11 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Hristos să locuiască prin credință în inimile voastre … să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece cunoștința.
Efeseni 3.17,19

Dragostea lui Hristos

Am văzut deja, în Romani 8, că nimic nu ne poate despărți de „dragostea lui Hristos”. Această expresie este folosită și în Efeseni 3. Epistola către Efeseni prezintă scopul și planul lui Dumnezeu, nu numai pentru mântuirea noastră, ci pentru gloria Sa și pentru satisfacția inimii Sale. Omul este privit ca fiind mort în păcate și în fărădelegi, apoi făcut viu (adus la viață), înviat împreună cu Hristos și așezat în locurile cerești în El, așteptând să fie acolo cu El, atunci când Domnul va veni să-i ia pe ai Săi. Expresia „dragostea lui Hristos” apare în rugăciunea apostolului care încheie prima parte a epistolei. Această rugăciune arată lucrurile de care avem nevoie pentru a pune în practică învățătura din epistolă.

Mai întâi, apostolul accentuează faptul că Hristos trebuie să locuiască în inimile noastre prin credință. Așa cum a spus cineva, putem fi siguri că noi locuim în inima Lui. Însă ce lucruri locuiesc în inima noastră zi de zi? Cu ce ne preocupăm? Inima este punctul nostru de control, de aceea, dacă Hristos locuiește acolo, viața noastră va fi sub influența și controlul Lui.

Apoi apostolul se roagă ca noi să cunoaștem „dragostea lui Hristos”. Verbul „a cunoaște”, în originalul grecesc, înseamnă a cunoaște prin experiență. Nu este doar o cunoaștere intelectuală a faptului că Hristos ne iubește, ci o experimentare și o cunoaștere zilnică a acelei iubiri pe care Cuvântul ne-o prezintă, umblând împreună cu El de-a lungul tuturor suișurilor și coborâșurilor din viața noastră. Fie ca toți să învățăm tot mai mult ce înseamnă dragostea Lui!

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Avem o cetate tare; Dumnezeu ne dă mântuirea ca ziduri și întăritură.”
Isaia 26.1

Cetate tare-i Dumnezeu

Printre alte adevăruri, reformatorul german Martin Luther credea cu tărie în unirea în cântare comună a membrilor bisericii. Şi acest gând l-a susținut chiar la realizarea primei cărți de imnuri din Germania. Luther considera că muzica este un dar și un har de la Dumnezeu și că diavolul fuge când aude sunetul muzicii evlavioase, pentru că aude însuși Cuvântul lui Dumnezeu.

Imnul „Cetate tare-i Dumnezeu” a fost compus de reformatorul german prin anul 1529. Mesajul acestui imn reflectă încrederea pe care Martin Luther și-a pus-o în Dumnezeu în mijlocul bătăliilor spirituale crâncene din vremea aceea. Nu din întâmplare, primele cuvinte ale acestui imn sunt și primele cuvinte inscripționate pe piatra funerară a lui Martin Luther: „Cetate tare-i Dumnezeu”. Mesajul acestor cuvinte a străbătut veacurile, oferind îmbărbătare și curaj credincioșilor. Unde am putea găsi un loc de refugiu în această lume nesigură, aflată în criză, dacă nu la Dumnezeu?

Despre Martin Luther s-a scris că avea o încredere fără margini  în  înțelepciunea  și  atotputernicia  lui  Dumnezeu. Ce ne-ar împiedica pe noi să avem aceeași tărie a credinței în Cel care este o Cetate tare în furtunile și problemele actuale ale vieții de zi cu zi? O astfel de încredere va primi asigurarea că Dumnezeu este „un turn de scăpare…, un loc de adăpost în ziua necazului… O, Tăria mea! Pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu… este turnul meu de scăpare”  (Psalm 59.16-17).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDIREA SĂNĂTOASĂ

„Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2:16)

     În cartea sa: „Mă gândesc să mă schimb”, Dr. John Maxwell ne oferă unsprezece tipuri diferite de gândire; iată-le definite sumar, și însoțite de sugestia câte unui verset:

1) Gândirea imaginii de ansamblu. Pentru a procesa idei, este necesară capacitatea de a gândi dincolo de tine însuți (Efeseni 3:20).

2) Gândirea concentrată. Capacitatea de a gândi cu claritate prin înlăturarea confuziei mentale și a elementelor care distrag atenția (Filipeni 3:13-14).

3) Gândirea creativă. Capacitatea de a ieși din tipare și de a explora idei și opțiuni pentru a experimenta progresul (Isaia 54:2-3).

4) Gândirea realistă. Capacitatea de a clădi un fundament solid pe fapte, de a avea o gândire certă (Luca 14:28).

5) Gândirea strategică. Capacitatea de a adopta și aplica planuri care dau călăuzire astăzi și cresc potențialul pentru mâine (Proverbe 19:21).

6) Gândirea accesibilă. Capacitatea de a-ți elibera entuziasmul și speranța, de a găsi soluții chiar și pentru situații ce par imposibile (Matei 19:26).

7) Gândirea reflexivă. Capacitatea de a cugeta și a medita pentru a gândi cu înțelegere (Psalmul 1:1-3).

8) Gândirea interogativă. Capacitatea de a respinge gândirea obișnuită și de a ajunge la rezultate neobișnuite (Isaia 55:8-9).

9) Gândirea comună. Capacitatea de a-i include pe alții care te pot ajuta să gândești mai profund pentru a ajunge la rezultate mai bune (Psalmul 133:1-3).

10) Gândirea altruistă. Capacitatea de a te gândi la ceilalți și la problemele lor (Romani 12:10).

11) Gândirea conclusivă. Capacitatea de a te concentra asupra rezultatelor, pentru a culege potențialul deplin al gândirii tale (Matei 25:14-30).

Iar noi adăugăm:

12) Gândirea biblică. „Noi… avem gândirea lui Hristos.” Un gând venit de la Dumnezeu îți poate schimba viața!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 102:16-28

Dumnezeu i-a privit din ceruri pe încătuşaţii lui Satan, daţi morţii eterne. A auzit gemetele lor (v. 19, 20). A vrut să-i dezlege, pentru ca ei să-L poată lăuda. Şi L-a trimis, în acest scop, pe Fiul Său aici, pe pământ.

Om adevărat, Hristos L-a implorat pe Acela care putea să Îl scape de la moarte (v. 24; Evrei 5:7). În acelaşi verset 24 însă, o mângâiere de excepţie vine ca răspuns la rugăciunea Celui Lipsit (v. 17). Hristos S-a rugat ca Om, însă a primit răspuns ca Dumnezeu. Şi ne este permis şi nouă să auzim dialogul minunat care se angajează între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Ce taină de nepătruns! Cine este deci Acest Întristat, acest Om solitar, copleşit de batjocuri şi măsurându-Şi slăbiciunea? Este Acela ale Cărui origini sunt din vechime (Mica 5:2), Acela care a întemeiat pământul şi care a desfăşurat cerurile! Jumătatea zilelor Sale? Dar anii Săi nu se vor sfârşi! Creaţia va îmbătrâni şi va trece; Creatorul însă rămâne pentru totdeauna. El este veşnic Acelaşi. Iar Epistola către Evrei, care citează aceste versete, adaugă faptul că Fiul în care străluceşte toată gloria lui Dumnezeu este şi Acela care a făcut, prin Sine Însuşi, curăţirea de păcate (Evrei 1:2-3;10-12). Ce valoare infinită a unei asemenea lucrări, împlinite de o asemenea Persoană!

10 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ce vom spune deci față de aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? … Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuție, sau foamete, sau lipsă de îmbrăcăminte, sau primejdie sau sabie?
Romani 8.31,35

Dragostea lui Hristos

Expresia „dragostea lui Hristos” apare de trei ori în Noul Testament. Mai întâi vom privi la pasajul din Romani 8.

Cartea Romani ne prezintă evanghelia lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său (Romani 1.1,3). Aceasta este vestea bună a lui Dumnezeu către o lume de păcătoși care s-au abătut de la El. În porțiunea de la capitolul 1 la capitolul 5.11 vedem cum a rezolvat Dumnezeu problema păcatelor noastre, a gândurilor, a faptelor și a cuvintelor prin care ne-am făcut vinovați. De la capitolul 5.12 la capitolul 8.39 vedem cum El a rezolvat problema păcatului nostru, a rădăcinii răului din noi.

