguşiri omeneşti, şantaje şi ameninţări, căsătoriile diplomatice şi asasinatele. Relaţiile dintre naţiuni nu s-au schimbat deloc de atunci, iar manualele de istorie nu sunt altceva decât triste reflectări despre ce conţine inima omului: lăcomie (v. 8), violenţă şi crime (v. 14), moravuri rele (v. 17), înşelăciune (v. 23), corupţie (v. 24), trădare (v. 26), minciuni (v. 27).

Cât de deşartă apare, după două mii de ani, retrospectiva acestor conflicte având drept miză ţara lui Israel (v. 16) şi care-i va măcina în guvernări de scurtă durată pe aceşti monarhi îngâmfaţi!

Politica internaţională din perioada împăraţilor aparţinând dinastiei Seleucizilor şi a Ptolomeilor este descrisă aici anticipat într-un mod atât de exact, încât unii raţionalişti, încurcaţi, au făcut tot posibilul pentru a demonstra că acest capitol nu putea fi scris decât după împlinirea evenimentelor pe care acesta le anunţă.


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: