Mana Zilnica

11 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 5:1-14

Această scăldătoare, Betesda (casa milei), reprezenta vechiul legământ. Le trebuia putere acelor infirmi pentru a se arunca în apa binefăcătoare, iar pentru a avea această putere, ei ar fi trebuit să fie deja vindecaţi! În mod similar, legea nu poate da viaţă decât aceluia care o împlineşte şi, totodată, nimeni nu este în stare să o împlinească, fără ca mai întâi să fi primit însăşi viaţa divină.

Neam putea întreba de ce, din această mulţime de infirmi, de orbi, de şchiopi, Isus nu pare să Se fi ocupat decât de acest paralitic. Deoarece, pentru a fi beneficiarii harului Său, sunt necesare două condiţii: trebuie făcută dovada dorinţei, precum şi cea a nevoii! Aceleaşi sentimente sunt şi cele care reies din întrebarea Domnului, „Vrei să te faci sănătos?”, precum şi din răspunsul acestui nefericit: „Nam pe nimeni”. Întotdeauna depăşit de altul în scăldătoare, întreaga sa viaţă mizerabilă nu fusese decât dezamăgire peste dezamăgire. Fărăndoială că odinioară contase pe ai săi sau pe prieteni săritori, dar aceia demult fuseseră descurajaţi. Iau trebuit nu mai puţin de treizeci şi opt de ani pentru aşi pierde şi cele din urmă iluzii. Acum nu mai are pe nimeni: Îl poate avea deci pe Isus.

Prietene încă neîntors la Dumnezeu, nu mai aştepta să treacă timpul pentru a înţelege că singur Isus te poate mântui! Doreşti însă cu adevărat să fii aşa?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
1 Petru 2.9

După moartea și învierea lui Hristos, apostolul Petru a primit misiunea de a îngriji de turma Domnului și de a-L urma (Ioan 21.15-22). În dragostea sa pentru Domnul și pentru poporul Său, Petru își îndeamnă și își încurajează cititorii în multe feluri.

El le reamintește de responsabilitatea de a umbla potrivit cu chemarea lui Dumnezeu. „Dacă-L chemați ca Tată pe Cel care, fără a privi la înfățișare, judecă după lucrarea fiecăruia, umblați în temere în timpul pribegiei voastre” (1 Petru 1.17). Această temere implică nu încrederea în sine sau în lideri religioși, ci o viață trăită cu o teamă sfântă față de Cel care ne-a chemat. Petru le descrie celor credincioși poziția minunată și privilegiile pe care Dumnezeu li le-a dăruit. El prezintă de asemenea necesitatea judecății de sine, apropierea de Dumnezeu și hrănirea cu laptele Cuvântului (1 Petru 2.1-4).

Ca pietre vii, suntem legați de Cel care este Piatra Vie – lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. Suntem o familie preoțească și Îi aducem jertfe lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. În același timp, suntem o generație aleasă pentru a-L reprezenta, pentru a-L onora și pentru a proclama drepturile Sale în această lume. Domnul nostru ne-a făcut preoți și împărați, pentru a-Și găsi plăcerea în noi și pentru a da mărturie despre El celor din jurul nostru. Suntem un popor sfânt, pus deoparte pentru El în lumea care Îl respinge. El ne-a chemat din întuneric cu scopul de a proclama cât de minunat este El, pentru ca și alții să fie atrași la El, prin noi.

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.
Ioan 16.33

Îndrăzniți!

Viața pe acest pământ este nesigură. Fiecare clipă poate aduce dezastrul, pericolul, suferința… Viața este plină de dificultăți neprevăzute. Nimeni nu poate spune ce ne aduce ziua de mâine. Omenirea trăiește într-un climat de neliniște, de teamă. În general, necunoscutul și neașteptatul este ceea ce produce cea mai mare panică în viața oamenilor.

Într-o astfel de situație se aude glasul Mântuitorului spunând: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”. În prezența Mântuitorului dispare frica. Însă observăm cu regret că mulți oameni nu doresc să asculte chemarea Mântuitorului. Oamenii nu doresc să fie conduși pe căile vieții divine. Oamenii preferă să-și urmeze propriile căi, chiar dacă ele îi duc în dificultăți. Iată de ce avem cămine distruse, inimi frânte, persoane chinuite, copii abandonați… Egoismul și necredința omenirii lasă în urmă ruină și remușcări. În acest climat de necredință și instabilitate, care ne înconjoară, suntem chemați să îndrăznim să ne apropiem de Mântuitorul. El ne va dărui viața veșnică; El ne va conduce pe cărarea vieții cu brațul Său atotputernic; El este marele Biruitor care deschide fiecăruia o cale, o ieșire din necazul lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

LEGAT PRIN LEGĂMÂNTUL IUBIRII

„Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece…” (Cântarea Cântărilor 8:7)

     Se spune că la o nuntă, pastorul l-a întrebat pe mire: „O iei pe această femeie în căsătorie la bine și la rău? În bogăție și în sărăcie? În sănătate și în boală?” Iar mirele a răspuns: „Da-nu, da-nu, da-nu!” Ați zâmbit, nu-i așa? Cu toții ne dorim partea din căsnicie care este mai bună, mai bogată și mai sănătoasă… însă nu așa sunt relațiile. Unele ceremonii de nuntă moderne permit mirelui și miresei să declare că vor sta împreună „cât va dura dragostea lor”! Probabil că amândoi au avocați buni, pentru că sigur vor avea nevoie de ei!

Adevărul este că relațiile bazate pe sentimente nu durează. Singura stabilitate reală într-o căsnicie este dată de o dedicare fermă, care îi ține pe doi oameni laolaltă, când emoțiile o iau razna. Îți poți imagina un părinte spunându-i copilului său: „Îmi va păsa de tine câtă vreme te voi iubi?” Nu! La fel, nici o exprimare nehotărâtă a dragostei nu reprezintă o promisiune pentru viitorul unei căsnicii!

Să ne gândim așa: sentimentul este asemenea frânei de mână a unui vehicul, iar dedicarea este motorul care trage relația prin toate suișurile și coborâșurile trăirii de zi cu zi. Solomon o spune astfel în Cântarea Cântărilor: „Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.” Și încă un gând: tema Bibliei este învierea.

Asta înseamnă că deși dragostea ta pare moartă, Dumnezeu o poate face vie din nou, dacă sunteți amândoi dispuși să-L lăsați să lucreze în inima voastră!

10 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

 Ioan 4:39-54

Isus petrece două zile în mijlocul acestor samariteni dispreţuiţi, aşa cum era şi El Însuşi (comp. cu cap. 8.48). Şi ei cred în El nu numai datorită mărturiei femeii, ci şi în urma contactului personal cu „Mântuitorul lumii” (v. 42; 1 Ioan 4.14). Să nu ne mulţumim niciodată cu experienţa altora atunci când este vorba de cunoaşterea Domnului Isus. Trebuie săL întâlnim personal pe Mântuitorul lumii, pentru ca El să fie şi Mântuitorul nostru.

Isus pleacă apoi în Galileea. Acolo întâlneşte un slujbaş împărătesc, neliniştit pentru fiul său grav bolnav şi stăruind ca Învăţătorul să vină săl vindece. Acest om este departe de a avea marea credinţă a centurionului roman din aceeaşi cetate, Capernaum, care nu se socotea vrednic să primească vizita Domnului şi care gândea că un singur cuvânt era suficient pentru vindecarea robului său (Luca 7.7). Isus începe prin ai răspunde acestui tată neliniştit că a avea credinţă înseamnă a te încrede simplu în cuvântul Lui şi fără a avea nevoie să vezi, oricear fi (v. 48; comp. cu cap. 2.23). Pentru al pune deci la încercare pe acest om, Domnul nu coboară cu el. Şi puterea morţii este oprită de puterea vieţii venite de sus (1 Ioan 5.12).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și Iuda a mers împotriva canaaniților care locuiau în Hebron (numele Hebronului a fost mai înainte Chiriat-Arba) și i-au lovit pe Șeșai și pe Ahiman și pe Talmai. Și de acolo a mers împotriva locuitorilor Debirului (și numele Debirului a fost mai înainte Chiriat-Sefer).
Judecători 1.10,11

Hebron înseamnă „comuniune”, iar Chiriat-Sefer înseamnă „cetatea cărții”. Aceasta ne aduce aminte de Cartea prețioasă, Biblia, pe care trebuie s-o cucerim. Să cucerim Biblia? Da, fiindcă trebuie să luăm în stăpânire această Carte minunată, care ne vorbește despre Dumnezeu.

După ce Chiriat-Sefer a fost cucerită, numele i-a fost schimbat în Debir, care înseamnă „cuvânt al lui Dumnezeu”. Este o adevărată biruință ca Biblia să devină Cuvântul lui Dumnezeu către noi. Când luăm în stăpânire Cuvântul lui Dumnezeu, când facem ca învățăturile lui să devină o realitate vie, atunci lauda, închinarea și bucuria vor fi neîmpiedicate, iar puterea ne va crește tot mereu. Din nefericire, Adunarea nu a făcut aceasta și a părăsit repede învățăturile din Cuvânt. În consecință, întunericul și falimentul au pătruns tot mai mult.

De asemenea, Cuvântul trebuie însușit în mod personal. Să presupunem că nu deschidem mai deloc Biblia sau că ne ținem doar de litera ei, în loc de realitatea ei vie. Care va fi rezultatul? Nu va exista progres, nici creștere. Aceasta este starea tristă a Adunării.

Adevărul trebuie să fie lucrul suprem, dacă este să existe restabilire și putere. Trebuie să dobândim adevărul din nou și să-l facem o realitate vie în sufletele noastre.

S Ridout

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Totul vine de la Tine și din mâna Ta primim ce-Ți aducem.
1 Cronici 29.14

Rugăciunea unei mame

Mama unui tânăr spăla hainele vecinilor din satul în care locuia, ca să se întrețină, în acest timp amestecând lacrimile unor rugăciuni fierbinți cu apa din vase, pentru ca fiul ei să fie mântuit. Mai târziu, fiul ei avea să devină învățătorul de școală duminicală, sub îndrumarea căruia a crescut D. L. Moody, omul care a zguduit mulțimi uriașe de ascultători prin predicile sale.

Cineva afirma că „rugăciunea este scara care ne pune în legătură cu Dumnezeu și pe care oamenii credincioși urcă și coboară, după nevoie. Credincioșii urcă pe această scară, ca să aducă din cer mângâierea și ajutorul lui Dumnezeu”. A vorbi omului modern despre rugăciune ar părea la prima vedere ceva inutil. Părinții moderni consideră rugăciunea ca un fapt demodat, o superstiție, misticism și primitivism. Cauza principală a acestei stări nefericite stă în faptul că oamenii trăiesc în necredință și păcat cu toate urmările sale rele. Nimic nu este atât de semnificativ ca rugăciunea. Orice altă activitate ne poate înșela asupra stării noastre spirituale: este mai ușor să te jertfești pentru alții decât să te rogi; chiar și un necredincios cu sentimente altruiste poate să facă un bine. Având în vedere marea putere a rugăciunii făcută cu credință, fiecare părinte este chemat la această lucrare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PATRU PASI PRIN CARE SĂ ÎNVINGI TEAMA

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic…” (Psalmul 118:6)

     Mai întâi, fii dispus să-ți asumi riscuri! Da, s-ar putea să fii rănit sau făcut de rușine – și ce dacă? Pentru a învinge sentimentul nesiguranței și pentru a câștiga încredere, trebuie să-ți acorzi libertatea de a-ți asuma riscul. Apucă-te și scrie acea carte, du-te la lecțiile de muzică, ridică-te și spune-ți punctul de vedere la ședință! Simte teama, dar treci totuși la fapte! „Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.” (Proverbe 29:25).

În al doilea rând, învață să râzi de tine. Depășește-ți nevoia abuzivă de a fi aprobat și acceptat și învață să râzi de greșelile proprii. Toți suntem oameni; nu te mai lua așa în serios! Când faci o greșeală, fii primul care vede partea amuzantă, și vei vedea că oamenii te vor susține mai mult decât crezi.

În al treilea rând, începe să gândești realist. E vremea să ieși de sub pătura siguranței și să înțelegi că nu se reduce totul la tine. Nu ești centrul universului, iar micile tale gafe nu înseamnă atât de mult în imaginea de ansamblu. Pe lângă asta, greșelile sunt adesea profesori mai buni decât succesul!

În al patrulea rând, răsplătește-te pentru micile tale victorii. Când închei un proiect, răsplătește-te. Când primești sfaturi sau mustrări fără să te răzbuni, răsplătește-te. Deseori, oamenii cu care vorbim urât sunt cei ce încearcă cel mai mult să ne ajute. Obișnuiește-te cu ideea că ești prețios, talentat și priceput, și că valoarea ta în ochii lui Dumnezeu este inestimabilă. Nu te mai uita la tine prin lentile distorsionate și începe să ai o viziune corectă asupra ta. Odată ce vei face asta, fricile tale vor fi înlocuite de încrederea în Dumnezeu, dar și în propria-ți persoană și în viitorul tău.

9 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 4:19-38

Cea dintâi învăţătură pe care Domnul io dă acestei sărmane femei este nu cu privire la comportarea ei, ci la adorare, minunata slujbă la care sunt chemaţi toţi cei credincioşi. Unde, când şi cum trebuie adusă lauda? Religia formelor şi a ceremoniilor este dată deoparte; venise vremea „şi ea este acum” pentru închinarea „în duh şi în adevăr” (v. 24). Cui şi prin cine trebuie adusă închinarea? Nu lui Iahve, Dumnezeului lui Israel, ci Tatălui, potrivit noii relaţii de copii ai lui Dumnezeu. Lor le este rânduit, de acum, să aducă lauda. Ei sunt numiţi „închinători adevăraţi”. Voi, care aţi fost căutaţi pentru acest scop, Îl veţi lipsi pe Domnul de rodul muncii Lui?

După toate pe care tocmai lea auzit, femeia îşi lasă găleata şi se grăbeşte să meargă săL facă cunoscut în cetate pe Acela pe care La întâlnit. În cei priveşte pe ucenici, ei îşi arată incapacitatea de a intra în gândurile Învăţătorului lor. El Îşi adăpa energia şi bucuria numai din comuniunea cu Tatăl Său (v. 34) şi din perspectiva carei stătea înainte. El vede deja secerişul viitor: mulţimea acelora pe care îi va răscumpăra (v. 35; comp. cu Psalmul 126.6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Isus deci a făcut și multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar acestea sunt scrise ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui.
Ioan 20.30,31

Există trei trăsături importante ale semnelor făcute de Domnul Isus.

Mai întâi, ele au fost descoperiri ale gloriei Sale. Ele au manifestat măreția Persoanei Sale, precum sfeșnicul de aur curat, ale cărui candele luminau drept înaintea lui (Exod 25.37). Ele își aruncau lumina asupra perfecțiunii alcătuirii sfeșnicului. Tot așa, Hristos, prin lucrările Sale de har, aruncă lumina revelației asupra Lui Însuși și asupra harului Său.

În al doilea rând, lucrările Domnului au fost lucrările Tatălui, care locuia în El. Ele descoperă taina că Hristos și Tatăl erau una și că Tatăl Își găsea plăcerea în tot ceea ce făcea Fiul. În felul acesta, Domnul Se distinge ca fiind Cel plin de farmec, care a făcut ca Tatăl să exclame: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit plăcerea” (Matei 3.17).

În al treilea rând, lucrările Domnului Isus au fost făcute și înregistrate pe paginile Scripturii pentru binecuvântarea și mântuirea noastră, după cum spune versetul de mai sus: „Ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în Numele Lui”. Lucrările Lui deci arată gloria Sa, dragostea Tatălui pentru Fiul și harul și dragostea față de noi. Să facem cu toții din ele meditația constantă a inimilor noastre!

L Sheldrake

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Omul acesta n-a făcut niciun rău.
Luca 23.41

Omul acesta

Tâlharul de pe cruce a recunoscut în lumina lui Dumnezeu nu numai starea sa, ci și pe Acela, care era răstignit în mijloc. Crezând, a devenit conștient de distanța morală mare dintre el și Domnul. Chiar dacă Domnul era răstignit ca un răufăcător, tâlharul n-a văzut nicio vină în El. Dar nu numai atât! „Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Aceste cuvinte le regăsim în mărturia lui Iuda, a lui Pilat și a altora. Iuda Iscarioteanul a mărturisit că a vândut sânge nevinovat. Pilat a mărturisit de asemenea: „Eu nu găsesc nicio vină în El”. Dar cuvintele tâlharului la cruce vorbesc despre desăvârșirea morală a Domnului Isus (Ioan 19.6; Luca 23.41).

Harul i-a dăruit acestui tâlhar credință și lumină: 1. deși gloria Celui răstignit la mijloc era ascunsă sub smerirea Sa adâncă, totuși tâlharul L-a recunoscut ca Domn; 2. deși Isus purta numai o cunună de spini, tâlharul i s-a adresat ca împăratul de drept al împărăției; 3. deși pentru tâlharul de pe cruce nu mai exista nicio scăpare de la moarte, totuși pentru el devenise o realitate faptul că Domnul „va veni în Împărăția Sa”.

Duhul Sfânt a lucrat toate acestea în foarte scurt timp în sufletul tâlharului. El vorbea de parcă L-ar fi cunoscut pe Domnul de mulți ani. În timp ce mulți din jurul Domnului își exprimau batjocura lor, acest om a mărturisit caracterul desăvârșit al Persoanei Domnului Isus: „Omul acesta n-a făcut niciun rău”.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ OBTII CEEA CE-TI DORESTI (3)

„Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

     Fără să avem pretenția că tragem toate concluziile din istoria cu fiicele lui Țelofhad din Numeri 27, să mai învățăm câteva lucruri din acest episod:

1) Există beneficii de care nu vei avea parte decât dacă le ceri. În plus, „a cere” și „a primi” fac minuni pentru stima de sine! Imaginează-ți bucuria simțită de cele cinci femei când cererea lor a fost onorată. Cu siguranță au avut încredere, pentru că altfel nu ar fi încercat. Așadar, pentru că ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, declară: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).

2) Momentul este important. „Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi.” (Proverbe 27:12) Fiicele lui Țelofhad și-au spus punctul de vedere când erau încă în pustie; Țara Promisă nu fusese cucerită încă… Nimic nu se compară cu un plan bun. Nu sta cu mâinile încrucișate, presupunând că ceilalți se gândesc la bunăstarea ta! Dar fii și înțelept! De exemplu, după ce au fost anunțate măriri salariale, nu mai e cazul să-i ceri șefului încă o mărire. Fiicele lui Țelofhad au făcut viața mai bună pentru toate celelalte femei din Israel. Așadar, prin faptul că îți spui punctul de vedere și că vrei să rezolvi situația, nu numai tu vei fi binecuvântat, ci și alții.

3) Luptă-te pentru un câștig de ambele părți. Lupta nu era încă terminată, deoarece fetele lui Țelofhad aveau unchi care au făcut recurs, privitor la noua lege, arătând că dacă aceste femei se căsătoreau în afara seminției, atunci drepturile de proprietate asupra pământului s-ar transfera altor seminții. Așa că Dumnezeu a dat o altă poruncă: pentru a deține pământ, trebuie să te căsătorești numai în cadrul propriei seminții (vezi Numeri 36:5-11). Și când vine vorba de căsătorie, spiritual vorbind, această regulă se aplică și astăzi: „este liberă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.” (1 Corinteni 7:39). Același lucru este valabil și pentru bărbați.

8 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 4:1-18

Nu numai pentru oameni onorabili, precum Nicodim, La dat Dumnezeu pe singurul Lui Fiu. Acest minunat dar al lui Dumnezeu a fost făcut în mod gratuit păcătoşilor celor mai mizerabili. Ce tablou ne este zugrăvit aici! În smerirea Lui inimaginabilă, Fiul lui Dumnezeu Se aşază lângă această fântână ca un Om adevărat, încercat de oboseală şi de sete. Şi totuşi nu Se gândeşte decât la mântuirea făpturii Sale. Se apropie o femeie şi observaţi cum Isus începe aici, pentru ai câştiga încrederea: îi cere un serviciu şi, coborând la nivelul ei, îi vorbeşte despre ce cunoştea ea. Însetată să găsească fericirea, această femeie băuse din multe izvoare dezamăgitoare ale acestei lumi. Căutase fericirea lângă cinci bărbaţi şi, de fiecare dată, a avut „o nouă sete”. Mântuitorul cunoaşte pentru ea o „apă vie”, al cărei izvor este chiar El (v. 10,13,14; comp. cu Ieremia 2.13,18 şi 17.13). Fără ai cunoaşte natura, samariteanca se aşteaptă să primească de la El acest dar extraordinar. Cu toate acestea, este nevoie ca Domnul să pună mai întâi degetul pe ce nu era în regulă în viaţa acestei femei (v. 1618).

Pentru că nimeni nu poate fi fericit cât timp lumina lui Dumnezeu nu ia pătruns conştiinţa! În Isus, harul şi adevărul sunt de nedespărţit (cap. 1.17).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Din nou, Împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută perle frumoase; și, găsind o perlă de mare valoare, a mers și a vândut tot ce avea și a cumpărat-o.” Matei 13.45,46

Împărăția cerurilor este prezentată prin multe pilde, iar cea de mai sus este cu siguranță una dragă inimii oricărui credincios. Negustorul nu poate fi altcineva decât Domnul Isus Hristos. Valoarea perlei pe care a găsit-o a fost atât de mare pentru El, încât a vândut tot ce avea pentru a o cumpăra. Această perlă este o imagine a Adunării.

Pilda ne învață că Adunarea este de mare preț pentru Domnul Isus. Se spune că perlele își mențin strălucirea prin faptul că sunt purtate, iar Domnului Îi face plăcere să poarte Adunarea aproape de inima Sa. Este o singură perlă, nu mai multe, fiindcă Dumnezeu nu recunoaște diviziunile intervenite în Adunare, ci Își găsește plăcerea în unitatea celor pe care El i-a răscumpărat.

Cum se formează o perlă? Un fir de nisip pătrunde într-o scoică, după care ea secretă o substanță numită nacru, pentru a izola acel fir de nisip. Nacrul este așezat în straturi, formând o perlă. Astfel, o particulă străină, iritantă, este transformată în ceva frumos și prețios. Cât de prețios este harul lui Dumnezeu, care transformă păcătoși pierduți ca noi într-o perlă de o frumusețe care încântă inima Domnului nostru Isus Hristos!

În „singura turmă” îi vedem pe cei credincioși uniți în dependență de Păstorul lor. În „singurul Trup” vedem mădularele îngrijind unele de altele și fiind supuse Capului. În „singura perlă” vedem plăcerea inimii Domnului Isus în Adunarea Sa.

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Îmi ridic ochii spre munți … De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul …
Psalmul 121.1, 2

De sus!

În timpul celui de-al doilea război mondial, o femeie credincioasă a primit de la soțul ei aflat în prizonierat o carte poștală. Peste o propoziție, cenzura trăsese niște linii groase, negre. Creștina dorea mult să știe ce era scris sub acele linii negre și, cu mare grijă și răbdare, îndepărtă stratul care acoperea scrisul. Încetul cu încetul apăru la iveală textul inițial: „Să ne îndreptăm ochii în sus; de acolo vine ajutorul nostru!”. Autoritățile militare au considerat că propoziția respectivă se referea la bombardamentele dușmanilor asupra orașelor. Cât de mult se înșelau! Prizonierul credincios nu se referea la acele bombardamente dușmane. Ajutorul pentru creștini nu constă în mijloace omenești, oricât ar fi de puternice. Ajutorul nostru vine de la Dumnezeul cel veșnic.

El ne iubește. El ni S-a descoperit în Domnul Isus, care ne-a promis: „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi” (Ioan 15.9). „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme …” (Evrei 13.5,6).

Celor pe care El i-a salvat, le-a promis: „… Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”; „«Da, Eu vin curând.» Amin! Vino, Doamne Isuse!” (Ioan 14.3; Apocalipsa 22.20).

Chiar astăzi poate veni de sus! Îl aștepți?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ OBȚII CEEA CE-ȚI DOREȘTI (2)

„Fetele lui Țelofhad… s-au înfăţişat înaintea lui Moise…” (Numeri 27:1-2)

     Cele cinci fete ale lui Țelofhad ne învață și pe noi un stil de comportament… care înseamnă că uneori trebuie:

1) Să fim dispuși să facem ceva. Văicăreala nu schimbă nimic, ci doar ne face și mai nefericiți! Între milioanele de persoane care trebuiau să intre în Țara Promisă, existau și alte femei în aceeași situație neplăcută. Însă nimic nu s-a schimbat, până când acele cinci femei nu au devenit pro-active și au refuzat să accepte starea de fapt. Asta a necesitat curaj. Faptul că s-au înfățișat înaintea lui Moise a fost ca și cum ar fi făcut apel la Înalta Curte. Soluțiile se găsesc, atunci când te hotărăști să te confrunți cu problemele tale, cu capul sus, și să treci la acțiune.

2) Să știm clar ceea ce ne dorim. Ce dorești să se întâmple, sau să nu se mai întâmple?! Când nu știi unde mergi, orice drum te duce într-acolo. Acele femei au crezut că aveau dreptul la aceeași binecuvântare pe care au primit-o bărbații din familia lor și au refuzat să se mulțumească cu mai puțin. Prin urmare, Dumnezeu le-a dat-o! Și El va face același lucru și pentru tine! „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

3) Să nu ne lăsăm descurajați de opinii, politici și tradiții. Sub legea lui Moise, femeile nici nu erau trecute la socoteală ca făcând parte din adunare (vezi Numeri 26). Îți imaginezi starea în care ar fi biserica, dacă am trăi și astăzi după aceeași politică? De multe ori în Scriptură, Dumnezeu a schimbat „norma” ca răspuns la credința plină de îndrăzneală, și le-a schimbat destinul multor oameni. Ceea ce a făcut El pentru ei, poate face și pentru noi, și pentru tine – astăzi!

7 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 3:22-36

Ucenicii lui Ioan au fost cumva geloşi văzând că învăţătorul lor îşi pierde din influenţă în favoarea Celuilalt (v. 26; cap. 4.1). Cu excepţia a doi dintre ei (unul fiind Andrei), carel părăsiseră pe Ioan pentru aL urma pe Isus (cap. 1.37), aceşti oameni nu înţeleseseră care era exact misiunea unui precursor. El era prietenul Mirelui. Iar ceea ce provoca nemulţumirea ucenicilor săi făcea, din contră, ca bucuria lui să fie împlinită (v. 29); el era fericit să se şteargă înaintea Domnului. Frumosul său răspuns ar trebui gravat ca o deviză în inima fiecăruia dintre noi: „El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (v. 30). Acest cuvânt este pentru Ioan ocazia de aL preamări pe Domnul Isus: El este deasupra tuturor nu prin autoritatea pe care Io recunoşteau mulţimile, ci pentru că El vine din cer (v. 31). Şi nu vine ca un înger, ci ca Obiectul tuturor afecţiunilor Tatălui, ca Moştenitorul Lui (Evrei 1.2).

O asemenea vizită pune la încercare întreaga omenire, împărţindo în două grupe.

1. Cei care cred în Fiul au încă de acum viaţa veşnică.
   
2. Cât despre cei care nu cred, ce gând înspăimântător, mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lor!
   

De ce parte vă aflaţi voi? (cap. 20.31).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Domnul Dumnezeul tău te-a purtat, cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care ați umblat până ați ajuns în locul acesta. Și totuși, în lucrul acesta, n-ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru.
Deuteronom 1.31,32

Așa au stat lucrurile cu Israel, în pustie, în vechime; la fel stau și acum cu Adunarea – cu Adunarea ca întreg și cu fiecare mădular al ei în parte. Privirea Tatălui ne veghează mereu; brațele Sale sunt în jurul nostru, zi și noapte. El știe totul despre noi și pătrunde, cu o infinită bunătate, în orice lucru care ne privește. El a luat asupra Lui toate nevoile noastre, de aceea dorește să aruncăm orice grijă asupra Lui, cu siguranța că El Însuși îngrijește de noi. El ne invită să aruncăm orice povară la picioarele Lui, fie mare, fie mică.

Este minunat să știm acest lucru! El ne oferă cea mai adâncă mângâiere și ne liniștește inimile, orice ar veni asupra noastră. Inimile noastre trebuie să fie guvernate de încrederea în Creatorul atotputernic și Susținătorul tuturor lucrurilor, care ține stâlpii universului și care S-a angajat să ne poarte de grijă în călătoria noastră. Credem noi aceasta?

Mă tem că nu cunoaștem decât puțin din puterea acestor adevăruri, pe cât de mărețe, pe atât de simple. Vorbim despre ele, le mărturisim, suntem de acord cu ele, însă, în viața de zi cu zi, nu le experimentăm mai deloc. Una este să avem teoria vieții de credință și cu totul alta să trăim această viață. Ne înșelăm constant cu faptul că trăim prin credință, când, de fapt, nu facem altceva decât să ne sprijinim pe proptele omenești, care, mai devreme sau mai târziu, vor ceda.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului … decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!
Daniel 3.28

Credința are o cale

Credința are întotdeauna o cale; calea poate fi îngustă, dar ea este clară, plină de pace și fericire. Calea credinței aduce cu sine încercare în despărțirea de tot ceea ce Dumnezeu este despărțit prin natura Sa, de tot ce S-a despărțit Domnul Isus. Atunci, inima este sinceră ca și a celor trei tineri și a lui Daniel. Să-L onorăm tot mai mult pe Dumnezeu! El onorează credința. Acești tineri evrei L-au onorat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu le-a dat onoare în strânsă legătură cu Numele Său. Acești tineri evrei au fost încercați și au rămas ascultători de Dumnezeu. În cuptor au ars numai legăturile lor. Împăratul poruncise să fie legați. Dar când a venit la cuptor, i-a văzut în compania Aceluia în a Cărui prezență focul nu are nicio putere. Credința activă și vie Îl găsește oriunde pe Dumnezeu și atunci nu se mai simte focul. Să ne temem de Dumnezeu și să-i dăm onoare Lui și nu chipului de aur înălțat de om în necredința și neascultarea lui. Întotdeauna, o astfel de credință este recompensată.

Cititorule, te simți sărman și asuprit? Încrede-te în Dumnezeu, pentru că El știe totul despre tine! El vrea să te facă fericit prin dragostea Sa. Ți-a fost cuprinsă inima de teamă ori s-au așezat umbre întunecate pe sufletul tău? Încrede-te în Dumnezeu, pentru că El îți cunoaște necazul și starea sufletească!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

… slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului … decât să slujească și să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor!
Daniel 3.28

Credința are o cale

Credința are întotdeauna o cale; calea poate fi îngustă, dar ea este clară, plină de pace și fericire. Calea credinței aduce cu sine încercare în despărțirea de tot ceea ce Dumnezeu este despărțit prin natura Sa, de tot ce S-a despărțit Domnul Isus. Atunci, inima este sinceră ca și a celor trei tineri și a lui Daniel. Să-L onorăm tot mai mult pe Dumnezeu! El onorează credința. Acești tineri evrei L-au onorat pe Dumnezeu, iar Dumnezeu le-a dat onoare în strânsă legătură cu Numele Său. Acești tineri evrei au fost încercați și au rămas ascultători de Dumnezeu. În cuptor au ars numai legăturile lor. Împăratul poruncise să fie legați. Dar când a venit la cuptor, i-a văzut în compania Aceluia în a Cărui prezență focul nu are nicio putere. Credința activă și vie Îl găsește oriunde pe Dumnezeu și atunci nu se mai simte focul. Să ne temem de Dumnezeu și să-i dăm onoare Lui și nu chipului de aur înălțat de om în necredința și neascultarea lui. Întotdeauna, o astfel de credință este recompensată.

Cititorule, te simți sărman și asuprit? Încrede-te în Dumnezeu, pentru că El știe totul despre tine! El vrea să te facă fericit prin dragostea Sa. Ți-a fost cuprinsă inima de teamă ori s-au așezat umbre întunecate pe sufletul tău? Încrede-te în Dumnezeu, pentru că El îți cunoaște necazul și starea sufletească!

6 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 3:1-21

Temător, dar presat de nevoile sufletului, Nicodim urmează săL întâlnească pe Cel care este Viaţa şi Lumina (cap. 1.4,5). Acest maimare al iudeilor, ilustru învăţător al lui Israel, află de la Învăţătorul venit de la Dumnezeu un adevăr pe cât de străin, pe atât de umilitor pentru el, anume că nici calităţile, nici cunoştinţele, nici vreuna din capacităţile sale omeneşti nui dau dreptul la Împărăţia lui Dumnezeu. Pentru că, de îndată ce păşim în lume prin naştere naturală, o altă naştere ne este necesară pentru a intra în acest domeniu spiritual, cel al familiei lui Dumnezeu!

Găsim doi de trebuie
în răspunsul Domnului.

Unul se aplică omului: trebuie să fiţi născuţi din nou.

Celălalt, în opoziţie acerbă cu cel dintâi, se referă la Însuşi minunatul nostru Mântuitor: trebuie să fie înălţat Fiul Omului. Înălţarea lui Isus Hristos prezentată pe cruce, dacă o privesc prin credinţă, mă salvează de la pierzarea veşnică (v. 14,15; comp. cu Numeri 21.8,9), iar dacă o contemplu, mă învaţă să cunosc dragostea lui Dumnezeu pentru lume (deci pentru mine personal) şi dovada supremă pe care a făcuto prin aceasta.

Lumea nu va fi judecată fără să fi fost mai întâi iubită. Întreaga evanghelie este cuprinsă în acest minunat verset 16! Este mijlocul de salvare pentru păcătoşi fără număr şi acesta nar trebui niciodată să înceteze să ne copleşească sufletele!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Împăratul și-a scos inelul pe care-l luase de la Haman și i l-a dat lui Mardoheu … Și împăratul Ahașveroș a zis împărătesei Estera și lui Mardoheu iudeul: … Scrieți deci în folosul iudeilor după cum pare bine în ochii voștri, în numele împăratului, și pecetluiți cu inelul împăratului … Împăratul dădea voie iudeilor, în oricare cetate, să se adune și să-și apere viața, să nimicească și să ucidă și să facă să piară orice putere a poporului sau a provinciei care i-ar ataca.
Estera 8.2,7,8,11

După captivitatea babiloniană – Un nou decret

Haman fusese spânzurat pe spânzurătoarea pe care o pregătise pentru Mardoheu. Estera și-a făcut cunoscut relația cu Mardoheu, însă decretul ucigaș al lui Haman era încă în vigoare, fiindcă legile imperiului persan nu puteau fi schimbate sau revocate. Domnul ne spune că cerul și pământul vor trece, dar Cuvântul Său nicidecum nu va trece, ci este pentru totdeauna întemeiat în ceruri. Când omul încearcă să ia locul lui Dumnezeu, sfârșește în faliment și în rușine.

Estera l-a rugat cu lacrimi pe împărat să revoce scrisorile trimise de Haman. Prin urmare, împăratul le-a dat lui Mardoheu și Esterei permisiunea de a scrie alte scrisori și de a le trimite în imperiu, sigilate cu inelul său. Aceste scrisori permiteau iudeilor să-și apere viața și să prădeze averile vrăjmașilor lor, în ziua fixată de Haman pentru nimicirea lor.

În felul acesta, Dumnezeu, al Cărui nume nu este menționat în carte, a lucrat într-un fel minunat pentru a-Și păzi poporul pământesc. În Zaharia 2.8, El le spune națiunilor care atacau acest popor că cel care se atinge de Israel se atinge de lumina ochilor Săi. În ciuda necredincioșiei lui Israel, dragostea lui Dumnezeu nu s-a schimbat niciodată. Văzând grija Lui față de poporul Său pământesc, ne putem noi, poporul Său ceresc, îndoi de credincioșia și de dragostea Lui față de noi? El Însuși a spus: „Nicidecum nu te voi lăsa și cu niciun chip nu te voi părăsi”.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate.
Proverbe 17.17

Cugetări despre prieteni

Prieteniile adevărate sunt veșnice.

Uneori ne dăm seama cine sunt prietenii adevărați doar când este prea târziu.

Un prieten este unul care îți știe toate defectele, și totuși mai are ochi să-ți vadă și calitățile.

Un prieten de interes este mai primejdios decât un vrăjmaș.

Un prieten adevărat este acela care sosește când restul lumii pleacă.

Prieten adevărat este acela care te îndeamnă la bine și nu acela care îți laudă defectele.

Prietenul sigur îl cunoști din împrejurări nesigure. Când îți faci un nou prieten, nu uita pe cel vechi.

Să nu legi prietenie cu omul pe care nu-l poți respecta. Cât timp vei fi fericit vei număra mulți prieteni.

Adevăratul caracter al cuiva se vede și din prietenii… pe care nu și-i face.

Dacă nu poți spune ceva bun despre prietenii tăi, înseamnă că te-ai împrietenit cu cine nu trebuia.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SUSPINELE ÎN RUGĂCIUNE

„Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.” (Romani 8:26)

Cei mai mulți ne gândim probabil la suspine ca la ceva negativ.

Însă a suspina în rugăciune este unul din cele mai pozitive lucruri pe care le putem face! „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:26-28)

Uneori, când ne rugăm pentru o problemă grea, simțămintele noastre pot fi atât de profunde încât să nu le putem exprima în  cuvinte. În acel moment, Duhul Sfânt intervine… și El nu doar că Se identifică, în noi și cu noi, ci ne și ia durerea, și cele mai adânci dorințe, și le prezintă înaintea lui Dumnezeu. Ce ne spune asta despre rugăciune? Ne spune că Duhul Sfânt Se conectează la rugăciunea noastră, atunci când ea vine din inimă și nu doar de pe buze…

Există momente în care nu suntem în stare să articulăm nici măcar un cuvânt în rugăciune; cu toate acestea, realizăm o conexiune importantă. Ai ajuns vreodată în punctul în care să fi fost atât de îngrijorat de ceva, încât atunci când ai venit înaintea lui Dumnezeu, tot ce ai putut face a fost să suspini? Înveți ceva important despre rugăciune! Dumnezeu ne dă voie să suspinăm; altfel, nu ne-am ruga niciodată cu adevărat. Am rosti cuvinte, însă nu ne-am ruga niciodată cu adevărat din adâncul sufletului – locul unde trebuie să înceapă „rugăciunea fierbinte” (Iacov 5:16).

Un discurs după inima mea (și a altor milioane de americani)

5 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 2:13-25

De la Capernaum, Isus Se suie la Ierusalim. Paştele iudeilor era aproape. Această sărbătoare nu mai are caracterul unei zile solemne a Domnului, nici a unei adunări sfinte (Levitic 23.2; comp. cu Ioan 7.2), pentru că un trafic ruşinos umple Templul cu această ocazie. Negustorii vând acolo diverse animale necesare pentru jertfe. Indignat, Domnul curăţă casa Tatălui Său (v. 16).

Prieteni creştini, trupul nostru este templul Duhului Sfânt. Dacă neam lăsat năpădiţi şi dominaţi de obiceiuri sau gânduri necurate, săI dăm voie Domnului să pună ordine înăuntrul nostru şi să ne sfinţească. El este gelos pe afecţiunile noastre pentru Tatăl nostru.

Oamenii despre care se vorbeşte în versetele 2325 cred în Isus prin inteligenţă, fără ca inima lor să fie mişcată cu adevărat. Ei recunosc puterea Lui de a face minuni, dar nu aceasta era credinţa şi Isus nu Se încrede în ei. Căci credinţa vine din ce auzim prin Cuvântul lui Dumnezeu (comp. v. 22 cu Romani 10.17)! Perfecta cunoaştere pe care o are Isus cu privire la inima omului este o probă a divinităţii Sale (v. 25; citiţi Ieremia 17.9,10). Iar dragostea Lui nu sa răcit, deoarece motivaţiile pentru a iubi se găsesc în El Însuşi, nu în oamenii spre care se exercită ea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Și a fost că, în zilele acelea, El a ieșit la munte, ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
Luca 6.12

Domnul Isus a fost „Omul rugăciunii”. Duhul Sfânt a fost asupra Lui fără măsură; totuși El S-a rugat. El era înțelepciunea întrupată, nu avea nevoie să-L învețe cineva și a fost infinit în putere și în resurse; totuși El S-a rugat. A petrecut adesea nopți întregi în rugăciune, iar acțiunile Sale publice au fost consacrate prin rugăciune – botezul Său, schimbarea Sa la față, minunile Sale, agonia Sa, moartea Sa.

Ne plângem deseori de lâncezeală, de credință slabă, de simțăminte reci, de dragoste căldicică. Multe dintre acestea își au motivul în lipsa rugăciunii. Comorile stau încuiate, fiindcă am lăsat cheia să ruginească. Fără rugăciune, suntem ca niște călători fără toiag, ca un marinar fără compas sau ca un soldat fără armă. Pe pământ, părtășia cu caracterele înalte ne oferă și nouă un caracter înalt; tot așa, însă într-un sens mult mai profund, comuniunea cu Domnul ne va transforma în asemănarea cu El. Să facem din orice eveniment un motiv de a merge înaintea Lui în rugăciune. Dacă avem o îndatorire dificilă, să o aducem înaintea Lui! Dacă urmează să trecem printr-o încercare grea, să urmăm exemplul lui Hristos și să ne retragem în rugăciune!

Să lăsăm ca rugăciunea să consacre totul – timpul nostru, darul nostru, lucrarea, bucuriile, întristările, câștigurile și pierderile noastre! Prin rugăciune, căile aspre se vor netezi, încercările vor pierde din amărăciune, bucuriile se vor limpezi și recunoștința față de Dumnezeu va fi tot mai vie.

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor … să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate …
Faptele Apostolilor 17.30-31

Porunca lui Dumnezeu

Cuvântul „pocăință” nu prea este plăcut urechilor oamenilor. Dar când îi întrebăm pe oameni de unde au rezultat atâtea necazuri în lume, ei se văd siliți să recunoască: păcatul este cauza răului. Iar în spatele păcatului stă satan care îi îndeamnă pe oameni la lucruri rele. Dar după aceste lucruri păcătoase urmează judecata lui Dumnezeu. Cei care n-au ascultat porunca lui Dumnezeu, vor ajunge acolo unde focul regretelor nu se va stinge niciodată.

Astăzi trebuie să fim fericiți că Dumnezeu mai vorbește despre pocăință. Mâine poate să ne vorbească despre judecată. Dumnezeu Își iubește creatura și dorește ca toți oamenii să vină în fața Sa cu pocăință. Pocăința nu este altceva decât o schimbare de atitudine față de Dumnezeu și cerințele Sale. Când Dumnezeu spune despre Fiul Său că „în nimeni altul nu este mântuire”, omul nu mai trebuie să caute alți înlocuitori ai Mântuitorului. Pe pământ și în cer nu este alt Nume dat oamenilor în care putem fi mântuiți. Dacă primim Cuvântul lui Dumnezeu, care este mai mare ca al tuturor oamenilor, vom găsi calea vieții, calea dorită de Dumnezeu pentru a nu merge în pierzarea veșnică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FRICA DE DOMNUL

„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.” (Proverbe 14:26)

     Când Îi ești supus lui Dumnezeu, nu trebuie să te temi de nimic pentru că El este „adăpostul şi sprijinul” tău (Psalmul 46:1). Frica de Domnul nu înseamnă teama că ar putea să-ți facă rău. El este un Dumnezeu plin de bunătate! „Frica de Domnul” e atunci când Îi urmezi poruncile și când Îi recunoști autoritatea în toate lucrurile. Probabil ai observat că în zilele noastre nu prea mai există respect pentru autoritate.

Sunt tot mai mulți cei care afișează mentalitatea tip: „Nu-mi spune mie nimeni ce să fac!” Dar în Biblie scrie: „Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El.”

De ce oare ni se spune asta? Pentru că frica de Domnul înseamnă să ai respect și să fii ascultător. Înseamnă că vei face ce-ți spune Dumnezeu, iar încrederea și credința în El vor continua să crească. Și vei mai observa încă un lucru important: cu cât teama ta este mai plină de respect și de venerație față de Dumnezeu, cu atât mai plin de grijă și de atenție vei fi și tu față de ceilalți! Asta pentru că știi că vei da socoteală în fața lui Dumnezeu pentru faptele tale și vei recunoaște că ceilalți oameni sunt la fel de valoroși pentru Dumnezeu, ca tine…

Solomon a scris: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13).

Moise le-a spus copiilor lui Israel: „Ce alta cere de la tine Domnul, Dumnezeul tău, decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să iubeşti şi să slujeşti Domnului, Dumnezeului tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău…?” (Deuteronom 10:12).

Deci, în felul acesta teme-te de Domnul!

Audio

4 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 2:1-12

Isus este invitat la o nuntă. Să remarcăm însă că întreaga scenă se mută în afara sălii unde avea loc ospăţul şi că nu ni se spune nimic cu privire la miri. Tot ce ştim despre ei este că avuseseră gândul fericit de aL invita pe Isus împreună cu ucenicii Lui. Dragi prieteni, Îl putem asocia noi pe Domnul cu fiecare împrejurare dea noastră? Va fi El întotdeauna liber să ia parte la sărbătorile din familia noastră şi la momentele noastre de divertisment? Numai El ne va putea face parte de adevărata bucurie, căreia vinul îi este în Cuvânt o imagine. Cu toate acestea, tocmai apa pentru curăţire este cea folosită pentru a produce acest vin al bucuriei. Aşa va fi şi cu Israel în timpul restaurării lui şi aşa este şi pentru noi: gustăm bucuriile spirituale numai în măsura în care mai întâi ne judecăm pe noi înşine.

În felul omului este să servească întâi vinul cel bun (v. 10). El se grăbeşte ca încă din tinereţe să profite de tot cei poate oferi viaţa căci, cu vârsta, puţin câte puţin, vor veni grijile, necazurile, declinul, moartea. Vinul cel mai bun a fost pus primul. Isus lucrează altfel. El a rezervat pentru ai Săi bucurii eterne, care nu se pot compara cu fericirea deşartă de pe pământ. Să nu ne dorim altele!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Nu spune: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”. Pentru că nu cu înțelepciune întrebi despre lucrul acesta.
Eclesiastul 7.10

I-am auzit cu toții pe unii spunând: «Acelea erau vremuri bune», sau poate chiar noi am vorbit așa. Există o anumită nostalgie pentru zilele din trecut, însă, uneori, această afirmație este făcută și cu privire la sfera spirituală. Privim la starea spirituală a Adunării și la cea a lumii și tragem concluzia că vremurile dinainte erau mai bune. Lucru curios este că cei care au trăit în acele vremuri spuneau aceleași cuvinte cu privire la vremurile de dinaintea lor.

„Zilele de mai înainte” par întotdeauna mai bune. Este oare adevărat? Cineva a spus că zilele bune din trecut sunt rezultatul unei memorii deficitare și al unei imaginații hiperactive. Oricum, Biblia arată clar că starea de lucruri se va deteriora constant, că răul va crește tot mai mult (2 Timotei 3.1), ceea ce este cu totul adevărat și cu neputință de tăgăduit. Unii trag de aici concluzia că zilele de mai înainte erau într-adevăr mai bune. Totuși, inima omului este aceeași mereu, iar gândurile oamenilor sunt întotdeauna îndreptate spre rău (Geneza 6.5). Iată o realitate solemnă, care declară că zilele bune de mai înainte n-au existat niciodată cu adevărat!

Prin înțelepciunea care îi fusese dată de Dumnezeu, Solomon a spus că nu este înțelept să întrebi de ce zilele de mai înainte erau mai bune ca acestea. Poetul Robert Browning a scris: «Ceea ce este cel mai bun încă nu a venit». A te plânge că zilele din trecut erau mai bune înseamnă să ignori că cele mai bune zile sunt încă viitoare. Pentru creștin, gloria eternă este doar la o bătaie de inimă distanță. Răpirea poate avea loc în orice moment. Va veni o Împărăție milenială, iar după aceea, „un cer nou și un pământ nou”. Cele mai bune zile dintre cele de mai înainte nici nu se pot compara cu toate acestea.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Luați seama … cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri.
Evrei 12.25

Muntele de foc

În două zile, orașul a fost îngropat complet sub pătura groasă de materie vulcanică. Erupțiile ulterioare au îngropat orașul Pompeii și mai adânc. Acest înveliș a conservat foarte bine clădirile și ce a mai rămas din ele după cutremure. Trupurile oamenilor s-au descompus și au lăsat scobituri în cenușa întărită. Arheologii le-au refăcut formele turnând mase plastice în aceste cavități. Descoperirile arheologilor relatează despre un om bogat, care și-a adunat familia și slujitorii sub adăpostul beciului. Și-au luat cu ei alimente, dar gazele sufocante i-au găsit în ascunzătoarea lor. Stăpânul și un sclav s-au dus să deschidă ușa adăpostului lor. Au descuiat-o, dar mai departe nu au putut merge. Arheologii au găsit stăpânul cu punga cu bani la brâu și sclavul cu cheia. Dar a fost prea târziu pentru a se salva.

Muntele de foc – Vezuviul – rămâne o lecție dată de Dumnezeu omenirii. De aceea suntem avertizați să luăm seama la Cel ce ne vorbește prin Cuvântul Său. Nu vedem noi că bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință? Să nu ne împotrivim chemării la viață, căci ziua arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu este aproape!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCEPE SĂ FII DARNIC

„Daţi, şi vi se va da…” (Luca 6:38)

       Generozitatea nu se referă doar la bani. Mulți spun: „Când mă voi îmbogăți, voi fi mult mai generos.” Însă persoanele cele mai darnice au de obicei cei mai puțini bani. Bunicile cu pensiile lor minuscule trimit lunar bani pentru construirea orfelinatelor. Oamenii care abia o duc de la o zi la alta dăruiesc pentru hrana săracilor. Pensionarii se oferă drept mentori pentru angajații tineri. Persoanele necăsătorite și cu resurse limitate își petrec serile ajutându-i pe cei fără adăpost, sau familiile nevoiașe…

Indiferent care este condiția ta materială, poți începe acest stil de viață. Dacă ai bani suficienți pentru o mașină drăguță, pentru mese în oraș, pentru a merge la film, la mare, la munte sau pentru alte activități relaxante, ai și pentru a dărui – dacă îți dorești cu adevărat.

Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra” (Luca 6:38). Vrei să primești ceva pe deasupra? Vrei să primești o binecuvântare? Începe să-ți investești timpul, banii și talentul în alții. Domnul Isus fie a mințit, fie a spus adevărul – și tu trebuie să afli!

Dacă ai convingerea că a spus adevărul, ar fi neînțelept din partea ta să fii zgârcit și să nu dăruiești. Un autor scria: „Când te detașezi mental de tine însuți și te concentrezi să-i ajuți pe alții în necazurile lor, vei reuși să faci față necazurilor tale mai eficient. Într-un fel, dăruirea de sine este un factor de eliberare a puterii personale.” Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da… cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”

Așadar, începe să dăruiești altora – și vei vedea ce se întâmplă!

3 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 1:35-51

Umblarea lui Isus (şi nu numai semnul de sus: v. 33) umple inima lui Ioan de convingere şi de bucurie (v. 36). Acestea sunt lucrurile care vorbesc întotdeauna altora! Cei doi ucenici ai lui Ioan Îl aud pe Isus şi I se alătură. Îl urmează şi rămân în compania Sa, privilegiu de care ne putem bucura şi noi acum, potrivit promisiunii Sale (Matei 28.20). Andrei ne dă încă un exemplu: îl aduce la Isus pe fratele său, Simon.

Înainte de a plănui vreo activitate pe care să o facem, să ne gândim la cei apropiaţi ai noştri care încă nuL cunosc pe Domnul. Andrei este un ucenic şters (retras, modest). Lucrarea sa însă din acea zi va avea consecinţe deosebit de importante, pentru că fratele său, Simon, va deveni apostolul Petru. Filip aude chemarea Domnului şi, la rândul său, îi vorbeşte lui Natanael despre acest Nazarinean care nu este altul decât Mesia cel promis. Niciun argument nu are însă greutatea acestei invitaţii: Vino şi vezi!.

Câte nume şi titluri grandioase preamăresc, în acest capitol, gloriile eterne actuale sau viitoare ale Domnului Isus Hristos: Cuvântul, Viaţa, Lumina, singurul Fiu din sânul Tatălui, Mielul lui Dumnezeu, Învăţătorul, Mesia sau Hristosul, adevăratul Nazarinean, Împăratul lui Israel şi Fiul Omului!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Am văzut șapte sfeșnice de aur și, în mijlocul celor șapte sfeșnice, pe Cineva asemenea unui Fiu al Omului.
Apocalipsa 1.12,13

Trei adunări

Adunarea „A” nu are probleme, cel puțin aparent. Toate strângerile laolaltă continuă ca de obicei, Cuvântul este predicat, însă, din pricină că orice declin spiritual este tăgăduit sau ignorat, prăpastia dintre principii și practică se lărgește. Și acest lucru este ignorat, mai puțin de către cei tineri. Multe adunări aflate în această stare au «continuat bine» … până au murit.

Adunarea „B” continuă să crească numeric. Punând accentul pe creșterea numerică, ea va face tot ceea ce este necesar în această direcție. Orice lucru nou și diferit este automat bun, în timp ce practicile vechi sunt considerate obstructive și depășite. Printre multele lucruri bune care se întâmplă trece probabil neobservat faptul că anumite adevăruri „nepopulare” sunt neglijate sau chiar respinse, că aprobarea și recunoașterea mulțimii sunt tot mai căutate, că accentul se pune pe metode și proceduri, mai degrabă decât pe maturitatea în Hristos. Astfel de adunări nu mor încetul cu încetul, ci se schimbă încetul cu încetul.

Adunarea „C” se compară pe sine cu Cuvântul lui Dumnezeu și se pocăiește. Privește la modelul lui Dumnezeu pentru Adunarea Sa și mărturisește cât de puțin se potrivește acestuia. Își recunoaște falimentul în predicarea evangheliei, în grija față de cei credincioși și strigă la Dumnezeu după ajutor. Ea nu consideră creșterea numerică sau continua schimbare ca fiind soluții la aceste probleme, ci Îl vede pe Hristos ca singură soluție, considerându-L atotsuficient. Astfel de adunări poate nu reprezintă mare lucru în ochii oamenilor, însă ele se bucură de aprobarea Domnului.

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare …
Evrei 2.3

Muntele de foc

Dimineața de 24 august a anului 79 d.H. în Pompeii, Italia, trebuie să fi fost una obișnuită. Orașul s-a trezit într-o zi de vară toridă ca toate celelalte dinainte. Locuitorii au luat micul dejun și, ca de obicei, și-au reluat ocupațiile zilnice. Oamenii din Pompeii erau ca și oamenii de astăzi. Unii erau nepăsători și răi. Alții erau cetățeni respectabili, preocupați de problemele orașului. Existau acolo săraci și bogați, oameni bolnavi și sănătoși, oameni care râdeau și plângeau, care se îngrijorau și își făceau planuri ca și cei din vremea noastră.

Probabil, puțini se gândeau la moarte în acea dimineață de august. La vreo doi kilometri nord de oraș se ridica Vezuviul cu o înălțime de vreo 1.200 metri. Nimeni nu a visat că un vulcan activ clocotea în interiorul muntelui. Era liniște; liniștea dinaintea dezastrului. Dar la începutul după-amiezii, distrugerea a izbucnit cu violență. Vârful muntelui s-a prăbușit și lavă, noroi și cenușă fierbinte, pietre, zgură și gaze sufocante au țâșnit din adâncimi. Aproximativ două mii de oameni și-au întârziat plecarea, pentru a-și salva comorile și pentru a-și căuta membrii familiei. Viețile lor au fost stinse de gazele toxice, iar trupurile lor au fost îngropate cu repeziciune de furtuna de pietre și cenușă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PETRECE MAI MULT TIMP CU FAMILIA

„Când Cel Atotputernic încă era cu mine, şi când copiii mei stăteau în jurul meu…” (Iov 29:5)

     Un proverb (tare valabil!) spune: „Familia care se roagă împreună, rămâne împreună.”

Iar altul: „Familia care ia masa și comunică împreună crește copii bine adaptați.”

Făcând cercetări pe 500 de copii, Centrul Medical al Spitalului de pediatrie din Cincinnati a descoperit următoarele: copiii care au luat în mod obișnuit masa cu părinții de cel puțin cinci ori pe săptămână au fost mai târziu cel mai puțin expuși consumului de droguri, depresiei sau delincvenței. De asemenea, ei s-au descurcat cel mai bine la școală și au fost înconjurați de un cerc de prieteni care să-i susțină.

Chiar dacă familia se întâlnea la un fast-food, s-au constatat aceleași rezultate. Prin contrast, adolescenții mai slab adaptați au fost cei care mâncaseră cu părinții numai de trei ori pe săptămână, sau mai rar…

Ce ne spun aceste constatări?

1) Trebuie să-ți faci timp să te implici în viața copiilor tăi în fiecare zi, mai ales în anii lor de formare.

2) Când le oferi copiilor tăi lucruri, le oferi plăcere și distracție pe termen scurt; însă când le dai timp, le dai stimă de sine. Asta ar putea însemna că trebuie să lucrezi mai puține ore, sau să elimini anumite activități… însă e o investiție pe care nu o vei regreta niciodată!

Iov a fost unul din cei mai înstăriți oameni din generația sa. Dar după ce l-a lovit năpasta și toți cei zece copii ai săi au murit într-o singură zi, el a privit în urmă și a spus: „Cel Atotputernic încă era cu mine… când copiii mei stăteau în jurul meu.”

Trebuie să te întrebi: „Petrec oare suficient timp cu familia mea?”

Dacă nu-ți place răspunsul, începe să schimbi lucrurile!