Drept urmare, cât de triumfător este sfârșitul capitolului 8! Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră? Cine poate aduce vreo acuzație împotriva celor pe care Dumnezeu i-a îndreptățit prin intermediul lucrării Fiului Său? Hristos a murit, însă a înviat, iar acum este la dreapta lui Dumnezeu și acolo mijlocește pentru noi (versetul 34). Cine deci ne poate despărți de dragostea lui Hristos? Răspunsul este, bineînțeles, că nimeni și nimic nu poate face aceasta. Păcatele noastre nu ne pot despărți de dragostea Lui, fiindcă El a murit pentru ele. Împrejurările prezente, oricât de dificile ar fi, nu ne pot despărți nici ele de dragostea Lui. De fapt, pe măsură ce experimentăm ajutorul și sprijinul Lui în împrejurări dificile, înțelegem tot mai bine că dragostea și grija Lui pentru noi niciodată nu vor eșua.

Oricare ar fi încercarea – pierderea locului de muncă, o boală, dispariția cuiva drag – nimic nu ne poate separa de dragostea lui Hristos. „Isus … iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt” (Ioan 13.1).

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Isus deci le-a zis: … «Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevărul, și adevărul vă va face adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște slobozi.»”
Ioan 8.28,31,32

„Aşa stă scris”

Prin anul 1930 s-a realizat filmul după cartea „Pe aripile vântului” în care era descris războiul de independență care a dus la crearea Statelor Unite ale Americii. Regizorul a căutat pentru rolul principal o persoană potrivită șia găsit o actriță, până atunci necunoscută, cu numele Vivien Leigh. După ce i s-a dat rolul principal, actrița a studiat în cele mai mici amănunte personajul principal descris în carte. La toate probele de filmare, actrița era prezentă cu cartea. Prin insistența ei de a fi o copie fidelă a personajului principal al cărții, l-a dus la disperare de multe ori pe regizor, când acesta făcea abateri de la cele scrise. Actrița deschidea cartea și spunea: „așa stă scris”.

„Pe aripile vântului” este numai o carte de povestiri. Acum se pun mari întrebări: „Cum ne comportăm noi față de Cartea Cărților: Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu? Cât de exact luăm noi adevărurile Bibliei? Ce poziție luăm față de ce este scris?” Într-o zi, toate cărțile lumii vor fi risipite în vânt, dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, rămâne. Mântuitorul spune: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” Ne amintim că Mântuitorul l-a biruit pe satan prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Întreitul „este scris” al Domnului aflat în pustiu în fața dușmanului Său a condus la cea mai mare biruință. Să rămânem tot timpul la ce „este scris”  și  vom  fi  binecuvântați  de  Dumnezeu  în  lucrările noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TE OPUI ODIHNEI?

„Veniţi… şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31)

     Umblarea cu Isus ar trebui să-ți dea energie, nu să te facă să te simți epuizat. Domnul Isus le-a predicat fermierilor care foloseau boii la aratul ogoarelor. Ei trăiau după reguli religioase care nu-ți dădeau voie să te relaxezi și să experimentezi dragostea și harul lui Dumnezeu. Așa că Domnul Isus le-a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).

Domnul Isus a avut mai multe de făcut decât noi toți, și cu toate acestea El nu a făcut nimic ce ar fi putut afecta legătura dătătoare de viață pe care o avea cu Tatăl, și nici nu s-a opus abilității Lui de a arăta dragostea atunci când era necesar. El se retrăgea deseori din alergarea zilnică pentru a se ruga. Când s-au întors ucenicii Săi de pe câmpul de misiune, El le-a spus: „Veniți… și odihniți-vă puțin”, pentru că, după cum scrie Marcu, „erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Graba constantă este semnul unei vieți fără priorități – un indicator evident că lucrurile de pe planul doi și trei au trecut pe primul loc.

Dumnezeu ne-a dat o zi de odihnă pe săptămână, și tot El spune în Biblie ca fermierii să lase pământul să se odihnească tot la șapte ani ca să producă apoi o recoltă și mai bogată. Problema este că noi ne dorim maturitate la microunde, dăm înțelepciunea pe informație și profunzimea pe respirație… dar nu funcționează!

Profunzimea se atinge treptat. Nu poți ajunge la Domnul Isus printr-un sprint; nu poți merge mai repede decât Cel ce este Capul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 102:1-15

Titlul acestui psalm ne poartă privirile spre Cel Întristat în mod absolut: Isus în suferinţele Sale. Este copleşit şi Îşi varsă plângerea, însă o plângere care nu cuprinde nici nerăbdare, nici murmure; totul este acolo într-o supunere perfectă. O plângere vărsată înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor! Cine L-ar fi putut înţelege de altfel pe Domnul, chiar dintre ucenici?

Versetele 6 şi 7 exteriorizează totala Lui singurătate morală aici, pe pământ. Un om se simte cu atât mai singur, cu cât este mai deosebit faţă de ceilalţi. Şi Hristos a fost izolat, din pricina perfecţiunii Sale. Deci nu numai în ceasul crucii a probat El această singurătate, ci de-a lungul întregii vieţi. Lacrimile I-au fost băutura, partea Lui zi de zi (v. 9). Şi n-a fost batjocorit numai în cele câteva împrejurări relatate de evanghelii. El a fost toată ziua obiectul urii vrăjmaşilor Săi (v. 8). A cunoscut la cruce această furie a omului împotriva Lui şi, cu mult mai cumplit încă, mânia lui Dumnezeu atunci când El ne substituia pe noi pentru a o întâmpina (v. 10). Dar tocmai acest moment a devenit pentru Dumnezeu timpul să Se îndure (v. 13) de Sionul lui Israel, dar de asemenea de toţi aceia care cred în El de acum.

9 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Toți bătrânii lui Israel s-au adunat și au venit la Samuel, la Rama. Și i-au zis: „Iată, tu ai îmbătrânit și fiii tăi nu umblă pe căile tale; acum pune peste noi un împărat, ca să ne judece, cum au toate națiunile”.
1 Samuel 8.4,5

Omul ales de cei din popor, potrivit dorințelor lor carnale, intră în scenă. În mod remarcabil, apariția lui este în legătură cu niște măgărițe (vedeți 1 Samuel 9.1-3), în contrast izbitor cu omul după inima lui Dumnezeu, care purta grijă de oi și de miei (Psalmul 78.70-72). Măgărițele pierdute nu au fost găsite de Saul, deși, în cele din urmă, au fost recuperate (1 Samuel 9.20). David însă, punându-și viața în pericol, a scăpat oile din gura leului și a ursului (1 Samuel 17.37).

Cât de sugestive sunt lecțiile prezentate aici! Măgarul este simbol al necurăției și voinței cărnii – „Totuși omul nepriceput va îndrăzni, deși omul este născut ca mânzul unui măgar sălbatic” (Iov 11.12). Un miel era prețul pentru răscumpărarea atât a unui israelit, cât și a unui măgăruș (Exod 13.13). Oile și mieii, dimpotrivă, sunt simboluri ale celor care fac parte din poporul lui Dumnezeu. Pentru aceștia însă, Saul nu avea inimă și nici pricepere pentru a-i îngriji. El a putut fi conducător, însă nu și păstor.

Saul, de asemenea, era din seminția lui Beniamin, seminție cunoscută pentru încăpățânarea și pentru persistența ei în rău (Judecători 20.13), ceea ce a avut ca rezultat faptul că ea era acum cea mai puțin numeroasă dintre toate semințiile lui Israel (1 Samuel 9.21). „Saul” înseamnă „cerut”, fiindcă el a fost răspunsul la cererea carnală a poporului. În consecință, el reprezintă carnea într-un mod remarcabil, de aceea era cu totul incompetent pentru a pune frâu răului din inima unui popor pornit la răzvrătire. Carnea nu poate niciodată înlătura carnea. Am învățat și noi acest adevăr dureros? Însă ceea ce carnea nu poate decât agrava, puterea și harul Duhului Sfânt pot înlătura pe deplin. Cât de des a fost dovedit acest lucru în istoria Adunării lui Dumnezeu!

W W Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!”
Psalmul 90.12

Tariful pauşal

Branșa bubuie. În fiecare lună oferte noi. Să telefonezi cu telefonul mobil sau cu cel fix sau să navighezi pe internet trebuie să devină tot mai ieftin. Motto-ul la început de an este: tarif paușal în loc de decontare individuală.

Şi Ana se gândește la taxele ei de telefon din ultimele luni. Într-adevăr, o ușoară, dar permanentă creștere a costurilor. Ea calculează și, desigur, tariful paușal este ceva mai ieftin. Să îl accepte…? Da, ea acceptă oferta. Şi acum? Ea telefonează mai mult, mai des, mai îndelung. Nu face nimic, nu o mai costă nimic. Într-adevăr, așa este? La început, Ana a considerat că afacerea este serioasă. Toată după-amiaza la telefon și la calculator. Seara de asemenea. La început, când și când. Apoi, tot mai des. La sfârșit, chiar până noaptea târziu.

Doar când vecina o întreabă: „Ana, ce se întâmplă cu tine?”, rămâne uimită. „De ce, ce să se întâmple?” Mai târziu se gândește mai bine și observă că locuința ei arată foarte haotic și este murdară. Şi ea? Nici ea nu este îngrijită cum ar trebui. Ajutor!! Chiar vecina a observat. Frumos din partea ei că i s-a adresat. Şi toate acestea din cauza tarifului paușal. Multele convorbiri telefonice, navigări și așa mai departe nu au cauzat mai multe costuri. Dar ceva foarte important a costat-o pe Ana. Timpul ei! Şi acesta este de neplătit. De aceea Ana vrea ca de acum să trăiască mult mai conștientă, căci timpul ei îi este mai important decât banii. Pe viitor va ocoli hoții de timp, în ciuda ofertelor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PREȚUIEȘTE-ȚI PRIETENII!

„Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujnicele lui, şi să nu te întâlnească cineva în alt ogor.” (Rut 2:22)

     O autoare scria: „Dacă ai prietene evlavioase, apreciază și hrănește acele relații ca și cum viața ta ar depinde de ele – pentru că așa și este. Toate lucrurile sunt mai bune când ieși cu slujnicele Domnului. Viața este mai autentică, durează mai mult și este mai activă. Dumnezeu a creat femeile ca să se bazeze pe alte femei. Eu sunt binecuvântată să am prietene care mă ridică atunci când cad, care mă ajută să-mi revin când mă cred cineva, și care îmi arată chipul lui Dumnezeu în fiecare zi, prin compasiune, umor, putere și dragoste necondiționată. Fie ca și voi să cultivați același fel de relații și să vă bucurați de ele.”

Nu doar femeile au nevoie de prietene; și bărbații au nevoie de prieteni. Una din primele afirmații pe care le-a făcut Dumnezeu în Biblie, a fost „nu e bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Solomon scrie: „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbe 17:17) Poetul William Carlos Williams a scris: „Când vine încercarea credința s-o testeze, iubește prietenia – ea vrea să-ncurajeze!”

Este posibil ca prietenul tău să nu poată face nimic, dar faptul că este lângă tine este o mare încurajare. Sunt încercări prin care trebuie să treci singur și cărări pe care trebuie să pășești doar tu. Sunt vremuri când dragostea nu poate netezi cărarea și prietenii nu-ți pot ridica povara grea. Să știi că ai un prieten alături de tine până la capăt, că îi pasă până la sfârșit, că are mereu o îmbrățișare caldă pentru tine, asta te ajută să reziști, chiar dacă el nu poate face nimic. Și astfel inima ta speră ca Dumnezeu să binecuvânteze prietenul care este alături de tine.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 100 şi 101

Psalmul 100 este un psalm de mulţumire, invitând tot pământul să-L celebreze pe Domnul şi să-L slujească cu bucurie.

Cu cât mai mult aceste privilegii sunt ale noastre, de vreme ce noi Îl cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată bun şi pe Isus ca pe un Păstor plin de tandreţe (comp. cu sf. v. 3)! Este aceasta pentru noi o bucurie, să-L slujim pe Domnul? Sau, din contră, ne purtăm ca şi cum El ar fi un aspru Stăpân al unui jug greu? (Matei 25:24). Domnul să ne facă să gustăm acum bucuria care însoţeşte întotdeauna o slujire în ascultare (Ioan 15:10-11), pentru a putea auzi mai târziu şi acest cuvânt deosebit de preţios: Intră în bucuria Stăpânului tău (Matei 25:21-23)!

Odată cu Psalmul 101 se deschide o nouă serie. Acest prim psalm al seriei este, într-un fel, conţinutul declaraţiei publice a Împăratului la instaurarea Împărăţiei. El expune bazele pe care va aşeza din nou guvernarea ţării: înţelepciune, integritate, dreptate, separare de rău. Ce contrast între aceste principii simple şi ferme şi codurile încâlcite şi complicate ale justiţiei omeneşti! Toţi supuşii împărăţiei vor fi fost preveniţi: perversitatea, defăimarea, mândria, frauda şi minciuna nu vor fi nicidecum tolerate. Ca unii chemaţi să împărăţim împreună cu Domnul, avem răspunderea de a ilustra încă de acum în umblarea noastră principiile Împărăţiei Sale.

8 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El îmi înviorează sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său. Chiar dacă aș umbla prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău: pentru că Tu ești cu mine; toiagul Tău și nuiaua Ta mă mângâie … Da, bunătatea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele și voi locui în casa Domnului zile îndelungate.
Psalmul 23.3,4,6

Multe sindicate caută să negocieze contracte avantajoase pentru muncitori, care să includă multe beneficii: salarii bune, garantarea locului de muncă, asigurare medicală completă, pensii ridicate, asigurare de viață etc. Toate aceste lucruri sunt bune și necesare pentru această viață, însă toate pot dispărea într-o clipă. Nimic nu este sigur în lumea aceasta.

Oaia care Îl urmează pe Păstor are siguranța prezenței Domnului, iar cu aceasta vin toate celelalte beneficii și binecuvântări. A-L urma pe Domnul este singura cale dreaptă, chiar dacă ne duce prin valea umbrei morții. Psalmistul spune: „Nu mă tem de niciun rău”. Cum poate vorbi el cu atâta încredere? Fiindcă Păstorul este cu el și nu are de ce să se teamă. În primele trei versete ale Psalmului 23, el a vorbit despre Păstor. Acum Îi vorbește direct Păstorului – atât de aproape este de El!

Cu nuiaua, Păstorul abate oile de la pericole iminente, iar cu toiagul îi ține departe pe vrăjmași. Sunt mulți cei care doresc să împrăștie oile și să le devoreze, însă Domnul le păzește – El este puterea, mângâierea și Călăuzitorul lor. Nimic nu-l poate tulbura pe credinciosul care umblă în comuniune strânsă cu Domnul său. Putem privi înapoi și mărturisi despre nenumărate dovezi ale bunătății și îndurării Sale, de care ne-am bucurat zi de zi. Și care este perspectiva noastră? Să fim cu El! După ce ne-am bucurat de compania Lui aici, ce va fi când vom locui cu El pentru totdeauna, fără să-I mai întristăm vreodată inima!

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …El… a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.» Așa că putem zice plini de încredere: «Domnul este ajutorul meu…»”
Evrei 13.5,6

Un sprijin sigur

La grădiniță, un băiețaș avea mereu cu el o revistă cu poze de avioane. Într-o zi, educatoarea a stat de vorbă cu băiețașul despre revista sa și așa a aflat mai multe lucruri.

– Şi unde este tatăl tău acum?

–  Dumneavoastră nu știți? Tata a zburat cu un avion mare și de atunci nimeni nu l-a mai văzut. Dar mama spune că el s-a dus în cer șio să-l revedem odată.

– Da, micuțul  meu, tu îl vei revedea în mod sigur.

Educatoarea trecu afectuos degetele prin părul mătăsos și blond al copilului. Înțelesese, din simpla mărturisire, curajoasele eforturi ale unei mame care, pentru a ușura tragedia atât de repetată în cursul anilor de război, căutase să explice într-un limbaj la nivelul de înțelegere al copilului de ce tatăl lui nu se întoarce în fiecare seară acasă, ca tații micilor lui tovarăși de joacă. Educatoarea gândi că i-ar face bine să cunoască pe mama băiețașului. Așa a aflat că sprijinul moral al mamei era credința în Domnul și Mântuitorul, care a spus: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Şi cititorul nostru are posibilitatea chiar acum să-și încredințeze viața în mâinile atotputernice ale Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FEREȘTE-TE DE MÂNDRIE!

„Mândria merge înaintea pieirii” (Proverbe 16:18)

Gândește-te la lucrurile care ne fac să devenim mândri: casa în care locuim, mașina pe care o conducem, diploma de pe perete, oamenii cu care ne întovărășim și funcția pe care o avem. Când ai muncit din greu pentru a ajunge acolo unde ești, ferește-te de mândrie!

Pavel întreabă: „Cine te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7). Așadar, ce ai de făcut?

1) Analizează-ți sistemul de convingeri referitor la cine ești, ce ai și ce poți face. Domnul Isus a zis: „Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5) Reamintește-ți zilnic: „Eu sunt mănușa; Dumnezeu este mâna care o umple.” Asta te va ajuta să-ți păstrezi o perspectivă corectă!

2) Concentrează-te asupra celorlalți, nu asupra ta. Expresia „cine este plin de sine, e doar un mic pachet” este adevărată. „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4) 3) Respectă și apreciază fiecare persoană pe care o întâlnești. Nu clasifica oamenii după statutul social, după rasă, gen sau alți factori distinctivi.

Când umbli în smerenie, lumea te respectă, primește opinia ta și nu te suspectează de motive egoiste. Biblia spune: „Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârnește certuri între fraţi.” (Proverbe 6:16-19).

Astăzi, și de astăzi – ferește-te de mândrie!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 98 şi 99

Psalmul 98 începe în acelaşi fel cu Psalmul 96, iar Psalmul 99, în acelaşi fel cu Psalmul 97. Cântaţi Domnului o cântare nouă (Psalmul 98:1). Cântarea cea nouă este aceea care-L are ca temă pe Hristos în noile manifestări ale gloriei Sale. În zorii Împărăţiei Sale, atunci când Dumnezeu Îşi va fi făcut cunoscut mântuirea şi Îşi va fi descoperit dreptatea (v. 2; Psalmul 97), acest imn va fi intonat în cer şi toate făpturile îi vor răspunde acolo în ecou (Apocalipsa 5:9-13). Cerul şi pământul vor fi la unison; o bucurie universală va răspunde în sfârşit bunătăţii şi credincioşiei lui Dumnezeu (v. 3).

Domnul împărăţeşte, repetă Psalmul 99 (după Psalmul 97). Odată exersată judecata Lui, gloria Sa îşi reia între heruvimi locul pe care-l părăsise odinioară din cauza nelegiuirii poporului (Exod 25:22; Ezechiel 10). Sfinţenia Sa este proclamată în trei rânduri: Este sfânt; este sfânt; Domnul Dumnezeul nostru este sfânt (v. 3, 5, 9; comp. cu Isaia 6:2-3). Dar acest Dumnezeu de trei ori sfânt este de asemeni Cel care iartă (v. 8) şi ştim că El o poate face fără să Se nege pe Sine, în puterea lucrării de la cruce. Numai atunci mijlocirea lui Moise, a lui Aaron şi a lui Samuel îşi va primi deplin răspunsul, în această iertare care este deja partea noastră în har (Exod 32:11,32; Numeri 16:47; 1 Samuel 7:5; 12:23).

7 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Blestemat este oricine este atârnat pe lemn.
Galateni 3.13

Și, când se făcuse deja seară, pentru că era Pregătirea, care este înainte de sabat, venind Iosif din Arimateea, un consilier onorabil, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit și a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
Marcu 15.42,43

Iosif din Arimateea

În acea dimineață, mulțimea, îndemnată de preoții de seamă, ceruse ca Isus să fie răstignit. Au vrut ca El, Fiul binecuvântat al lui Dumnezeu, să sufere acea moarte crudă și rușinoasă care să-L așeze sub blestemul lui Dumnezeu. Iar Pilat, deși convins de nevinovăția Lui, L-a dat totuși în mâinile lor.

După moartea Domnului pe cruce, când toți Îl părăsiseră, Iosif din Arimateea, un om bogat, pe care Scriptura îl numește bun și drept – fiind și el ucenic al lui Isus, însă în secret, de frica iudeilor – a mers la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Iosif nu fusese de acord cu sentința sinedriului, al cărui membru era. Acum, acest om proeminent își face curaj și merge cu îndrăzneală la Pilat pentru a-i cere trupul Aceluia a cărui moarte fusese cerută de membrii sinedriului și care fusese condamnat la o moarte rușinoasă prin crucificare.

Și în ziua de astăzi, un om bogat poate găsi ușor acces la un demnitar. Dar ca el să ia poziție pentru cineva care tocmai a fost executat ca un criminal de cea mai joasă speță este ceva nemaiauzit. Și este încă și mai puțin probabil ca cineva să facă aceasta înaintea unei sărbători importante, cu privire la care Dumnezeu poruncise ca cei care participau să fie curați. Totuși, Iosif a făcut chiar acest lucru. Iar Pilat, după ce s-a convins că Isus murise cu adevărat, i-a îngăduit lui Iosif să-I ia trupul.

După ce Fiul Său a murit, împlinind lucrarea pentru care venise, Dumnezeu a permis doar celor care Îl iubiseră să-I atingă trupul sfânt.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile,turile cu Dumnezeu, un Mare Preotca să poată fi, în ce privește legă-milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele poporului.”
Evrei 2.17

Hristos a devenit asemenea nouă

Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, pentru a ispăși păcatele noastre la cruce și astfel să ne deschidă calea spre prezența lui Dumnezeu.

Versetul de astăzi ne arată încă un motiv pentru ce a devenit El Om. El a intrat în situația noastră pe pământ, pentru a face toate  experiențele  vieții  omenești,  pentru  ca  să  ne  poată înțelege și ajuta acum ca Mare Preot în cer:

El a trăit ca și copil și ca tânăr, cu toate că a fost deplin desăvârșit. „Şi Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor” (Luca 2.52).

El a lucrat mulți ani ca tâmplar și a cunoscut astfel provocările vieții de profesie (Marcu 6.3).

I-a fost foame după ce 40 de zile nu mâncase nimic (Matei 4.2). Cu toate acestea, El a rămas dependent de Dumnezeu.

El a știut ce este oboseala. „Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână” (Ioan 4.6).

El a plâns la mormântul lui Lazăr, pentru că a simțit adânc necazul pe care l-a adus moartea asupra oamenilor (Ioan 11.33-35).

Ce înjosire a fost pentru El, să devină în toate asemenea nouă! Şi câte dureri a suportat El din cauza aceasta!

Nu există nicio situație din viață, care să nu o cunoască din proprie experiență, căci El a fost încercat în toate în același fel ca noi, în afară de păcat (Evrei 4.15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRERI GREȘITE DESPRE SUCCES (2)

„Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa” (Proverbe 1:5)

Astăzi ne vom ocupa de încă trei concepții greșite despre succes:

1) Credem că succesul apare atunci când avem relațiile potrivite, așa că ne străduim să ni le facem. Cei ce îmbrățișează această filozofie au convingerea că „ar fi dat lovitura” dacă s-ar fi născut în familia potrivită sau dacă ar fi întâlnit persoana potrivită. E adevărat că poți avea anumite avantaje cunoscând persoanele potrivite, dar numai relațiile nu-ți vor aduce izbânda, mai ales dacă te-ai depărtat de Dumnezeu. „Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă.”

2) Credem că succesul este dat de capital, așa că ne luptăm să-l obținem. Această idee este întărită de oameni precum Andrew Carnegie, care a spus: „Succesul este puterea cu care dobândim ceea ce omul cere de la viață.” Apoi mergem mai departe și presupunem că toți oamenii de succes au profitat de alții pentru a ajunge acolo unde sunt, și noi căutăm la rândul nostru modalități de a-i manipula pe alții. Credem că putem ajunge la succes dând din coate, dar asta nu funcționează, ba de cele mai multe ori se întoarce împotriva noastră.

3) Credem că succesul este rezultatul ocaziei și șansei, așa că le așteptăm. Cei ce muncesc din greu și par să nu ajungă nicăieri cred că uneori singurul lucru de care au nevoie este „o pauză.” Motto-ul lor este „Ce bine ar fi dacă”: Ce bine ar fi dacă șeful mi-ar da câteva zile libere; ce bine ar fi dacă biserica noastră ar fi într-un cartier mai bun; ce bine ar fi dacă aș avea capital să încep o afacere; ce bine-ar fi fost dacă m-aș fi căsătorit cu altcineva.

Pe ușa oportunității scrie: „Împinge!” În realitate, cei ce așteaptă succesul nu pot să-l vadă, nici să-l apuce atunci când apare. Așa că, astăzi, gândește-te să faci câteva mutări „pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toți.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 97

Acest psalm descrie instaurarea Împărăţiei în putere şi are drept corespondent Isaia 11:4-5 şi Apocalipsa 19:6. Tot ceea ce se opune stăpânirii Domnului va fi distrus (v. 35), în timp ce inimile tuturor credincioşilor vor fi umplute de veselie (v. 8). Atunci gloria Domnului va fi nu numai istorisită, ca în Psalmul 96:3, ci şi văzută (v. 6), iar locuitorii pământului vor fi în sfârşit în măsură să vadă deosebirea dintre guvernarea exersată prin oameni şi dreptatea instaurată de Dumnezeu. Îngerii, numiţi în versetul 7 dumnezei, atât de mult timp martori ai nedreptăţii pe pământ, vor asista în sfârşit la triumful dreptăţii. Îl vor vedea pe Întâiul-născut, Hristos, prezentat de Dumnezeu în lumea locuită şi, într-un gând cu sfinţii de pe pământ, I se vor închina (Evrei 1:6).

Ultimele trei versete au o deschidere către toate timpurile, pentru că Dumnezeu are neîncetat privirile îndreptate asupra celor care-L iubesc, asupra celor drepţi cu inima. Harul Lui îi numeşte sfinţi şi drepţi. El aşteaptă ca ei să urască răul şi să se bucure în El (v. 10, 12; comp. cu Romani 12:9 şi cu Filipeni 4:4). El Însuşi le va păzi negreşit sufletele şi le va lumina fiecare pas (v. 10, 11).

6 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El îmi înviorează [restabilește] sufletul; mă conduce pe cărări ale dreptății, datorită Numelui Său.
Psalmul 23.3

Cât de des avem nevoie să fim restabiliți! Cât de repede ne vin tot felul de gânduri păcătoase și ce ușor rostim cuvinte nepotrivite! Dar ce mângâiere să știm că El ne restabilește sufletul! Lui Petru, Domnul i-a spus: „M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbească credința ta” (Luca 22.32). El a făcut acest lucru și pentru noi, de multe ori, și-l va mai face ori de câte ori va fi nevoie. Putem conta pe Păstorul nostru plin de har că ne va restabili, însă nu putem conta niciun moment pe puterea noastră pentru a nu cădea.

Avem nevoie să înțelegem care este voia Domnului pentru viața noastră, de aceea încercăm s-o aflăm singuri. Apoi descoperim că planurile pe care ni le-am făcut sfârșesc în dezamăgire. Ce s-a întâmplat? Am fost atât de siguri că aceea era voia Domnului, iar acum totul s-a prăbușit. Speranțele și așteptările noastre s-au năruit. După aceea, căutăm să aruncăm vina pe cineva. Dacă nu găsim pe nimeni, ajungem să-l acuzăm pe diavolul. Așa au făcut Adam și Eva după ce au încălcat porunca lui Dumnezeu. În tot acest timp, Păstorul cel bun așteaptă cu răbdare să ne întoarcem la El.

Marele nostru Păstor dorește să-L urmăm. El ne conduce pe cărări drepte nu pentru împlinirea dorințelor noastre, ci pentru Numele Său. Discernământul Lui este mai bun decât al meu, de aceea mă pot încrede pe deplin în El. Iată ce a făcut El pentru poporul Său din vechime: „El i-a păstorit după integritatea inimii lui și i-a condus cu iscusința mâinilor lui” (Psalmul 78.72). Domnul Isus nu Se schimbă; El este același și astăzi. Avem nevoie să fim restabiliți? Atunci aceasta să fie rugăciunea inimii noastre: „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și susține-mă cu un duh binevoitor” (Psalmul 51.12).

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea.”
Isaia 2.17

Tânăra şi mândria ei

În ianuarie 2013, ziarele anunțau despre curajul unei tinere de 32 de ani, originară din Coreea de Sud, care își risca viața pentru a face fotografii cu ea însăși, în ipostaze care mai de care mai periculoase. Fotografa locuia la Seul și se declara pasionată de imaginile înspăimântătoare. Ea nu avea teamă de înălțime și, dornică de senzații tari, urcase pe cele mai înalte clădiri din New York, Seul și Hong Kong. Acțiunea, considerată nebunească de unii critici, a fost începută de Anh Jun în anul 2008. De atunci, aceasta a reușit să facă fotografii spectaculoase pe cei mai mari zgârie-nori din lume.

Omul, în mândria sa, dorește să se scoată cumva în evidență în fața semenilor săi. Dintre multele greșeli ale omului, se pare că mândria este cea mai rea. Omul poate să decadă în cele mai mari adâncimi ale unei stricăciuni respingătoare și totuși se mândrește cu propria sa importanță.

Mândria este aceea care nu-l lasă pe om să-și schimbe mentalitatea față de Dumnezeu, față de Mântuitorul și față de Cuvântul Său. În spatele mândriei stă satan, care vrea să distrugă pe orice om, folosindu-se de orice mijloace, inclusiv de mândrie.

Mândria este caracterizată prin spiritul de independență față de Dumnezeu. Acesta a fost păcatul strămoșilor noștri Adam și Eva. Adam și soția sa, în loc să fie dependenți de Dumnezeu, au dorit să fie ca El. Astfel, cei dintâi oameni au dus întreaga omenire la pierzare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRERI GREȘITE DESPRE SUCCES (1)

„Pune-ţi pe inimă aceste lucruri… pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15)

     Iată câteva păreri greșite despre succes:

1) Noi credem că succesul este imposibil, așa că îl criticăm. Ne dorim să credem că viața ar trebui să fie ușoară, așa că presupunem că tot ce este dificil este imposibil. Apoi, când succesul ne ocolește, ne dăm bătuți și spunem: „Cine are nevoie de el?” Dar atunci când cineva mai puțin merituos decât noi are parte de reușită, ne supărăm foarte tare.

2) Credem că succesul este mistic, așa că alergăm în căutarea lui. Autorul/antreprenorul Seth Godin spunea: „Nu mai căuta succesul instantaneu. Medalia olimpică nu se câștigă după câteva săptămâni de antrenament. Nu există capodopere apărute peste noapte. Marile companii și marile biserici nu răsar peste noapte. Fiecare lucru măreț a fost făcut exact în același fel; puțin câte puțin, pas cu pas, picătură cu picătură.” Nu există scurtături; trebuie să fii dispus să plătești prețul.

3) Credem că succesul vine din întâmplare, așa că sperăm să apară. Spunem: „S-a întâmplat ca acea persoană să se afle în locul potrivit la momentul potrivit.” Șansele să se întâmple asta sunt la fel de mari ca în cazul câștigării loteriei – 45 de milioane la unu.

Dacă îți dorești cu adevărat să ai succes, trebuie să fii de acord cu micul întreprinzător care a lipit următorul afiș în magazinul său: „Cele 57 de reguli ale succesului:

Regula numărul unu: Livrează bunurile.

Regula numărul doi: Celelalte 56 de reguli nu mai contează!”

Pavel și-a împărtășit formula succesului cu Timotei și este o formulă care funcționează în toate domeniile vieții: „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 96

După ce sau îndemnat între ei, „să cântăm, să ne închinăm, să ne plecăm genunchiul”, în Psalmul 95, credincioşii din Israel invită acum întreg pământul şi chiar natura să-i imite: „cântaţi, binecuvântaţi, închinaţivă înaintea Domnului” (v. 1, 2, 9). Va veni ziua când popoarele păgâne îşi vor lepăda idolii şi când familiile naţiunilor vor da Domnului gloria şi puterea (v. 7). Pentru a exprima acest elogiu, cei răscumpăraţi nu aşteaptă Împărăţia Domnului. „A Lui fie gloria şi puterea!” pot striga ei încă de acum (Apocalipsa 1:6). Şi aceasta, pentru că nu numai manifestarea gloriilor lui Hristos poate face inima lor să izbucnească în această laudă! Maiestatea, măreţia, puterea şi frumuseţea Împăratului întregului pământ sunt încă nevăzute, ascunse în sanctuarul ceresc (v. 6). Însă măreţul şi permanentul motiv al adorării celui credincios este dragostea Mântuitorului: „A Lui, care ne iubeşte şi care nea spălat de păcatele noastre în sângele Său” (Apocalipsa 1:5).

Acest psalm a fost compus şi cântat cu prilejul întoarcerii chivotului, imagine a lui Hristos, în mijlocul lui Israel (1 Cronici 16:23-30). Dar nu pentru a mântui lumea, ci pentru a judeca lumea va fi revenirea Domnului (v. 13; comp. cu Ioan 3:17, 522). El va exersa judecata asupra popoarelor cu dreptate (v. 10), cu adevăr şi după credincioşia Sa (v. 13; Psalmul 45:3-4).

5 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Ștefan, plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor.
Fapte 6.8

Dar ei au strigat cu glas tare și și-au astupat urechile și s-au năpustit într-un gând asupra lui … Și-l loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și spunea: „Doamne Isuse, primește duhul meu”.
Fapte 7.57,59

Ștefan a făcut „minuni și semne mari” pentru eliberarea altora. De ce nu le-a făcut el și pentru a se elibera pe sine, ca să nu fie omorât cu pietre? De ce nu a procedat ca Ilie, care a cerut să cadă foc din cer asupra vrăjmașilor săi? De ce a îngăduit Dumnezeu să fie omorât chiar atunci când Ștefan Îi era atât de credincios? De ce nu a luat la Sine pe un credincios care era plin de el însuși, mai degrabă decât pe unul care era plin de Duh Sfânt?

Răspunsul la aceste întrebări se află în scopul urmărit de Dumnezeu. El are întotdeauna putere să-i elibereze pe cei ai Săi, dacă alege să facă acest lucru. Avem multe mărturii în acest sens: Șadrac, Meșac și Abed-Nego în cuptorul de foc; Daniel în groapa cu lei; Petru în temnița lui Irod.

Credința și hotărârea lui Ștefan au rămas mereu aceleași. Când îl întâlnim prima dată, în Fapte 6.5, el este descris ca fiind un bărbat „plin de credință și de Duhul Sfânt”. La sfârșit, el se roagă pentru cei care îi luau viața.

Ceea ce este foarte necesar să înțelegem este că Dumnezeu nu are nevoie de aprobarea noastră, nici de înțelegerea noastră pentru a-Și împlini scopurile în viața noastră. Lucrarea Sa în noi și față de noi nu are în vedere în primul rând bunăstarea noastră fizică, nici supraviețuirea noastră, ci manifestarea propriei Sale glorii. De aceea Pavel a putut să vindece mulți oameni în timpul călătoriilor sale misionare, însă el însuși nu a fost vindecat de țepușul său în carne.

Pe măsură ce realizăm acest adevăr, putem rosti și noi cu tărie cuvintele din 2 Samuel 22.31-33: „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită, Cuvântul Domnului este încercat, El este un scut pentru toți cei care se încred în El. Pentru că cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Și cine este o stâncă, dacă nu Dumnezeul nostru? Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și-mi face calea desăvârșită”.

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem… Învață-mă, Doamne, calea Ta și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă…”
Psalmul 27.11

Mărturisirea evanghelistului

„După luni de luptă și de descurajare, mă aflam odată, într-o noapte ploioasă, în drum spre casă. Povara de pe sufletul meu devenise așa de mare, încât am îngenuncheat pe stradă și am strigat: «O, Doamne, nu mai pot face nimic!» Simțeam că eram pierdut. În timp ce stăteam acolo, Duhul lui Dumnezeu mi-a descoperit lucrarea Domnului Isus Hristos. Am văzut că ceea ce am încercat eu în zadar să fac, a fost săvârșit deja de Locțiitorul meu unic la cruce. Nu-mi amintesc să fi înțeles mai mult. Dar, ca odinioară poporul Israel în Egipt, am găsit siguranță și ocrotire pe baza sângelui prețios al Mântuitorului, sânge vărsat la cruce. Când m-am ridicat, am fost o făptură nouă în Hristos Isus și am știut sigur acest lucru. Am fost născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Dar ceea ce este firea mea veche  a  trebuit  să  învăț  încet,  deseori  prin  experiențe amare.”

Cu siguranță, evanghelistul, ca și oricine este întors la Dumnezeu de curând, va putea spune ca și împăratul David: „Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, și cât de mare este numărul lor!” (Psalm 139.17). Orice început are greutățile sale. Dar când la începutul vieții de credință este Mântuitorul, să fim încredințați pe deplin că El va duce la bun sfârșit lucrarea bună, care a început-o în noi! Toți care au făcut acest pas mare în viață au experimentat purtarea de grijă a Domnului lor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ FIE DUMNEZEUL TĂU

„Noi răsturnăm izvodirile minţii” (2 Corinteni 10:5)

     Cum ne ajută Dumnezeu? Zi de zi. Îți aduci aminte de iudei în pustie? Dumnezeu i-a hrănit în fiecare zi cu credincioșie, trimițându-le mană din ceruri. Însă unii dintre ei au dorit să se asigure că au destul și pentru mâine, scoțând la iveală lipsa lor de încredere în Dumnezeu. El însă le dăduse voie să strângă numai pentru o zi; când au încercat să strângă mai mult, ceea ce a fost în plus s-a stricat.

Când te îngrijorezi cu privire la viitor sau la situații care te-au depășit, e ca și cum încerci să strângi mană și pentru ziua următoare. Dumnezeu dorește să-i lași Lui îngrijorările tale cu privire la ziua de mâine, pentru că ele sunt prea mari pentru tine. Primești har doar pentru o zi, deci nu te mai gândi la viitor.

Întrebare: Te frământă varianta „Dar dacă…”? Dacă mă rănesc sau mă îmbolnăvesc; dacă firma va face concedieri și îmi pierd locul de muncă? Dacă lumea mă va disprețui sau nu mă va accepta? Dacă nu voi găsi o persoană care să mă iubească și rămân singur? Dacă nu aud vocea lui Dumnezeu și voi face o greșeală mare?

Biblia numește toate acestea „izvodiri” – de fapt îți imaginezi scenariul cel mai sumbru. Pavel ne spune să le „răsturnăm”, căci altfel vom trăi fiindu-ne frică de lucruri care nu s-au întâmplat, și care probabil nici nu se vor întâmpla vreodată. Dar dacă „rezolvi totul”, iar apoi Dumnezeu te surprinde și face ceva diferit, ceva mai bun? Tot acel timp va fi irosit.

Nu ai pierdut deja destul timp îngrijorându-te? Așa că, anul acesta ar fi bine să te relaxezi și să-L lași pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în viața ta.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 95

Puterea lui Dumnezeu în mântuire deşteaptă strigăte de bucurie în cei care sunt obiecte ale mântuirii. Odinioară, pe ţărmul Mării Roşii, un popor răscumpărat făcuse să se înalţe către Domnul cântul eliberării. Ce trist, istoria lui Israel încă de la primii ei paşi prin pustie ne învaţă că putem fi martori ai lucrărilor lui Dumnezeu (v. 9) şi totuşi să nu-I cunoaştem căile (v. 10)! Ea ne arată, de asemenea, că nu numai Faraon cel nelegiuit şi-a împietrit inima (Exod 8:15-32), ci că nici Israel n-a întârziat să facă la fel (v. 8). Chiar numele de Masa (ispită; vezi Exod 17:7) şi de Meriba (contestaţie, ceartă) sunt gravate pentru totdeauna în istoria lui (comp. cu Numeri 11:3-34). Astfel de paşi greşiţi au reperat tristele etape ale traversării pustiei şi au servit la a le desemna. Fie ca aceste nume să fie şi pe drumul fiecăruia dintre noi ca nişte panouri indicatoare care ne avertizează într-un mod solemn!

Epistola către Evrei citează şi comentează acest psalm care ne stă în atenţie (Evrei 3:7): Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile. Din inimă trebuie deci să-L ascultăm pe Domnul. Fie ca a noastră astăzi să fie sensibilă la glasul Lui, pentru ca a Lui mâine să ne facă să intrăm în glorioasa Sa odihnă!

4 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Eclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor! Totul este deșertăciune! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?
Eclesiastul 1.2,3

Eclesiastul și creștinul

Eclesiastul, una dintre cele trei cărți scrise de împăratul Solomon, este o carte cu totul specială. Ea conține afirmații care pot părea ciudate la prima vedere și care ne fac să ne punem întrebarea: Ce folos poate avea creștinul din această carte?

Un lucru de care trebuie să ținem cont atunci când citim Eclesiastul este punctul de vedere din care scriitorul privește viața. O expresie cheie în această carte este: „Sub soare”, expresie care apare de douăzeci și nouă de ori. Scriitorul privește lucrurile așa cum sunt ele „sub soare”, adică așa cum ochiul omului le poate vedea, și trage concluziile din punctul de vedere al omului natural, care nu are o revelație de la Dumnezeu cu privire la lucrurile care pot fi văzute „sub soare”. Prin urmare, el trage concluzii care nu sunt corecte atunci când le privim în lumina revelației lui Dumnezeu din Noul Testament. Să privim doar la două exemple: „Generație trece și generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna” (Eclesiastul 1.4). Știm bine, din 2 Petru 3.10 și din alte locuri, că pământul nu va rămâne pentru totdeauna. Solomon însă prezintă lucrurile așa cum le vede omul natural: generațiile trec una după alta, dar pământul rămâne. Aceasta este ceea ce batjocoritorii vor spune în zilele din urmă (2 Petru 3.4).

Să privim și la Eclesiastul 3.19: „Ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă și animalelor; chiar același lucru li se întâmplă: cum moare unul, așa moare și celălalt; și o suflare au toți, iar omul n-are niciun avantaj față de animal”. În lumina Noului Testament înțelegem că există o diferență fundamentală între om și animal – omul are un suflet viu! Pentru Solomon, toți sfârșesc la fel; „sub soare” nu se știe ce urmează după moarte. Dacă ținem cont de punctul de vedere din care Solomon privește lucrurile, vom înțelege mai bine cartea Eclesiastul.

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„La Dumnezeu este înțelepciunea și puterea; sfatul și priceperea ale Lui sunt. El are puterea și înțelepciunea…”
Iov 12.13,16

Mărturisirea evanghelistului

Evanghelistul Charles Stanley a relatat din viața sa următoarele: „Deși copil fiind am avut puține posibilități să citesc, am fost totuși interesat de cărți și am învățat cu plăcere. Odată i-am spus unei femei sărace că nimic nu îmi este mai drag decât cărțile și că totuși nu am nimic de citit. «Cum», a răspuns ea, «Cuvântul lui Dumnezeu se află pe masă, iar tu te plângi că nu ai nimic de citit?!» Nu mi-a spus mai mult, dar nu am putut uita acele cuvinte, căci, deși aveam numai 12 ani, cunoșteam destul de mult din Cuvântul lui Dumnezeu. Pe atunci, Biblia era cartea de citire în școlile de la sat.

 Citind Scriptura, am înțeles că eram un păcătos pierdut, lucru despre care nu știusem până în acea clipă. Dumnezeu spune că toți au păcătuit; și între acei „toți” m-am văzut și pe mine. Așa cum se întâmplă în general cu toți aceia care n-au simțit întreaga stricăciune a stării lor, și eu am început să devin religios și am încercat cu seriozitate să mă fac mai bun. Nu era nimeni care să-mi poată îndrepta privirile spre lucrarea lui Hristos. Toți cei care păreau  interesați  de  lucrurile  dumnezeiești  încercau  să-și câștige mântuirea prin fapte bune. Din Scriptură știam că există o pace cu Dumnezeu, dar pe care nu o puteam găsi prin propriile mele străduințe.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Fundația SEER

ANUL ACESTA ÎMPLINEȘTE-ȚI CHEMAREA

„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13)

     Prin faptul că recunoști și împlinești planul lui Dumnezeu pentru viața ta, te eliberezi de sentimentul eșecului și reușești să nu te mai îngrijorezi de ceea ce cred alții. De ce? Pentru că stima ta de sine nu mai depinde de oameni, ci de Dumnezeu!

Cu toate acestea, trebuie să faci următoarele lucruri:

1) Fii cinstit în privința darurilor tale și recunoaște-ți limitele. Nu trece prin viață ca un străin față de tine însuți. Evaluează-ți calitățile și defectele în mod onest; ai curajul să-ți pui întrebările grele și fii dispus să suporți răspunsurile, chiar dacă aceasta înseamnă să renunți la anumite lucruri. Michael Novak scrie: „Dumnezeu știe orice este în noi, căci El le-a pus acolo. Și El are de gând să le folosească într-un fel sau altul.” Tuturor ni s-a dat o chemare în viață, iar fericirea le aparține celor care o găsesc și o împlinesc.

2) Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze în viața ta. Uneori olarii amatori limitează potențialul lutului pentru că ei văd în el numai un ghiveci de flori. Dar un olar expert vede mult mai mult – el știe ce poate deveni lutul, și el nu numai că impune o formă, ci eliberează forma deja existentă în lut. Asta face și Dumnezeu cu noi.

3) Recunoaște-ți sursa. Împlinirea misiunii vieții tale începe cu identificarea dorințelor pe care le-a pus Dumnezeu în tine. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Cine lucrează în tine? Dumnezeu! De unde vin dorințele tale? De la Dumnezeu! De unde vin abilitățile tale? De la Dumnezeu.

Fie ca anul acesta prioritatea ta să fie cunoașterea lui Dumnezeu și umblarea alături de El.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 94

Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12:17). El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie. Cel credincios nu poate traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97:10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine. Priviţi-L în Marcu 3:5, mâhnit de împietrirea inimii lor El Însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).

Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine? Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându-ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El Însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!

3 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să nu gândiți că am venit să desființez legea sau profeții: n-am venit să desființez, ci să împlinesc.
Matei 5.17

Fiindcă Domnul Isus a adus un mesaj diferit de cel al legii lui Moise, unii cred că El a desființat legea. Lucrurile însă nu stau așa. De fapt, legea a avut un mesaj esențial pentru oameni. Romani 3.19,20 ne explică clar acest lucru: „Știm însă că orice zice legea vorbește celor de sub lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie sub judecată înaintea lui Dumnezeu. De aceea, din faptele legii, nicio făptură nu va fi îndreptățită înaintea Lui, pentru că prin lege vine cunoștința păcatului”. Doar Israel a fost sub lege, însă mesajul legii a fost de așa natură, încât a scos la iveală vina întregii omeniri, atât a celor dintre națiuni, cât și a iudeilor. Domnul nu a desființat această lege, care a devenit îndrumătorul nostru pentru a ne aduce la Dumnezeu (Galateni 3.24).

El a venit să împlinească legea. Aceasta nu înseamnă că a venit să țină legea, ci că a venit să dea împlinire cerințelor pe care legea le prezenta împotriva omenirii. Ea cerea judecată și moarte pentru toți cei care nu o păzeau. Prin urmare, dacă Domnul Isus avea s-o împlinească, El trebuia să sufere și să moară primind pedeapsa cerută de lege.

Domnul a împlinit această lucrare în mod perfect; nu numai că a murit pe cruce, ci „a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18). Aici nu este vorba de suferințele îndurate din partea cruzilor Săi vrăjmași, în ura lor aprigă împotriva Lui, ci de suferințele îndurate în timpul celor trei ceasuri de întuneric, când judecata lui Dumnezeu a căzut peste El.

El a împlinit în mod perfect legea și a răspuns tuturor cerințelor ei pentru toți păcătoșii răscumpărați, care Îl vor lăuda în întreaga veșnicie. După ce a sfârșit lucrarea măreață de la cruce, Domnul a fost înviat dintre cei morți și înălțat la dreapta lui Dumnezeu!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.»”
Ioan 3.3

Un început?

La începutul unui nou an, unii se gândesc: nu ar fi măreț să putem începe din nou viața? Pentru că multe lucruri au ajuns în situații critice, se dorește să se uite totul și să se lase în urmă. Se dorește ca și casa vieții să fie construită încă o dată pe poiana verde. Dar, din păcate, nu este posibil. Sau totuși?

Versetul de astăzi vorbește că putem să ne naștem din nou. Dumnezeu Însuși face această naștere din nou prin Cuvântul Său și prin Duhul Său; acest lucru are loc în cel care vrea să o rupă cu viața lui veche, păcătoasă și să se predea lui Isus Hristos. Pentru aceasta se cere pocăință și credință.

A te pocăi înseamnă a-ți schimba modul de gândire. Trebuie să recunoaștem că am păcătuit față de Dumnezeu și am meritat pedeapsa Lui. Dacă recunoaștem înaintea lui Dumnezeu falimentul nostru, El va face în viața noastră un nou început.

A crede înseamnă să spunem din toată inima „da” la tot ce Dumnezeu ne spune în Biblie și să ne punem încrederea în Isus Hristos, care a murit pentru noi la cruce.

Atunci, Dumnezeu ne dăruiește o viață nouă, astfel încât să putem face cu Isus Hristos un nou început. „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Nu situația vieții se schimbă, ci noi care stăm acum într-o relație de credință cu Domnul Isus.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA ASCULTĂ DE DUMNEZEU ȘI PĂSTREAZĂ-ȚI LINIȘTEA

„Ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău!” (Psalmul 94:13)

     Există anumite lucruri pe care Dumnezeu le va face pentru noi, iar altele pe care El Se așteaptă să le facem singuri. „Ferice (fericit, favorizat, demn de invidiat) de omul pe care-l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care-l înveţi din Legea Ta, ca să-l linişteşti în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău.” (Psalmul 94:12-13) Ai vrea să ai capacitatea să-ți păstrezi liniștea indiferent de împrejurări? Să fii rece când totul este fierbinte? Să fii un instrument al păcii oriunde te-ai duce? Să fii deasupra circumstanțelor și nu îngropat de ele?

Astăzi, Dumnezeu îți răspunde: „Trăiește după Cuvântul Meu în toate domeniile din viața ta. Învață să fii sensibil la glasul Meu; grabnic la ascultare și la supunere. Jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară. Nu-ți voi da niciodată o situație prea greu de gestionat sau prea greu de dus. Aruncă asupra Mea îngrijorările tale una câte una, pe măsură ce apar. Bucură-te de asigurarea dragostei Mele, a ajutorului și a ocrotirii Mele, și îți voi da tot ce îți dorește inima. Pentru că diavolul este „pârâșul”, el întotdeauna va arăta cu degetul spre slăbiciunile tale și îți va spune că nu ești demn. Nu-l asculta – el este tatăl minciunilor! Te-am mântuit prin harul Meu și te-am așezat în Hristos. Mă uit la tine prin sângele care curăță, de aceea ești acceptat în ochii mei întotdeauna. Aruncă asupra Mea toate fricile și îngrijorările tale. Începe să trăiești în prezent, nu în trecut sau în viitor. Caută binecuvântările Mele și le vei găsi. Bucură-te de viață în toată plinătatea ei, căci acesta este planul Meu pentru tine anul acesta.” Este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 92 şi 93

Lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi gândurile Lui deosebit de adânci sunt inepuizabilele subiecte ale adorării celui răscumpărat (v. 5; comp. cu Psalmul 40:5).

Omul care însă nu-L poate recunoaşte pe Creator în lucrările Sale este, în ochii lui Dumnezeu, un prost şi un nebun (v. 6). Cel rău şi cel drept înfloresc şi unul şi altul (v. 7, 13), dar numai cel drept aduce rod (v. 14). Iarba răsare şi înfloreşte în anotimpul ei, apoi se usucă şi este cosită inclusiv cu floarea ei (v. 7). Astfel este soarta celor răi; ei pier (v. 9; 1 Petru 1:24,25). Cel drept însă se aseamănă cu palmierul sau cu cedrul din Liban (v. 12, 13). Cât timp le trebuie acestor frumoşi arbori să ajungă la statura plinătăţii! Cei drepţi sunt sădiţi însă în curţile templului lui Dumnezeu şi acolo ei prosperă, spre gloria Lui.

Psalmul 93 ne aduce aminte că puterea lui Dumnezeu este mai veche (El este din eternitate) şi mai mare decât puterea Vrăjmaşului (v. 3, 4). Valurile ne vorbesc despre agitaţia lumii (Isaia 57:20; comp. cu Psalmul 89:9: Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti); putem deci să ne încredem în Cuvântul Lui: mărturiile Sale sunt foarte sigure (v. 5).

În încheierea psalmului citim: sfinţenia îşi are locul în casa Sa. După cum în casele noastre nu suportăm murdăria, nici dezordinea, să înţelegem că Dumnezeul Sfânt cu atât mai mult nu poate tolera păcatul în casa Sa, care astăzi este Adunarea (citiţi 2 Corinteni 6:16).

2 Ianuarie 2018

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și David ieșea: oriîncotro îl trimitea Saul, reușea.
1 Samuel 18.5

Trebuie să fie un motiv întemeiat pentru care această frază este repetată de patru ori într-un pasaj atât de scurt (versetele 5, 14, 15 și 30). Este ca și cum Duhul Sfânt ar pune pe deplin accentul pe prudența divină care trebuie să-l caracterizeze pe omul a cărui viață este ascunsă în Dumnezeu. Să umblăm împreună cu Dumnezeu, rămânând în El, supunându-I Lui gândurile și planurile noastre, având comuniune cu El cu privire la toate lucrurile și așezându-ne în întregime viața sub lumina Lui, înainte de a sta în prezența semenilor noștri. Astfel vom avea și noi această înțelepciune plină de har, care este mai mult morală decât intelectuală, fiind rod al harului lui Dumnezeu, nu al cultivării omenești.

Viața noastră va avea o bună recomandare înaintea oamenilor (versetul 5). David era privit bine de tot poporul și, lucru încă și mai uimitor, chiar de către slujitorii lui Saul, care ar fi putut fi geloși pe el. O viață trăită alături de Dumnezeu dezarmează gelozia și invidia. Cel care, în copilăria Sa, era în cele ale Tatălui Său, creștea în înțelepciune și în favoare, înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Viața noastră îi va mustra și îi va înspăimânta pe vrăjmașii noștri (versetul 15). Saul s-a temut de David. Când ne sunt întinse capcane, vom putea merge înainte evitându-le, așa cum Domnul Isus a făcut atunci când oamenii au încercat să-L prindă în cursă cu vorba. Vom avea o așa înțelepciune, încât toți vrăjmașii noștri nu-i vor putea rezista.

Numele nostru va fi foarte prețuit (versetul 30). Cei din popor prețuiau mult numele lui David, fiindcă vedeau frumusețea și noblețea caracterului său. Trebuie întotdeauna să ne analizăm viața, acțiunile și pasiunile în lumina efectului pe care ele îl vor avea asupra gloriei Aceluia al cărui nume avem privilegiul să-l purtăm.

F B Meyer

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
Matei 11.28

Anul Nou trezeşte speranţă nouă

Isus Hristos oferă mai mult!

Indiferent cum privim noi acum la anul nou, plini de speranță sau resemnați, Isus Hristos ne face o ofertă minunată:

El dăruiește fiecăruia, care crede în El, viața veșnică.

El asigură pe fiecare, care recunoaște în fața Lui păcatele făcute, de iertare deplină.

El dă fiecăruia, care se încrede în El, pace adevărată în inimă.

Aceasta este mai mult decât sănătate, bani sau momente scurte de fericire. Putem fi siguri: Isus Hristos împlinește ce promite!

Veniți la Mine!

Isus Hristos ne invită:

„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

Cum putem lua contact cu Isus Hristos? Crezând în El și rugându-ne Lui.

Isus Hristos ne așteaptă. El a murit la cruce, pentru ca vina noastră să poată fi ștearsă înaintea lui Dumnezeu. Dacă venim la El și recunoaștem cu sinceritate înaintea Lui păcatele noastre, El ne iartă. Aceasta este baza pentru un început într-adevăr nou.

Prin credința în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, avem în posesie:

o perspectivă adevărată pentru viață,

o speranță sigură pentru veșnicie.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 91

Dacă sentimentul pe care-l avem atunci când ne întoarcem ochii spre trecut este unul de recunoştinţă (Psalmul 90), cel care ar trebui să ne domine când ne îndreptăm privirile spre viitor este unul de încredere în Dumnezeu. Ce mari sunt, într-adevăr, pericolele de ordin moral care-l ameninţă pe cel credincios! Cine este păsărarul(v. 3), cine leul, cine năpârca, cine şarpele (v. 13), dacă nu Satan însuşi? Ciuma distrugătoare, care umblă în întuneric (v. 3, 6), nu ne vorbeşte ea oare de păcat, lucru de altfel cu mult mai grav decât o boală? Săgeata care zboară ziua(v. 5) sugerează un astfel de gând rău ivit pe neaşteptate în faţa unei imagini de pe stradă ori în urma unei lecturi sau conversaţii îndoielnice. Groaza din timpul nopţii sunt acele nelinişti care ne împiedică să dormim somnul liniştit pe care-l dă Domnul (Psalmul 4:8). Oricare-ar fi însă capcana sau ameninţarea, noi avem un loc întărit, un adăpost: Însuşi Dumnezeul Atotputernic (v. 1, 2, 9). Să-L imităm şi noi pe Acela care, în mijlocul aceloraşi pericole, a realizat în mod deplin această încredere! Hristos în pustie a ştiut să-l încurce şi să-l „încuie” pe Ispititorul care îndrăznise să citeze din acest psalm.

Începând cu versetul 9, promisiunile lui Dumnezeu vin să răspundă rugăciunii Omului desăvârşit. Şi noi ne putem bucura de ele, în măsura în care ne punem, ca şi Isus, încrederea şi iubirea în Dumnezeu (v. 14).