Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “iulie, 2017”

31 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 11:45-57

Dumnezeu a răspuns Fiului Său nu numai înviindul pe Lazăr, ci deopotrivă aducând la credinţa în El pe mulţi martori aflaţi în faţa acestei scene minunate (v. 42b; v. 45). Această minune însă, cea mai mare dintre cele pe care le relatează această evanghelie şi ultima înaintea propriei Sale învieri, este şi cea care decide moartea Lui, pentru că, începând „din ziua aceea“ au loc sumbrele uneltiri care culminează cu crima (v. 53). Iudeii răspund astfel la întrebarea pe care Domnul leo pusese în capitolul 10.32.

Preoţii par a se teme ca nu cumva poporul, urmânduL pe Isus, să atragă atenţia romanilor şi astfel, represaliile lor, când, din contră, respingerea Domnului este cea care va fi, patruzeci de ani mai târziu, cauza distrugerii locului lor de cult (Ierusalimul) şi a naţiunii lor de către romani (v. 48).

Dumnezeu permite ca profeţia lui Caiafa să depăşească infinit gândurile acestui om sfidător şi rău. Isus Îşi va da viaţa pentru naţiune (pentru că Israel va fi restaurat mai târziu), precum şi pentru ai aduna întrunul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi (v. 52). Satan răpeşte şi împrăştie (comp. cu cap. 10.12), în timp ce, prin lucrarea Sa, Isus adună de aici, de jos, pe cei care fac parte din familia lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Hristos ne-a pus în libertate; rămâneți deci tari și nu vă prindeți din nou într-un jug al robiei!
Galateni 5.1

Libertatea creștină

Auzim adesea vorbindu-se despre libertatea creștină, însă ce înseamnă adevărata libertate creștină? Înseamnă libertatea de a face ce vrei? Care este temelia acestei libertăți și care sunt lucrurile care împiedică libertatea?

În Epistola către Romani, de la capitolul 3 până la capitolul 8, aflăm lucrurile de care suntem eliberați: de vina păcatului, de robia legii și de puterea păcatului. În Epistola către Galateni, de la capitolul 2 până la capitolul 6, aflăm că am murit față de lege și că am fost răstigniți împreună cu Hristos (Galateni 2.19,20). Ni se spune, de asemenea, că ne-am răstignit carnea și că suntem răstigniți față de lume (Galateni 5.24; 6.14). Libertatea înseamnă a fi liberi de ceea ce ne ține legați (Ioan 8.31-36). Adevărata libertate creștină este libertatea firii noi, care își găsește plăcerea în a asculta de Dumnezeu și în a face voia Lui. Este adevărat că firea păcătoasă, dacă nu veghem, poate folosi această libertate ca pe o permisiune de a păcătui, ceea ce nu înseamnă deloc adevărata libertate în Hristos. Ea nu întreabă dacă poate face cutare sau cutare lucru.

Romani 14 ne arată care este motivația adevăratei libertăți. Ea nu înseamnă libertatea de a face ce vreau, ci libertatea de a face ceea ce Domnul dorește să fac. Cuvântul „Domnul” apare de cel puțin opt ori în Romani 14.6-9. Cheia pentru adevărata libertate creștină înseamnă să realizez că nu-mi aparțin mie însumi și că am fost cumpărat cu prețul sângelui scump al lui Hristos (1 Corinteni 6.19,20). Viața mea nu îmi mai aparține; nu mai trăiesc pentru mine însumi, ci pentru Cel care m-a iubit și care S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.

Al doilea lucru pe care îl învățăm din Romani 14 este că libertatea mea în Hristos nu este pentru a face ceea ce îmi folosește mie, ci pentru a-i zidi și întări pe ceilalți (Romani 14.14-23). Adevărata libertate creștină nu are ca scop să-mi slujesc mie însumi și să trăiesc așa cum îmi place. Adevărata libertate aduce bucurie prin faptul că Îl pune pe Domnul primul, pe alții pe locul doi, iar pe mine, pe ultimul loc.

T P Hadley

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
Psalmul 73.23-24

Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine

Și nicio clipă singur nu mă lași,

Tu ești mereu puterea ce mă ține,

Din cei dintâi la cei din urmă pași.

Tu nu mă lași, nici nu mă uiți vreodată,

Din mâna Ta o clipă nu m-arunci.

Eu n-am să văd nici moartea niciodată,

Cu Tine-alături am să fiu și-atunci.

Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,

Cu Tine-n rând veghez în ceas târziu.

Când Tu mă mustri, simt în piept mustrarea,

Și când mă bucur, totdeauna știi.

Tu nu m-arunci, Isuse, de la Tine

Și ești mereu în mine ca o stea,

În suflet Tu mi-ai pus nădejdi depline,

Cum nimeni altul nu le poate da.

Au fost odată șiruri de păcate,

Dar sângele iertării a scris: Nu!

Oricâte-au fost, Tu le-ai purtat pe toate,

Povara grea ai dus-o, Doamne, Tu.

Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,

Când valuri vin și vânturi grele bat,

Plutesc pe ape ca un fir de nufăr,

Pe care Tu-l păstrezi mereu curat!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„DUMNEZEU ESTE…” (5)

„El a făcut luna ca să arate vremurile…” (Psalmul 104:19)

     Iată un lucru uimitor: fără Lună, ar fi imposibil să trăim pe această planetă. Iar dacă ar reuși cineva să devieze Luna de pe orbita sa, viața ar înceta. Luna este ca o „slujitoare” a mării, care curăță oceanele și plajele. Fără mareele create de Lună, porturile și plajele noastre ar deveni niște gropi de gunoi urât mirositoare și ar fi imposibil să locuim în preajma lor. Datorită mareelor, valurile se sparg de stâncile oceanelor, oxigenând apele de pe planetă și furnizând oxigenul necesar pentru plancton, care stă la temelia piramidei hranei noastre.

Fără plancton, nu ar exista oxigen și orice formă de viață ar înceta. Dumnezeu este un geniu creator, nu-i așa? El a făcut Luna de dimensiunea potrivită și a amplasat-o la distanța potrivită de Pământ, ca să creeze ambianța de care avem nevoie. Noi trăim într-un uriaș ocean de aer – 78% nitrogen, 21% oxigen. Aceste elemente sunt continuu amestecate de efectul de maree pe care îl are Luna asupra atmosferei. Lucrul acesta are același rezultat și asupra mărilor, și furnizează mereu aceeași proporție de oxigen.

Deși noi continuăm să eliberăm dioxid de carbon în atmosferă, acesta este absorbit în ocean și noi reușim în continuare să trăim. Dacă stratul atmosferic nu ar fi la fel de gros, am fi nimiciți de miliardele de bucăți de resturi cosmice și meteoriți care cad mereu spre planeta noastră.

Cine are grijă de noi? Dumnezeu! Fii bucuros de asta, și astăzi!


30 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

 

Ioan 11:28-44

Marta înţelege că sora ei poate pătrunde mai bine decât ea gândurile Domnului. O cheamă. Maria însă nu poate decât să spună şi ea: Doamne, dacă ai fi fost aici (v. 32; comp. cu v. 21). Ea nu ştie să privească decât în urmă, ca multe persoane aflate în doliu. Isus, cu inima strânsă, cere să fie condus la mormânt. Şi Îl vedem plângând. Oare nu ştia El ce avea să facă? Sigur că ştia, însă, în prezenţa ravagiilor morţii şi a tragicelor ei influenţe asupra spiritului oamenilor, Fiul sfânt al lui Dumnezeu este copleşit de durere, de tulburare, de mâhnire. Da, acolo este Învingătorul morţii, însă, pentru ca gloria lui Dumnezeu să strălucească înaintea mulţimii care avea să fie martoră, trebuie din nou constatat cum se cuvine stadiul de alterare al lui Lazăr (v. 39) şi, de asemeni, ca mai întâi Domnul să atribuie puterea Sa unei acţiuni a harului Celui care La trimis (v. 41,42). Numai atunci puternicul Său strigăt de poruncă face să iasă mortul din mormânt, încă înfăşurat în fâşiile sale de pânză

Ce înfiorare pentru întreaga asistenţă! Cât despre noi, să reţinem promisiunea pe care Domnul io face Martei: dacă vei crede, vei vedea poate nu exact ce speri, dar cu siguranţă gloria lui Dumnezeu (v. 4 şi 40).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Eu în ei și Tu în Mine; pentru ca ei să fie făcuți desăvârșiți spre a fi una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.
Ioan 17.23,24

Cât de prețioasă este această cerere a Domnului nostru! Ea depășește cu mult chiar și cele mai profunde dorințe ale inimilor noastre. Nimic nu se poate compara cu ea. Dorința noastră de a fi cu Domnul și de a locui împreună cu El în casa Tatălui este, în cel mai bun caz, firavă. Însă dorința Lui nu este diminuată cu nimic de aceasta.

Isus, Fiul binecuvântat al Tatălui, Își ridică ochii către cer și Se adresează Tatălui. Intimitatea comuniunii Domnului cu Tatăl este revelată în cuvinte și arată secretele inimii Sale, iar nouă ne-a fost îngăduit să le auzim. Ce privilegiu sfânt și nespus de prețios!

Subiectul rugăciunii îi privește pe cei pe care Tatăl i-a dăruit Fiului. Domnul Isus a sfârșit lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă și, în consecință, Tatăl, care prin această lucrare a fost glorificat, a dat daruri Fiului Său preaiubit ca răsplată. Darurile pe care El le prețuiește cel mai mult sunt credincioșii pe care i-a răscumpărat prin lucrarea de la cruce și pe care Tatăl Însuși I i-a dăruit. Cât de binecuvântați sunt toți cei care, prin harul suveran al lui Dumnezeu, sunt parte a acestui dar!

Cererea pe care Domnul Isus a făcut-o Tatălui este de a-i avea pe cei credincioși cu El Însuși, acolo unde El este. Domnul este acum la Tatăl, așezat pe tronul Tatălui și glorificat. Această cerere a Domnului va fi cu siguranță împlinită. Vom fi cu El și vom fi ca El. Atunci vom cunoaște că am fost iubiți cu aceeași dragoste cu care Tatăl L-a iubit pe Fiul. Această dragoste va dura întreaga veșnicie.

J Redekop

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos …
2 Timotei 2.8

Unicul

Domnul Isus Hristos nu face parte din grupul mai-marilor lumii. Puteți vorbi, dacă vreți, de Alexandru cel Mare, Carol cel Mare, Ștefan cel Mare…, dar Isus Hristos este aparte. El nu este „cel Mare”, ci Unicul – El este Domnul Isus Hristos și nimic nu s-ar putea adăuga la aceasta. El depășește puterea noastră de gândire. El ne impresionează sufletele.

Zelul lui Isus Hristos nu a degenerat niciodată în pasiune, nici perseverența Lui în încăpățânare, nici bunăvoința Lui în slăbiciune, nici tandrețea Lui în sentimentalism. Sfințenia Lui nu reflecta indiferență, demnitatea Lui era lipsită de mândrie și presupoziție. Afectivitatea Lui era lipsită de un familiarism nepotrivit și lepădarea Lui de Sine nu cunoștea nicio indispoziție. Caracterul Lui temperat și seninătatea Lui erau lipsite de austeritate. Mântuitorul a combinat inocența copilărească cu puterea bărbăției, unind devotamentul față de Dumnezeu cu interesul pentru binele oamenilor, dragostea blândă pentru cei păcătoși cu severitatea neiertătoare împotriva păcatului, demnitatea impunătoare cu umilința atrăgătoare, curajul neînfricat cu precauția înțeleaptă, fermitatea de nezdruncinat cu dulcea blândețe. Să ne aducem aminte de El și de lucrările Sale!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

„DUMNEZEU ESTE…” (4)

„Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el…” (Isaia 45:12)

     Te-ai întrebat vreodată de ce nu s-a găsit viață pe nicio altă planetă, și cum de planeta noastră a fost creată să ne susțină și să ne împlinească nevoile noastre zilnice? Devii curios, nu-i așa? Crezi că e doar o coincidență?

Nu și în lumina Bibliei! În ea, Dumnezeu spune: „Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el…”

Știai că dacă pământul ar fi cu 10% mai mare sau cu 10% mai mic, viața așa cum o știm noi nu ar fi posibilă? Sau că ne aflăm la distanța potrivită de Soare, așa încât să primim cantitatea potrivită de căldură și de lumină? Dacă am fi puțin mai departe am îngheța, și dacă am fi mai aproape nu am putea supraviețui…

Gândește-te o clipă la uimitoarea înclinație a axei pământului. Niciuna din celelalte planete nu este înclinată ca a noastră la 23 de grade. Acest unghi permite razelor solare să atingă toată suprafață pământului în decurs de un an, timp în care pământul face un cerc în jurul soarelui. Dacă axa nu ar fi înclinată, polii ar acumula o masă enormă de gheață, iar centrul pământului ar deveni atât de fierbinte, încât nu am putea suporta.

Asemeni unui părinte entuziasmat care aranjează camera pentru venirea copilului nou-născut, Dumnezeu a făcut acest pământ special pentru noi!

„Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit” (Isaia 45:18).

Atât de mult ne iubește Dumnezeu, încât S-a gândit la fiecare detaliu – pentru confortul nostru!


 

29 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

 

Ioan 11:1-27

În neliniştea lor, cele două surori din Betania Iau adresat Prietenului divin o rugăciune care ne poate servi drept model: Doamne, iată, acela pe carel iubeşti este bolnav (v. 3). NuminduL Domn, ele Îi recunosc autoritatea şi nuşi permit săI dicteze, de exemplu: vino săl vindeci! Ele expun simplu cazul care le preocupa. De asemenea, ele cunoşteau dragostea Lui şi la aceasta fac apel. Totuşi, această afecţiune nuI impune lui Isus să plece imediat în Iudeea, după cum nici intenţiile criminale ale iudeilor nuL împiedică să meargă acolo când a sosit momentul.

El nu Se lasă condus de sentimente, cum facem noi adesea, nici oprit de teama de oameni. Ascultarea de Tatăl Său este singura careI dirijează paşii. Prin această întârziere, gloria lui Dumnezeu va străluci şi mai mult, pentru că Lazăr este deja de patru zile în mormânt atunci când Domnul Isus ajunge în Betania. Ne aflăm uneori în faţa unor persoane încercate de doliu. Şi resimţim atunci totala insuficienţă a compasiunii omeneşti (asemenea celei a iudeilor din v. 19). Totul se schimbă însă când ne îndreptăm privirile spre Cel care este Învierea şi Viaţa. Atunci înţelegem plinătatea valorii lucrurilor veşnice.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și ei au venit la Isus și l-au văzut pe cel demonizat, care avusese legiunea, șezând îmbrăcat și întreg la minte; și s-au temut … Și au început să-L roage să plece din ținuturile lor.
Marcu 5.15,17

Învățăm din această întâmplare că, oricât de cumplită este puterea lui Satan pentru om, prezența lui Dumnezeu este însă de nesuportat, chiar atunci când El vine cu har și cu putere, pentru a-l elibera pe om. Cineva a spus că omului îi este mai frică de Isus și de harul Său, decât de diavol și de lucrările lui.

Oamenii din cetate, care au venit în grabă să vadă ce se întâmplase, au fost puși în fața dovezii harului și a puterii Domnului Isus. Omul care fusese o adevărată pacoste pentru ei vreme îndelungată era acum la picioarele Domnului, îmbrăcat și întreg la minte. Aceasta este o frumoasă imagine a unui suflet convertit, eliberat de puterea lui Satan și adus în odihnă, la picioarele Domnului; el nu mai este dezbrăcat, adică expus judecății, ci îmbrăcat, eliberat de orice acuzație, îndreptățit înaintea lui Dumnezeu și având mintea întreagă, adică fiind împăcat cu Dumnezeu, vrăjmășia împotriva Lui fiind scoasă din gândurile lui.

Citim apoi că acei oameni s-au înspăimântat. Ce dovadă a stării omului din lume! Ei au văzut dovada faptului că Dumnezeu venise aproape de ei și s-au înspăimântat. Omului vinovat îi este mereu teamă de Dumnezeu. Lui Adam, după ce a căzut, i-a fost frică; Israel, la Sinai, a fost înspăimântat, iar acești oameni din Gadara s-au temut și ei. Nu contează cum apare Dumnezeu, fie ca vizitator în grădina Eden, fie în măreție la Sinai, fie în har la Gadara: prezența Lui este de nesuportat pentru omul vinovat. Omul preferă demonii, demonizații și porcii, dar nu pe Fiul lui Dumnezeu, deși El vine cu putere și har pentru a-l elibera. Citim deci că ei L-au rugat să plece din ținutul lor. Cererea lor a fost împlinită – Domnul a plecat.

H Smith

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți …
1 Timotei 2.5, 6

Răscumpărat

Câteva zile mai târziu, trecând prin fața unui magazin, Ștefan tresări: în vitrină, printre multe alte articole, zări vaporul confecționat de el. Intră imediat în magazin.

— Domnule vânzător, acela este vaporul meu; l-am făcut eu cu mâna mea.

— Eu l-am cumpărat de la un pescar, răspunse vânzătorul. Cu plăcere am să ți-l dau în schimbul sumei pe care eu am plătit-o pescarului.

În zilele următoare, Ștefan încercă să adune suma necesară lucrând câte ceva pentru vecini. La rândul lor, părinții îl ajutară și ei cu ceva bani. Într-o zi, Ștefan merse la magazin și așeză pe tejgheaua negustorului toată agoniseala lui, primind în schimb vaporul mult iubit. Părăsind magazinul, strânse vaporul la piept spunând:

— Tu ești cu adevărat al meu, de două ori al meu. Nu doar că te-am făcut cu mâna mea, dar te-am și răscumpărat.

Dumnezeu ne-a creat pe noi și suntem lucrarea mâinilor Sale și Lui Îi datorăm totul. Neascultarea noastră ne-a depărtat de El fiind pierduți pentru totdeauna. În dragostea Lui L-a trimis pe pământ pe Domnul Isus, ca să ne izbăvească de sub povara păcatului. El a murit pe cruce la Golgota și ne-a răscumpărat cu prețul sângelui Său. Cât de mult ar trebui să-i mulțumim pentru lucrarea Sa minunată de mântuire!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

„DUMNEZEU ESTE…” (3)

„Domnul a făcut marginile pământului.” (Isaia 40:28)

Contrar a ceea ce am fost făcuți să credem, știința și Scriptura nu sunt neapărat opuse. Numărul oamenilor de știință care cred Biblia a crescut vertiginos de la descoperirea fizicii cuantice, care demonstrează uluitoarea simetrie și ordine care caracterizează universul. Știai că una din cele mai strălucite cărți de știință din zilele noastre a fost scrisă de nu mai puțin de șaizeci de oameni de știință celebri, printre care și douăzeci și patru de câștigători ai Premiului Nobel?

Titlul cărți este: „Cosmos, Bios, Theos,” care înseamnă „Univers, Viață, Dumnezeu”. Unul dintre coautori, profesorul Henry Margenau, fizician de la Yale, concluzionează: „Există un singur răspuns convingător” (pentru legile intrinsece care există în natură). Care crede acest om strălucit că este acest răspuns? Evoluția? Coincidența? Întâmplarea? Nu! Margenau crede că „un Dumnezeu omnipotent și omniscient a adus creația în ființă”.

Așadar, a crede în Dumnezeu înseamnă a crede în știință și în Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc” (Isaia 40:28-31).

Asta înseamnă că prin rugăciune putem avea acces la cea mai mare putere și la cel mai mare ajutor din univers. Uimitor! Modul în care abordezi fiecare zi depinde de Cel asupra căruia îți ațintești privirea. Așadar, uită-te la Dumnezeu! Pune-ți încrederea în El! „Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile.” (Proverbe 16:3).


 

28 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

 

Ioan 10:22-42

Plini de reacredinţă, iudeii Îl iau din nou la întrebări pe Domnul: Dacă Tu eşti Hristosul, spunene deschis! (v. 24). Iar El nu numai că leo spusese (de exemplu, cap. 8.58), ci leo şi arătase (v. 25,32,37,38). De acum încolo, activitatea Sa va fi rezervată turmei Sale. Oile Îi aparţin de drept, în primul rând pentru că Tatăl I lea dat Lui în mod expres (v. 29), apoi pentru că El lea răscumpărat. Şi preţioasele versete 27 şi 28 ne spun pe de o parte ce face El pentru oile Lui, anume că le dă viaţă veşnică, le conduce şi le ţine la adăpost în mâna Lui, şi, pe de altă parte, ce le caracterizează, faptul că ascultă de glasul Lui şi că Îl urmează. Nu este acesta răspunsul potrivit la dragostea Lui minunată?

Încă o dată iudeii caută săL ucidă cu pietre (cap. 8.59), acuzânduL acum de blasfemie. Om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu (v. 33), pretind ei. Aceasta era, întradevăr, ambiţia celui dintâi Adam şi este, de atunci, a tuturor urmaşilor lui: de a fi egali cu Dumnezeu. Dar Isus a urmat tocmai calea inversă: Fiind în chip de Dumnezeu,
la înfăţişare fiind găsit ca un om, Sa smerit (Filipeni 2.68).

Mulţi au crezut în El acolo concluzionează totuşi versetul 42 (ca şi cap. 8.30) devenind fericitele Sale oi.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, voi face să vă plouă pâine din ceruri; și poporul să iasă și să adune porția unei zile în fiecare zi, ca să-i încerc dacă vor umbla în legea Mea sau nu”.
Exod 16.4

În Exod 16, poporul s-a plâns de foame, iar în capitolul 17 s-a plâns de sete. În capitolul 16, Domnul a răspuns: „Iată, voi face să vă plouă pâine din ceruri”. Cu alte cuvinte, pâinea avea să le vină nu cu țârâita, ci în abundență, ca o ploaie.

În capitolul 17, Moise a fost instruit să-și ia toiagul și să lovească stânca, din care avea să țâșnească apă, pentru a potoli setea poporului. Psalmistul comentează: „A deschis stânca și au țâșnit ape; au curs ca un râu în locuri uscate” (Psalmul 105.41).

Dărnicia magnifică a Domnului este dovedită mereu, în ciuda faptului că oamenii Îi denigrează caracterul. Să privim la binecuvântările spirituale bogate pe care le-a răspândit asupra noastră, a celor care cred: iertare din belșug (Isaia 55.7); har din belșug (Romani 5.17); viață din belșug (Ioan 10.10); Duhul Sfânt din belșug (Tit 3.6); intrare în Împărăție din belșug (2 Petru 1.11).

Cine poate dărui ca Dumnezeu? „El, care, în adevăr, nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?” (Romani 8.32). Avem nevoi? Ei bine, El „poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim noi” (Efeseni 3.20). Dacă nu ești creștin încă, Domnul Isus Hristos este Pâinea vieții și Apa vieții. Foamea și setea sufletului tău vor fi potolite doar dacă te încrezi în El ca Mântuitor al tău. Fă acest lucru astăzi!

R A Barnett

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Mâinile Tale m-au făcut și m-au întocmit …
Psalmul 119.73

Răscumpărat

Ștefan locuia într-un sat pe malul mării. Îi plăceau valurile, vapoarele și vântul care veneau din larg. Într-o zi de vacanță, ceru voie tatălui să lucreze în atelier și să folosească uneltele sale de tâmplărie.

— Vreau să-mi fac un vapor, spuse el tatălui.

Cu multă minuțiozitate, urmând sfaturile tatălui său, Ștefan tăie lemnul pentru vapor, apoi fixă de punte un catarg și velele, pe care le decupă dintr-o pânză mai veche.

Va pluti oare vaporul meu? se întrebă Ștefan.

După ce ultimul strat de vopsea s-a uscat, Ștefan își luă vaporașul și porni spre mare.

Copilul, culcat pe țărmul apei, admira cum vaporul făcut de el plutea liniștit pe deasupra valurilor.

Deodată, atenția copilului a fost atrasă de sirena unei mașini de pompieri. Ridicând ochii zări în depărtare un nor gros de fum. Lăsându-și vaporașul să plutească mai departe pe valurile mării, Ștefan se îndreptă în grabă spre locul incendiului. Nimic grav! Era un depozit părăsit, care luase foc.

Nu după mult timp se întoarse la locul unde își lăsase jucăria… Dar… vaporul dispăruse! Îl căută mult timp, dar nu-l mai găsi. Întristat de pierderea vaporașului pe care chiar el îl construise, se întoarse acasă.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

„DUMNEZEU ESTE …” (2)

„Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri?” (Isaia 40:26)

     O mare parte din cei mai mari gânditori ai lumii cred nu doar că Dumnezeu există, ci și că El a creat universul și locuitorii lui. Așadar, data viitoare când îți spune cineva că numai oamenii simpli sau needucați cred în Dumnezeu, să nu-i dai crezare!

Dr. Robert Jastrow, fondatorul și directorul Institutului Goddard pentru Studii Spațiale de la NASA, scrie în cartea sa de succes „Dumnezeu și astronomii”: „Dovezile astronomice susțin perspectiva biblică despre originea lumii. Detaliile diferă, însă elementele esențiale din expunerile astronomice și biblice ale Genezei sunt aceleași. Știința a dovedit că universul a explodat în ființă într-un moment anume. Care a fost cauza care a produs acest efect? Cine sau ce a pus materia sau energia în univers?

Știința nu poate răspunde la aceste întrebări, și pentru omul de știință care a trăit pe baza și prin puterea rațiunii, povestirea se încheie ca un vis urât. El a cântărit muntele ignoranței, e pe cale să cucerească cel mai înalt pisc și când se târăște peste ultima stâncă este întâmpinat de o mână de teologi care se aflau deja acolo de  secole.” Pierre-Simon Laplace, un alt mare astronom al lumii, a spus că dovada în sprijinul unui Dumnezeu inteligent este infinit mai probabilă decât aceea că un set de scrieri aruncate la întâmplare pe un pergament a produs Iliada lui Homer.

Dovada în favoarea lui „Dumnezeu este” în contrast cu cea împotriva Lui, drept Creator al acestui univers, este zdrobitoare. Cele două nici nu se pot compara! Așa că, bucură-te: Dumnezeu există! El este accesibil și disponibil, dacă îți faci timp să te rogi și să-L inviți în viața ta.

 


 

27 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

 

Ioan 10:7-21

În această evanghelie nu întâlnim parabole. Acela care este Cuvântul Se adresează oamenilor printrun limbaj direct. În schimb, ce preţioase imagini şi comparaţii foloseşte Domnul pentru a ni Se descoperi! Vedeţi pasajele în care El afirmă: Eu sunt (6.35,48,51; 8.12; 10.7,9,11,14; 11.25; 14.6; 15.1,5). Eu sunt uşa oilor, spune El în versetul 7 şi în versetul 9. Pentru a fi mântuiţi, este necesar să intrăm prin El (comp. cu Efeseni 2.18). Dar noi avem nevoie să fim şi conduşi. Lăsaţi de capul nostru, suntem precum oaia, animal lipsit de inteligenţă, care se rătăceşte atunci când nu este condusă (citiţi Isaia 53.6). În contrast cu oamenii plătiţi, cu hoţii şi cu tâlharii, abili în a pustii sufletele, Isus Se prezintă aşadar ca Păstorul cel bun (v. 11 şi 14). Şi, în acest sens, aduce două dovezi. Cea dintâi este darul de bunăvoie al vieţii Sale pentru aŞi răscumpăra oile, mărturie supremă a dragostei Sale pentru ele şi totodată să nu uităm motiv al dragostei Tatălui pentru El (v. 17).

Cea dea doua dovadă este cunoaşterea pe care El o are faţă de oile Sale şi, reciproc, pe care ele o au faţă de Păstorul lor (v. 14). O legătură atât de strânsă confirmă drepturile pe care le are asupra turmei şi asupra inimii fiecăruia dintre noi.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

Și David a zis filisteanului: „Tu vii la mine cu sabie și cu suliță și cu lance, dar eu vin la tine în Numele Domnului oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe care L-ai batjocorit”.
1 Samuel 17.45

Este interesant să comparăm provocarea lui Goliat cu felul în care David a interpretat acea provocare. Goliat a spus: „Am batjocorit astăzi rândurile lui Israel!” (versetul 10). David a răspuns: „Eu vin la tine în Numele Domnului oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe care L-ai batjocorit” (versetul 45). Pentru David, poporul Israel era poporul lui Dumnezeu; prin urmare, cei care batjocoreau „rândurile lui Israel” Îl batjocoreau pe Dumnezeu Însuși. Acest fel de a privi lucrurile i-a oferit lui David un curaj uimitor împotriva unui adversar care-l depășea la toate capitolele. De vreme ce era bătălia lui Dumnezeu, biruința era asigurată, fiindcă Dumnezeu era mai mare decât Goliat.

Ca unul care umbla cu Dumnezeu, David recunoscuse mâna lui Dumnezeu în împrejurările vieții. Deși venise la locul bătăliei în urma ascultării simple de tatăl său, a înțeles imediat că se afla acolo pentru un scop cu mult mai înalt. Conversația cu frații săi dovedește acest lucru. Ei au catalogat indignarea lui împotriva lui Goliat ca mândrie și insolență; l-au acuzat că venise acolo pentru a scăpa de responsabilitățile de acasă. David însă a răspuns simplu: „Ce-am făcut acum? Nu era și pentru mine aceasta?” (versetul 29). David se vedea direct interesat în tot ceea ce privea onoarea lui Dumnezeu.

Este ușor să spui cuvinte mari când ești departe de vrăjmaș. Cuvintele lui David însă au fost spuse atunci când stătea față în față cu Goliat și au fost aceleași cu cele spuse mai devreme, înaintea oștenilor lui Israel. Credința în Dumnezeu și dorința de a-L onora i-au oferit biruința. El a luptat împotriva uriașului pentru ca „tot pământul să știe că este un Dumnezeu în Israel. Și toată această adunare va cunoaște că nu prin sabie, nici prin suliță salvează Domnul, pentru că lupta este a Domnului și El vă va da în mâna noastră” (versetele 46 și 47). Noi pentru a cui cauză luptăm?

G W Steidl

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

În împărăția ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți … s-a găsit la el, la Daniel … un duh înalt, știință și pricepere …
Daniel 5.11-12

Un om deosebit

Fiul împăratului Nebucadnețar, Belșațar, a făcut un mare ospăț la care au folosit vasele de aur luate din Templul de la Ierusalim, ca să bea din ele în cinstea zeităților păgâne. Imediat s-a arătat judecata lui Dumnezeu împotriva acestor nelegiuiri. O mână a scris pe tencuiala zidului împărătesc judecata divină, care în traducere însemna: „Numărat, numărat, cântărit și împărțit”. Nimeni nu putea desluși scrierea. Împărăteasa și-a adus aminte că în împărăție exista un om, care avea în el duhul dumnezeilor celor sfinți. Chemat fiind, Daniel a vestit acestui împărat judecata care a venit din partea lui Dumnezeu.

Când luăm aminte la viața Domnului Isus Hristos, recunoaștem că El este un Om deosebit. Cuvintele Mântuitorului nostru curg de pe buzele Sale ca un izvor nesecat al păcii, care va străbate generațiile din toate timpurile. Cuvintele Mântuitorului sunt uimitoare, indiferent cui îi sunt adresate. El este unic și în vorbire. Cuvintele Domnului sunt duh și viață. Firea pământească nu folosește la nimic pentru a înțelege dumnezeieștile cuvinte ale Domnului. Vorbirea Mântuitorului este plină de autoritate divină. Vorbirea Lui este vorbirea lui Emanuel (Dumnezeu este cu noi), venit în har pentru a mântui creatura Sa pierdută. El este deosebit în toate.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

„DUMNEZEU ESTE …” (1)

„Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46:1)

Fiii lui Core au cântat așa: „Dumnezeu este… un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.”

Mai întâi, însă, trebuie să crezi că „Dumnezeu este”, altfel, cea mai mare speranță a ta este în noroc sau în ajutorul celorlalți.

Cât de departe crezi că te va duce asta? Când doctorul îți spune că nu mai poate face nimic, pentru tine sau pentru cineva drag ție, la cine vei căuta ajutorul? Când nu mai ai răspunsuri și ai nevoie de călăuzire, unde vei merge pentru a le găsi? Când ești ros de vină și tânjești după pace și iertare, cine ți le va da? Când o termini cu Dumnezeu, devii propriul tău Dumnezeu, pentru că nu recunoști o putere mai mare în universul acesta decât tu însuți!

Poți înțelege de ce Biblia spune: „Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 14:1). Este cu adevărat o nebunie să te deconectezi de la cea mai mare sursă de ajutor din univers!

În următoarele zile vom răspunde la întrebarea „De ce Dumnezeu este și de ce trebuie să-ți pui nădejdea în El?”

Mai întâi, ne uităm la astronomie. Biblia spune: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.” (Psalmul 19:1-4) Pavel scria (Romani 1:19-20): „ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăți.” Dumnezeu există, iar tu poți avea o relație personală cu El!


 

26 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 9:35-41; 10:1-6

Spre binele lui este dat afară de farisei orbul vindecat, pentru că acolo Îl întâlneşte pe Acela care fusese respins înaintea lui şi care de asemenea a fost scos din templu, la sfârşitul capitolului precedent. Acum acest om va putea face un mare pas înaintând în adevăr şi cunoscând nu numai puterea lui Isus, ci şi Persoana Sa: Acela pe care Îl distinsese ca profet (v. 17) este „Fiul lui Dumnezeu” (v. 3537).

Mulţi se mulţumesc să se ştie salvaţi, însă rămân ignoranţi cu privire la Salvatorul aceasta poate pentru că sunt încă reţinuţi în sisteme religioase, neavând făcută experienţa prezenţei Domnului acolo unde El a promiso (Matei 18.20). Pretinzând că văd bine, aceşti farisei se lasă orbiţi de ura şi de orgoliul lor religios. În capitolul 8, ei respinseseră Cuvântul Domnului; în capitolul 9, ei nu vor lucrarea Lui. Dar El nu are nimic dea face cu ei. Îşi cheamă oile pe nume, le scoate afară şi merge înaintea lor. Totuşi, nar putea oare oile să se înşele, urmând un străin care să le ducă în rătăcire? Nicidecum! Ele au un mijloc sigur de recunoaştere a Aceluia căruia Îi aparţin: glasul Său bine cunoscut. Este el familiar fiecăruia dintre cititorii noştri?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Pentru că la aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.
1 Petru 2.21

Petru a vorbit și a scris mult despre suferințele lui Hristos, arătând că El a suferit în două feluri diferite: 1. În timpul vieții Sale, Hristos a suferit în diverse feluri și situații, pentru a fi Exemplul nostru perfect, astfel ca noi să călcăm pe urmele Lui; 2. Pe cruce, în timpul celor trei ore de întuneric, El a îndurat suferințe incomensurabile pentru păcatele noastre. Acolo, ca Jertfă pentru păcat și ca Înlocuitor al nostru, El a suferit în locul nostru, pentru a ne aduce la Dumnezeu (1 Petru 3.18).

Scopurile și rezultatele lucrării Sale demonstrează unicitatea lui Hristos, căci noi n-am putea niciodată să-L urmăm pe acel drum. Îi vom fi pentru totdeauna recunoscători pentru lucrarea Lui încheiată și Îi vom aduce laude și închinare. De altă parte, noi putem și ar trebui să-L imităm în atitudinea Sa, în dragostea Sa față de Dumnezeu și în dedicarea Lui față de interesele Tatălui Său. Chemarea lui Dumnezeu implică lecții practice pentru noi. Ea ne provoacă la a-L urma pe Fiul Său preaiubit, la a lua jugul Său asupra noastră și la a învăța de la El. Chemarea Lui influențează întreaga noastră viață, din ziua în care am fost mântuiți și până când vom ajunge la El.

Învățăm atât de multe din exemplul Lui! Fiecare pas pe care l-a făcut este pentru instruirea noastră. Învățăm multe și din exemplele sfinților din Scriptură, însă întotdeauna să ne aducem aminte de aceste două lucruri: 1. Exemplul minunat al Domnului Isus ne îndeamnă să călcăm pe urmele Lui; 2. Jertfa Lui unică ne face să fim închinători și să-I aducem laude și glorie pentru totdeauna!

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
Isaia 55.8

Soarta?

Prăbușire de avion la decolarea din capitala nepaleză Kathmandu! 166 de morți! 13 persoane nu au sosit la timp; ele au pierdut zborul nefericit și au rămas în viață.

Un student de 20 de ani spunea mai târziu: „Am fost foarte supărați din cauza întârzierii, căci a însemnat pentru noi două zile pierdute. Nu am crezut niciodată în soartă, dar ea ne-a salvat viața”. Soartă? – Este într-adevăr o soartă oarbă, care hotărăște viața noastră? Nu: Firul vieții noastre se află în mâna lui Dumnezeu. El este Creatorul și El ne-a dăruit viața. El dirijează și această viață, indiferent că noi observăm sau nu, indiferent că vrem să credem sau nu.

Pe de o parte este încurajator: nu suntem lăsați pradă orbește unei puteri anonime. Dumnezeu este dragoste și El ne vrea binele. Pe de altă parte, Dumnezeu așteaptă ca noi să ascultăm de El. Dumnezeu are dreptul să hotărască asupra vieții noastre. De câte ori te-a păzit Dumnezeu până acum – poate fără ca tu să fi observat? Dumnezeu a făcut acest lucru, pentru că vrea să te facă atent cu privire la El, pentru ca să-i încredințezi Lui toată viața și viitorul tău. Cum este posibil aceasta? În Vechiul Testament s-a profețit despre Domnul Isus Hristos: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine va crede în El nu va fi dat de rușine”. Acest lucru este valabil și pentru tine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ESTI CUMVA TU?

„Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul, şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” (Matei 26:25)

Într-o predică despre dedicarea față de Hristos, marele Charles Spurgeon a spus: „Am cunoscut câțiva oameni  care au predicat Evanghelia cu putere, dar au ajuns să se depărteze complet de ea. Am cunoscut pe alții care s-au achitat de datoria lor de diaconi și prezbiteri cu multă sârguință, și care după aceea au cedat în fața patimilor. Pe unii dintre aceștia i-am considerat cei mai sfinți oameni. Când se rugau ei, mă înălțam până la porțile cerului; dacă ar fi spus cineva că într-o zi vor cădea pradă păcatului, nu aș fi crezut. Mai degrabă aș fi crezut asta despre mine.

Dacă cei ce au fost mai puternici decât noi au căzut, de ce nu și noi? Ucenicii Domnului, care au stat la masă cu El, când li s-a spus că unul dintre ei își va trăda învățătorul, toți au întrebat: „Nu cumva sunt eu?” A fost o întrebare foarte potrivită. Nici unul dintre ei nu a întrebat: „Doamne, nu cumva e Iuda?” Probabil niciunul dintre ei nu l-a suspectat. Se poate întâmpla ca cel mai mare ipocrit dintr-o adunare să fie unul asupra căruia nu planează nicio suspiciune. El și-a învățat rolul atât de bine, încât adevăratul său caracter nu a fost încă  descoperit.”

Dacă aceste cuvinte lovesc prea tare în confortul tău, nu pleca – aleargă la poala crucii astăzi! Aleargă la Cel care, în deplină cunoștință de zbaterile și ispitele tale, te iubește necondiționat; Cel al cărui sânge te curăță de păcat, al cărui har te poate ridica și te poate susține, și a cărui putere te poate ajuta să trăiești o viață de biruință!


25 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 9:17-34

Orbul vindecat constituie pentru farisei un martor supărător al puterii lui Isus. Ei caută deci să smulgă întâi de la el sau de la părinţii lui un cuvânt care să le permită să conteste această minune; iar când le este imposibil să o mai nege, încearcă săL denigreze pe Cel care a înfăptuito şi să arunce dispreţ asupra Lui (cap. 8.49). „Noi ştim că Omul acesta este păcătos” (v. 24), afirmă ei, deşi, cu puţin înainte, Domnul le pusese întrebarea: „Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat?” (cap. 8.46).

Este o mare diferenţă între orbul vindecat şi părinţii lui. Aceştia ţineau mai puţin la adevăr decât la poziţia lor religioasă. AL recunoaşte pe Isus ca fiind Hristosul şi a avea parte de aceeaşi respingere ca şi El este mai mult decât pot ei suporta. Se tem de ruşine şi de dispreţ şi cât de mulţi le seamănă astăzi! Fiul lor, din contră, nu se jenează de părerile semenilor. De aceea, fariseii nu ajung săi clatine umila lui încredere în Cel care la vindecat. El trecuse din întuneric la lumină; aceasta nu era pentru el o teorie sau o doctrină; era un fapt, o certitudine. „Eu una ştiu” spune el simplu că, „fiind orb, acum văd” (v. 25). Putem spune şi noi împreună cu el aceste cuvinte?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Cine se izolează caută plăcerea lui, este cu totul împotriva oricărei înțelepciuni.
Proverbe 18.1

Este unul dintre lucrurile foarte dificile în vremurile pe care le trăim – de fapt a fost întotdeauna așa – anume să îmbinăm o cale îngustă cu o inimă largă. Peste tot există lucruri care tind să producă izolarea. Nu putem nega acest fapt. Legăturile de prietenie omenești par atât de fragile; așa de multe lucruri răsar pentru a clătina încrederea; apar nenumărate chestiuni pe care nu le poți aproba, încât drumul devine din ce în ce mai izolat. Toată această stare de lucruri este fără îndoială adevărată. Însă trebuie să fim atenți cum o tratăm. Nu realizăm de obicei cât de mult depinde totul de duhul în care străbatem aceste împrejurări care, cu toții trebuie să admitem, sunt dificile într-un fel unic.

De exemplu, mă pot retrage în mine însumi și pot deveni plin de amărăciune, mohorât, sever, respingător, veștejit, fără o inimă pentru poporul Domnului, pentru slujba Sa, pentru experiențele sfinte și fericite ale adunării. Pot deveni lipsit de fapte bune, fără să simt cu cei săraci, cu cei bolnavi și în durere. Pot trăi în cercul îngust în care m-am retras, gândindu-mă numai la mine însumi și la interesele personale și de familie. Ce stare poate fi mai mizerabilă decât aceasta? Este cel mai deplorabil egoism, însă nu-l putem percepe, fiindcă suntem orbiți de preocuparea noastră nelegitimă cu greșelile altora.

Este foarte ușor să găsim neajunsuri și greșeli în frații și în prietenii noștri. Însă întrebarea este: «Cum vom face față unor astfel de lucruri?». Retrăgându-ne în noi înșine? Niciodată! Dacă am face așa, ar însemna să devenim la fel de nenorociți pe cât suntem de nevrednici. Omul dezamăgit întotdeauna găsește greșeli la alții și niciodată n-a descoperit adevărata rădăcină a problemei sau secretul real despre cum trebuie tratată ea. El s-a retras, însă în el însuși. Este izolat, dar izolarea lui este cu totul falsă. Este nefericit și îi va face pe toți cei care intră sub influența lui – toți care sunt îndeajuns de slabi și de nechibzuiți ca să-l asculte – la fel de nefericiți ca el însuși. El s-a prăbușit cu totul în viața lui practică; a cedat dificultăților timpului său și s-a dovedit complet incapabil de a înfrunta realitățile dure ale vieții prezente. Apoi, în loc să vadă și să mărturisească acest lucru, el se retrage în cercul lui strâmt și găsește greșeli tuturor, numai lui însuși nu.

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.
1 Petru 1.25

Răspuns la întrebările tale

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeu a vorbit creaturii Sale, omul. Asemenea unei mame care încearcă să atingă inima copilului ei încăpățânat care a apucat-o pe căi greșite și să-l atragă din nou la ea, așa încearcă și Creatorul tău în fiecare zi să-ți atingă inima prin creația Sa minunată cu care te-a înconjurat.

Dumnezeu ți-a dat și o conștiință care te poate ajuta să distingi între bine și rău, care te aprobă atunci când faci ce este bine și care te condamnă atunci când faci ceea ce este greșit. Conștiința te determină să simți că într-o zi te vei afla în fața Creatorului tău și va trebui să-i dai socoteală de toate faptele tale. Biblia îți va răspunde în mod desăvârșit la toate întrebările tale nespus de grele care ți se ridică în inima și conștiința ta atunci când te gândești la responsabilitatea față de Creatorul tău. Biblia este descoperirea inimii lui Dumnezeu față de inima ta. Ea se potrivește perfect tuturor nevoilor tale. Biblia face pentru tine ce a făcut pentru milioane de oameni de-a lungul secolelor. Biblia îți aduce vestea cât de mult te iubește Dumnezeu și ce mare nevoie ai tu de Mântuitorul. Citește Cartea lui Dumnezeu și vei găsi în ea tot ce are nevoie sufletul tău!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ-TI ÎMBUNĂTĂTESTI RELATIILE

„Să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:18)

Iată cateva modalități biblice prin care îți poți îmbunătăți calitatea relațiilor:

1) Arată întotdeauna apreciere. Care sunt persoanele care contează cu adevărat în viața ta? Înștiințează-i că îi iubești și fă-o des. Practică regula „zece la unu”: zece complimente la fiecare critică! Mulți dintre noi cred că cea mai bună modalitate de a-i ajuta pe oameni este „îndreptându-i.” Nu, cea mai bună modalitate este să cauți ce este mai bun în ei. Dr. John Maxwell numește aceasta „principiul 101%”: caută un lucru pe care îl admiri la cineva, apoi încurajează acea persoană 100% pentru asta. Acest lucru te va ajuta să apreciezi persoana respectivă și viceversa.

2) Pune-i pe ceilalți pe primul plan. „Slujiţi-le… ca Domnului, iar nu oamenilor” (Efeseni 6:7). Dacă adopți această gândire în interacțiunile tale cu ceilalți, vei ajunge departe în viață.

3) Slujește-i pe ceilalți cu bucurie. Vorbind despre cât de greu este să angajezi și să instruiești oameni, directorul executiv al unei companii aeriene spunea: „Serviciile sunt singurele lucruri pe care le avem de vânzare, dar sunt cel mai greu lucru – pentru că nimeni nu dorește să fie privit ca un servitor.”

4) Iartă, rezolvă și mergi mai departe. Dacă cineva te-a rănit și trebuie să-i vorbești, fă-o numaidecât! Apoi iartă, rezolvă și treci peste asta. Iar dacă nu merită să pomenești incidentul, uită-l și mergi mai departe.

5) Fă-ți timp pentru persoanele care contează. Nu-ți irosi timpul după politica „primul sosit, primul servit”! Nu acorda prea mult timp și prea multă energie celor insistenți, în detrimentul oamenilor din viața ta care contează cel mai mult!



Citește mai mult…

24 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 9:1-16

Evanghelia lui Ioan este cea a întâlnirilor personale cu Domnul: Nicodim, samariteanca, paraliticul de la Betesda, bărbaţi şi femei cu diferite poziţii sociale au dea face cu Isus în mod individual. A avut fiecare dintre noi o astfel de întrevedere particulară cu Isus?

Acest orb din naştere ilustrează starea noastră naturală. Păcatul nea făcut incapabili să vedem lumina lui Dumnezeu. Vederea noastră morală şi spirituală este întunecată încă de la naştere. Dumnezeu trebuie să ne deschidă ochii asupra stării noastre, asupra cerinţelor sfinţeniei Sale, asupra lumii.

Nu ca urmare a vreunui păcat deosebit de grav ia pedepsit Dumnezeu pe acest om şi pe părinţii lui, ci această infirmitate va fi un prilej pentru Isus să facă să strălucească harul Său. Tina pe care o face este o imagine a umanităţii Sale prezentate omului. Pentru a putea vedea însă, tina trebuie să fie spălată: Cuvântul (apa) iL revelează pe Hristos ca fiind Trimisul lui Dumnezeu (Siloam înseamnă Trimis). Orbul sa dus crezând şi sa întors văzând (v. 7). Este apoi vorba de mărturia sa. Vecinii, cei carel cunosc, se miră: Este oare cu putinţă să fie el? O întoarcere la Dumnezeu nu poate trece neobservată. A noastră nea produs ea în viaţă o schimbare văzută de toţi?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 Dar, întorcându-Se, i-a spus lui Petru: „Pleacă înapoia Mea, Satan! Tu ești un prilej de poticnire pentru Mine, pentru că gândurile tale nu sunt la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.
Matei 16.23

Domnul Isus nu a rostit niciun cuvânt aspru care să nu fi fost necesar. El a avut compasiune pentru slăbiciunile celor din jurul Său. I-a îngăduit pe cei ignoranți, i-a încurajat pe cei slabi, a fost blând cu cei cu inima zdrobită și a fost plin de dragoste cu toți. Totuși, cât de credincios a fost El în ce privește mustrarea păcatului! De exemplu, cu ce cuvinte grele a demascat El corupția și ipocrizia fariseilor! Lucrurile nu au stat altfel nici cu ucenicii Săi – când a fost necesară mustrarea, El a făcut-o, uneori prin cuvinte tari (Matei 16.23), alteori printr-o privire (Luca 22.60,61), însă în credincioșie au fost întotdeauna rănile făcute de acest Prieten minunat (Proverbe 27.6).

Suntem și noi la fel de credincioși în mustrarea răului, considerând afronturile făcute Lui ca fiind făcute nouă înșine? Pentru o mustrare înțeleaptă este nevoie de mult tact creștin și de multă discreție. Nu vom putea recâștiga pe un frate rătăcit prin a-i expune falimentul cu severitate și cu duritate, însă nici nu trebuie să compromitem credincioșia și nici, în numele dragostei, să trecem cu vederea păcatul. Cât de des, o mustrare făcută cu blândețe și cu atenție poate întoarce pe cineva de la o viață întreagă de păcat și de durere!

Să nu dăm dovadă de lașitate spirituală! Când suntem înclinați să facem așa, să ne gândim la ce ar fi făcut Domnul Isus! Ar fi îngăduit El ca vorba urâtă să rămână nemustrată, ca minciuna să nu fie dată pe față sau ca bârfa să fie acceptată tacit? Să vorbim cu blândețe, însă cu credincioșie. „Ce bun este un cuvânt la timpul lui!” (Proverbe 15.23).

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
Evrei 3.13

Nefericitul „mâine”

Un om bogat a mers într-o seară la o evanghelizare împreună cu soția sa. Acolo au auzit cum Mântuitorul S-a jertfit pe cruce pentru păcătoși și cum oricine crede în El este iertat. Vestitorul Evangheliei i-a îndemnat pe ascultători să nu amâne, ci să-L primească astăzi pe Hristos.

Bogatul și-a zis: „Nu este potrivit astăzi. Mâine, da, mâine voi veni să stau de vorbă cu vestitorul Evangheliei”. Astfel a plecat împreună cu soția sa. Era o noapte întunecoasă și calul omului bogat se arăta foarte neliniștit și sperios. S-au depărtat de sat cale de o jumătate de oră, când calul s-a speriat, a răsturnat trăsura și i-a aruncat pe călători din ea. Soția s-a ridicat după câteva clipe, soțul încă zăcea la pământ ca mort. După puțin timp și-a mai revenit, a strâns mâna soției, care era aplecată asupra lui, și i-a spus ultimele cuvinte: „Rămâi cu bine pentru totdeauna, draga mea. Sufletul meu este pierdut pe veci. Nefericitul «mâine», care umple iadul de suflete, m-a prăbușit și pe mine în prăpastie!”. După ce a rostit aceste cuvinte, și-a dat sufletul.

Clipa de față ne aparține. Să o valorificăm acceptându-L pe Isus Hristos ca Mântuitor! Mâine poate fi prea târziu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

PREGĂTEȘTE-TE!

„Am zidit zidul, care a fost isprăvit… Şi poporul lucra cu inimă.” (Neemia 4:6)

     Pentru a reuși, Neemia a avut nevoie de trecere înaintea șefului său, împăratul. Așa că s-a rugat ca acest monarh păgân să finanțeze reconstruirea zidurilor Ierusalimului. A fost o rugăciune îndrăzneață care nu a primit răspuns peste noapte. Neemia nu a stat cu mâinile-n sân, așteptând… Între timp, a alcătuit un plan, a întocmit o echipă și a stabilit o dată de început a lucrărilor. Astfel, când împăratul a spus da, a fost gata să treacă la fapte.

Unii cred că dacă Dumnezeu va lucra, noi de ce să mai lucrăm? Apoi mai sunt și cei care cred că nu au nevoie de Dumnezeu deloc, așa că încearcă să facă totul singuri. Însă ambele extreme sunt greșite.

Uneori Dumnezeu va trebui să echilibreze ceea ce face în viața ta, pentru ca „toate lucrurile să lucreze împreună spre bine” (Romani 8:28).

În cazul lui Neemia, așteptarea unei scrisori de autorizare din partea împăratului, și a fondurilor pentru proiect, a fost asemenea așteptării unei indemnizații din partea statului – poate dura o vreme.

Însă Biblia spune: „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21:1). Neemia și-a manifestat încrederea puternică în dorința lui Dumnezeu de a-i purta de grijă. El a înțeles, în timpul așteptării, responsabilitatea lui de a pregăti lucrurile, așa încât – atunci când Dumnezeu i-a dat undă verde – a fost gata să acționeze, punând în practică înțelepciunea și credința. El a știut că nu poate face partea lui Dumnezeu, și că Dumnezeu nu i-o va face pe a lui.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Fă-ți partea!

23 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

 

Ioan 8:37-59

În capitolul 5.45, Domnul le arătase iudeilor inconsecvenţa lor: în timp ce făceau apel la Moise, înseşi scrierile acestuia îi acuzau. Aici ei îşi reclamă calitatea de fii ai lui Avraam, în timp ce lucrările lor erau cele ale diavolului, care este mincinos şi ucigaş de la început. Auzim uneori spunânduse: aşa tată, aşa fiu (comp. cu Ezechiel 16.44), şi Domnul confirmă că după faptele noastre se poate vedea ai cui copii suntem (comp. cu 1 Ioan 3.710). Pe pământ există doar două mari familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului. Fiecare trebuie să ştie căreia dintre acestea îi aparţine. Faptul de a fi copii din părinţi creştini nu conferă mai multe drepturi înaintea lui Dumnezeu decât le dădea acestor iudei orgolioşi titlul lor de descendenţi ai lui Avraam; dimpotrivă, atrage o responsabilitate mai mare.

„Ai demon”, repetă aceşti mizerabili (v. 48 şi 52; comp. cu cap. 7.20 şi 10.20). Din nou admirăm răbdarea Domnului Isus: în faţa acestor insulte, El lasă Tatălui grija răzbunării gloriei Sale. Şi prin aceasta, El este măreţul nostru Model. Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de aL cunoaşte pe Dumnezeu şi de a păzi Cuvântul Său (v. 55). „Eu sunt” declară Isus în versetul 58. Nu numai „eram înainte de Avraam”, ci „Eu sunt veşnic” (comp. cu Exod 3.14)!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

 El îți va zdrobi capul și tu Îi vei zdrobi călcâiul.
Geneza 3.15

Această primă profeție din Biblie cuprinde ambele veniri ale lui Hristos. Ea începe prin a prevesti biruința completă a lui Hristos asupra lui Satan. Domnul Isus l-a legat pe „omul cel tare” atunci când S-a aflat pe pământ, în timpul slujirii Sale (Fapte 10.38), însă l-a învins complet la cruce (1 Ioan 3.8). Deși Satan a fost judecat la cruce, sentința sa nu a fost dusă încă la îndeplinire. El este încă în locurile cerești (Efeseni 6.11,12) și lumea întreagă zace în el (1 Ioan 5.19). La cea de-a doua venire a lui Hristos, „Dumnezeul păcii va zdrobi pe Satan sub picioarele voastre” (Romani 16.20). Ultimele stadii ale judecății asupra lui Satan sunt descrise în Apocalipsa 20.1-3,7-10.

Această profeție descrie însă și drumul de suferință al lui Hristos, la prima Lui venire. Satan I-a zdrobit călcâiul. Domnul Isus, știind că se apropia clipa când avea să fie trădat, le-a spus ucenicilor: „Vine stăpânitorul lumii și el nu are nimic în Mine” (Ioan 14.30). După ce a fost trădat, El le-a zis celor care Îl prinseseră: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53). Într-adevăr, Iuda ieșise din camera de sus în întunericul de afară, după ce Satan intrase în el (Ioan 13.27,30). Satan deci a zdrobit călcâiul Domnului prin aceea de a-l determina pe prietenul Său să-și ridice călcâiul împotriva Lui (Psalmul 41.9) – acel călcâi pe care Domnul Isus tocmai îl spălase cu câteva clipe mai devreme.

Călcâiul zdrobit vorbește despre suferință și despre moartea fizică, însă nu despre biruință totală. Astfel, Hristos a suferit pe cruce și chiar a murit, însă a înviat dintre cei morți, biruitor asupra păcatului, asupra judecății și asupra lui Satan.

T Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”.
Ioan 3.3

Isus şi Nicodim

Era noapte. Pe ulițele cetății, un om singuratic, bătrân se strecura grăbit de-a lungul zidurilor. Ajungând la o casă, bătu la o ușă și i se deschise. Față în față stăteau Învățătorul venit din cer și învățătorul de pe pământ. Primul era Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, al doilea, Nicodim, un fruntaș al iudeilor, un fariseu.

Lucrările pe care le săvârșea Isus Hristos, despre care se spunea că este Mesia, Unsul lui Dumnezeu, l-au pus în uimire și i-au răscolit inima lui Nicodim. Tocmai neliniștea aceasta a inimii l-a îndemnat să stea de vorbă cu Învățătorul venit de la Dumnezeu, pentru a afla răspuns la întrebările și frământările sale.

Nicodim nu s-a mulțumit cu spusele dușmanilor sau cu ceea ce spuneau prietenii despre Isus, ci a venit el însuși la Învățătorul pentru a afla adevărul din gura Lui. El n-a făcut drumul în zadar. Urechile sale au auzit taina minunată a mântuirii și a fericirii sufletului, taina minunată a nașterii din nou.

