Mana Zilnica

21 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 60

    Citind paginile glorioase din 2 Samuel 8 şi din 1 Cronici 18, (care relutează victoriile lui David asupra sirienilor şi edomiţilor, cine oare s-ar putea gândi la faptul că Israel şi împăratul lui trecuseră printr-un asemenea necaz ca cel pe care ni-l zugrăvesc versetele 1-3 şi versetele 10 şi 11 din acest psalm? Victoria creștinului este adesea precedată de lupte lăuntrice apăsătoare, pe care singur Domnul le cunoaşte. Iar o parte din prada cucerită în urma acestor lupte o constituie lecţiile pe care, în acelaşi timp, Dumnezeu ni le dă în taina inimii noastre. Aceasta este ceea ce se poate înţelege prin expresia din Romani 8.37 — deja ilustrată prin victoriile lui David – „mai mult decât biruitori”, După cum ne ajută să înţelegem chiar titlul acestui psalm, el a fost ucris special „spre învăţătură”. David a învăţat — şi ne aminteşte şi nouă – că „zadarnic este ajutorul omului” (v. 11, comp. cu Psalmul 146.3) şi, de asemenea, ne mai spune: „cu Dumnezeu vom face fapte mari” (v. 12).

    „Ai dat un steag celor care se tem de Tine, ca să-l înalţe pentru adevăr” (v. 4). Să-l înălţăm şi noi foarte sus şi să ţinem cu hotărâre la acest steag al adevărului!

    Psalmii anteriori ne înfăţişau experienţe individuale ale sufletului cu Dumnezeu; aici vom găsi experienţe comune, ale întregului popor. Să nu pierdem niciodată din vedere unitatea răscumpăraților Domnului, caracterul lor de ,preaiubiti” (v. 5), precum și mărturia colectivă pe care sunt chemaţi să o dea.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ați fost răscumpărați … cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată; El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi.
1 Petru 1.18-20

Mai înainte de întemeierea lumii

În cele două meditații precedente am văzut că, mai înainte de întemeierea lumii, Tatăl L-a iubit pe Fiul și ne-a ales pe noi în Hristos. Aici, în 1 Petru, avem cel de-al treilea loc unde apare această expresie.

În ziua când Adam și Eva au ascultat de glasul șarpelui și au mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, aducând păcatul și moartea în această lume (Romani 5.12), a părut că toate planurile lui Dumnezeu au fost zădărnicite. Cum mai putea un Dumnezeu sfânt și drept să-i binecuvânteze pe oameni, care deveniseră păcătoși ruinați și răzvrătiți? Versetul din 1 Petru ne spune că, mai înainte ca păcatul să intre în lume, Dumnezeu pregătise deja remediul. Neascultarea lui Adam și a Evei nu L-a luat prin surprindere pe Dumnezeu și, departe de a-I zădărnici planurile, ea nu a făcut decât să evidențieze dragostea Sa și măreția resurselor Sale aflate în Hristos. Înainte chiar ca mieii de pe acest pământ să fie creați, Dumnezeu Îl avea înaintea ochilor pe Mielul Său, pe propriul Său Fiu, care urma să vină în această lume la timpul potrivit, pentru a fi Jertfa atotsuficientă pentru rezolvarea problemei păcatului.

Mielul care i-a pus la adăpost pe israeliți în Egipt (Exod 12) și miile de miei jertfiți pe altarul iudaic arătau către Mielul unic, Mielul lui Dumnezeu, cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, însă arătat la împlinirea timpului. Cât de scump este sângele Său pentru Dumnezeu și pentru noi! Sângele Său a satisfăcut cerințele sfinte ale lui Dumnezeu, iar pe noi ne-a scăpat de vina și de pedeapsa păcatului.

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Matei 11.29

Savantul și modestia sa

Robert Boyle (1627-1691) a fost nu numai un mare fizician și chimist irlandez, ci și un creștin adevărat. În anul 1680, colegii savanți l-au ales președinte al Societății Regale, dar el a refuzat acel titlu pentru a-și dedica timpul răspândirii Evangheliei. Deși Robert Boyle devenise un om cu faimă, el a rămas un creștin smerit. El citea Biblia în fiecare dimineață. Pentru a înțelege mai bine Biblia, a învățat limba latină, greacă, ebraică și alte limbi.

Boyle făcea fapte bune, dar cei pe care îi ajuta nu știau cine le făcea. Această lecție, savantul a învățat-o de la Hristos, care a spus: „Când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii, în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni”. Marele incendiu din Londra anului 1666 a distrus aproape tot orașul. Incendiul a lăsat aproximativ o sută de mii de oameni fără case. Robert Boyle a ajutat din umbră. A avut grijă ca oamenii să primească mâncare, haine și adăpost. Majoritatea oamenilor nu au aflat niciodată cine i-a ajutat. Regele Angliei i-a oferit de multe ori posturi înalte și titluri guvernamentale. Boyle a refuzat toate titlurile. Cu toate că era fondatorul chimiei moderne, a preferat să rămână un creștin simplu care își urmează Învățătorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM SĂ TE VINDECI DE RĂNILE SUFLETESTI

„De ce te plângi de rana ta” (Ieremia 30:15)

     Dumnezeu își întreabă poporul: „De ce te plângi de rana ta, de durerea pe care ţi-o pricinuieşte boala ta”? Apoi El răspunde: „Dar te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile” (v. 17).

Dacă există ceva mai perfid decât furia, frustrarea și alte lucruri negative care ies din noi și care ne distrug relațiile, lucrul acesta este izvorul lăuntric în care își au originea. Rănile nevindecate din relațiile tale trecute sunt răni periculoase. Tu spui: „Dar nu știi cât de tare m-a rănit acea persoană”. Adevărul este că rănile încă dor și atunci cum poți să le cureți și să le vindeci? Voia lui Dumnezeu este să discuți cu acea persoană! Dumnezeu nu bandajează răni infectate – El cere ca problema să fie rezolvată. Trebuie să înțelegem că El este dispus să repare locurile stricate din viețile noastre; tot ce cere El de la noi este să-i arătăm unde sunt acele locuri. Numai Domnul Isus ne poate ajuta să depășim bariera timpului și să ajungem la trecutul nostru dureros. Firește, unul din cei mai importanți pași spre vindecare este să iertăm din inimă – să conștientizăm rana și mânia și apoi să le dăm la o parte. Va fi, probabil, greu, însă nu poate exista eliberare sau vindecare fără iertare.

Amărăciunea te va devora de viu dacă nu ierți. Ea va crea haos în relațiile tale din prezent. Dumnezeu îți va da harul de a ierta și de a merge mai departe, dar trebuie să iei hotărârea de a te lăsa curățit de resentiment, iertându-l pe cel ce ți-a greșit.

Nu există o altă cale către pace și libertate.

20 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 59

    Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.11-18). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şi-a trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-l ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). In timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte! … Dumnezeul lui Israel, ridică-Te …” (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El II cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-l scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita ...”. Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Ii celebrează aceste două trăsături ale Sale.

    Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa” (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Domnul l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării.” Exod 14.30

„Mântuirea” este un cuvânt important în Scriptură. Un om mântuit este un om ieșit de sub puterea vrăjmașului și eliberat, în duh și în inimă, de toată scena care îl înconjoară. El este un om izbăvit, care trăiește în puterea învierii. Când israeliții au privit înapoi și i-au văzut pe vrăjmașii lor morți, și-au zis fără îndoială: «Nu mai există drum de întoarcere în Egipt. Drumul înapoi este închis». Dacă un creștin își închipuie că a găsit un drum de întoarcere, înseamnă că este într-o stare spirituală jalnică. Niciun credincios nu se mai poate întoarce cu adevărat în lume, căci nu mai aparține ei, deși, din nefericire, el poate trăi într-un fel lumesc. Trebuie să învățăm cu toții ce înseamnă să trăim pe țărmul însorit al învierii.

Despre creștini se spune: „Voi sunteți împliniți în El, care este Capul oricărei stăpâniri și autorități” (Coloseni 2.10). Este un lucru minunat pentru ei să vadă că, deasupra tuturor îngerilor, șade un Om și că ei sunt în El, iar El este plăcerea inimii Tatălui. Domnul este într-o sferă a bucuriei și binecuvântării cerești, iar noi suntem împliniți în El. Doar credința poate percepe acea sferă. Domnul a murit și a înviat, însă a murit și a înviat pentru noi, iar acum, ca Om, a luat acest loc nou înaintea lui Dumnezeu, și acesta este și locul nostru.

Cât de ușurați trebuie să se fi simțit israeliții în acea zi! Erau acum pregătiți să cânte o cântare. Dumnezeu dorește ca cei ai Lui să cânte. Ei au văzut că toți vrăjmașii pieriseră și, prin urmare, o pace adâncă și temeinică le-a umplut sufletul. Unde se aflau ei acum? În pustie! Ce aveau acolo? Două lucruri: pe Dumnezeu și nisipul arzător. Nu exista apă, nici pâine. Acum trebuiau să-L cunoască pe Dumnezeu în acea pustie. Și aceasta trebuie să facem și noi. Trebuie să cunoaștem harul, dragostea și ajutorul Domnului, în același timp în care ajungem să ne cunoaștem și pe noi înșine. Ei au început drumul cu Dumnezeu, iar Dumnezeu era totul pentru ei. La fel este El și pentru noi, dacă Îl lăsăm să fie ceea ce este.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău.
Proverbe 13.20

Afirmaţii

„Când o ușă se închide, o alta se deschide; dar deseori ne uităm atât de mult la ușa închisă în așa fel încât nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.”

Helen Keller

„Nu este înțelept să fii sigur de propria ta înțelepciune. Este sănătos să ți se aducă aminte că și cel puternic poate slăbi, iar cel înțelept poate greși.”

Mahatma Gandhi

„Prietenie înseamnă să fii alături de prieteni nu când au dreptate, ci când greșesc.”

André Malraux

„E o faptă regească să dai ajutor celor căzuți.”

Ovidiu, scriitor latin

„Cel care nu iubește pe nimeni nu e iubit de nimeni.”

Democrit, filozof grec

„Dacă găsești un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri.”

J. F. Kennedy, președinte american

„Sufletele mari au întâlnit întotdeauna opoziție din partea minților mediocre.”

Albert Einstein, savant

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

„Purtaţi-vă cu înţelepciune … răscumpăraţi vremea” (Coloseni 4:5)

     Cea mai mare avere a ta – sunt următoarele douăzeci și patru de ore. Cum le vei petrece?

Vei îngădui ca ziua să-ți fie consumată de televizor, de e-mailuri inutile, de sarcini neimportante, de propriile tale porniri, de persoanele nepotrivite sau de alte elemente lipsite de sens? Sau îți vei ține în frâu timpul și vei face ca ziua de astăzi să conteze?

Experții în lidership spun că atunci când te concentrezi pe 20% din prioritățile tale, câștigi 80% din eforturile tale. Așadar, când te trezești în fiecare dimineață, uită-te în oglindă și spune: „Astăzi o să-mi trăiesc viața după voia lui Dumnezeu și o să-mi dau energia lucrurilor care mă ajută s-o împlinesc”. Vor exista întotdeauna lucruri care vor încerca să-ți fure atenția. Reclamele vor să te facă să-ți cheltuiești banii pe produsele lor. Și ai observat cum oamenii care nu au nimic de făcut doresc de obicei să petreacă timp cu tine? Până și propriile tale dorințe pot fi atât de diverse și atenția ta atât de împărțită încât nu mai ești sigur care este lucrul care necesită atenția ta mai întâi. De aceea trebuie să te focalizezi la fel ca un laser pe scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu.

Indiferent de lucrul asupra căruia te concentrezi, tu îi dai putere și avânt. Prioritățile tale determină modul în care îți petreci timpul, așa că stabilește-le prin rugăciune și păstrează-le cu grijă. Elimină lucrurile neesențiale. Cei ce-ți spun „poți avea totul” greșesc. Nu poți face tot ce vrei, dar poți face tot ce dorește Dumnezeu să faci. Trebuie să alegi! Succesul vine atunci când faci lucrurile potrivite așa cum trebuie și când renunți la toate celelalte.

Dacă nu ești sigur care sunt lucrurile potrivite pentru tine, imaginează-ți că privești în urmă la anii vieții tale – care sunt lucrurile pe care regreți că nu le-ai făcut?

19 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 58

    Versetele de la 1 la 5 ne spulberă şi cea din urmă iluzie pe care ne-am mai fi făcut-o cu privire la justiţia omenească; iar dacă acest tablou ne pare prea exagerat, este suficient să evocăm crucea. Relaţiile dintre oameni sunt prea adesea guvernate de legea celui mai tare, iar minciuna şi veninul calomniei sunt arme folosite la tot pasul (v. 3,4; Psalmul 140.3). Într-adevăr, lumea din jurul nostru este tot atât de plină de Nedreptate cum era şi pe vremea lui David. Atitudinea noastră de Creştini trebuie să fie însă cu totul diferită de cea a israelitului evlavios, aşa cum reiese ea din versetele 6-10. În ceasul necazului celui mare, israelitul credincios nu va putea să se adreseze decât Dumnezeului răzbunărilor, pentru a grăbi venirea zilei când dreptatea va împăraţi pe pământ. Această zi va veni, cu adevărat, dar, în aşteptarea ei, acum este încă ziua mântuirii” (2 Corinteni 6.2). Iar partea noastră, a celor care am primit har, este să mijlocim pentru oameni nu înaintea Dumnezeului răzbunărilor, ci înaintea Dumnezeului Mântuitor. Nedreptatea din jurul nostru este pentru noi o ocazie de a face bine şi de a semăna „rodul dreptăţii” (Iacov 3.8). Nn-i misiunea noastră să încercăm să ameliorăm lumea, care nu poate fi altfel decât este, ci să manifestăm în ea caracterele Mântuitorului.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățându-vă și îndemnându-vă unii pe alții cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har.
Coloseni 3.16

Auzim adesea despre ce fel de viață a dăruit Hristos celor care și-au pus credința în El. Aș dori, cu ajutorul a patru expresii din versetul de mai sus, să vorbesc despre ce fel de viață nu ne-a dăruit El.

Prima expresie este: „Să locuiască”. Hristos nu ne-a dăruit o viață ocazională, ci una eternă și din belșug. El nu dorește să fim vizitați din când în când de Cuvântul Său, ci ca acest Cuvânt să locuiască din belșug în noi. Aceasta înseamnă să ne cufundăm zilnic în Cuvântul lui Dumnezeu și în rugăciune. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11).

A doua expresie este: „Toată înțelepciunea”. Hristos nu ne-a dăruit o viață goală și neghioabă. Chiar și atunci când avem o vârstă fragedă putem să acumulăm această înțelepciune de sus și care se găsește în Hristos.

A treia expresie este: „Învățându-vă și îndemnându-vă”. Hristos nu ne-a dăruit o viață nefolositoare. Nu trebuie să fim predicatori pentru a putea să ne învățăm și să ne îndemnăm unii pe alții. „Fă-mi cunoscut căile Tale, Doamne, învață-mă cărările Tale! Condu-mă în adevărul Tău și învață-mă” (Psalmul 25.4,5). Orice creștin poate să transmită altuia ceea ce a învățat din Hristos și poate fi astfel de folos și de ajutor.

A patra expresie este: „Cântând în inimile voastre”. Hristos nu ne-a dăruit o viață de tristețe. Satan dorește să ne sugereze un astfel de gând, însă cântarea creștinului exprimă bucuria a ceea ce a găsit în Hristos. Avem dreptul de a cânta, fiindcă am fost răscumpărați. „Vorbind între voi cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, lăudând și cântând Domnului în inima voastră” (Efeseni 5.19).

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Privește liniștit minunile lui Dumnezeu!
Iov 37.14

Să privim în liniște

Oricine, care a privit odată într-o noapte senină, în liniște, desprins de întâmplările de peste zi, stelele, a simțit un sentiment puternic și a rămas încântat în fața acestei splendori. Să ne ridicăm ochii și să privim liniștiți minunile lui Dumnezeu! Ce maiestate divină se descoperă în această înțelepciune desăvârșită! Maiestatea lucrărilor lui Dumnezeu mă face să-mi recunosc nimicnicia și păcătoșenia mea.

Această maiestate divină mă face să mă văd eu însumi ca fiind o cantitate infimă de materie într-un univers imens. Și cu toate acestea, rămâne un adevăr extraordinar: Isus Hristos, Creatorul acestui univers de o mărime copleșitoare, a binevoit să vină în lumea noastră murdară de păcate, chiar la mine și la tine, și ne invită la o altă viață, o viață veșnică.

Aceste adevăruri mă fac să admit legitimitatea unică a proprietății Sale asupra mea, pur și simplu pentru că El m-a adus la existență. El, Domnul și Mântuitorul, știe că am nevoie de salvarea Sa. Hristos a arătat în lucrările Sale dorința de a-i vedea pe oameni punându-se sub ocrotirea Sa. El Însuși a plătit prețul pentru salvarea noastră; și a făcut aceasta cu prețul vieții Sale.

Cu ajutorul lui Dumnezeu să ne oprim din alergarea noastră și să privim liniștiți pe acest Salvator care lucrează întotdeauna în favoarea noastră! Lucrările Sale confirmă acest adevăr.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

DARURI MICI SI DARURI MARI

„Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

     Pentru a excela în ceva anume, trebuie să-ți descoperi darurile majore și să le pui în practică. Unul din darurile mici ale lui Pavel a fost facerea corturilor pentru susținerea propriei sale lucrări, dar este limpede că darul său major a fost învățătura și ridicarea de biserici. Tu spui: „Cum pot descoperi care sunt darurile mele majore?”

1) Cere călăuzirea lui Dumnezeu. Cine cunoaște produsul mai bine decât producătorul? Tu nu te-ai creat singur, așa că nu se poate să-ți spui singur pentru ce ai fost creat. Dumnezeu, însă, poate și o va face. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc” (Iacov 1:5-6).

2) Asumă-ți-le și dezvoltă-le. Când ai învățat prima oară să umbli, ai stat mai mult pe jos decât în picioare. Dar ai reușit. Asta pentru că te-ai născut să mergi! Poate vei descoperi darurile majore rapid și ușor, dar dezvoltarea lor până la potențialul maxim va fi un proces care durează o viață întreagă. Nu este un sprint, ci un maraton.

3) Acceptă sfaturi din partea persoanelor potrivite. Nu e totdeauna ușor să ceri feedback de la alții, dar e un lucru esențial pentru a avea izbândă. Nu fi niciodată prea mândru să cauți ajutor.

Dacă ești un „singuratic”, iată un verset la care trebuie să meditezi. „Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, şi locuitorii ei n-aveau nici o legătură cu alţi oameni” (Judecători 18:28). Iată, totuși și o avertizare: alege oameni care nu sunt prea ocupați pentru a te ajuta.

18 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 57

    Ca şi Psalmii 51 şi 56, şi acesta începe cu cuvintele: „Indură-Te de mine, Dumnezeule! …” – deoarece harul divin este resursa mea atât împotriva răului care mă înconjoară, cât şi împotriva păcatului care se află în mine (Psalmul 51). Fie că vrăjmaşii poartă numele de Absalom, de filisteni, de Saul, … de Satan sau de lume, refugiul pentru adăpostirea sufletului meu este „în Tine”, Doamne Isuse, „sub umbra aripilor Tale” (v. 1). Într-un astfel de adăpost nu mă tem nici de ceea ce iese din gura oamenilor, nici de laţul întins sub paşii mei (v. 4,6; comp. cu Psalmul 91.3,4). „Dumnezeu … împlineşte [toate] pentru mine” (v. 2). Acelaşi răsunet îl au şi cuvintele din Romani 8.28: „Ştim – afirmă apostolul – că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu”. Prin credinţă ajungem să credem şi tot prin credinţă experimentăm apoi că „toate lucrurile”, chiar şi cele care contrazic total gândurile noastre, sunt dirijate de Dumnezeu spre binecuvântarea noastră.

    Îl găsim apoi pe cel credincios făcându-şi griji mai mult pentru gloria lui Dumnezeu decât pentru propria eliberare (v. 5, repetat în v. 11 şi în Psalmul 108.5). Aceasta a fost rugăciunea Domnului în legătură cu crucea care-I stătea înainte: „Tată, glorifică Numele Tău!” (loan 12.28) şi aceasta trebuie să fie şi cea dintâi dorinţă a noastră în orice împrejurare din viaţă.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

„Atunci cuvântul Domnului a fost către Ieremia, zicând: „Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi; este ceva prea greu pentru Mine?”.” Ieremia 32.26,27

Cât de deplin ne încredem noi în Domnul? Ieremia era în închisoare, trimis acolo de împăratul lui Iuda, din cauză că profețise că Ierusalimul avea să fie cucerit de babilonieni. De fapt, babilonienii deja asediau cetatea, iar Domnul îi spune lui Ieremia că vărul său avea să-i ofere spre vânzare un ogor al familiei, fiindcă Ieremia avea dreptul de răscumpărare. Cu perspectiva certă a captivității, cine ar mai fi vrut un ogor în Iuda? Totuși, atunci când vărul său îi face această ofertă, Ieremia ascultă de Domnul și cumpără ogorul.

În ciuda ascultării sale, Ieremia este într-o stare de disperare. De ce îi ceruse Dumnezeu să facă acest lucru? Deși aflat în confuzie, el își reamintește totuși de puterea și de dreptatea lui Dumnezeu. „Pentru Tine nimic nu este prea greu … Ai scos pe poporul Tău Israel din țara Egiptului … N-au ascultat de glasul Tău, nici n-au umblat în legea Ta … încât Tu ai adus asupra lor tot răul acesta” (versetele 17, 21 și 23). Apoi, biruit de deznădejde, Ieremia strigă: „Iată, valurile de pământ au ajuns până la cetate … Și Tu, Doamne Dumnezeule, mi-ai zis: «Cumpără pentru tine cu bani ogorul»” (versetele 24 și 25).

Probabil că orice credincios a avut un moment când a crezut că a urma voia Domnului era cea mai puțin avantajoasă soluție. Știm că Dumnezeu este puternic și bun, dar câteodată uităm că El nu ne aruncă în disperare. Nu înțelegem mereu care este scopul ascultării de voia Lui, însă vedem că disperarea lui Ieremia a devenit o oportunitate. Domnul îi confirmă faptul că judecata era iminentă, însă promite că cei captivi se vor întoarce: „Mă voi bucura de ei ca să le fac bine și-i voi sădi în țara aceasta într-adevăr cu toată inima Mea și cu tot sufletul Meu” (versetul 41). Ascultarea lui Ieremia a fost ca o arvună pentru binecuvântarea viitoare a lui Dumnezeu. Și noi, prin ascultare, învățăm cum să ne încredem deplin în Domnul, care niciodată nu-i abandonează pe ai Săi.

S J Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

„Împăratul a dat poruncă … să-i aducă … niște tineri fără vreun cusur trupesc … în stare să slujească în casa împăratului …” Daniel 1.3-4

Tineri fără cusur

Putem să ne punem întrebarea: ce îl făcea pe împăratul Nebucadnețar să ceară tineri din poporul evreu, ca să-i aibă la curtea lui? Răspunsul este: „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). Acei tineri erau oameni care își iubeau națiunea și sufereau împreună cu ai lor. Pe cât se pare, unii prizonieri în vremea aceea nu erau tratați prea rău. Tinerii aceștia erau oameni plini de credință în Dumnezeu și de dragoste pentru cei din poporul lor. Deși tineri, ei au cugetat la soarta tristă a poporului din care făceau parte și au luat deci lucrurile ca din mâna lui Dumnezeu. Împăratul Babilonului i-a ales pe cei mai buni dintre captivii din Iuda pentru o perioadă de instruire de trei ani, înainte ca ei să poată sluji în prezența lui. Chiar și necredința zilelor noastre poate vedea în răscumpărații Mântuitorului ceva de preț și valoros, dar nu dorește nicidecum să admită că este valoarea morală a unei legături vii cu Dumnezeu. Cei care privesc aspectele exterioare ale vieții creștinilor autentici, preferă să pună lucrurile pe seama unei educații bune, sau a religiei, sau a unei culturi rafinate. Însă credinciosul știe adevărul schimbării sale: prin credință și pocăință a primit o natură (fire) nouă din partea Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCREDEREA TREBUIE CÂSTIGATĂ

„Fiule, fii înţelept, şi înveseleşte-mi inima” (Proverbe 27:11)

     Adolescenți au o expresie pe care le place s-o folosească pentru a-și manipula părinții: „Nu ai încredere în mine!” Așa că începem să dăm înapoi. „Nu dragul meu, nu înseamnă că nu am încredere în tine când ieși cu prietenii sau când conduci mașina, ci că …” după care rămânem fără cuvinte. Suntem în defensivă și discuția se încheie aici. În realitate, noi avem încredere în copiii noștri în anumite privințe, dar nu și în altele. Nu este vorba de oferta totul sau nimic.

De exemplu, mulți dintre noi suntem autorizați să facem plăți din conturile companiei unde lucrăm. Dar nu ni se dă tot carnetul de cecuri! Așadar, să nu ne mai lăsăm înșelați de copiii noștri și să afirmăm cu tărie că încrederea se câștigă în etape – o parte acum și o altă parte mai târziu. Cineva a spus: „Uneori copiii noștri sunt așa de experți în a ne manipula încât ne fac să credem că am crescut niște sfinți, iar alteori se comportă în așa fel că ne întrebăm dacă nu cumva au fost schimbați la naștere”.

Serios acum, există perioade în care toți părinții simt așa. Dar la un moment dat, trebuie să le dai libertate și să începi să ai încredere în ei. Iată două lucruri importante despre încredere:

În primul rând ea trebuie să fie potrivită vârstei. Ar trebui să-ți asumi riscul numai pentru ceea ce poate fi gestionat în condiții de siguranță.

Al doilea, încrederea trebuie câștigată.

Erma Bombeck a glumit că nu va cheltui 2000 de dolari pentru a îndrepta dinții unui copil care nu a zâmbit niciodată. Ceea ce se petrece în sufletul copilului tău explică mult din ceea ce se vede în exterior. Liniștește-te, vor veni și zile mai bune!

17 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 56

    Ca şi Psalmul 34, şi acesta corespunde momentului de tristă experienţă a lui David la Gat (1 Samuel 21.11-15).

    Versetele 5 şi 6 II evocă pe Domnul în relaţiile Sale cu cei care se strângeau ca să-L pândească pentru a-L lua apoi prin surprindere şi a-I răstălmăci cuvintele (Matei 22.34,41; Luca 11.53; 20.20). La răutatea lor, Domnul Isus răspundea priu încrederea Sa în Tatăl Său. Să facem şi noi după exemplul Domnului nostru! Pentru a se încrede însă cineva în Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L cunoască. Un copil mic nu acceptă în general să meargă de mână cu un străin. Dar avem Cuvântul şi el ni-L descoperă pe Cel în palma Căruia ne putem încrede! Iată de ce, în două rânduri, cel credincios strigă: „In Dumnezeu voi lăuda Cuvântul Său; În Dumnezeu mă încred” (în v. 4 şi în v. 10,11). Cei răi pândesc paşii credinciosului (v. 6), dar Dumnezeu numără toţi aceşti paşi; ştim că El ne cunoaşte până şi numărul firelor de păr de pe cap (Matei 10.30). Iar aici vedem cum El Se preocupă de orice lacrimă a copiilor Săi, chiar şi de cele mai tainice. Astfel deci, dacă în
plecările şi în sosirile mele („în rătăcirile mele” – v. 8) va trebui să întâlnesc o cursă întinsă de vrăjmaş, am asigurării ca Cel care mi-a salvat sufletul de la moarte veşnică îmi va păzi şi picioarele de cădere (v. 13; Psalmul 94.18; 116.8; Im In 24).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

După cum știți, cum vă îndemnam pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii lui, și vă mângâiam și vă mărturiseam, ca să umblați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și gloria Sa.
1 Tesaloniceni 2.11,12

Cam la șase luni după ce vizitase Tesalonicul, apostolul le scrie această epistolă credincioșilor de acolo. El li se adresează așa cum un tată ar face-o către copiii săi. În timpul celor trei săptămâni în care predicase în sinagogă, unii dintre iudei și o mulțime mare dintre greci crezuseră. A urmat persecuția, iar ucenicii au fost acuzați că răsturnau lumea cu susul în jos. Din cauza pericolului, frații i-au trimis de acolo pe Pavel și pe Sila, în timpul nopții. Pavel a mers apoi la Corint, de unde a scris această epistolă.

Pavel este un frumos exemplu de adevărată slujire pentru Stăpânul său. În versetul 7 din acest capitol, Pavel face referire la o doică ce își îngrijește cu drag copiii, iar în versetul 11, la un tată. Tesalonicenii nu mai erau prunci; ei crescuseră spiritual și nu mai aveau nevoie de lapte, așa că Pavel le dă acum hrană tare.

Este uimitor să vedem cât de multe lucruri învățaseră ei despre venirea Domnului în timpul celor trei săptămâni cât apostolul fusese acolo. Fiecare capitol din cele două Epistole către Tesaloniceni leagă venirea Domnului de Împărăție. Dumnezeu are propria Lui Împărăție și propriul Lui Împărat. Împărățiile oamenilor se ridică și se prăbușesc. Ei L-au lepădat și L-au crucificat pe Împăratul lui Dumnezeu și l-au ales pe cezar.

În timpul când omul împărățește, sfinții sunt supuși suferințelor și persecuției. Din acest motiv, Pavel l-a trimis pe Timotei la Tesalonic pentru a-i întări și încuraja pe credincioșii de acolo, astfel ca ei să nu fie clătinați de suferințele prin care treceau. Împărăția nu va fi stabilită în putere și în glorie până când nu va veni Împăratul, Moștenitorul de drept al tuturor lucrurilor. În timp ce Îl așteptau, tesalonicenii erau chemați să umble într-un fel vrednic de Împărăția lui Dumnezeu, onorându-L pe Cel cu privire la care Dumnezeu Își găsește plăcerea să-L onoreze – pe Domnul Isus. În ce ne privește, noi suntem chemați să umblăm la fel.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Matei 5.8

Sondajul de opinie

La un sondaj de opinie printre tineri era vorba despre țelul vieții. Mulți dintre ei au dat răspunsul: „Să fii fericit!”. Probabil, cei mai mulți dintre cei în vârstă ar da același răspuns. De fapt: Cine nu ar vrea să fie fericit? Imaginațiile uzuale pentru a fi fericit sunt: partener, sănătate, bani, locuință frumoasă, călătorii. Două întrebări se adaugă imediat: Sunt acești oameni, după ce și-au împlinit dorințele, într-adevăr fericiți? Și ce este cu aceia care nu pot să-și atingă toate țelurile? Trebuie să rămână nefericiți?

Isus Hristos, Creatorul și Cunoscătorul oamenilor, numește în predica Lui de pe munte cu totul alte premise pentru fericire – printre ele și o inimă curată! Aceasta înseamnă că întreaga noastră gândire trebuie să fie moral „curată”. Poate spunem că nimeni nu poate împlini această premisă. Dar, atunci când cineva recunoaște că ar trebui să se rușineze dacă ar trebui să spună toate gândurile sale, acesta este un pas important înainte. Întrebarea este: cunoaștem noi nerăbdarea, invidia, mândria, gândurile rele? – Și ce facem cu ele?

Isus Hristos spune că acest mod rău de comportare vine din inima noastră. Ele pătează întreaga noastră personalitate și ne fac în ochii lui Dumnezeu necurați. Pentru cel care a devenit întrebător, încă o indicație: inima noastră poate fi curățită prin credința în Mântuitorul Isus Hristos. Și încă ceva: oamenii care cred astfel sunt numiți fericiți și chiar sunt.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CARE SUNT ADEVĂRATELE TALE MOTIVE?

„Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile” (1 Cronici 28:9)

     Când Anania și Safira au văzut că ceilalți își vând pământurile și dăruiesc banii obținuți bisericii, pentru ca cei săraci să fie ajutați, s-au gândit că este o ideea extraordinară – în teorie. Cu toate acestea, când au vândut și ei un teren, au ținut pentru ei o parte din bani și apoi au ascuns lucrul acesta. Ei și-au dorit să iasă în evidență și să să aibă un bun statut spiritual dar fără să plătească prețul. Însă Petru le-a demascat păcatul, spunând: „N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 5:4). Nu numai că motivele lor au fost date pe față, ci amândoi au plătit cu moartea. Drept urmare, „o mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri” (v. 11).

Un pastor spune: „În multe duminici am predicat mesaje care i-a mișcat profund pe membrii adunării. Ironic, însă, îl pregătisem în timp ce mă certam cu soția sau făcându-le copiilor mei viața nefericită. Anii de practică mi-au venit în ajutor și mă transformam cu ușurință, devenind în mod instant plin de compasiune, sfânt și spiritual. Mă prefăceam, deoarece sentimentul că le ești necesar altora, că ești respectat și dorit poate deveni o motivație la fel de mare precum este dragostea pentru Hristos”.

Când vorbim despre analizarea motivelor, iată două versete pe care trebuie să le citești și pe care să le iei în considerare cu atenție și într-o atitudine de rugăciune:

1) „Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine”.

2) „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui” (Ieremia 17:10).

16 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 55.12-23

    Cel despre care vorbeşte David în versetele 12-14 era probabil Ahitofel ghilonitul, căruia cartea 2 Samuel îi rezervă trei capitole (15, 16 şi 17), în care ne relatează trădarea şi sinuciderea sa. In sens profetic însă, aceste cuvinte se referă la nefericitul Iuda. Există oare vreo expresie cu o mai mare putere de sugestie a legăturilor de afecţiune decât cea din versetul 13, care îl numeşte „sfătuitorul meu şi prietenul meu”? Iată o dovadă că cele mai mari semne de dragoste şi de încredere nu pot câştiga inima omului firesc, în care se dă război împotriva lui Dumnezeu (v. 21; comp. cu Marcu 14.45). Să ne gândim apoi la sentimentele Domnului în timpul călătoriei Sale pe pământ. El nu Se putea bizui pe nimeni, nu Se putea încrede în nimic (loan 2.24). Dar, în faţa unei asemenea desfăşurări a răului, psalmistul ne invită: „Aruncă asupra Domnului povara ta…” (v. 22). Pentru că o povară îl încurcă pe om în alergare, iată de ce în Evrei 12.1 se face din nou auzit îndemnul: „dând la o parte orice greutate, … să alergăm cu răbdare”. Aceasta nu înseamnă că vom fi imediat cruţaţi de încercare, ci doar că încercarea încetează a ne mai fi o povară din momentul în care am aruncat-o asupra lui Dumnezeu, lăsându-I Lui grija să Se ocupe de ceea ce ne nelinişteşte.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți jeli, iar lumea se va bucura; și voi vă veți întrista, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie.
Ioan 16.20

Poporul lui Hristos este un popor rânduit la suferință. Disciplinarea și necazurile sunt partea lui. Domnul este prezentat ca Acela care va șterge orice lacrimă din ochii celor ai Săi, atunci când vor ajunge în glorie. Însă există mângâiere și acum pentru cei care plâng. Necazurile noastre sunt măsurate de o mână plină de dragoste. El ne cunoaște deplin și ne iubește prea mult pentru a îngădui chiar și o singură lacrimă care nu este necesară. Dacă drumul nostru ar fi lipsit de încercări, am uita că suntem străini și călători aici. Trebuie să fim aduși în punctul în care să spunem din toată inima: Doresc o țară mai bună! Până vom ajunge acolo, suferința este partea noastră, însă trebuie să ne aducem aminte că El a spus: „Îți cunosc durerile” (Exod 3.7). Îngerii nu pot înțelege prin ce trecem, însă El înțelege perfect. Și să mai știm că suntem trecuți prin necazuri numai „dacă trebuie” (1 Petru 1.6).

Ni se făgăduiește că suferința noastră va fi schimbată în bucurie. Atunci, dintr-o dată, o întreagă viață de necazuri va fi dată la o parte și vom înțelege totul. În acel timp de bucurie, Domnul Însuși va fi acolo și ne va face să înțelegem orice lucru. El Însuși ne va spune fiecăruia: „Intră în bucuria Stăpânului tău!” (Matei 25.21). Ce fericire va fi atunci!

Facă El ca această bucurie să fie partea noastră încă de pe acum! Dacă savurezi bucuriile pământului, fii recunoscător, însă ferește-te să te bazezi pe ele, căci nu vor dura. Doar bucuriile cerului sunt acelea care nu vor fi niciodată luate de la noi (Ioan 16.22).

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
Ioan 13.1

Mărturisire

Când privesc înapoi la viața mea de credință, recunosc că n-am putut să înțeleg întotdeauna modul de călăuzire al Domnului și Mântuitorului meu. Tendințele mele naturale de teamă, neliniște, multele întrebări „de ce?” mă făceau adesea să descurajez. În anumite împrejurări gândeam că pot să mă descurc singur.

Majoritatea oamenilor acționează în felul acesta. Lucrezi și tu așa? Atunci ascultă-mă mai departe. Din momentul în care am început să-L privesc cu credință în lucrările Sale pe Marele și Bunul meu Păstor, lucrurile s-au schimbat în totalitate. Orice lucrare, orice atitudine a Mântuitorului are un scop plin de iubire, de grijă și de interes veșnic pentru fiecare. El m-a readus și vrea să te readucă și pe tine pe drumul cel bun. Când Îl privesc în lucrarea Sa pe Domnul și Mântuitorul meu, înțeleg că pentru cel ce este în grija Lui nu poate apărea nicio dificultate, deoarece El, Păstorul cel Bun, are totul sub control. Aceasta însemnă a fi însoțit de bunătatea și îndurarea Lui. Mântuitorul m-a iubit până la capăt în orice împrejurare; El nu face un lucru pe jumătate. Siguranța și încrederea mea se bazează pe iubirea Lui veșnică. De aceea aș vrea ca în aceste clipe să-ți întorci privirea cu credință la Cel care prin lucrarea de la cruce a adus oamenilor o mântuire așa de mare!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CUM STAI CU SUFLETUL?

„Ești bine? … Ea a răspuns: „Bine” (2 Împărați 4:26)

     Dacă ai muri astăzi, ai ajunge în cer? Înainte să dai un răspuns, citește următoarea istorisire.

În anul 1871, un incendiu a distrus orașul Chicago, lăsând trei sute de morți și o sută de mii de oameni fără adăpost. Avocatul Horatio Gates Spafford, un prieten al lui D.L. Moody, i-a ajutat pe locuitori să se repună pe picioare. După doi ani de oboseală și eforturi supraomenești, împreună cu familia sa, au hotărât să plece într-o vacanță meritată. Planul lor era să călătorească în Anglia și să i se alăture lui Moody într-o campanie de evanghelizare, după care să plece în Europa. Deoarece Spafford a fost prins cu treburi, și-a trimis familia înainte, hotărând să se reîntâlnească pe cealaltă coastă a Atlanticului. Dar nu s-au mai întâlnit toți. Lângă Newfoundland, vasul s-a ciocnit de o barcă englezească și s-a scufundat în decurs de douăzeci de minute. Soția lui Spafford, Anna, a supraviețuit agățându-se de un obiect plutitor, însă toate cele patru fetițe ale lor s-au înecat. În ziua următoare, Spafford a primit de la soția sa această telegramă îngrozitoare ce conținea doar două cuvinte: „Salvată singură!” Numaidecât s-a dus să fie alături de ea. Mai târziu, în timp ce îi povestea totul lui D.L. Moody, Spafford a spus încetișor: „E bine; facă-se voia lui Dumnezeu”. În acele zile de durere copleșitoare a fost inspirat să scrie îndrăgita cântare care i-a mângâiat pe mulți: „Când am pacea Domnului în inimă, poate să vină viforul. Atunci inima tot așa va cânta, bine e, bine e în Domnul”.

Poți cânta aceste cuvinte? Când Îl primești pe Domnul Isus ca Mântuitor personal, vei putea. De ce nu o faci astăzi? Cine știe ce va aduce ziua de mâine?

15 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 55.1-1

    Apăsat de cei răi care-l urmăresc cu patimă („cu mânie”), cuprins de nelinişte şi de „spaime de moarte” (v. 3,4), credinciosul nu răspunde el însuşi la „glasul vrăjmaşului”, ci se îndreaptă către Dumnezeu. Aceasta este ceea ce avem şi noi de făcut întotdeauna, în loc să ripostăm la cuvinte veninoase,… dar nu pentru a cere răzbunare, aşa cum a făcut David în aceşte versete. Sub aspect profetic, psalmii ne poartă dincolo de timpul prezent al harului, în zilele când împărăţia nu va putea fi instaurată decât prin judecarea celor nelegiuiţi. Răutatea lumii încă nu a atins astăzi intensitatea pe care o va cunoaşte în această perioadă cumplită. Ea este încă domolită, frânată, prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ (2 Tesaloniceni 2.6,7). Totuşi, în acest timp, ea se manifestă deja sub formele descrise aici: violenţă şi certuri (v. 9), nelegiuire şi răutate (v. 10), stricăciune, asuprire şi înşelăciune (v. 11). Cel răscumpărat nu se poate simţi în elementul lui într-o asemenea lume. Ca şi rămășița credincioasă, el suspină după locul liniştit de odihnă fVi 6)i după Casa Tatălui, care este deopotrivă speranţa lui şi tema cântării lui:

Curând vă spun adio, lucruri moarte,

Îmi voi lua zborul de la voi departe,

Spre veşnicul sălaş de sus,

Spre Hristos Isus!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Multe sunt gândurile în inima omului, dar planul Domnului, acela se împlinește.
Proverbe 19.21

Unul dintre lucrurile minunate cu privire la Scriptură este că adevărurile revelate în ea nu sunt izolate, ci se împletesc și apar peste tot în cuprinsul ei. Versetul de astăzi este un exemplu în această privință, fiindcă adevărul cuprins în el poate fi găsit peste tot în Cuvântul lui Dumnezeu. Omul face planuri, însă, în cele din urmă, planul Domnului va fi acela care se va împlini. Acest adevăr devine și mai izbitor atunci când vedem că planurile omului sunt cel mai adesea opuse voii lui Dumnezeu, însă, în suveranitatea Sa, El le folosește pentru împlinirea voii Sale și pentru binecuvântarea finală a celor ai Săi. Se spune adesea: Omul propune, însă Dumnezeu dispune. Aceasta este esența versetului 21 din Proverbe 19.

Istoria lui Iosif ilustrează perfect acest verset. El a fost nedreptățit de frații săi, care l-ar fi ucis, dacă n-ar fi intervenit fratele lor mai mare, Ruben. Apoi ei l-au aruncat într-o groapă, după care l-au vândut ca rob (Geneza 37.21,28). Dumnezeu a fost cu Iosif, iar el a devenit prim-ministru al Egiptului într-un moment critic. Dumnezeu l-a folosit într-un fel minunat pentru a salva nu doar Egiptul, ci și pe frații săi. La sfârșit, Iosif le-a zis fraților săi: „Voi, într-adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine, ca să facă așa cum este astăzi, să păstreze viața unui mare popor” (Geneza 50.20). Să remarcăm că frații lui Iosif au avut planul lor cu privire la el, însă, în tot acest timp, Dumnezeu Își împlinea propriul Său plan!

Împlinirea istoriei lui Iosif o găsim în Evanghelii. Oamenii s-au sfătuit să-L omoare pe Domnul Isus (Matei 28.3,4) și L-au dat să fie răstignit. Totuși, „planul hotărât și preștiința lui Dumnezeu” au fost cele care s-au împlinit (Fapte 2.23). Dumnezeu este suveran! Chiar atunci când omul, în ura sa, și-a dus la îndeplinire voia, s-a împlinit de fapt planul lui Dumnezeu, pentru gloria Sa și pentru binecuvântarea noastră eternă.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Tată, a sosit ceasul …!
Ioan 17.1

A sosit ceasul

Ce moment emoționant, când Domnul Isus a exprimat cuvintele: „Tată, a sosit ceasul!”. Domnul Și-a ridicat ochii spre Tatăl Său și a vorbit cu El „față către față”. El știa ce Îi stă înainte; El cunoștea adâncimea suferinței care în decurs de puține ore va veni asupra Lui.

Domnul Isus nu S-a rugat ca să fie păzit, ci ca Numele Tatălui să fie proslăvit! Nu ne atinge adânc când cugetăm la aceasta? Nu durerile Lui stăteau în prim-plan; și în acest moment, dorința Lui adâncă era să fie proslăvit Numele Tatălui! – Ce plăcere era Fiul iubit pentru Tatăl când El exprima aceste cuvinte!

Domnul are „putere peste orice făptură” (versetul 2); El este Creatorul și Susținătorul cerului și al pământului. Dar acum El nu a vrut să Se folosească de această putere – altfel ar fi fost șterși de pe fața pământului dușmanii Săi. Totuși, El nu a venit ca să judece, ci „să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10.45).

Fiul lui Dumnezeu este singurul Om, care putea spune cu adevărat: „Eu Te-am proslăvit pe pământ” (versetul 4). Viața Lui a fost permanent în totală concordanță cu voia Tatălui. Și după o viață desăvârșită și consacrată, El a vrut să-L proslăvească pe Dumnezeul și Tatăl Său și prin moartea Lui. De aceea a spus: „Tată, a sosit ceasul!”. El a pornit la drum pentru a îndeplini tot planul lui Dumnezeu.

Ce Mântuitor vrednic de adorare!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

NU TE ANGAJA NICIODATĂ ÎN DEFĂIMARE!

„Cine răspândeşte bârfelile este un nebun” (Proverbe 10:18)

     În zilele noastre este greu să găsești un candidat politic care duce o campanie electorală perfect curată. Defăimarea nu se limitează doar la politicieni, fiecare dintre noi poate fi tentat la un moment dat să-l denigreze pe altul. Totuși, înainte ca tu să faci un asemenea lucru, citește cu atenție aceste cuvinte: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel Sfânt? – Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu, şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său, şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său” (Psalmul 15:1-3).

Îți aduci aminte când ai rostit ultima data cuvinte care au dărâmat pe cineva? Care a fost motivul? De ce ai simțit nevoia să-l înjosești în ochii celorlalți? Ai vorbit astfel din cauză că și tu ai fost rănit de acea persoană? Ai invidiat-o pentru realizările și talentele ei? Dacă așa stau lucrurile, nu ai învățat că trebuie să abandonezi invidia și să nu-i permiți să te facă să-i defăimezi pe alții? Este posibil ca, mânat de invidie, să admiri și să-ți dorești ceea ce are cealaltă persoană?

Biblia spune: „Înălţarea … (vine de la) Dumnezeu” (Psalmul 75:6-7). Acest verset ar trebui să te facă să devii un coechipier, nu un competitor. Nu există nici un motiv pentru care să stingi lumina cuiva pentru ca a ta să strălucească.

Dumnezeu a afirmat deja că nimeni nu poate împiedica împlinirea planului Său în viața ta: „Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?” (Isaia 14:27). Deoarece Dumnezeu ți-a asigurat deja viitorul și a promis că va răzbuna orice rău săvârșit împotriva ta, nu trebuie să te angajezi niciodată în defăimare.

14 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 54

    După Doeg edomitul, zifiţii au fost aceia care, tot mişeleşte, au urzit un complot împotriva lui David. Ei l-au informat pe Saul despre acţiunile şi gesturile rivalului său, ajutându-l să-i dea de urmă. Avem această istorisire relatată în 1 Samuel 23.19 …, însă un detaliu semnificativ nu este menţionat acolo. Este această rugăciune încrezătoare, pe care împăratul respins a înălţat-o către Dumnezeul său în ceasul primejdiei.

    In acelaşi fel, în viaţa creştinului, în împrejurările de fiecare zi, trebuie „urzită” în taină o ţesătură de rugăciuni înspre Dumnezeu. Este ceea ce găsim, de pildă, pe tot parcursul cărţii Neemia (Neemia 1.11; 2.4; 4.4; 5.19; 6.14…). Lumea, care nu-L pune pe Dumnezeu înaintea ei (v. 3), şi care nu poate înţelege nimic din puterea rugăciunii, va atribui unor întâmplări favorabile, unui «hazard de succes» felul în care scapă cel credincios din primejdiile care-l ameninţă (un exemplu concludent îl avem în 1 Samuel 23.26, unde putem vedea cum Saul îl caută pe David întotdeauna pe latura muntelui pe care acesta nu se mai află). Cel răscumpărat cunoaşte însă numele Celui care îl scapă din toate necazurile şi preamăreşte acest nume (v. 1,6,7). Dumnezeu este ajutorul său şi, mai mult decât atât, în tot timpul încercării, El susţine sufletul care ar putea fi descurajat (v. 4).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Hristos; după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste.
Efeseni 1.3,4

Mai înainte de întemeierea lumii

În prima noastră meditație am privit la lucrul minunat că Domnul Isus, Fiul, adresându-Se Tatălui Său, a putut spune: „Tu M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii”.

În al doilea loc în care apare această expresie ni se spune că Dumnezeu ne-a ales în Hristos mai înainte de întemeierea lumii. Nu ne-a ales în Adam, în cel care L-a dezonorat, ci în Hristos, în Cel care L-a glorificat. Dacă ne-ar fi ales în Adam, totul s-ar fi sfârșit în momentul în care acesta a păcătuit. El ne-a ales însă în Hristos, în Ultimul Adam (1 Corinteni 15.45), care, prin lucrarea Sa, a pus bazele tuturor lucrurilor potrivit voii lui Dumnezeu. Vedem în aceste versete din Efeseni că, Fiul Său devenind Om, Dumnezeu n-a vrut ca El să rămână singur. În Ioan 12.24 ni se spune că Domnul Isus ar fi rămas singur dacă n-ar fi murit. Acum, fiind înviat, El are „însoțitori” (Evrei 1.9), care au parte împreună cu El de tot ceea ce Tatăl I-a dat.

Cât de uimitor este gândul că Tatăl a vrut să ne aducă, pe noi, care eram păcătoși pierduți și ruinați, în prezența Lui ca fii și să ne binecuvânteze cu orice binecuvântare spirituală, în Hristos! Aici, în Efeseni, vedem că am fost în gândurile și în inima lui Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii. Fie ca acest adevăr minunat să ne facă să ne odihnim deplin în dragostea nețărmurită a lui Dumnezeu, care ne-a ales, și să ne conducă la închinare înaintea Lui și a Fiului Său!

K Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5.7

Gânduri

Domnul nostru cunoaște toate greutățile noastre și inima Lui simte cu noi. El Se uită în jos și ne strigă: „Nu te gândi la slăbiciunea ta, ci gândește-te la puterea Mea!”. Da, „Omul durerilor” știe să ne încurajeze prin puterea milei Sale. El nu îi uită pe ai Săi niciodată.

Credincioșii uită adesea că Hristos supraveghează asupra lor cu o grijă mult mai mare decât fac ei înșiși.

Cum se face că oamenii își încredințează sufletul și viitorul lor veșnic lui Hristos, dar nu împrejurările lor temporare? Nu au înaintea ochilor faptul că El trăiește și Se preocupă de tot ce-i privește?

Pacea, pe care ne-o dă Hristos, nu este niciodată așa de evidentă ca atunci când totul în jur vuiește. Căci El, pacea noastră, pășește între noi și valurile spumegânde și umple sufletul cu pace.

Există ceva deosebit de frumos în gândul că Hristos a pus viața nouă într-un vas de lut și apoi desigur Se îngrijește de această viață.

Dacă am putea aduce pe deplin la tăcere voința noastră proprie, am găsi odihnă în toate împrejurările.

Ar putea cineva să spună: „Știu că Hristos va veni pentru a mă lua cândva la El; dar acum mă uită în greutățile mele”?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE AI DE FĂCUT ÎNTR-O CRIZĂ (3)

„La urmă pierdusem orice nădejde de scăpare” (Faptele Apostolilor 27:20)

     Nu dispera. „Furtuna era aşa de puternică … că la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare”. Ultimul lucru pe care îl aruncăm peste bord când întâmpinăm o criză este – nădejdea. Și când ne-am pierdut-o, suntem pe marginea prăpastiei. Te lupți cu o problemă care te-a secătuit de tot? Ai ajuns în punctul în care ai dat totul la o parte și acum ai ajuns în culmea disperării? Adu-ți aminte că marinarii de pe corabia lui Pavel „la urmă au pierdut orice nădejde de scăpare” pentru că au uitat că Dumnezeu este în control. Ei au uitat că El are un plan. Și au uitat că El poate reda speranța într-o situație absolut deznădăjduită.

Când Biblia vorbește despre „nădejde”, nu se referă la noroc, la șansă sau la accident.  Nu, ci se referă la credință!

„Fiţi tari, şi îmbărbătaţi-vă inima, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul!” (Psalmul 31:24).

„Iată, ochiul Domnului priveşte peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui, ca să le scape sufletul de la moarte, şi să-i ţină cu viaţă în mijlocul foametei. Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru. Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfânt” (Psalmul 33:18-21).

„Pentru ce te mâhnești, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu” (Psalmul 42:11).

„Tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4).

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu dispera, ci „pune-ți nădejdea în Dumnezeu”.

13 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 53

    Cu excepţia versetului 5 şi a substituirii numelui de Iahve, Psalmul 53 reproduce aproape textual conţinutul Psalmului 14 (în Psalmul 14 era folosit numele propriu, Iahve, în timp ce acum, în Psalmul 53, este folosit numele comun, Elohim, pentru aceeaşi Persoană a lui Dumnezeu). Primele trei versete sunt citate în Romani 3.10-12, demonstrând falimentul general al întregii rase umane, fapt pe care nimeni nu l-a putut infirma vreodată.,,Nu este niciunul care să facă binele” (v. 1); „niciunul măcar”, adaugă versetul 3. Totuşi, noi ştim că a fost un Om, Acela care a venit din cer, sfântă excepţie între fiii oamenilor, pe care Dumnezeu L-a putut privi din ceruri (v. 2, comp. cu Matei 3.16,17).

    „Nu este Dumnezeu!”, pretinde nebunul în inima sa, deşi conştiinţa îi spune tocmai contrariul şi deşi el se mişcă prin voinţa lui Dumnezeu, trăieşte din binefacerile Sale şi respiră prin suflarea Sa (Fapte 17.28). Şi, pentru că Dumnezeu îl încurcă, el caută să se amăgească cu ideea că nu există Dumnezeu, punând în locul Său ştiinţa şi şubredele ei ipoteze. Iar când este silit să admită că există o cauză a tuturor lucrurilor care-l depăşesc, necredinciosul vorbeşte vag despre Natura sau despre Providenţa, evitând să rostească numele care-l face să tremure… deoarece Dumnezeu este Lumină. Şi El îi va face de ruşine pe toţi „lucrătorii nelegiuirii”.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Doamne, însuflețește lucrarea Ta în mijlocul anilor! În mijlocul anilor, fă-o cunoscut! În mânie, amintește-Ți de îndurare! Habacuc 3.2

Cuvântul Domnului l-a umplut de teamă pe Habacuc, atunci când el și-a dat seama de stricăciunea propriei sale inimi și de starea decăzută a poporului. Nu putea nicidecum să mijlocească pe baza meritelor sale sau ale poporului, însă, amintindu-și cine era Cel cu care avea de-a face, Habacuc a putut mijloci cu încredere și cu siguranță pentru trezire și binecuvântare.

Faptul că poporul lui Dumnezeu se află sub apăsarea mâinii Sale, din cauza falimentului, nu constituie un motiv pentru a cădea în disperare, nici pentru a concluziona că sfeșnicul a fost înlăturat și că orice mărturie corporativă a dispărut. O astfel de gândire înseamnă necredință, nu supunere evlavioasă.

Dumnezeu, în harul Său, a făcut ca adevărul Scripturii să fie adus la lumină prin intermediul trezirii majore din secolul nouăsprezece. Știm însă că a existat mult faliment în trăirea acestui adevăr. Drept rezultat, Dumnezeu a îngăduit să apară diviziuni care au luat locul unității fericite și părtășiei sfinte. Toată această stare trebuie să producă zdrobire și umilință în noi, însă nu descurajare. Oricare ar fi falimentul, Dumnezeu și adevărul Său rămân. A face din faliment un motiv pentru a continua în necredincioșie înseamnă păcat și voință proprie. La fel ca Habacuc, avem și noi motive să ne plecăm în țărână, însă putem conta pe faptul că Dumnezeu va fi cu noi acolo.

Habacuc se roagă pentru trezire și știm că lui Dumnezeu Îi face plăcere să o acorde după ce disciplinarea Sa și-a făcut efectul asupra celor ai Săi. Rămășița, adusă din Babilon, recunoaște harul Domnului și faptul că El i-a dat o mică înviorare în robia ei (Ezra 9.8). Astfel, putem fi siguri că, dacă ne supunem voii Sale și ne smerim, Dumnezeu este gata să ne dea un timp de trezire și de înviorare.

H A Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide, și nimeni nu va închide, Cel ce închide, și nimeni nu va deschide. Apocalipsa 3.1

Ușa încuiată

Pe coridoarele din fața sălilor de examinare domnește mare agitație. Toți vorbesc despre subiectele de examen. Minutele trec fără încetare. Cei examinați intră și ascultă cu încordare subiectul. Câteva clipe mai târziu, sosește un tânăr, respirând cu greutate, și vrea să intre, dar sala este încuiată. Ordinea examenului nu cunoaște nicio excepție. Probabil, tânărul are motive serioase pentru întârzierea lui, dar nu este nimeni ca să-l audă.

Scriptura vorbește despre o ușă mult mai importantă care, în curând, va fi încuiată. Este ușa cerului. Atunci va fi fără folos să strigi, să te rogi și să implori. Atunci poate să bată cine vrea, ușa nu se va mai deschide niciodată. Secole la rând, ușa a fost larg deschisă. Atunci va fi prea târziu, veșnic prea târziu. Cine se va afla în fața acelei uși închise, va înțelege atunci, de ce îndemnăm cu insistență ca fiecare om să-L caute pe Mântuitorul acum. În judecata veșnică a lui Dumnezeu, nu-l va ajuta pe nimeni faptul că nenumărați oameni îi împărtășesc soarta. Astăzi, ușa cerului este deschisă și pentru tine. Vino, recunoaște-ți păcatele în fața lui Dumnezeu și primește-L pe Mântuitorul în viața ta! Isus Hristos este Ușa și cine vine la El nu va fi respins niciodată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE AI DE FĂCUT ÎNTR-O CRIZĂ (2)

„Am lepădat uneltele corăbiei” (Faptele Apostolilor 27:19)

     Nu arunca ceea ce are însemnătate. Situația nu a fost prea roz în călătoria lui Pavel spre Roma. „Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corăbiei” (v. 18-19).

Să remarcăm ce lucruri au aruncat:

a) Încărcătura – ceea ce este important și de valoare.

b) Uneltele corabiei – exact ceea ce i-ar fi putut stabiliza.

c) Hrana – ceea ce le era necesar pentru a supraviețui.

d) Ei înșiși – toți au sărit peste bord și au început să înoate spre uscat.

Când ne găsim într-o criză, suntem tentați să ne descotorosim exact de lucrurile de care avem nevoie cel mai mult – lucruri care sunt importante pentru noi; valori de care ne-am ținut în vremurile bune. Sub presiune, dorim să scăpăm de orice. Devenim de necontrolat. Renunțăm la visele noastre. Ne abandonăm relațiile. Dăm cu piciorul unor principii importante pe care le-am învățat încă de când eram copii.

Iosua le-a spus copiilor lui Israel: „alipiţi-vă de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut până în ziua aceasta” (Iosua 23:8).

În loc să te îndoiești de promisiunea lui Dumnezeu față de tine, ține-te de ea cu și mai mare fermitate. În loc să abandonezi planul și scopul Său pentru viața ta, ține-te cu amândouă mâinile de ele.

„De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică” (1 Corinteni 15:58). „Purtaţi-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos” (Filipeni 1:27). În felul acesta vei supraviețui – și te vei dezvolta chiar și într-o criză.

12 Ianuarie 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

http://nowheresoonthere.blogspot.com

Psalmul 52

    Până la sfârşitul acestei a doua cărţi a psalmilor, adică până la Psalmul 72 inclusiv, vom întâlni mai mulţi psalmi sorişi de David, dintre care unii, ca şi Psalmul 51, compuşi în împrejurări deosebite. 1 Samuel 22.9 … ne istoriseşte, de pilda, despre Doeg edomitul, cel care i-a dat de ştire lui Saul cu privire la trecerea lui David pe la preotul Ahimelec, precum şl despre masacrul care a urmat. Acest Doeg este o imagine a lui Antihrist, personaj profetic care va fi o întrupare a răului şi care chiar îşi va face un titlu de glorie din aceasta (v. 1). Ce deosebire între versetul 7 din Psalmul 45, adresat Domnului Isus, şi versetele 1-3 din psalmul nostru, în care este interpelat acest „om puternic” (v. 1)! Dar ce mângâietor este pentru cei credincioşi să ştie că profeţia din versetul 5 se va împlini (în Apocalipsa 19.20)!

    Confruntându-se cu această putere a răului, psalmistul îşi găseşte refugiul în Dumnezeu (v. 8) şi în acelaşi timp îi aduce laudă (v. 9). Duhul Sfânt ştie însă să Se folosească chiar de cele mai grele încercări pentru a da tonul laudei în inima celor răscumpăraţi. Cât despre cel necredincios, el nu are niciodată pace, iar lucrurile precare pe care el se bizuie nu merită nicidecum încrederea pe care şi-o pune în ele (v. 7). Nu, acest om puternic nu-L ia pe Dumnezeu ca putere a sa, ci se întăreşte în lăcomia lui (v. 7). Dar bogăţiile sale au putrezit…, aurul lui şi argintul lui sunt ruginite, aşa cum declară Iacov (cap. 5.2,3).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.
Romani 5.1

Simțămintele sunt o piatră de poticnire pentru mulți. Experiențele noastre însă nu afectează realitățile lui Dumnezeu. Fie că cel credincios este într-o stare de pace, fie că este tulburat, realitatea faptului că pacea a fost făcută rămâne neschimbată. Soarele este pe cer, deși norii îl pot ascunde privirilor noastre; faptul că soarele strălucește rămâne neschimbat. Ceea ce credinciosul trebuie să facă este ca, prin credință, să părăsească valea neîncrederii, acoperită de nori, și să urce pe vârful muntelui care se înalță deasupra lor.

Un prieten de-al meu vorbea de curând cu cineva care se îndoia de favoarea neschimbată a lui Dumnezeu față de cei ai Săi și care nu avea o pace stabilă cu Dumnezeu. El i-a spus: «Dumnezeu este satisfăcut cu ceea ce Domnul Isus este pentru tine. Poate El să-Și ascundă fața de tine? Nu, ci tu ești acela care, prin faptul că privești înăuntrul tău, nu mai poți privi fața Lui. Trebuie să-ți ridici privirea. Dacă soarele strălucește în toată puterea sa, însă tu ții obloanele casei închise, în casă va fi întuneric; însă dacă deschizi obloanele, razele lui vor pătrunde imediat și vor lumina și încălzi întreaga casă. Dacă ești preocupat cu tine însuți, cu simțămintele și cu gândurile tale, ești în întuneric, fiindcă oprești astfel lumina prezenței Sale».

Inimile noastre sunt înșelătoare, iar gândurile și simțămintele noastre sunt adesea nepotrivite, însă Dumnezeu ne privește ca fiind nu în carne, ci în Hristos. Aceasta este realitatea care oferă pace sufletelor noastre. Trebuie să lăsăm ca adevărul satisfacției perfecte pe care Dumnezeu o are în Hristos să fie lumina sufletelor noastre. Să deschidem obloanele și să nu privim la camera întunecată a inimilor noastre, ci să ne ațintim privirile asupra lui Hristos în glorie.

H F Witherby

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine …
Ioan 14.3

Vă voi lua

Familia M. obișnuia, ca în fiecare seară să citească împreună din Biblie. Tata explica pe scurt pasajul citit și se ruga la sfârșit. Apoi, fiecare mergea în camera lui.

Într-o zi, Tony și Markus, doi băieți din această familie, au fost reținuți după cursurile de seară și au ajuns prea târziu, pentru a putea lua parte la întrunirea familiei. Spre surprinderea lor, lumina era aprinsa și Bibliile erau încă deschise pe masă, dar se părea că familia a fost deodată întreruptă de la întrunire. Dar cum? Speriați, băieții s-au uitat unul la altul. La amândoi le-a trecut prin cap același gând și i-a descumpănit: poate a venit Domnul Isus și a luat pe părinții și frații noștri la Sine – și noi am rămas aici! S-au furișat în dormitorul părinților și… i-au găsit dormind liniștiți în paturile lor. Explicația a venit dimineața următoare: în timpul întrunirii s-a luat curentul, de aceea familia a mers la culcare.

Cei doi băieți n-au uitat niciodată aceste minute de groază. Au simțit ceva din soarta oamenilor care nu vor merge împreună cu cei mântuiți, când va veni Domnul să-i ia pe ai Săi acasă. Da, Domnul va veni curând pentru a lua la Sine pe toți care cred în El. Pe credincioșii, care au murit deja, El îi va învia, iar credincioșii vii vor fi transformați. Atunci, El îi va răpi pe toți în cer și vor fi pentru totdeauna la El în Casa Tatălui.

Vei aparține de cei pe care Domnul Isus îi va lua când va veni?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE AI DE FĂCUT ÎNTR-O CRIZĂ (1)

„Ne-am lăsat duşi în voia lui” (Faptele Apostolilor 27:15)

     Nu te lăsa în voia sorții. În mod tipic, într-o criză reacționăm în aceleași trei moduri în care au reacționat marinarii de pe corabia pe care se afla și Pavel: „Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui”. Primul lucru pe care îl fac furtunile vieții este să ne determine să ne lăsăm duși de val. Nu ne mai vedem scopurile și uităm spre ce ne îndreptăm. Ne ignorăm valorile și ne abatem de la drum. Pentru că nu au fost dotați cu busole  și stelele nu s-au mai văzut din cauza furtunii, marinarii au ajuns în beznă totală.

Ceea ce ridică următoarea întrebare: Cum reacționezi de obicei într-o situație întunecată, când nu poți vedea stelele și nu ai busolă? Plutești în derivă? Te duci încotro te poartă valurile? Lași ca problemele să te facă să te clatini și să te arunce dintr-o parte în alta? În viață, circumstanțe nefavorabile te pot descuraja și te pot face să te întrebi: „Ce folos? De ce să mă opun?” Așadar, ajungi să fii dus de curent. Dar acum a sosit vremea să faci exact opusul! Ține-te mai strâns de credința ta: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa … Să nu vă părăsiţi, deci, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:23, 35-36).

Să remarcăm exprimarea: „credincios este Cel ce a făcut făgăduința”.

Întrebare: te-a abandonat Dumnezeu vreodată? Răspuns: nu! Și nu o va face niciodată. „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa” (v. 23) așa că El te va scoate din criză.