Mana Zilnica

21 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 8:1-20

Este o cursă foarte subtilă cea cu care cărturarii şi fariseii se gândesc săL prindă pe Domnul Isus. Prin El au venit împreună harul şi adevărul (cap. 1.17). Dacă El o condamnă pe această femeie vinovată, unde este harul pe care toţi îl cunosc (Luca 4.22)? Dacă o cruţă, nu este aceasta în detrimentul adevărului, în contradicţie cu legea? În înţelepciunea Lui perfectă, Isus le arată că această lege îi atinge pe toţi. Am puteao compara cu o sabie fără mâner carel răneşte întâi pe cel care o foloseşte. Însă, în loc săşi mărturisească păcatele care le revin în memorie, acuzatorii se retrag unul după altul, peste măsură de încurcaţi (Iov 5.13). „Lumina lumii” este înaintea lor (v. 12), dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (cap. 3.19), precum acele insecte care, atunci când ridici piatra sub care se adăpostiseră, fug să se ascundă în altă parte. Atunci singurul care, fiind fără păcat, ar fi avut dreptul să exercite judecata îi declară femeii: „Nici Eu nu te condamn”. El adaugă: „Dute şi să nu mai păcătuieşti” (v. 11). Multe persoane se străduiesc ca prin propria lor purtare să fie vrednice de iertarea lui Dumnezeu, în timp ce Domnul începe prin a ierta şi numai după aceea porunceşte „să nu mai păcătuieşti” (comp. cu cap. 5.14, cu Psalmul 130.4 şi cu 1 Ioan 3.9).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și toate faptele puterii lui și ale tăriei lui și istorisirea măreției lui Mardoheu, la care l-a înălțat împăratul, nu sunt scrise ele în cartea cronicilor împăraților Mediei și ai Persiei? Pentru că Mardoheu iudeul era cel dintâi după împăratul Ahașveroș și mare printre iudei și primit de mulțimea fraților săi, căutând binele poporului său și vorbind de pace pentru toată sămânța sa.
Estera 10.2,3

După captivitatea babiloniană – Măreția lui Mardoheu

Aceste versete de la sfârșitul cărții Estera ne îndreaptă privirile către Cel care este punctul central al întregii Scripturi și al tuturor planurilor lui Dumnezeu. În această carte mică, de numai zece capitole scurte, este prezentată grija și iubirea lui Mardoheu pentru fiica sa adoptată, Estera. Loialitatea lui față de împăratul rânduit de Dumnezeu peste imperiul medo-persan s-a manifestat prin faptul că i-a salvat viața acestuia. Când poruncile împărătești au intrat în conflict cu voia lui Dumnezeu, Mardoheu a ascultat mai degrabă de Dumnezeu, decât de om. Iar când poporul lui Dumnezeu a fost amenințat cu nimicirea din cauza credincioșiei lui, inima sa a fost foarte întristată și s-a luptat pentru a-și salva poporul. Pentru toate acestea, vrăjmașul a căutat să-l dea la moarte.

Dumnezeu, în mod suveran, a zădărnicit planul nelegiuit al lui Haman și i-a dat omului în care Își găsea plăcerea locul autorității pe care Haman îl deținuse, după ce Haman a fost spânzurat.

Mardoheu este adesea numit „Mardoheu, iudeul”. Ca și Iosif, el a fost pus peste toată împărăția, lucru care ne aduce aminte cum, în curând, toate lucrurile vor fi supuse Domnului Isus, în timpul Mileniului. El va fi mare și va fi apreciat nu doar de către frații Săi iudei, ci va domni cu dreptate peste tot pământul, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Fie ca acea zi slăvită să vină cât mai curând!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cine se uită după vânt nu va semăna, și cine se uită după nori nu va secera.
Eclesiastul 11.4

Curajul misionarei

Acum Mary Slessor avea pe inimă ținuturile de dincolo de Okoyong. Deși îi iubea pe aceștia, așa cum făcuse și cu cei din Old Town, deviza ei era: „Tot înainte! Nu te uita niciodată înapoi!”. Reputația misionarei, ca fiind o femeie înțeleaptă și un judecător drept în problemele triburilor, a pătruns înaintea ei pe pământurile canibalilor Azo. La început, păreau că nu acordă vreo atenție mesajului ei, dar mai apoi, mulți L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor. Mary spunea că într-un sat erau două sute de credincioși și niciunul nu știa să citească, așa că a rugat pe alți creștini să vină să-i instruiască pe noii creștini. Timpul a trecut, dar totuși misionara a rămas tot atât de activă în lucrul Domnului. Fiind bătrână și slăbită, câțiva prieteni din Scoția au rugat-o să se întoarcă acasă. Însă ea s-a rugat lui Dumnezeu pentru putere de a sfârși ceea ce începuse printre canibali. Puterea a venit și ea a lucrat cu și mai multă rapiditate și dăruire. Doi ani mai târziu, Domnul a luat-o pe Mary acasă în patria veșnică.

Lucrarea acestei curajoase misionare a rămas pentru noi ca o mărturie vie. Viața multor negri s-a schimbat, fiindcă o femeie creștină a avut curajul să ducă Evanghelia acelor oameni sălbatici. O femeie creștină a reușit, fiindcă a îndrăznit să ceară ajutor Mântuitorului care a spus: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CINCI RĂSPUNSURI EXTREM DE IMPORTANTE

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31-35)

     Apostolul Pavel pune în pasajul acesta din Romani capitolul 8 cinci întrebări extrem de importante:

1) „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Siguranța prezenței lui Dumnezeu înclină balanța în favoarea ta. Așadar, indiferent cu ce te confrunți astăzi, nu uita: „Dumnezeu este pentru mine.”

2) „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (v. 32) Gândește-te puțin: ți-ar salva Dumnezeu sufletul, ca apoi să te lase să te descurci singur? Se ocupă El doar de nevoile tale veșnice, și nu și de cele pământești? Nu!

3) „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!” (v. 33). Orice voce acuzatoare, chiar și a ta, nu contează în curțile cerului. Acceptarea lui Dumnezeu este dincolo de orice respingere a oricărei alte persoane – și El te acceptă pentru că te vede „în Hristos.”

4) „Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v. 34) Când acuzatorii se ridică împotriva ta, Domnul Isus, avocatul apărării tale, îi reduce la tăcere. De ce? Pentru că sângele Său te acoperă!

5) „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (v. 35) Pavel răspunde la propria sa întrebare: „Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (v. 38-39).

Cunoașterea acestor cinci adevăruri te va ajuta să te bucuri în timpul zilei și să dormi mai bine noaptea!

20 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 7:37-53

Aceste capitole, 6 şi 7, ne fac să ne gândim, respectiv, la capitolele 16 şi 17 din Exod. În capitolul 6, Domnul Isus Se prezenta ca fiind adevărata Pâine venită din cer, căreia mana nu îi era decât un simbol. Acum El este înaintea noastră ca stânca din Exod 17, din care apa vie ţâşneşte îmbelşugat. Isaia, în capitolul său 55, invita pe „oricine însetează” să vină la apele harului. Aici însă, Însuşi Domnul strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (v. 37). Şi credinciosul, umplut de Duhul Sfânt, devine un canal pentru binecuvântarea altora (v. 38).

Dar ce trist la orice răspuns apar noi contestări! Este ca şi cum oameni însetaţi, aflaţi în faţa unui izvor curat, în loc să bea, sar apuca să discute compoziţia chimică a apei sau originea ei.

Capitolul se încheie prezentândune două mărturii pentru Domnul făcute înaintea fariseilor. Slujbaşii (aprozii) trimişi săL prindă sunt nevoiţi să recunoască faptul că nu sunt cuvinte omeneşti cele rostite de El: „Niciodată na vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (v. 46). Apoi Nicodim este cel care, cu timiditate, pledează în favoarea Celui cu care, în capitolul 3, avusese o întrevedere de neuitat.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și voi, taților, nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și sub mustrarea Domnului.
Efeseni 6.4

Manifestăm neascultare față de Domnul atunci când nu-i disciplinăm pe copiii noștri. Să ne aduce aminte că a-i crește pe copiii noștri pentru Domnul include și disciplinarea. Există însă și un amănunt. Trebuie să-i creștem pe copiii noștri „în disciplina și sub mustrarea Domnului”. Cuvântul „mustrare” înseamnă „a pune ceva în mintea cuiva”. Cei mai mulți copii uită foarte ușor, iar parte din educația lor trebuie să fie această așezare continuă în mintea lor a lucrurilor de care au nevoie. Pentru așa ceva este nevoie de multă răbdare. Poate că acest cuvânt include și învățătura, îndemnarea și atenționarea, însă sigur nu include amenințarea. Să ne aducem aminte că nu trebuie niciodată să-i provocăm la mânie!

Un alt îndemn pentru tați îl găsim în Coloseni 3.21. Este un verset scurt, însă foarte cuprinzător – „Taților, nu-i întărâtați pe copiii voștri, ca să nu fie descurajați”. Cuvântul „a întărâta” (sau „a provoca”) se mai găsește doar în 2 Corinteni 9.2. Tatăl nostru este Dumnezeul oricărei încurajări, iar noi nu trebuie să facem nimic care i-ar întărâta sau descuraja pe copiii noștri. Caracterul nostru față de ei trebuie să fie la fel ca cel al Tatălui față de noi: încurajare. Fie ca Dumnezeu Însuși să ne învețe pe fiecare cum să facem acest lucru potrivit voii Lui, astfel încât să fim imitatori ai Lui (Efeseni 5.1).

Iar dintre părinții ai căror copii deja au ajuns la maturitate și pentru care aceste îndemnuri nu mai au aplicație, unii privim înapoi cu regret la acele momente în care am eșuat în a le lua în seamă. Fie ca cei pentru care au fost scrise aceste rânduri să nu aibă niciodată astfel de regrete, atunci când vor îmbătrâni!

G C Willis

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Înțelepciunea este mai de preț decât sculele de război …
Eclesiastul 9.18

Curajul misionarei

După un timp, misionara și-a dat seama că datorită lipsei de ocupație a celor din Okoyong, aceștia începeau să bea, iar beția îi ducea la luptă. Arătându-le câteva lucruri, precum haine, un ceainic și o mașină veche de cusut, ea i-a îndemnat să vândă ulei de palmier comercianților din josul râului, ca să poată și ei să aibă lucruri la fel de frumoase. Localnicii au fost încântați de acele lucruri vechi, dar au refuzat să iasă din satul lor, fiindu-le teamă de civilizație. După câteva luni de „presiune” din partea misionarei, au cedat și câțiva șefi și războinici au plecat spre Duke Town și Old Town. Acolo, ei au fost bine primiți de către regele Eyo, care le-a arătat lucrurile bune care ei le-ar putea avea dacă ar renunța la căile lor rele. La plecare, fiecare a primit cadouri și haine. Ca rezultat al acelor întâlniri, regiunea Okoyong a fost deschisă străinilor. Mary a reușit ceea ce n-au putut comercianții, soldații și diplomații să facă în 400 de ani. Înțelepciunea dăruită de Dumnezeu misionarei a fost mai de preț decât armele. Această experiență a fost un punct de cotitură în viața sălbaticilor, care în timp au acceptat Evanghelia. Eliberați de superstiții și beție, puteau înțelege acum dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Idolii au dispărut din satele lor și mici biserici au fost construite.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA CARE VINE DE SUS (4)

„Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât și mai mult.” (Geneza 37:5)

     Puterea care vine de sus învinge neînțelegerea și respingerea. Uneori oamenii pe care te bazezi vor încerca, de fapt, să profite de tine. Când Dumnezeu îți încredințează o viziune prea mare pentru capacitatea lor de înțelegere, ei vor spune: „Pălăria aceasta este prea mare pentru tine” și vor încerca să te ajusteze – după mărimea lor! Frații lui Iosif l-au vândut ca rob… după care s-au întors acasă și i-au spus tatălui lor că Iosif a fost ucis de fiare sălbatice! Îți poți imagina ce a simțit Iosif când a fost întrebat: „Povestește-mi de familia ta…”

Generalul Dwight D. Einsenhower a spus: „Nu există victorii la preț de nimic!” Și, din păcate, trădarea apare în biserică la fel de des ca în societatea seculară. Când Charles Spurgeon avea douăzeci de ani, la biserica lui veneau atât de mulți oameni că nu mai încăpeau în clădire. Așa că, s-a întâlnit cu vreo treizeci de persoane din conducerea bisericii și a sugerat construirea unui auditoriu care să poată găzdui peste 5000 de persoane. Le-a spus că cei care se îndoiesc de reușita acestui lucru trebuie să plece. Și au plecat douăzeci și trei! Spurgeon însă a rămas fidel viziunii pe care i-a încredințat-o Dumnezeu. El a dat dovadă de perseverență în a o duce la capăt, și timp de treizeci și cinci de ani, biserica Metropolitan Tabernacle a fost asaltată de mulțimi de oameni, dimineața și seara, făcând-o una dintre cele mai influente biserici din istorie.

„Există vreun râu care ți se pare de netrecut? Există vreun munte pe care nu-l poți străpunge? Dumnezeu este specializat în lucruri care par imposibile; El poate face, ceea ce alții nu pot!”

19 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 7:25-36

Versetul 25, comparat cu versetul 20, dă la iveală ipocrizia acestor iudei. Ca şi astăzi, ce raţionamente deşarte se fac despre Isus! Fiecare îşi dă cu părerea, opinia conducătorilor este luată în dezbatere. În realitate, dacă prezenţa şi cuvintele Domnului stârnesc o astfel de tulburare, este pentru că aceşti oameni sunt răscoliţi în interiorul lor de această voce despre care simt, deşi nu mărturisesc, că este a lui Dumnezeu (comp. cu v. 28). Ei încearcă să scape de ea, amăginduse cu gândul că acest Galileean nu poate fi Hristosul, pentru căI cunosc familia şi locul de naştere. Întradevăr, „Mă ştiţi”, le răspunde Isus; şi chiar mai mult, cât voi nici nu gândiţi; conştiinţa voastră vă spune că „Eu sunt” şi ea vă acuză.

Este atât de solemn săL auzi pe Domnul strigând acestor mulţimi (v. 28,37; comp. cu Proverbe 8.1 şi 9.3). Nimeni nu poate spune astăzi că nu lea auzit.

„Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni” (v. 34), le spune Domnul tuturor celor necredincioşi. Cât despre ai Săi, ei au însă din partea Lui o promisiune inestimabilă: „Vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (cap. 14.3). Cititorule, care dintre aceste două cuvinte ţi se pot adresa ţie? Unde vei fi tu în veşnicie?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Încolo, fraților, toate cele adevărate, toate cele vrednice de respect, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele vrednice de iubit, toate cele vorbite de bine, dacă este vreo virtute și dacă este vreo laudă, la acestea gândiți. Ce ați și învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut în mine, pe acestea faceți-le! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Filipeni 4.8,9

Acest pasaj a fost descris ca fiind «noul Eden», un adevărat paradis al lui Dumnezeu, și așa este. Vechiul Eden a fost frumos, plin de tot felul de roade care erau bune de mâncat, și Dumnezeu era acolo. Însă primii noștri părinți au pierdut dreptul de a sta acolo, din cauza neascultării, și au fost alungați, iar sabia heruvimului a păzit intrarea, pentru ca niciun păcătos să nu se mai poată întoarce acolo.

Există însă un nou Eden deschis pentru noi, iar intrarea este prin crucea Domnului Isus Hristos. Prin lucrarea de la cruce a fost deschisă o cale de intrare în acest paradis, unde totul este bun. Putem admira frumusețile lui și ne putem ospăta cu roadele lui glorioase – lucruri adevărate, drepte, pure și vrednice de iubit, lucruri virtuoase și vrednice de laudă. Ce binecuvântări minunate ne așteaptă în acest Eden! Totul acolo este Hristos și, pe măsură ce ne bucurăm tot mai mult de frumusețea și de farmecul Lui, Dumnezeul păcii va fi acolo, iar noi vom umbla cu El și El cu noi.

Apostolul, care cunoștea și iubea acest paradis al lui Dumnezeu, nu are nimic mai mult să le spună sfinților, decât să-i îndemne să intre în el – „Încolo, fraților, … la acestea gândiți”.

J T Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Mai bună este înțelepciunea decât tăria! …
Eclesiastul 9.16

Curajul misionarei

Acolo a fost un timp extraordinar de greu pentru misionară. Ea știa că nu se poate ca viețile sălbaticilor să fie schimbate într-o clipă, dar nu putea să stea cu mâinile încrucișate în timp ce oamenii aceia făceau rău. Se odihnea foarte puțin și starea sa de sănătate era precară, dar era prezentă oriunde era nevoie. De câte ori auzea că africanii se pregăteau de război cu un alt trib, de fiecare dată se grăbea spre „câmpul de luptă”. Acolo, războinicii beau, dansau și blestemau cealaltă parte. Sulițele lor sclipeau în soare. Capetele și scalpurile victimelor anterioare apăreau peste tot. Era, cu adevărat, o scenă diabolică.

Dar, pe când cele două tabere se pregăteau de atac, vedeau stând între ei o femeie mică și calmă. „La o parte, Ma (așa era numită Mary de către cei din Calabar). Luptăm!” Ea ignora strigătul. „Dă-te la o parte, Ma, sau vei muri!” Mary replica: „Aruncă sulița, dacă îndrăznești!”. Pe când cele două părți se apropiau să îndepărteze acel „obstacol” cu păr cenușiu, misionara știa că învinsese. Îi implora să arate îngăduință unii față de alții și, până la urmă, îi convingea să se așeze la umbra unui pom și să negocieze. După ore de discuții, oamenii erau mai calmi și prea obosiți să mai lupte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA CARE VINE DE SUS (3)

„Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise…” (Numeri 12:1)

     Puterea care vine de sus învinge împotrivirile familiei. Când Miriam și Aaron s-au plâns de relația lui Moise cu Dumnezeu, el și-a păstrat blândețea și smerenia, în ciuda împotrivirilor lor. Când s-a confruntat cu provocarea de a se retrage sau de a merge înainte, David Livingstone a dat dovadă de puterea care vine de sus. Soția sa Mary i-a făcut atâtea necazuri, văicărindu-se mereu și criticându-l, încât i-a făcut lucrarea vieții sale aproape imposibilă. Tensiunea dintre ei a devenit atât de mare, încât Livingstone a trimis-o acasă în Anglia pentru o perioadă de peste doisprezece ani, timp în care el a suferit, a sângerat și în cele din urmă a murit în Africa, pentru cauza lui Hristos.

Când Domnul Isus s-a dus în Nazaret pentru a-Și începe lucrarea printre cei cu care a crescut, unii dintre ei au încercat să-l arunce pe de stâncă. În ciuda învățăturilor și minunilor Sale, familia Sa a crezut că este nebun. S-a simțit rănit? Firește. Dar nu S-a dat bătut. El a spus: „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor…” (Luca 14:26-28).

Când familia este împotriva ta, iubește-i și roagă-te pentru ei, întrucât Dumnezeu le poate schimba inima! Iar între timp, tu slujește-L credincios!

18 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 7:1-24

Fraţii lui Isus făceau parte dintre aceia care nu credeau, pentru că ei căutau gloria care vine de la oameni (v. 4,5; comp. cu cap. 5.44). Contau pe faptul că popularitatea Lui se răsfrângea şi asupra familiei lor, în timp ce, dacă ar fi crezut că El era Fiul lui Dumnezeu, puteau lesne măsura distanţa carei separa de El (citiţi Luca 8.21 şi 2 Corinteni 5.16). Mai târziu, fraţii Domnului au crezut în El şi sunt găsiţi printre ucenici (Fapte 1.14).

Principiul lor aplicat aici este al oricărui om: acela de aşi valorifica darurile şi capacităţile în folosul său, pentru a se face cunoscut şi onorat (v. 4). Spre deosebire de acesta, Domnul na încetat niciodată să caute „gloria Celui care La trimis” (v. 18). Şi El nu Se suie la sărbătoare decât la ceasul ales de Dumnezeu. Cât de departe suntem noi de acest Model desăvârşit! Multe din necazurile noastre vin fie pentru că ne grăbim să acţionăm, fie pentru că întârziem să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Versetul 17 ne aminteşte, de asemenea, că supunerea faţă de această voie a lui Dumnezeu este, pentru fiecare în parte, mijlocul de a cunoaşte adevărul.

La Ierusalim, Isus îi întâlneşte pe aceşti iudei plini de ură care căutau săL omoare, de când fusese vindecat paraliticul din Betesda întro zi de sabat (v. 1; cap. 5.16).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Fiți tari și curajoși, nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor; pentru că Domnul Dumnezeul tău, El Însuși va merge cu tine; El nu te va lăsa și nu te va părăsi … Și Domnul Însuși va merge înaintea ta: El va fi cu tine; El nu te va lăsa și nu te va părăsi; nu te teme, nici nu te înspăimânta!
Deuteronom 31.6,8

Oare ce l-a susținut pe Moise în timpul acelor ani dificili, petrecuți în fruntea poporului său Israel? Educația pe care o primise în Egipt? Puterea lui personală? Nu, ci el a fost întărit de promisiunea prezenței lui Dumnezeu, deși de multe ori a dorit să renunțe, din cauza presiunii.

După moartea lui Moise, Iosua a devenit conducător al lui Israel și Domnul i-a făcut aceeași promisiune cu privire la prezența Sa. Acești doi bărbați au avut nevoie de această promisiune, care să-i ajute să conducă poporul și să ducă luptele Domnului.

Astăzi, creștinul are și el de dus multe lupte și poveri, care pot părea copleșitoare. Avem însă aceeași promisiune de care Moise și Iosua s-au bucurat și de care au depins. Domnul Isus a spus: „Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20). Citim, de asemenea: „Purtarea voastră să fie fără iubire de bani, mulțumiți cu ce aveți în prezent; pentru că El a spus: «Nicidecum nu te voi lăsa și cu niciun chip nu te voi părăsi», încât să spunem cu îndrăzneală: «Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme: ce-mi va face omul?»” (Evrei 13.5,6).

Este mângâietor să știm că nu suntem niciodată singuri. Puterea pentru luptă sau pentru purtarea poverilor nu este a noastră – ea vine de la Domnul. Oricât de grea ar fi lupta sau povara, Domnul Isus este cu noi și n-avem de ce să ne temem, fiindcă El este ajutorul nostru. Trebuie să ne predăm Lui și să-L lăsăm să împlinească în noi și prin noi ceea ce dorește El.

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu …
Eclesiastul 7.13

Curajul misionarei

Țelul misionarei era să pătrundă în junglă, acolo unde niciun alb nu mai fusese, spre a le duce și acelor oameni Vestea Bună. Cel mai mare dușman al ei erau bolile tropicale, care o loveau foarte des. De multe ori se părea că nu mai are nicio șansă de supraviețuire, dar Dumnezeu i-a dat putere să reziste. A fost o mare ispită pentru ea să părăsească pământul Africii și să se reîntoarcă pe pământul Scoției. Pentru a fi mai aproape de junglă, Mary s-a mutat în Old Town, o așezare care cu greu putea fi numită oraș. Acolo, ea îngrijea pe cei bolnavi, învăța pe alții din Biblie, vizita vecinii. Șeful era un creștin, regele Eyo Honesty al VI-lea, care o susținea pe Mary în lucrare. Deși era respectată în Old Town, misionara dorea fierbinte să ajungă la tribul izolat Okoyong.

În iunie 1888 a anunțat că se va duce singură să se stabilească printre sălbatici. Toți cunoscuții au rugat-o să nu plece, căci se ducea la o moarte sigură, dar ea a rămas fermă și, urcându-se în cea mai mare canoe din Calabar – un dar al regelui Eyo – a plecat în junglă. Deși au fost multe pericole de-a lungul călătoriei, Dumnezeu a fost cu Mary și tot El a pregătit inima șefului primului sat întâlnit. Mary a fost prima străină căreia i s-a permis să locuiască acolo. Șeful i-a dat voie, de asemenea, să construiască o școală.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA CARE VINE DE SUS (2)

„În lume veţi avea necazuri…” (Ioan 16:33)

     Menționăm astăzi două motive pentru care trebuie să valorifici puterea care vine de sus:

1) Ea aduce biruința în suferință. Boala te secătuiește de putere fizică, emoțională și mentală – moment în care ai nevoie de puterea care vine de sus. Biblia spune: „Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?” (Proverbe 18:14) Charles Spurgeon a fost cunoscut drept „prințul predicatorilor.” Lucrarea sa a avut impact asupra Londrei și asupra unei bune părți din Insulele Britanice. Cu toate acestea, a fost atât de bolnav, încât a trebuit să-și petreacă o bună parte din viață în sudul Franței. Soția sa, care devenise invalidă după nașterea celor doi fii gemeni, a putut trece peste limitările sale fizice doar cu ajutorul puterii care vine de sus. Deși era paralizată, a coordonat din pat lucrarea de distribuire a cărților soțului ei. Iar datorită efortului său, și a puterii ei de mobilizare, cărțile lui Spurgeon se află azi pe rafturile multor oameni din întreaga lume.

2) Puterea care vine de sus învinge limitările financiare. Lucrarea lui George Muller, care a fondat mai multe case pentru îngrijirea copiilor orfani din Bristol, e un exemplu de necurmată intervenție divină. Așa a salvat el viețile a mii de copii, și a făcut-o prin credință! De multe ori n-a avut banii necesari pentru mâncarea de la masa următoare, însă nu s-a plâns niciodată. În schimb, s-a rugat. Și ca răspuns la credința sa, au venit bani din toate colțurile lumii, majoritatea de la persoane pe care nici nu le cunoștea. Se poate spune că Muller a trăit după principiul Scripturii (Romani 12:11-12): „În sârguință, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.”  Cuvinte absolut valabile și pentru tine – astăzi!

17 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 6:51-71

În ciuda promisiunii pe care Dumnezeu leo făcuse, copiii lui Israel, descoperind mana în pustiu, se întrebau unul către altul: „Ce este aceasta?“ (Exod 16.15). Aceeaşi necredinţă se arată şi la descendenţii lor. Ei discută aprins între ei pe tema hranei neobişnuite despre care lea vorbit Isus: carnea şi sângele Lui, adică moartea Lui. Un Hristos viu pe pământ nu este suficient pentru a face sufletul nostru să trăiască. Trebuie să ne însuşim moartea Lui (în sens figurat, să mâncăm trupul Lui şi să bem sângele Lui), pentru a avea viaţă veşnică. Apoi trebuie în fiecare zi să ne identificăm cu El în moartea Lui. Noi suntem morţi împreună cu El în ce priveşte lumea şi păcatul. Omul firesc nu poate pricepe aceasta. El vrea mai bine un model, în timp ce îi este prea greu săşi recunoască starea de condamnare despre care îi vorbeşte moartea lui Hristos.

În loc săL întrebe pe Domnul, mulţi pretinşi a fi ucenici ai Săi sau îndepărtat, şocaţi de cuvintele Lui. El na căutat săi reţină îndulcind adevărul. Le încearcă însă inima celor rămaşi: „Şi voi vreţi să plecaţi?”

„Doamne, la cine să ne ducem?”, este frumosul răspuns al lui Petru. De ar putea fi acesta şi răspunsul nostru (v. 67,68; Evrei 10.38,39)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Pentru că păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteți sub lege, ci sub har.
Romani 6.14

Unii creștini sunt de părerea că, deși suntem mântuiți prin har, trebuie să trăim prin lege. Ei susțin că «legea morală» trebuie să fie scopul inimii credinciosului și puterea lui pentru umblare. Nimic însă nu poate fi mai departe de adevărul creștinismului biblic decât astfel de idei. Faptul că sunt foarte populare nu le face în nicio măsură adevărate.

Când ajungem să cunoaștem harul lui Dumnezeu venit prin lucrarea lui Hristos, dorința noastră este să-I fim plăcuți în toate lucrurile. Unii totuși spun că, pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu, trebuie să apelăm la lege. Însă, dacă deschidem Scriptura, ce aflăm? Apostolul Pavel scrie că „păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteți sub lege, ci sub har”. Pavel fusese fariseu, evreu din evrei, și știa foarte bine ce putea și ce nu putea face legea, iar aici, el declară în mod categoric că păcatul nu va avea stăpânire asupra noastră, pentru că suntem sub har, nu sub lege. Să remarcăm următorul lucru: apostolul nu vorbește despre îndreptățire aici, ci despre modul în care cineva, deja mântuit și îndreptățit, poate avea eliberare de puterea păcatului. Există două secțiuni importante în Epistola către Romani: prima parte (de la capitolul 1 la capitolul 5.11), se ocupă de subiectul îndreptățirii, de felul în care păcătoșii pot dobândi o poziție de dreptate înaintea unui Dumnezeu sfânt; în a doua parte (de la capitolul 5.12 până la sfârșitul capitolului 8) vedem cum cineva, care este deja îndreptățit, poate dobândi biruință asupra puterii păcatului. Răspunsul este: harul. De asemenea, cunoașterea și recunoașterea harului sunt cele care produc închinare și ascultare.

Legea a avut cu siguranță scopul ei, iar acela a fost de a arăta că omul este un păcătos incurabil. Ea însă nu poate oferi biruință asupra păcatului (vedeți Romani 4.15; 5.20; 7.7,13; Galateni 3.19,21,24). Adevărata biruință creștină înseamnă reproducerea lui Hristos, prin Duhul Sfânt, în viața celui credincios.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui …
Eclesiastul 7.8

Curajul misionarei

În anul 1876, pe tărâmul sclavilor din Africa, un vapor vechi se îndrepta spre gura râului Calabar. Această parte a Africii este cunoscută sub numele de „Mormântul Omului Alb” și nu oricine ar fi putut merge acolo fără frică. La câteva mile de țărm, ținutul era necunoscut. Acolo trăiau elefanți și lei, roiuri de insecte, vraci și canibali. Intrarea pe acel pământ însemna moarte. Viața în acel timp nu însemna mare lucru pentru cei din Calabar. Sclavia, sau să omori o femeie, sau un bătrân nu însemna nimic. Dacă o familie avea prea mulți copii, putea abandona fără niciun fel de remușcare un copil în tufișuri. Nașterea unor gemeni era considerată a fi un semn rău, de aceea aceștia erau uciși cu cruzime și mama lor era lăsată să moară în junglă. În astfel de condiții aspre, Mary Slessor, o tânără de 29 de ani din Scoția, a venit să slujească lui Dumnezeu în Africa. Ea și-a început munca la misiunea din acel oraș, Calabar, învățând limba locală și vizitând satele de pe coastă și de-a lungul râului. Cu cât călătorea mai departe de centrul de misiune, cu atât găsea mai multe nevoi. Mary le-a spus africanilor despre Hristos și i-a îndemnat să înceteze a mai venera craniile oamenilor morți și a se teme de „spiritele rele”. Ea le-a arătat femeilor cum să aibă o alimentație corectă și cum să îngrijească de casă și de copii.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PUTEREA CARE VINE DE SUS (1)

„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare…” (2 Corinteni 4:8)

     Maxima „Ce nu te distruge, te face mai puternic” s-a dovedit a fi adevărată. Astăzi vom vorbi despre patru afirmații la care trebuie să fim atenți, atunci când le auzim, și… să nu le transmitem mai departe!

1) „Când devii creștin, toate problemele tale iau sfârșit.” Cine ți-a spus asta, n–a aflat-o din Scriptură. Pavel a scris: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9).

2) Toate problemele cu care te vei confrunta vreodată ți le rezolvă Biblia. Desigur, Dumnezeu ne dă multe sfaturi în Cuvântul Său, dar tot El dorește să umblăm „prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Asta înseamnă să primești învățătură din Cuvântul Său, călăuzire și atenționare prin Duhul Sfânt, și sfătuire din partea creștinilor maturi și a prietenilor evlavioși.

3) „Dacă ai probleme, înseamnă că nu ești spiritual.” Aș zice, din contră: cu cât vei fi mai spiritual, cu atât mai multe probleme vei avea! Atacurile lui Satan sunt o dovadă a faptului că nu ai fost cucerit, că reprezinți o amenințare pentru împărăția întunericului și că faci voia lui Dumnezeu. Cu cât e mai aprig atacul, cu atât e mai mare nivelul binecuvântării care te așteaptă la sfârșit… așa că mergi mai departe!

4) „Faptul că ești expus unei învățături biblice sănătoase îți rezolvă automat toate problemele.” Acest lucru te va ajuta negreșit să-ți rezolvi problemele, dar nu le va rezolva în locul tău. Trebuie să fii „împlinitor al Cuvântului, nu doar ascultător uituc” (vezi Iacov 1:23).

Pavel ne-a îndemnat (Efeseni 6:10-11): „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului” .

Cu alte cuvinte, ai nevoie de puterea care vine de sus – și astăzi!

16 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 6:37-50

„Pe cel care vine la Mine nicidecum nul voi scoate afară”, promite cu tandreţe Mântuitorul (v. 37). Să mergem la El, dacă nu am făcuto deja până acum; El nu respinge pe nimeni!

Dar, pentru a veni la Isus, este necesar ca în inimă să fie împlinită o lucrare a Duhului Sfânt. Omul nu poate face niciun pas către Dumnezeu, dacă El nu îl atrage (v. 44).

Nu este deci vina mea că nu mam întors la Dumnezeu, va răspunde poate vreunul.

Dimpotrivă, sunteţi deplin răspunzători să lăsaţi această lucrare divină să fie făcută în voi! Chiar în acest moment, Dumnezeu vă atrage la El. Nu vă mai împotriviţi Lui.

Harul pe care Isus îl îndreaptă către păcătos este expresia propriei Sale dragoste; ea face parte însă din voia lui Dumnezeu, care este să dea viaţă făpturii Sale (v. 40). Şi Isus venise tocmai pentru a împlini această voie şi pentru nimic altceva (v. 38; comp. cu Evrei 10.9: „IatăMă, vin să fac voia Ta”).

Omul are un trup şi un suflet, de aceea, el nu poate trăi numai cu pâine, hrana trupului. Sufletul are şi el nevoie de hrană, iar singura hrană potrivită este Cuvântul divin, Pâinea din cer, Hristos Însuşi (Luca 4.4).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 Care, fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale și susținând toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuși a făcut curățirea de păcate, S-a așezat la dreapta Măririi în cele înalte.
Evrei 1.3

Curățirea păcatelor nu putea avea loc fără vărsarea sângelui. Jertfele din vechime nu puteau satisface gloria lui Dumnezeu și nici nu puteau curăți conștiința omului. Ele au fost însă mărturii puternice, de la Adam încoace, deși au fost grupate și sistematizate în iudaism, prin inspirația divină dată lui Moise.

Hristos este însă adevărata semnificație a lor. Păcatul înseamnă răzvrătire împotriva lui Dumnezeu; păcatul este fărădelege. Dumnezeu deci este Cel dezonorat prin păcat, indiferent că păcatul este comis împotriva Lui sau împotriva omului – „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea ochilor Tăi”. Și, fiindcă măreția lui Dumnezeu și caracterul Său sunt în joc, El Însuși a trebuit să rezolve totul, prin Fiul Său. Nimic mai puțin decât moartea Fiului Său nu putea rezolva problema păcatului și doar așa putea exista iertare de păcate.

Nu este de mirare că această lucrare a lui Dumnezeu este arătată aici (Evrei 1.3) ca fiind parte a gloriei divine a lui Hristos. El a trebuit să fie Om pentru oameni și Dumnezeu pentru Dumnezeu; iar acum, după ce lucrarea a fost împlinită în mod perfect, rezultatul este sigur pentru toți cei care cred.

W Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.
Luca 19.10

Căutare

Tot ce a gândit și a făcut Mântuitorul avea ca scop mântuirea celor ce erau pierduți în păcate. Domnul știa că în Ierihon trăia Zacheu, mai-marele vameșilor, și că acesta dorea să-L vadă. Pentru Zacheu, Domnul a oprit tot convoiul care-L însoțea și a stat de vorbă cu el. Ce mult iubește Domnul Isus pe un păcătos! El ne cunoaște pe toți și vrea să ne facă fericiți, cu toate că nu merităm acest lucru. Probabil, de multe ori am avut deja ocazia să ascultăm Evanghelia. Am folosit oare ocazia aceea minunată să primim mântuirea oferită prin credința în lucrarea Mântuitorului?

Domnul și Mântuitorul vrea să ne ierte păcatele, să ne împace cu Dumnezeu Tatăl și să ne facă fericiți pentru prezent și pentru veșnicie. El vrea să ne dăruiască o viață nouă. Ferice de cel ce primește darul Domnului!

Zacheu era plin de dorința de a-L vedea pe Domnul Isus. Era o dorință tainică, lăuntrică a inimii sale. Avem și noi o astfel de dorință? Unii o pot numi curiozitate. Dar nu este așa, ci este ceva mai adânc, este o sete sufletească de a-L afla pe Mântuitorul. Domnul Isus, venit în această lume ca să stâmpere setea sufletească după pace și fericire, i-a răspuns lui Zacheu și răspunde fiecăruia care își deschide inima să primească mântuirea Domnului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBESTI CU ADEVĂRAT

„Dragostea… este plină de bunătate…” (1 Corinteni 13:4)

Una dintre cele mai profunde înțelegeri ale iubirii față de o persoană vine din scrierile lui Pavel: „Chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată…” (1 Corinteni 13:3-8).

Ion era căsătorit cu Maria de cincizeci de ani. Într-o seară, în dormitor, Maria îi spune lui Ion: „Când eram tineri mă țineai de mână.” Puțin uimit, Ion o ia pe Maria de mână. „Când eram tineri, te cuibăreai lângă mine,” îi mai spune Maria. Cu mare greutate, Ion o ia pe Maria în brațe. „Când eram tineri îmi șopteai cuvinte frumoase la ureche,” plusează Maria… La care Ion aruncă pătura la o parte și sare din pat. Maria întreabă: „Unde te duci?” La care, Ion: „Să-mi pun dinții, dragă!” Să-i șoptești soției cuvinte pline de dragoste, când ești în floarea vieții și când ai tinerețea de partea ta, pare simplu, nu-i așa? Dar când șoptești aceleași cuvinte: „Te iubesc!” la aceeași ureche, după ani de zile, când acea persoană miroase a mentol, poartă aparat auditiv și proteză dentară – asta cum ți se pare? Extraordinar, nu-i așa?

Asta este dragoste!

15 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 6:22-36

Domnul nu Se înşelase. Aceste mulţimi veneau după El pentru un motiv Ťprea comunť: ele sperau că El va continua să le dea pâine. De asemenea, le invită să lucreze pentru cer (v. 27). Să ne întrebăm dacă şi munca noastră are în vedere întâi lucrurile de sus, care ne hrănesc sufletul şi care rămân, sau pe cele de pe pământ, care sunt sortite pieirii.

Să însemne aceasta că trebuie să facem lucrări pentru a fi mântuiţi? Şi astăzi mulţi mai cred aşa în creştinătate (comp. cu v. 28). Cuvântul însă ne spune: „prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9). Dumnezeu nu recunoaşte decât o lucrare carei permite omului să se apropie de El, anume a crede în Mântuitorul pe care El ni La dat (v. 29).

Totul vine de la El: Apa vie (Duhul Sfânt cap. 4.10) şi Pâinea vieţii (Hristos Însuşi v. 35). Atunci cum se face că inimile noastre nu sunt satisfăcute în mod continuu? NuŞi respectă Domnul promisiunile? (v. 35; cap. 4.14). Cu siguranţă, nu! Din partea noastră însă, noi nu ne îndeplinim întotdeauna condiţia: „cel care crede în Mine” spune Domnul Isus „nu va înseta niciodată”.

Avem nevoie de credinţă atât pentru a fi mântuiţi, cât şi pentru a ne putea adăpa, în fiecare zi, din toată plinătatea Sa.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 Și sângele vă va fi semn pe casele în care sunteți; și Eu voi vedea sângele și voi trece peste voi; și, când voi lovi țara Egiptului, nu va fi nicio plagă peste voi, ca să vă distrugă.
Exod 12.13

Versetul de mai sus prezintă adevărul glorios că sângele lui Hristos este atât de prețios pentru Dumnezeu, încât El nu va judeca pe niciunul dintre cei care se pun la adăpostul lui și nu va cruța pe niciunul dintre cei care îl resping. El nu va opri intrarea niciunui sfânt în cer și nu va permite ca vreun păcătos să scape de iazul de foc. Nu păgânătatea, ci creștinătatea s-a făcut vinovată de tăgăduirea necesității sângelui lui Hristos pentru mântuire.

Petru avertizează cu privire la falși învățători, care Îl vor tăgădui pe Stăpânul care i-a cumpărat și care vor aduce asupra lor o nimicire grabnică (2 Petru 2.1). Nu există speranță pentru apostați, însă există speranță pentru oricine se încrede în sângele lui Isus Hristos pentru mântuire, căci, fără vărsare de sânge, nu există iertare de păcate. Sângele lui Hristos este cel care ne curățește de păcatele noastre și care ne răscumpără din robia păcatului. Sângele este cel care ne sfințește și care înlătură păcatele noastre. El ne curățește conștiința de simțământul vinei înaintea lui Dumnezeu și ne dă îndrăzneala de a intra în prezența Lui. Sângele lui Hristos vărsat la cruce este atât de prețios, încât Dumnezeu L-a așezat pe Domnul la dreapta Sa, în ceruri.

Israeliții care au acționat prin credință au pus sângele pe pragul de sus al caselor lor și s-au bucurat de o siguranță perfectă. Egiptenii au refuzat să facă acest lucru și au trebuit să sufere consecințele.

R A Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Vai de cei ce numesc răul bine, și binele, rău, care spun că întunericul este lumină, și lumina, întuneric …
Isaia 5.20

Maimuța și papagalul

Un om avea o maimuță și un papagal, care a fost învățat să răspundă „bine” ori de câte ori era întrebat: „Ce mai faci?”. Într-o zi, omul a plecat de acasă uitând să închidă papagalul în colivie și astfel acesta a rămas liber în cameră împreună cu maimuța. Rămași singuri, din nimic s-au luat la bătaie. Când omul s-a întors acasă, papagalul, cu multe pene smulse, stătea într-un colț. Maimuța, și ea zgâriată pe față, stătea supărată în alt colț. Ca de obicei, omul nostru, intrând în cameră, a întrebat: „Ce mai faceți?”. Atunci, papagalul a răspuns cum era învățat: „Bine, bine”, dar numai bine nu era.

Uneori, scene asemănătoare se petrec și în unele familii. Când într-o căsnicie se ivește cearta, greșeala este întotdeauna a amândurora. Când într-o casă lucrurile nu merg bine, vina este atât a bărbatului, cât și a femeii. Unde soțul este un om cu judecată, de obicei și soția este o femeie cu blândețe și se împlinește astfel urarea din bătrâni la căsătorie: „Anul întâi să vă fie cu bucurie, al doilea an de mângâiere și ceilalți de mulțumire”. Familiile care nu spun răului bine și binelui rău și trăiesc sub îndemnurile Scripturii, sunt așa de unite, încât numai moartea le desparte. O astfel de familie dorim fiecărui cititor.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FII BUCUROS!

„Veţi ieşi cu bucurie…” (Isaia 55:12)

     În fiecare dimineață, spune: „Astăzi voi umbla cu bucurie!” Lucrul acesta îți va da o atitudine corectă!

În general vorbind, există trei feluri de oameni:

1) Cei ce se simt prost că se simt bine. Ei cred că nu ar trebui să fim bucuroși, ci mai degrabă responsabili de felul în care ne manifestăm. Prea multă veselie este firească, nu duhovnicească – cred ei…

2) Cei ce îți strică bucuria pentru că îi deranjează. Adesea acești oameni au fost răniți de viață, mânia lor stă să izbucnească și nu suportă să vadă oameni bucuroși.

3) Cei ce îți înalță duhul și suflă viață peste tine.

Tu spui: „Dar nu ne învață Biblia că noi, credincioșii, trebuie să fim diferiți de necredincioși?” Ba da, însă nu diferiți pe latura negativă, ci diferiți în bine, pozitiv! Dacă nu îți iei angajamentul de a umbla în bucuria Domnului, vei găsi modalități negative de a te deosebi de necredincioși. Pentru noi a scris Pavel (Filipeni 4:4): „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!” Dacă murmuri: „Lui Pavel îi era ușor să spună… el n-avea problemele mele!”, mai gândește-te o dată!

Când a scris aceste cuvinte, Pavel se afla în închisoare – și nu existau șanse să scape. Pentru el, bucuria a fost o decizie, nu o reacție la circumstanțe. Poate că-ntrebi: „Cum a putut Pavel să fie bucuros în închisoare?” El a înțeles că adevărata bucurie vine atunci când ești dedicat unui lucru mai mare decât propriile tale interese. Biblia spune (Neemia 8:10): „…bucuria Domnului va fi tăria voastră.”

Adevărata bucurie necesită trei lucruri:

1) Alegerea conștientă de a te concentra asupra bunătății lui Dumnezeu în fiecare zi.

2) Dorința de a-i binecuvânta pe ceilalți cu orice prilej.

3) Înțelegerea faptului că bucuria produce tărie, și asta explică de ce bucuria este prima țintă a vrăjmașului.

Când o pierzi, îți pierzi puterea… și el câștigă! Așadar, alege să fii bucuros!

14 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 6:1-21

Mulţimile Lau urmat pe Domnul Isus, însă atrase mai mult de puterea Lui, decât de harul Lui şi de toate perfecţiunile Sale morale. Ori una nu merge fără celelalte; încă o dată, Isus le va manifesta împreună în această scenă a înmulţirii pâinilor. Băieţelul menţionat în versetul 9 ne vorbeşte că la orice vârstă putem face ceva pentru Domnul şi pentru binele celorlalţi. El pare a fi singurul care sa gândit la propria hrană. Acceptând să pună la dispoziţia Domnului puţinul pe carel avea, el devine mijlocul de a putea fi hrăniţi cinci mii de bărbaţi. Atunci când Domnul doreşte să Se folosească de noi, nu trebuie să ne eschivăm pe motiv că suntem tineri sau că nu avem suficiente resurse; El va şti cum să le întrebuinţeze (Ieremia 1.6,7).

După această minune, vor săL ia (cu forţa) pe Isus, „ca săL facă împărat”. Dar El nu poate primi împărăţia din mâinile oamenilor (cap. 5.41), cum na putut so primească nici de la Satan (Matei 4.810), pentru că Dumnezeu este Cel care Îl face Împărat (Psalmul 2.6).

În sfârşit, întro altă scenă, luminată în totul doar de puterea şi de harul Său, Îl vedem venind pe marea agitată ca săŞi întâlnească ucenicii şi să le risipească teama.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc; și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, vin din nou și vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.
Ioan 14.1-3

Există pasaje în Scriptură pe care, atunci când le citim, le simțim parcă scrise pentru nevoia și încurajarea noastră personală.

Domnul a spus aceste cuvinte ucenicilor Săi în urmă cu aproape două mii de ani, însă ei nu le-au putut înțelege la momentul respectiv. Mai târziu, când apostolul Ioan, prin Duhul Sfânt, le-a scris pentru ca noi să le putem citi, Domnul Isus era așezat la dreapta Măreției în ceruri, pe tronul Tatălui. Acum, El ne privește cum trecem prin încercări și necazuri și ne spune: „Să nu vi se tulbure inima”. El știe și înțelege că putem fi tulburați de împrejurări și de evenimente pe care nu le putem explica și pentru care nu avem niciun răspuns. Totuși, cuvintele Sale răsună cu claritate: „Să nu vi se tulbure inima … credeți în Mine”. Domnul ne îndreaptă apoi gândurile în sus, vorbindu-ne de multele locuințe din casa Tatălui.

Când a spus aceste cuvinte ucenicilor Săi, Domnul urma să meargă la cruce, pentru a-i pregăti pe ucenici, prin lucrarea Sa de răscumpărare, pentru casa Tatălui. Apoi Domnul i-a asigurat că avea să vină din nou.

Aceasta este prima indicație în Biblie că Domnul are să vină din nou, pentru a-i lua pe cei credincioși la Sine, ca să fie cu El în casa Tatălui. Ne vom bucura de acea casă pentru totdeauna, împreună cu Hristos și cu toți cei pe care El i-a răscumpărat. „Să nu vi se tulbure inima.”

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale … rupe-o cu nelegiuirile tale …
Daniel 4.27

Înștiințarea dată împăratului

Pe orice pagină a istoriei neamului omenesc, în orice capitol, paragraf sau rând citim despre ruina totală, înstrăinarea lui în întregime de Dumnezeu. Greșeala cea mai mare în care poate cădea un om este să lucreze fără să țină seamă de Dumnezeu. Mai curând sau mai târziu, gândul lui Dumnezeu se va arăta lămurit și atunci toate planurile și socotelile omului vor fi zădărnicite. Așa a fost și cu împăratul Nebucadnețar. În bunătatea Sa nemărginită, Dumnezeu i-a dat curaj lui Daniel să-i spună împăratului să o rupă cu nelegiuirile. Marea greșeală a împăratului a fost că nu a ascultat înștiințarea.

În cuvintele Sale de înștiințare, Mântuitorul a spus: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16.26). Neascultarea de înștiințările dumnezeiești duce la tot felul de rele. Într-adevăr, neascultarea conduce o mare parte din sistemul lumii fără Dumnezeu. De aceea trebuie să fugim de acest fel de gândire și să ne întoarcem la Dumnezeu care ne dăruiește viața veșnică. O, cât de tragică este o viață zidită pe speranța câștigului în această lume! Hristos Domnul a arătat în cuvintele Sale că sufletul are înaintea Sa o valoare supremă, veșnică, fiind mai valoros decât întreaga lume.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CĂLĂUZIREA DIVINĂ (3)

„Avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” (2 Corinteni 1:10)

     Pavel a scris credincioșilor din Corint: „nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” (2 Corinteni 1:8-10) Pentru Pavel, ceea ce părea a fi sfârșitul drumului era doar o infuzie de putere și bunăvoință din partea lui Dumnezeu în viața sa. Drept rezultat, el a continuat spunând că prin toate acestea a învățat să nu se încreadă în el însuși, ci „în Dumnezeu care înviază morții.”

Când planurile tale par lipsite de viață, puterea de înviere a lui Dumnezeu începe să acționeze în viața ta cu o mai mare măsură. Câtă vreme ai un Tată ceresc iubitor, la care să apelezi, un cuvânt de la Domnul în care să te încrezi și credința care să-l activeze, ai toate motivele să te bucuri. Așa că, astăzi începe să-L chemi pe Dumnezeu! Și fă-o prin credință, nu îndoindu-te! Crede că El își va arăta puterea pentru tine; apoi privește cum va schimba situația spre binele tău. De ce? Pentru că începi să te încrezi în Acela care poate orice! Și va face ceva! Nu uita că indiferent cât de puternic ești sau plin de succes, nu va exista niciodată vreun moment în viața ta în care să nu ai nevoie de harul și călăuzirea lui Dumnezeu. Cu cât înveți lucrul acesta mai repede, cu atât mai bine va fi de tine.

13 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 5:31-47

Isus răspunde la necredinţa iudeilor invocând patru mărturii în favoarea Sa: cea a lui Ioan (v. 3235), cea a propriilor Sale lucrări (v. 36), cea a Tatălui, care la Iordan Îl desemnase pe Fiul Său preaiubit (v. 37), şi cea a Scripturilor (v. 39). În cărţile lui Moise se vorbeşte deseori despre Mesia (v. 46; vezi de ex. Geneza 49.10,25; Numeri 24.17), dar iudeii, deşi pretindeau căl venerează pe Moise, nu credeau deloc cuvintele sale, pentru căL respingeau pe Cel pe careL vestise el (v. 46; Deuteronom 18.15). Ei vor fi gata, în schimb, săl primească pe Antihrist (v. 43).

„Cercetaţi Scripturile”, recomandă Domnul Isus. Prin ele vom putea înainta în cunoaşterea Persoanei Sale infinite.

A primi glorie de la oameni şi a căuta aprobarea lor constituie o formă de necredinţă (v. 44). Pentru că Dumnezeu declară că noi nu suntem nimic (Galateni 6.3) şi că nu avem nimic cu care neam putea lăuda (2 Corinteni 10.17)! Însă, în loc să acceptăm acest adevăr, ne complacem în părerile bune pe care alţii lear putea avea despre noi. Isus nu căuta deloc glorie din partea oamenilor (v. 41; comp. cu Pavel, în 1 Tesaloniceni 2.6) şi noi am putea săL imităm, dacă avem în noi dragoste pentru Dumnezeu şi dorinţa de aI fi plăcuţi Lui (comp. cu v. 42).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 Și Mardoheu a ieșit dinaintea împăratului în haină împărătească albastră și albă și cu o coroană mare de aur și cu o mantie de in subțire și de purpură; și cetatea Susa striga de bucurie și se veselea … Și Mardoheu a scris lucrurile acestea și a trimis scrisori către toți iudeii care erau în toate provinciile împăratului Ahașveroș, celor de aproape și celor de departe, ca să le poruncească să țină ziua a paisprezecea a lunii Adar și ziua a cincisprezecea a ei, în fiecare an, ca zile în care iudeii au avut odihnă din partea vrăjmașilor lor și lună în care durerea lor s-a prefăcut în bucurie și jalea lor în zi bună; ca să facă din ele zile de ospăț și de bucurie și de trimitere de porții de mâncare unii altora și de daruri celor săraci.
Estera 8.15; 9.20-22

După captivitatea babiloniană – Memorialul

Cât de repede se schimbă lucrurile! Mardoheu, care în acea dimineață era destinat spânzurătorii de ura lui Haman, a devenit favoritul împăratului. A fost înălțat în cea mai importantă poziție în imperiu, Haman a fost executat și a fost promulgat un nou decret, care le permitea iudeilor să se apere de vrăjmașii lor.

Mardoheu era acum în prezența împăratului, îmbrăcat în haine împărătești și purtând o coroană de aur. Iudeii se bucurau și se veseleau; jalea lor trecuse. Partea lor acum era lumina și veselia, bucuria și onoarea. Iar în ziua stabilită pentru nimicirea lor, cinci sute de vrăjmași din Susa și șaptezeci și cinci de mii din restul imperiului au fost uciși.

Deși numele Său nu este menționat în carte, Dumnezeu a lucrat într-un mod minunat! Dragostea Lui pentru poporul Său este veșnică; El Se îngrijește neîncetat de cei ai Săi. Mardoheu și Estera au scris tuturor iudeilor, de aproape și de departe, pentru a stabili sărbătoarea Purim, prin care să se comemoreze, an de an, această mare izbăvire. Cât de potrivit este și pentru noi să ne aducem aminte, cu inimi mulțumitoare, de minunatele îndurări de care Dumnezeu ne-a făcut parte!

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Este mâna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu putere ca să izbăvesc? …
Isaia 50.2

Cum citim?

Noirmoutier, una din insulele Franței, se află pe litoralul Atlanticului. Un drum de 4,5 km lungime leagă insula de uscat. Atunci când este reflux, timp de patru ore, acest drum poate fi folosit. Indicatoarele așezate la marginea drumului indică orele permise. Filip tocmai făcea o excursie cu părinții săi pe această insulă. Ziua frumoasă trecu mult prea repede. Tatăl avertiză că trebuie să se întoarcă: „Haideți, trebuie să ne întoarcem!”. Nu erau singurii care parcurgeau drumul de întoarcere. Filip nu vedea încă nimic din fluxul ce urma să se întoarcă, dar știa că tatăl citise informațiile de pe indicatoare. După ce ajunseră pe uscat și se uitară în urmă, văzură fluxul care creștea tot mai mult. Dar ce se mai vedea? O mașină întârziată încerca să ajungă la mal. Toată familia urmărea încordată ce se întâmpla. Mașina parcursese aproape jumătate din distanță, dar deodată apa inundă drumul și crescu așa de repede, încât mașina se opri. Pasagerii au trebuit să părăsească autovehiculul și să alerge la unul din turnurile de salvare de la marginea drumului. O barcă se îndrepta deja spre ei pentru a-i aduce la uscat. Mașina urma să fie remorcată la următorul reflux. Filip întrebă: „Tată, oamenii n-au putut să citească?”. — „Ba da, dar n-au crezut ce stă scris acolo ori s-au gândit că se adresează altcuiva.”

Cât de mulți fac exact așa cu Biblia! Ei citesc despre Salvatorul Isus Hristos. Dar mântuiți vor fi doar aceia care cred ce citesc și ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu. Ceilalți merg în pierzare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CĂLĂUZIREA DIVINĂ (2)

„Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea” (Filip. 2:13)

     Subliniază aceste cuvinte: „Dumnezeu lucrează în voi.” El o face atunci când îți angajezi mintea, când îți deschizi gura, când îți miști picioarele și când îți folosești mâinile pentru a face ceea ce El a pus deja în inima ta. În clipa în care spui „da” voii Sale, El îți va da capacitatea de a o împlini. Putem observa că El nu îți descoperă voia Sa și apoi te cheamă. Mai întâi te cheamă, și – când pășești prin credință și Îl asculți – El ți-o descoperă pas cu pas, dându-ți putere și echipându-te pe măsură ce înaintezi.

Dacă te gândești că îți trebuie ceva mai multe detalii înainte de a-ți lua un angajament, fii atent la următoarele lucruri: Mai întâi, Dumnezeu te poate face să nu te simți confortabil acolo unde te găsești. „Ca vulturul care îşi scutură cuibul… aşa a călăuzit Domnul…” (Deuteronom 32:11-12) Pentru a-și învăța puii să zboare, mama vultur îi împinge efectiv afară din cuib. Ea alege să-i dea afară din culcușul lor. Îți poți imagina ce gândesc ei? „Propria mamă îmi face una ca asta!” Dar până nu este forțat să lase-n urmă confortul cuibului, puiul de vultur nu-și dă seama că s-a născut să zboare, să-și desfacă aripile, să-și folosească puterea și să-și ocupe locul în văzduh.

Îți tulbură cumva Dumnezeu zona de confort astăzi? În al doilea rând, direcția trasată de Dumnezeu este imposibil de urmat fără ajutorul Său, deoarece El a stabilit astfel. Domnul Isus a spus (Ioan 15:5): „Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” În al treilea rând, în călăuzirea Lui există perseverență. Ideile omenești dispar, însă călăuzirea lui Dumnezeu rămâne. Asta înseamnă că timpul este de partea ta – așa că, nu o lua înaintea lui Dumnezeu!

12 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 5:15-30

Ura iudeilor Îi oferă lui Isus un nou prilej de a revela câteva din gloriile Sale:

1. Lucrarea Sa de dragoste pentru a ridica păcatul lumii (v. 17; cap. 1.29); în mijlocul ruinii creaţiei Sale, Fiul, asemeni Tatălui, nuŞi poate îngădui odihnă.

2. Afecţiunea infinită a Tatălui pentru acest Fiu căruia Îi împărtăşeşte toate gândurile Sale (v. 20; cap. 3.35).

3. Puterea de viaţă care este în El şi prin care dă acum viaţă veşnică celor care cred în El (v. 24); întrun ceas încă viitor, El Îşi va exercita această putere pentru învierea morţilor (v. 28,29).

4. Judecata care Îi va fi încredinţată în calitatea Sa de Fiu al Omului (v. 22,27).

5. De asemenea, în versetele 19 şi 30, ascultarea Sa! Ce valoare capătă ea câtă vreme este împlinită chiar de Acela care are El Însuşi dreptul să fie ascultat de întreaga creaţie (v. 23)!

Dacă Domnul vorbeşte despre propriile Sale glorii, El o face tocmai pentru că ele sunt strâns legate de cele ale Tatălui Său. A nuL onora pe Fiul înseamnă aL ofensa pe Cel care La trimis (v. 23; vezi 1 Ioan 2.23).

În prezenţa tuturor perfecţiunilor Mântuitorului nostru, nu putem decât să ne prosternăm în admirare (v. 20b) şi în adorare.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 Deci, după cum L-ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să umblați în El.
Coloseni 2.6

Umblăm noi în moștenirea primului Adam, sau a ultimului Adam? Suntem cumva, în mod practic, conformați, în gânduri, în simțăminte și în purtare, cu lumea aceasta care L-a lepădat pe Hristos? Sau suntem identificați pe deplin cu Domnul? Toată omenirea, în mod natural, este asociată cu primul Adam, iar toți cei ai lui Hristos sunt asociați cu El, fiind „cu totul deplini în El”. Așa cum toți sunt moștenitori ai păcatului și ai rușinii prin primul Adam, la fel, toți cei care cred sunt moștenitori împreună cu Hristos, uniți cu El într-un fel vital și de nedespărțit. Ei sunt una cu El în privilegii, interese, binecuvântări, fiind moștenitori ai întregii glorii pe care El o are. Tot ceea ce-I aparține, în privința binecuvântării și a gloriei, El împarte cu ai Săi. „Toate sunt ale voastre”, spune apostolul.

Astfel fiind adevărul lui Dumnezeu, să căutăm întotdeauna părtășia cu El! Să căutăm să primim tot mai mult de la El – cu cât ne dăruiește mai mult, cu atât este mai glorificat! Cât este de sigur că, prin natura noastră veche, suntem uniți cu primul Adam, fiind după asemănarea și chipul lui, tot atât de sigur este că, dacă am crezut, suntem asociați cu Hristos în totul, „moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori ai lui Hristos”.

Acum Îl vedem pe Capul nostru glorios doar prin credință, însă curând Îl vom vedea așa cum este, în toată gloria Lui, și vom fi schimbați potrivit aceleiași glorii. Între timp, să căutăm să fim plini de toată plinătatea lui Hristos! Scripturile ne prezintă toate binecuvântările care sunt în El; toată plinătatea Dumnezeirii locuiește în Hristos, iar noi, frații Domnului, avem un deplin interes în El, fiind uniți cu El printr-o legătură care a început în timp, dar care va continua pentru toată eternitatea.

J N Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Aceștia … batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire …
Iuda 10

Nu vă pierdeți sufletul!

Într-un compartiment al unui vagon de tren se aflau trei bărbați; doi dintre ei vorbeau cu aprindere, al treilea, un om mai în vârstă, stătea tăcut și asculta. Cei doi se întreceau în a critica: mai întâi oamenii politici, autoritățile, funcționarii, ziariștii… Din vorbă în vorbă, au ajuns și la credincioși, care primeau de la ei critică după critică. Între timp, bătrânul luă și el cuvântul și zise: „Văd că sunteți oameni cu priviri pătrunzătoare când este vorba despre greșelile altora. Nimeni nu poate sta în fața criticii voastre. Ați criticat foarte aspru credincioșii, adică cei care și-au pus încrederea în Isus Hristos. Pentru că și eu fac parte din această grupă de oameni cu frica lui Dumnezeu, îmi permit să vă pun întrebarea: Voi sunteți creștini?”. — „Da… negreșit… dar…” — „Credincioșii pot să aibă toate aceste greșeli despre care ați vorbit. Să presupunem că între ei nu s-ar găsi niciunul sincer, deși sunt între ei atâția care se silesc să slujească Mântuitorului lor. Dar despre Isus, Mântuitorul, ce aveți de spus?” — „Despre Isus, firește, nu se poate spune nimic rău.” — „Atunci de ce nu-i dați inima voastră?”, zise bătrânul.

Ia aminte, cititorule, care vezi așa de bine paiul din ochiul aproapelui tău, care este credincios! De greșelile pe care le fac ei, vor da socoteală în fața lui Dumnezeu. Nu te lua după greșelile altora, nici după gândirea unuia sau a altuia, ci cercetează-te pe tine însuți, dacă tu slujești lui Dumnezeu sau nu! Dacă recunoști că Isus este Mântuitorul lumii, atunci de ce nu-ți încredințezi viața în mâinile Sale? Nu îți pierde singur sufletul!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CĂLĂUZIREA DIVINĂ (1)

„(Domnul)… arată… calea” (Psalmul 25:8)

     Citim în Scriptură că Dumnezeu a tot vorbit oamenilor obișnuiți, așa că El îți va vorbi și ție! El i-a spus lui Avraam când să-și părăsească țara și căminul (vezi Geneza 12:1); i-a spus lui Iacov când să se întoarcă acasă (vezi Geneza 31:3); i-a spus lui Ilie unde să găsească hrană în mijlocul foametei (vezi 1 Împărați 17:1-5)… și l-a împiedicat pe Pavel să intre pe ceea ce părea a fi o ușă deschisă, pentru că avea pregătit ceva mai bun. Biblia spune: „Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.” (Psalmul 25:8-10).

Nimic nu are o însemnătate mai mare în viață decât călăuzirea lui Dumnezeu. Părerea altora ar trebui să confirme și să limpezească ceea ce îți spune deja Dumnezeu. Însă până ce nu auzi glasul Său, vei fi ispitit să crezi că ideile altora sunt călăuzirea lui Dumnezeu – fapt care te poate răni. Tu ești unic și Dumnezeu are un plan și un scop unic pentru tine. Când nu ești sigur încotro s-o apuci, încrede-te în promisiunea Lui (Isaia 42:16): „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.”

Mai bine de atât nu se poate, nu?!