Vrei să auzi și tu aceste lucruri minunate? Deschide Biblia! Mântuitorul vrea să-ți vorbească! Nu asculta șoaptele adversarilor Mântuitorului! Ascultă și împlinește ce-ți spune Mântuitorul!

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

BUCURĂ-TE DE FIECARE ZI!

„Gustă viaţa… în tot timpul vieţii tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare…”  (Eclesiastul 9:9)

     În Eclesiastul 9:7-10, Solomon scrie: „Du-te, deci, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. Hainele să-ţi fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”

Așadar, ce mai aștepți? Să termini școala? Să te căsătorești? Să ai copii? Să ieși la pensie? Viața ta este aici și acum, familia ta este aici și acum, căsătoria ta este aici și acum, cariera ta este aici și acum. Călătoria are loc în fiecare zi, și nevoia ta de semnificație este împlinită când cauți un scop mai înalt. Poți găsi bucurii mărunte în fiecare zi, dacă te uiți prin ochii credinței.

Solomon a recunoscut că, la urma urmelor, cu toții ajungem în aceeași destinație: mormântul. Singura diferență o constituie bucuria pe care o ai în timpul călătoriei.

În loc să devii obsedat de lucruri pe care nu le poți controla, concentrează-te asupra celor pe care le poți controla, și lasă restul în mâna lui Dumnezeu.

Phil Cooke scria: „Trebuie să cred că Dumnezeu este în control și să-mi asum rolul pe care mi l-a dat. M-am hotărât să mă retrag și să-L las pe El să fie Dumnezeu, iar eu să fiu eu.”

E o filozofie pe care ai face bine s-o adopți și tu, deoarece e corectă și funcționează!

22 Iulie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV de Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

Ioan 8:2136

Iudeii Îi declaraseră Domnului că mărturia Lui nu era adevărată (v. 13). La ce bun Îl întreabă acum cine este? (v. 25). El nu poate să le dea alt răspuns decât: „Întocmai ceea ce vă şi spun” (unele ms. ad. „de la început”). Cuvintele Lui sunt expresia perfectă a ceea ce este El (Psalmul 17.3). Este suficient să ne gândim, prin contrast, la diferenţa care este între ceea ce noi spunem şi arătăm altora şi ceea ce suntem în realitate. Tot ceea ce Isus spunea şi făcea era în perfectă armonie cu gândul Tatălui Său. „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (v. 29), poate afirma El! Ce Model inegalabil şi pe care totuşi noi trebuie să căutăm săL imităm!

Celor care cred în El, Isus le vesteşte o eliberare deplină. Iudeii care sunt acolo protestează: „Nam fost robi nimănui niciodată” (v. 33), uitând printrun ciudat lapsus, sau mai curând din mândrie, de istoria lor în Egipt, de Babilon şi de prezenta stăpânire romană. Aşa este omul: nu este dispus să admită că este robit de păcat şişi închipuie că este liber să facă ce vrea (2 Petru 2.19).

Să recunoaştem, dragi prieteni, starea cumplită în care am fost găsiţi, dar să reţinem şi adevărata libertate în care Fiul nea aşezat, în calitate de copii ai lui Dumnezeu!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 Cine este Dumnezeu asemenea Ție, care iartă nelegiuirea și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Sale? El nu-Și ține mânia pentru totdeauna, pentru că Îi place îndurarea. El va avea din nou milă de noi, va călca sub picioare nelegiuirile noastre; și vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării.
Mica 7.18,19

Aceste cuvinte vor veni din inima rămășiței lui Israel, după ce va trece prin necazul cel mare. Ei se vor simți nevrednici de harul arătat lor de Dumnezeu, fiindcă își vor simți păcatul mai mult ca niciodată, în special atunci când vor realiza că Mesia venit în putere și cu mare glorie este același cu Isus pe care ei L-au crucificat. Atunci vor înțelege că Acesta este Marele lor Dumnezeu și vor spune cu uimire: „Cine este Dumnezeu asemenea Ție?”.

Mulți au spus că Israel, fiindcă L-a lepădat pe Mesia, nu mai poate fi niciodată restabilit. Cu siguranță, Israel se va simți nevrednic de orice restabilire, însă care om dintre națiuni va îndrăzni să spună că este mai vrednic de harul lui Dumnezeu decât iudeii? Nu a spus Domnul Isus pe cruce: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”? El este un Dumnezeu așa de mare, încât iartă nelegiuirea, care înseamnă nu numai păcat, ci un păcat făcut cu hotărâre și cu încăpățânare. De această nelegiuire este Israel vinovat de veacuri. Pot însă națiunile să spună că sunt mai bune?

De asemenea, Dumnezeu trece cu vederea călcarea de lege – neascultarea de o poruncă clară. Israel a încălcat legea, însă El poate trece cu vederea călcarea de lege, datorită lucrării de la cruce. Minunat este harul care L-a făcut să sufere și să moară, pentru a putea astfel acorda iertare rămășiței lui Israel și oricărui credincios astăzi! „Cine este Dumnezeu asemenea Ție?”

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor … căile Lui sunt drepte, și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!
Daniel 4.37

Recunoașterea împăratului

Recunoașterea împăratului Nebucadnețar că Dumnezeu are căile Sale de conducere, de cârmuire cu fiii oamenilor este o realitate mare, la care facem bine dacă luăm aminte. Dumnezeu conduce tot universul. Pe lângă faptul că Dumnezeu păstrează și întreține creația Sa, El de asemenea conduce lumea. Deoarece Dumnezeu este suveran, evenimentele istoriei se petrec cu îngăduința și sub supravegherea Sa. În conducerea acestei lumi, Dumnezeu nu Se folosește doar de pedepse și constrângeri, ci Se folosește și de multă îngăduință și iertare. Indignarea noastră față de faptul că Dumnezeu nu-i pedepsește pe cei răi cum am vrea noi, este o disprețuire a bogăției și îndelungii Lui răbdări.

Dumnezeu va călăuzi întotdeauna sufletul smerit și ascultător; dar pe de altă parte, dacă nu mergem în lumina arătată, vom intra în întuneric. Atunci când nu umblăm în lumina care ne este dată, ea devine întuneric. Nimic nu este mai periculos decât să respingi lumina pe care o dă Dumnezeu. Cu siguranță, această respingere va conduce mai devreme sau mai târziu la consecințe dezastruoase. Lucrul acesta este extrem de solemn pentru fiecare cititor. Exemplele din cartea Daniel sunt convingătoare. De aceea să ne lăsăm atenționați și să ascultăm de Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

FII CA ESTERA!

„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde…” (1 Corinteni 10:11)

     Este o greșeală să crezi că marii eroi ai Bibliei au fost altfel decât noi, și să spui: „În situația mea, o astfel de viață nu este posibilă.” Estera s-a născut în robie, și din cauza frumuseții sale un rege păgân a făcut-o una din soțiile sale. Și noi vorbim de sentimentul neapartenenței! Dar niciun loc nu este nepotrivit, când te afli în locul în care dorește Dumnezeu să fii! Când Haman a complotat la exterminarea iudeilor, Estera se afla într-un loc strategic, pusă de Dumnezeu ca să-i salveze. Ea și-a descoperit scopul vieții când Mardoheu, tutorele și vărul ei, i-a spus: „pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie” (Estera 4:14). Care a fost răspunsul ei (v. 16)? „Voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” Dar în loc să piară, ea a triumfat!

Prin urmare, ce putem noi învăța de la Estera?

1) Când pornești la drum, Dumnezeu nu-ți oferă toate detaliile. Asta nu înseamnă că El nu are un plan. Numai când Îl cauți pe El, descoperi planul Său și primești putere de la El.

2) Cunoștința înseamnă putere. Fie că ești rob, fie  că ești stăpân, când știi că Dumnezeu te-a chemat, vei putea doborî orice piedică îți iese în cale.

3) Când știi că Dumnezeu este la cârmă, ai îndrăzneală. Când Estera a zis: „Dacă va fi să pier, voi pieri”, ea nu a făcut altceva decât să se pună în mâna lui Dumnezeu, știind că poate înfrunta până și moartea cu îndrăzneală, bizuindu-se pe Domnul. Nu numai că Dumnezeu are un plan pentru tine aici pe pământ, dar El are unul și mai bun sus în ceruri. O astfel de perspectivă nu-ți aduce decât beneficii!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: