Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El este profet și se va ruga pentru tine și vei trăi.
Geneza 20.7

Aceasta este o afirmație uimitoare, dacă ne gândim la contextul în care ea apare. Omul pe care Dumnezeu îl numește aici profet este Avraam în vârstă de nouăzeci și nouă de ani. Peste câteva luni, el și Sara aveau să-l primească pe Isaac – fiul pe care Dumnezeu li-l promisese. Totuși, aflat în Gherar, Avraam îi spusese lui Abimelec că Sara era sora lui, iar Abimelec o luase pe Sara la el. Acum Dumnezeu îi vorbește lui Abimelec cu privire la păcatul pe care îl comisese și îi poruncește să-i înapoieze soția lui Avraam, după care El face afirmația uimitoare de mai sus.

Avraam și Sara se înțeleseseră să spună această minciună încă de pe când părăsiseră țara din care Dumnezeu îi scosese. Cu ceva timp în urmă, ei fuseseră alungați din Egipt pentru această minciună. Totuși, Dumnezeu îi spune acestui împărat păgân că Avraam este un profet, un om care vorbește din partea lui Dumnezeu, și că acest profet avea să se roage pentru el. Ca urmare a acestui lucru, Abimelec avea să fie cruțat și să trăiască. Dumnezeu este de partea profetului Său, care, de teamă, obișnuia să folosească această minciună (de fapt, o jumătate de adevăr) de ani de zile. Cum putea să folosească Dumnezeu un om ca Avraam, care se folosise de această minciună de atâta timp?

Cum stau lucrurile cu noi? Am folosit și noi minciuna pentru a-i înșela pe cei din jurul nostru? Am fost ipocriți? Totuși, suntem prețioși pentru Dumnezeu. Îi aparținem Lui, fiindcă am fost răscumpărați prin sângele Domnului Isus Hristos. Avem privilegiul să-I slujim, să vorbim din partea Lui și să ne rugăm pentru alții. Dumnezeul nostru sfânt nu ne-a dat la o parte, ca descalificați pentru slujirea Lui. El Se identifică cu noi; noi suntem ai Lui și El este pentru noi. El dorește să ne folosească, chiar dacă ne-a dat pe față înșelăciunea și chiar dacă, la fel ca Avraam, a trebuit să recunoaștem cu rușine că am trăit mult timp în felul acesta. „Și Avraam s-a rugat lui Dumnezeu și Dumnezeu a vindecat pe Abimelec și pe soția lui și pe slujnicele lui” (Geneza 20.17).

O astfel de credincioșie plină de dragoste din partea lui Dumnezeu, în ciuda falimentului nostru, trebuie să ne smerească profund înaintea Lui și înaintea oamenilor.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine are urechi să asculte…”
Apocalipsa 2.7

Sfaturi

Unde este armonie, este și biruință. Dați cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.

Ca să înțelegi un om, este nevoie ca în trecutul tău să existe o experiență asemănătoare cu a lui. Altfel, poate vei ști să-l asculți, poate vei ști să-l sfătuiești, dar niciodată nu vei ști să îl înțelegi pe deplin.

Când vezi un om bun, gândește-te să-l întreci; când vezi un om rău, cercetează-ți inima.

Renunță la trecut și avântă-te spre ziua de mâine.

Învățând pe alții, învățăm și noi. A greși este omenesc, dar a persevera în greșeli este diabolic.

De la cei buni vei învăța lucruri bune. Dacă însă te vei amesteca cu cei răi, vei pierde și înțelepciunea pe care o ai.

Cu cât urci mai sus, cu atât te lovești mai tare la cădere.

Nu te strădui să-i dai indicații lui Dumnezeu, ci caută răspunsul în Cuvântul Său.Adu-ți aminte când ești tânăr, că vei fi și tu odată bătrân.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CALITĂȚILE LIDERULUI SPIRITUAL

„Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste” (1 Timotei 5:17)

     Pentru a fi un lider spiritual demn de urmat, trebuie:

1) Să poți da socoteală cuiva… Cuiva care te cunoaște destul de bine pentru a se ruga cu tine și pentru tine, pentru a te întări în domeniile în care ești vulnerabil și pentru a te sfătui în privința luării unor decizii importante. Autoritatea fără răspundere duce în mod inevitabil la dezastru.

2) Să-ți faci ordine în prioritățile personale. Prioritățile au tendința de a deraia. Prea mulți dintre noi devenim oameni de succes… cu prețul unei familii destrămate sau a sănătății precare! De ce? Pentru că lăsăm ca prioritățile noastre să alunece.

3) Umblarea ta cu Dumnezeu trebuie să fie constantă. David a zis: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11). O umblare zilnică disciplinată cu Dumnezeu este cea mai bună protecție împotriva păcatului. Dacă, în loc să petreci timp cu Dumnezeu, îl petreci făcând alte lucruri care au devenit mai importante, trebuie să te alarmezi. Acordă atenție specială cuvântului „strâng”. El se referă la prețuirea și protejarea unui lucru, fără a lăsa ca altceva să-l amenințe. Fă-ți timp să te rogi și să citești Biblia în fiecare zi – și păzește-ți acest timp cu prețul vieții. Dă-I lui Dumnezeu mintea ta în fiecare dimineață, atunci când este odihnită… Dacă ești pastor, prima ta chemare nu este proiectul de construcție, comitetul sau bugetul, ci „hrănirea oilor” (Ioan 21:16). Dacă în ultima vreme duminica te găsește căutând o schiță de predică pe internet, e timpul să faci niște schimbări. Întoarce-te la adevăratele priorități și fă ce spune Biblia în privința lucrurilor secundare. „Alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta…” (Faptele Apostolilor 6:3-4).

Verifică-ți deci sistematic statutul de lider spiritual!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 19:15-29

Lenea, în special lenea de a asculta (Evrei 5:11), are pentru sufletul neglijent consecinţe dintre cele mai dezastruoase (v. 15). Îl cufundă într-un somn adânc pe acela care ar trebui să vegheze aşteptându-L pe Domnul (comp. cu Matei 25:5). Produce foamea sufletului şi foamete spirituală (cap. 20:13). Şi, drag prieten, dacă şi sufletul tău este flămând, nu căuta să-l amăgeşti cu ceea ce nu satură (Isaia 55:2).

Un singur aliment este potrivit: Cuvântul lui Dumnezeu. Fiind hrănit de Hristos, adevărata Pâine din cer, eşti asigurat că nu vei fi vizitat de rău (v. 23). De cealaltă parte a cuvintelor cunoştinţei există o îndrumare care induce în eroare (v. 27; 1 Timotei 6:20-21), rod al numeroaselor gânduri din inima omului (v. 21). Ascultând-o, ne abatem de la calea ascultării şi, prin urmare, avem nevoie de corecţie (v. 18-25). Să nu-i dăm cuvântului corecţie numai sensul de pedeapsă! Să ne gândim, de pildă, la pilotul care corectează ruta aparatului de zbor după indicaţiile primite de la turnul de control. Astfel trebuie să fie şi asupra noastră efectul corecţiei Domnului: să ne facă să ne reluăm direcţia cea bună. Este privilegiul fiului (v. 18; cap. 13:24) această corecţie, iar omul înţelept ştie să profite de ea (v. 25; cap. 9:8).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

În ceea ce a murit, a murit față de păcat o dată pentru totdeauna; iar în ceea ce trăiește, trăiește față de Dumnezeu. Tot așa și voi, socotiți-vă pe voi înșivă morți față de păcat și vii față de Dumnezeu, în Hristos Isus.
Romani 6.10,11

Deși cel credincios nu mai este în carne, el descoperă cu tristețe că această carne este încă în el și învață, prin experiențe umilitoare, să spună: „Știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun” (Romani 7.18). Marea problemă a fiecărui credincios nu sunt păcatele, ci păcatul, carnea, izvorul păcatelor. Este conștiența dureroasă a faptului că are o natură rea – exprimată prin mândrie, voință proprie și poftă – care continuă să se manifeste în interior, chiar dacă nu întotdeauna și în exterior. Cu cât este mai mare dorința lui de a trăi pentru gloria lui Dumnezeu, cu atât mai mare va fi tristețea lui văzând această activitate a cărnii. Carnea este un vrăjmaș constant, pe care nici timpul și nici împrejurările n-o pot îmbunătăți.

Cu cât suntem mai preocupați cu natura păcătoasă din noi, cu atât suntem mai slabi față de ea, fiindcă ea devine obiectul nostru, și nu Domnul Isus, care este viața noastră. A fi preocupat cu ceea ce este carnea, în diferitele ei manifestări, înseamnă a nu o socoti răstignită și pe noi înșine morți față de ea. A o privi ca pe o forță antagonistă care trebuie biruită înseamnă a o socoti încă vie. Însă a o socoti moartă prin moartea lui Hristos și a ne găsi toate resursele în Hristos înviat și glorificat, aceasta înseamnă a ne socoti pe noi înșine morți față de păcat.

Calea credinței este de a privi întotdeauna lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Trebuie să-L credem pe El, care spune că omul cel vechi a fost înlăturat pentru totdeauna prin moarte, la cruce, și că noi suntem acceptați în Fiul Său preaiubit. „Să nu dați păcatului mădularele voastre, ca unelte ale nedreptății, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, dintre morți; și dați mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptății” (Romani 6.13).

H H Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …El (Dumnezeu) le dă înștiințări…, ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul…”
Iov 33.16-18

Chemarea harului

Apoi a auzit sau cel puțin credea că a auzit a treia oară aceleași cuvinte. Așa că s-a sculat, a aprins lumina și a mers în dormitorul mamei. Aceasta s-a speriat de înfățișarea tulburată a fiicei ei. La întrebarea ei reluată, fiica a povestit, în sfârșit, ce strigăt credea că a auzit. Mama a cerut să-i dea Biblia, a deschis-o și a citit tare: „Acum, Îmi voi vărsa în curând urgia peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după faptele tale și te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. Ochiul Meu va fi fără milă și nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urâciunile tale vor fi în mijlocul tău și ar trebui să te ajute. Şi vei ști că Eu sunt Domnul, Cel ce lovește!” Mama încă mai citea ultimele cuvinte, când fiica a căzut jos și a murit. Sărmana mamă, dar mai sărmana fiică, care a plecat nemântuită din această viață!

Cât de insistent spune Dumnezeu oamenilor că este primejdios să nesocotească chemarea harului mântuirii Sale! Tu, eu, noi avem de-a face cu Dumnezeul cel sfânt, care nu vrea să te pierzi pentru veșnicie; El te iubește nespus de mult, încât L-a dat la moarte de cruce pe singurul Lui Fiu, Isus Hristos, pentru tine, da, pentru tine și pentru noi toți. Dumnezeu te caută, chiar și prin acest exemplu, ca tu să apuci mântuirea sufletului tău, dragostea și harul lui Dumnezeu. Ascultă chemarea harului dumnezeiesc chiar acum!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE IZVORUL NESECAT

„Pârâul a secat” (1 Împărați 17:7)

     Psalmistul a scris: „Ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său” (Psalmul 146:5). Am găsit undeva scrise următoarele: „Uneori, când nu avem suficienți bani ca să ne împlinim nevoile, oamenii ne spun să aducem problema la cunoștința lui Dumnezeu… și noi râdem. Analizăm situația și spunem: „Imposibil!” Atunci este vremea potrivită să te încrezi în Dumnezeu! Posibilitățile tale nu sunt limitate de împrejurările din trecut sau din prezent. Dacă nu ai suficient ca să-ți poți plăti cheltuielile legitime, dă ce ai tu mai de preț… și apoi așteaptă! Crede că Dumnezeu îți va împlini nevoia, apoi uită-te dincolo de portofelul tău. Uită-te la sursa ta. Solicită rezervele divine, nelimitate. Fă-ți partea. Luptă-te pentru responsabilitate financiară în gândire și în faptă. Cere înțelepciune și mergi călăuzit de Dumnezeu. Apoi renunță la teamă și la nevoia ta de control. Cu toții știm că banii sunt o parte necesară a traiului – la fel și Dumnezeu!”

La rândul său, F. B. Meyer a spus: „Educarea credinței noastre este incompletă până ce nu învățăm că providența divină lucrează prin pierdere. În noi are loc o lucrare atunci când trecem prin eșec și prin lipsa lucrurilor. Pârâiașul lângă care s-a așezat Ilie este o imagine a vieților noastre! „După câtăva vreme pârâul a secat” (1 Împărați 17:7) – aceste cuvinte reprezintă istoria zilelor noastre trecute și profeția zilelor noastre viitoare. Trebuie să învățăm care este diferența dintre încrederea în darul primit și încrederea în Dătător. Darul poate dura o vreme, însă Dătătorul este etern. Dacă Domnul l-ar fi condus pe Ilie direct la văduva din Sarepta, el ar fi ratat acel ceva care l-a ajutat să devină un om mai bun și să-și trăiască credința.

Când resursele noastre pământești seacă, lucrul acesta se întâmplă pentru a învăța că nădejdea și sănătatea noastră se găsesc în Dumnezeu!” Nu uita deci cuvântul pentru azi: Dumnezeu e izvorul nesecat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 19:1-14

Nu este bine ca un suflet să fie fără cunoştinţă, afirmă versetul 2, pentru că un astfel de suflet, în mod cert, se află expus tuturor pericolelor pe care el le ignoră. Mai mult, cel care n-a luat seama la avertismentele din Cuvânt riscă să acţioneze sau să vorbească în grabă şi să greşească (adică să păcătuiască). Dacă ne iubim sufletul şi nu avem nimic mai de preţ ca sufletul, să facem în aşa fel încât el să fie instruit, pentru a dobândi judecată (v. 8).

O mulţime de versete ne vorbesc despre cel sărac. Stima de care se bucură oamenii în lume este cel mai adesea proporţională cu averea lor. Săracii, chiar şi atunci când sunt ajutaţi, sunt dispreţuiţi cu uşurinţă (Iacov 2:6). Dumnezeu însă Îşi aminteşte că aici, pe pământ, Fiul Său a fost Cel Sărac. El apără cauza acelora dintre ei care umblă în integritate (v. 1; cap. 22:23) şi lor le va deschide cerul Său (Luca 14:21; 16:22). Bogăţia aduce mulţi prieteni (v. 4; cap. 14:20). Ciudaţi prieteni, mai degrabă vrăjmaşi, care prin linguşirile lor contribuie la ruinarea „victimei” lor (cap. 18:24)! Cu toate acestea, omul jefuit şi părăsit Îl poate descoperi atunci pe Prietenul care-i rămâne. Isus este mai apropiat decât un frate (cap. 17:17).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

La aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui … care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept.
1 Petru 2.21,23

A amenința și a răspunde cu insulte este o trăsătură comună tuturor inimilor căzute și neregenerate. Pe de altă parte, cât de străin de orice pornire naturală este să răspunzi insultelor și nedreptăților în felul în care Hristos a făcut-o. Eșuăm adesea în a birui răul prin bine (Romani 12.21).

Trăsăturile minunate de caracter ale Domnului descrise mai sus de Petru au strălucit în diferite momente ale vieții Sale pe pământ. Când l-a întâlnit pe Natanael, Domnul știa de prejudecata exprimată de acesta mai devreme: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1.46). Trecând peste această insinuare, Domnul a privit mai degrabă la trăsăturile plăcute ale caracterului acestui viitor ucenic și a spus: „Iată, cu adevărat, un israelit în care nu este viclenie” (Ioan 1.47). Mai târziu, după ce ucenicii Săi Îl abandonaseră (Matei 26.56), El S-a arătat lor după învierea Sa și, în loc să-i mustre, le-a spus: „Pace vouă!” (Ioan 20.19).

Ucenicii Săi și-au însușit și ei acest „gând” al lui Hristos. Pavel a trebuit să-l mustre pe Petru în prezența mai multor credincioși și a fost nevoit să relateze acest incident (Galateni 2.11-14). Petru a simțit cu siguranță asprimea mustrării, dar cum s-a comportat el? Într-una din epistolele sale, el vorbește despre Pavel ca despre „preaiubitul nostru frate Pavel” (2 Petru 3.15).

Când suntem tentați să rostim cuvinte grele sau să răspundem cu mânie, să ne întrebăm: Este acesta felul în care Domnul ar fi procedat? Dacă oamenii sunt nedrepți, nerecunoscători sau răuvoitori, să aducem acest lucru înaintea lui Dumnezeu și să vorbim despre greșelile altora doar în rugăciune. Răzbunare? Un creștin nu trebuie să se gândească la așa ceva! „Dar voi nu L-ați cunoscut astfel pe Hristos” (Efeseni 4.20).

J R MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. Atunci, El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui.”
Iov 33.14,16

Chemarea harului

Doresc să istorisesc o întâmplare, care s-a petrecut în anul  1895, în Germania. Fiecare  cititor trebuie  să înțeleagă că Dumnezeu vorbește oamenilor când într-un fel, când într-altul cu scopul de a-i aduce la calea vieții veșnice. Din această întâmplare aflăm cât de grav este să auzi chemarea harului și totuși s-o disprețuiești. Fiica unor părinți credincioși, de stare nobilă, a auzit începând din copilărie multe cuvinte serioase despre mântuirea sufletului ei, dar ea a rămas nepăsătoare la ele, căci, după părerea ei, era prea păcat pentru ea să se întoarcă deja din tinerețea ei la Mântuitorul. Ea zicea: „Pot s-o fac mai târziu, când voi fi mai bătrână. Vreau să mă bucur și mă voi bucura de lume.”

Urma să aibă loc un mare bal, la care a fost și ea invitată și a promis că va merge. Ea știa foarte bine cât sufereau părinții ei din această cauză și cât se rugau pentru ea lui Dumnezeu. Dar ce importanță aveau toate acestea pentru ea? Tânăra voia să se bucure de lume. Cu câteva nopți înainte de petrecere, s-a trezit; i s-a părut că cineva i-a strigat: „Citește Ezechiel 7, versetele 8 și 9!” Ea s-a gândit la visul ciudat și a încercat să adoarmă din nou; dar n-a putut. Curând după aceea, i s-a părut că aude a doua oară glasul: „Scoală-te și citește Ezechiel 7, versetele 8 și 9!” S-a speriat, dar nu s-a sculat să citească locul acela, pe care nu-l cunoștea, din Cuvântul lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ-ȚI PĂSTREZI PACEA

„Caută pacea, şi aleargă după ea!” (Psalmul 34:14)

     Poți să-ți păstrezi pacea minții oriunde mergi și orice faci. „Cum este posibil așa ceva?” poate că te întrebi… Biblia spune: „caută pacea, şi aleargă după ea!” Ca să te bucuri de o viață plină de pace, trebuie mai întâi să recunoști care sunt lucrurile care-ți fură pacea. Satan folosește multe tactici, iar noi avem probleme diferite. De exemplu, poate pe cineva îl deranjează faptul că trebuie să facă două sau trei lucruri odată, în vreme ce altcineva s-ar putea să se simtă plin de energie când se implică în mai multe proiecte în același timp. Să nu uităm: suntem diferiți, și trebuie să învățăm să ne cunoaștem. Satan ne studiază cu atenție și… știe pe ce buton să apese! Un învățător biblic scria: „Sunt mai îndurător atunci când nu sunt obosit… așa că Satan așteaptă să mă atace când sunt la capătul puterilor. Când am căutat pacea, am aflat ce știa deja Satan despre mine; acum încerc să nu devin excesiv de obosit, pentru că știu că-i deschid o ușă atunci când sunt istovit. Va fi de fapt imposibil să te bucuri de o viață de pace dacă nu te studiezi și dacă nu știi cine sunt „hoții” păcii tale. Fă o listă cu lucrurile care te fac să te superi. Întreabă-te care este cauza problemei și scrie-o pe o hârtie. Fii sincer cu tine însuți, căci altfel nu te vei elibera niciodată!” În mijlocul furtunilor vieții, îți poți găsi ancora în pacea lui Dumnezeu. Însă aceasta nu va apărea din senin; și tu ai ceva de făcut. Trebuie să cauți pacea și să alergi după ea! Așadar, dacă ți-ai pierdut pacea – caut-o și adu-o înapoi… astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 18:1-24

A ne izola (sau a ne ţine deoparte), trăind pentru noi înşine, înseamnă a da dovadă de egoism şi adesea de mândrie. Romani 15:1-3, citând exemplul Domnului Isus, ne îndeamnă să nu căutăm ceea ce ne place nouă înşine (comp. cu v. 1), ci ceea ce place aproapelui nostru, spre bine, pentru zidire. Iar mijlocul de a comunica cu aproapele, spre binele sau spre răul acestuia, este limba. Gura poate fi izvorul înţelepciunii (v. 4), însă tot ea poate face să ţâşnească şi dispute (v. 6), informaţii neîntemeiate (v. 8), lăudăroşii (v. 12; Iacov 3:5), răspunsuri pripite (v. 13), cuvinte aspre (v. 23)

Aceste triste roade ale cărnii vor fi însă
mâncate de însuşi cel care le-a produs (v. 20, 21; Luca 6:38b). Ele vor atrage asupra lui lovituri (v. 6), distrugere, cursă pentru suflet (v. 7), ruşine (v. 13), moarte (v. 21). Ce otravă, ce gust amar lasă în urmă aceste bunătăţi (v. 8)!

Versetele 11 şi 12 ne prezintă un alt gen de nebunie: cea a omului arogant, care-şi pune încrederea în bogăţiile nesigure şi care se crede protejat de ele (citiţi Marcu 10:24). Cât despre cel drept, el nu are alt adăpost decât Numele Domnului, cu mult mai puternic decât orice turn întărit (v. 10; comp. cu Psalmul 91:2).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Mulți tauri m-au înconjurat, cei puternici din Basan m-au împresurat. Și-au deschis gura împotriva mea ca un leu care sfâșie și răcnește.
Psalmul 22.12,13

Psalmul 22 menționează diverse animale pentru a descrie cum a fost atacat Domnul de vrăjmașii Săi. Animalele din versetul de mai sus îi ilustrează pe conducătorii religioși și politici iudei din timpul lui Hristos. Expresia „laba câinelui” (versetul 20) face referire la națiuni – la Pilat și la soldații lui. Expresia este echivalentul celei folosite în versetul 16, „ceată de răufăcători”, care face și ea referire la puterile păgâne. Domnul a strigat: „Scapă-Mă din gura leului” (versetul 21), atunci când a îndurat atacul final al lui Satan, de vreme ce diavolul încă avea atunci „puterea morții” (Evrei 2.14). Fiind ascultător „până la moarte” (Filipeni 2.8), Domnul nostru a repurtat o victorie completă, chiar dacă s-a părut că ar fi fost înfrânt (Coloseni 2.15; 2 Corinteni 13.4).

În prima zi a săptămânii, El a confirmat această biruință prin învierea Sa (Marcu 16.2-6). „Coarnele bivolilor” (Psalmul 22.21) fac probabil referire la puterea lui Satan, fiind similare expresiei „gura leului”. Oricare însă au fost forțele desfășurate împotriva Domnului Isus, puterea Lui a fost mai mare și astfel a dobândit biruința: mai întâi, la sfârșitul celor trei ore de întuneric, când Hristos a spus că Dumnezeu Îi răspunsese (versetul 21), apoi în ziua glorioasă a învierii Sale, când a părăsit mormântul, fiindcă nicio legătură nu-L putea ține acolo (Fapte 2.31). Biruința supremă Îi aparține doar Lui!

Alte animale, precum oile, caprele, taurii și anumite păsări ilustrează adesea diferite aspecte ale Persoanei și lucrării Domnului. Mai mult – și ce taină de nepătruns! – El a fost, de asemenea, „vierme, nu om” (versetul 6). Când a fost zdrobit sub judecata lui Dumnezeu, El a produs ceva cu valoare veșnică. De asemenea, „cerboaica zorilor” reprezintă un răspuns către Domnul și către lucrarea Lui. Care este răspunsul nostru pentru El și pentru dragostea Lui minunată?

A E Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare…”
1 Timotei 2.5,6

Mijlocitorul nostru

Noi toți oamenii suntem slabi, suntem vinovați și nu ne putem apropia de Dumnezeu prin noi înșine. De aceea ne trebuie  un  Mijlocitor  care,  menținând  în  totul  gloria  lui Dumnezeu, să ne aducă în acea stare în care să ne prezentăm înaintea Lui într-un caracter în acord cu această glorie, fiind îndreptățiți. Hristos S-a dat pe Sine ca preț de răscumpărare. Dar a trebuit să devină Om, ca să poată suferi pentru oameni și să-i poată reprezenta.

Iar aceasta nu este totul. Noi suntem slabi aici, pe pământ, unde trebuie să primim revelația lui Dumnezeu; și chiar dacă vina noastră a fost ștearsă, suntem prea slabi pentru a ne folosi de resursele pe care le avem în Dumnezeu și de comuniunea cu El. În condițiile slăbiciunii noastre care ne împiedică să primim descoperirea lui Dumnezeu, Isus Hristos, în Persoana Lui, mijlocește pentru noi și ne descoperă voia lui Dumnezeu. Mijlocitorul ceresc S-a coborât atât de jos, încât orice om, chiar și cel aflat în cea mai nenorocită stare, să poată găsi adevărul că Dumnezeu este aproape de toți.

Astfel, iubirea Mijlocitorului ceresc a găsit în nenorocirea omului păcătos ocazia perfectă pentru a se manifesta, ocazie de a arăta că nu există nicio nevoie la care să nu poată răspunde. Toți oamenii sunt chemați la acest Mântuitor și Mijlocitor, dar numai cei ce-L primesc se bucură de rezultatele lucrării Domnului Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPUNE-LE ȘI ALTORA DESPRE CREDINȚA TA!

„A venit o femeie din Samaria să scoată apă” (Ioan 4:7)

     Într-o zi, Domnul Isus a întâlnit o femeie care a venit să scoată apă dintr-o fântână. Trecuse prin cinci căsnicii eșuate, așa că încrederea ei în bărbați era zero – iar stima ei de sine era și mai scăzută! Însă după întâlnirea cu Hristos, ea a plecat de la fântână schimbată radical. Când vorbim despre împărtășirea credinței noastre, primim trei învățături importante din istoria acestei femei: 1) Domnul Isus vede în noi ce avem noi mai bun. „Fariseii… cârteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi” (Luca 15:2). Referitor la femeia de la fântână, ei aveau dreptate: ea trecuse prin cinci divorțuri, și era subiect de discuții pentru întreaga cetate, întrucât trăia deja cu un alt bărbat… Cu toate acestea, ea a fost prima persoană căreia Isus i S-a prezentat drept Mesia. De ce nu a făcut la fel când i-a chemat pe ucenici? Sau când a săvârșit prima Sa minune? Sau când a discutat cu Nicodim? Pentru că Domnul Isus nu ne măsoară în funcție de trecutul nostru sau de familia din care provenim, ci în funcție de potențialul nostru. 2) Domnul Isus ne schimbă și apoi ne folosește pentru a-i schimba și pe alții. Această femeie a fost prima persoană care a propovăduit Evanghelia în Samaria și „mulţi samariteni… au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii” (Ioan 4:39). Chiar dacă ai fost frânt, Dumnezeu te poate folosi pentru a-i vindeca pe alții. 3) Domnul Isus nu are nevoie de noi ca să-L explicăm, ci ca să-L prezentăm. El vorbește despre Sine Însuși. Biblia spune: „Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine, şi ştim că acesta este într-adevăr Hristosul” (Ioan 4:41-42). Așadar, astăzi – spune despre credința ta și altora!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 17:15-28

„Este, cu adevărat, un mare har din partea lui Dumnezeu să aplice înţelepciunea divină la toate detaliile vieţii omului, în mijlocul confuziei pe care păcatul a produs-o.” (J.N.D.). Din aceasta decurge însă responsabilitatea noastră, de a pune în practică această înţelepciune în viaţa de zi cu zi! Ea ne este dată pentru a o trăi, astfel că omul priceput o păstrează pe faţa lui (v. 24; Eclesiastul 2:14). Nebunul, dimpotrivă, îşi distribuie imaginaţia până la capătul pământului, urmărind închipuiri şi pofte deşarte. Ne putem gândi la fiul risipitor irosind prosteşte bunurile tatălui într-o ţară depărtată. Câtă întristare aduce un fiu nebun părinţilor săi! (v. 21-25). Să-l imităm pe Solomon, autorul acestei cărţi, care a ştiut să ceară pentru sine o inimă pricepută, care să înţeleagă (1 Împăraţi 3:9).

Cel care se pune garant este un prieten fals. El se încrede în mod nechibzuit în aproapele său şi îl stârneşte şi pe acesta să conteze pe el (v. 18; Ieremia 17:5). Versetul 17, dimpotrivă, ne arată cum putem recunoaşte un prieten autentic: el se revelează în greutăţi, iar noi descoperim atunci că el este chiar un frate. Prietenul iubeşte oricând. Cine merită mai mult acest nume decât Domnul Isus? (Ioan 15:13). El este Prietenul nostru suprem / Singură inima Lui nu se răceşte niciodată / Ce imensă dragoste!, spun versurile unui imn.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și apostolii s-au adunat la Isus și I-au spus toate, atât ce făcuseră, cât și ce îi învățaseră pe oameni. Și El le-a spus: „Veniți voi înșivă deoparte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin” … Și au plecat cu corabia deoparte, într-un loc pustiu.
Marcu 6.30-32

În Marcu 3, Domnul a ales doisprezece ucenici care să fie cu El și pe care să-i trimită să predice. Trecuse cam un an de atunci și ei Îl însoțeau, privind la căile Sale perfecte și la smerenia cu care El Se amesteca printre mulțimi. În Matei 11.29, Isus a spus: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima”. Aceasta este o lecție importantă pentru noi. Avem nevoie să învățăm ce înseamnă acest caracter, care a izvorât din inima Lui plină de dragoste. Pe măsură ce petrecem mai mult timp împreună cu El în taină, vom deveni tot mai eficienți în lucrarea publică făcută pentru El.

Apoi a venit timpul (Marcu 6.7) ca Domnul să-Și trimită ucenici pentru a predica. Ei au primit instrucțiuni precise cu privire la felul cum trebuiau să se îmbrace, cu privire la mesajul pe care trebuiau să-l transmită și cu privire la locurile unde trebuiau să meargă. De asemenea, Domnul i-a înzestrat cu putere. Nu ni se spune cât timp au străbătut ei prin sate și cetăți, însă, când misiunea s-a încheiat, ucenicii s-au întors la Isus. Acest lucru este demn de remarcat. Îl practicăm și noi? Ucenicii trebuie să fi fost foarte impresionați de experiențele minunate pe care le avuseseră. Ei scoseseră demoni și vindecaseră bolnavi. Acestea erau lucruri pe care Domnul le făcuse și acum fuseseră și ei capabili să le facă. Însă ei au uitat cumva de faptul că puterea pentru toate acestea le fusese dată de Domnul. Totuși, El nu i-a mustrat, ci i-a invitat să vină deoparte, într-un loc pustiu, și să se odihnească.

După multă activitate de slujire avem și noi nevoie să fim singuri cu Domnul, în liniște, pentru ca El să poată să ne reîmprospăteze inimile și să ne elibereze de preocuparea cu noi înșine. Avem nevoie ca Domnul să ne umple din nou inimile și să ne dea odihnă.

J Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Încă puțină, foarte puțină vreme, și Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi.”
Evrei 10.37

Numai pentru o clipă

Sărmana de dumneavoastră, spuse consilierul prusac binevoitor către vânzătoarea de fructe în vârstă. Nu vă pare rău că trebuie să stați în aceste zile neplăcute și reci de dimineața până seara aici?

Ele țin doar un timp scurt, spuse Marie prietenoasă.

Dar după aceea vine iarăși vara cu zilele ei fierbinți.

Şi zilele fierbinți durează doar un timp scurt, domnule consilier.

Şi apoi zilele când vă chinuie artrita.

Toate acestea durează totdeauna doar un timp scurt, răspunse ea.

Şi apoi, Marie?

Apoi vine odihna, pe care Dumnezeu a păstrat-o pentru poporul Său, și înghețul, căldura și boala vor fi înapoia mea – în scurt timp.

Sfârșitul bun, totul bun? spuse îndoielnic consilierul. De unde aveți această siguranță?

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu” (Isaia 43.1). Pe aceasta mă bazez.

Sunteți de invidiat, Marie. Această înțelepciune nu am învățat-o în întreg studiul meu juridic. Ar trebui să-mi impun, ca să mă preocup de această întrebare, spuse consilierul și se pregăti să plece cu fructele cumpărate.

Dar și pentru aceasta este timp foarte scurt, îi spuse Marie  ca  atenționare  amabilă,  când  consilierul  porni  la drum.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL DESPRE CĂSĂTORIE (3)

„Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca 6:38)

     Haideți să vorbim astăzi despre persoana care deține adevărul în căsnicie. Într-o biserică, pe când coșulețul pentru colectă trecea pe la fiecare, o doamnă nu a pus nimic în el. În drumul lor spre casă, când femeia a început să se plângă cât de slabă a fost predica, băiețelul ei i-a zis: „Mamă, asta e o dovadă că dacă nu dăruiești nimic, nu primești nimic!” Și femeia a tăcut rușinată… Căsnicia este ca o cutie – scoți din ea ceea ce ai pus. Adevărul te face liber ca să-ți îmbogățești relația și să te bucuri de ea atunci când dăruiești, mai degrabă decât atunci când primești. Unii cred că acea cutie vine plină cu dragoste, cu împlinirea nevoilor trupești și cu slujirea propriei persoane, așa cum au fost obișnuiți… Ei au impresia că pot lua tot ceea ce-și doresc dintr-o rezervă care nu se termină niciodată – instant, mentenanță scăzută, satisfacție garantată! Apoi, într-o bună zi, ei caută… și văd că s-a golit! Șocați, dezamăgiți, furioși, disperați și deznădăjduiți, ajung la concluzia că partenerul lor i-a dezamăgit, i-a păcălit sau i-a părăsit. Care să fie motivul pentru care li s-a golit cutia? Și-atunci, pornesc în căutarea unei alte cutii… De fapt, este responsabilitatea ta să depozitezi în fiecare zi în cutie, atât cât să garantezi retrageri și să ai o relație bogată. Domnul Isus a zis: „Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” Întreabă-te ce ți-ar plăcea să ai în cutie, și în ce cantitate… Apoi depozitează suficient de mult pentru a genera acea cantitate. J. Allan Petersen a spus: „În căsnicie nu există dragoste; dragostea este în oameni și oamenii o pun în căsnicie. În căsnicie nu există poveste de dragoste; oamenii trebuie s-o infuzeze în căsnicie. Cuplul trebuie să-și formeze obiceiul de a dărui, de a iubi, de a sluji și de a lăuda – de a menține cutia dragostei mereu plină!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 17:1-14

Pacea într-o casă are mai mare importanţă decât orice formă de bogăţie sau de prosperitate (v. 1). Din versetul 14 aflăm cum încep certurile: lăsăm să ne scape cuvinte nefericite, ca şi cum sar da drumul apelor. Încercaţi apoi să le prindeţi! Când a început disputa şi tinde să se înteţească, atitudinea înţeleaptă, să reţinem, este să plecăm! Se întâmplă de asemenea ca, fără a face parte dintre certăreţi, să dăm naştere la vreo neînţelegere. De pildă, repetând un lucru în loc de a-l acoperi (v. 9). Dragostea acoperă toate fărădelegile (cap. 10:12; 1 Petru 4:8). A trece sub tăcere greşelile altuia nu înseamnă a le scuza, ci, din contră, a suferi pentru ele până întratât încât săţi fie ruşine să le pronunţi din nou.

Omul înţelept este acela care, pentru a progresa, ştie să profite de orice învăţătură, inclusiv de pe urma mustrării (v. 10).

Credinţa în inima celui credincios este mai de preţ decât aurul. Ea nu poate pieri. Este însă necesară încercarea, pentru a o curăţi de orice impuritate. Dumnezeu Se foloseşte de încercare asemeni aurarului din Maleahi 3:3. Lucrarea Lui îi curăţă pe ai Săi de tot ce nu este potrivit sfinţeniei Sale şi este de cel mai mare interes pentru noi să-L lăsăm să o facă (Iov 23:10).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și a fost așa: când a sfârșit el de vorbit lui Saul, sufletul lui Ionatan s-a legat de sufletul lui David și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul său … Și Ionatan și-a dezbrăcat mantia care era pe el și a dat-o lui David, și hainele sale, până și sabia sa și arcul său și brâul său.
1 Samuel 18.1,4

Avem aici o imagine a dragostei, care renunță la tot în favoarea celui asupra căruia se răsfrânge. Ionatan, împreună cu miile lui Israel, îl văzuseră pe David înaintând împotriva lui Goliat, ale cărui înălțime, înfățișare și cuvinte umpluseră de spaimă inimile celor din popor. Ionatan îl văzuse pe acest uriaș semeț doborât de către brațul credinței. Era însă mai mult decât atât. Nu doar biruința, ci biruitorul însuși umplea inima lui Ionatan; nu doar lucrarea împlinită, ci cel care împlinise lucrarea. Nu că n-ar fi prețuit biruința, ci îl prețuia pe biruitor mai mult. Prin urmare, Ionatan și-a găsit plăcerea în a renunța la haina și la armele sale pentru a le dărui celui pe care îl iubea.

Există o lecție aici pentru noi. Cât de ușor devenim mai preocupați cu răscumpărarea decât cu Răscumpărătorul, cu mântuirea mai degrabă decât cu Mântuitorul! N-ar trebui însă, ca și Ionatan, să căutăm să preamărim Persoana Celui care a coborât în țărâna morții pentru noi? David nu i-a cerut lui Ionatan mantia și nici sabia. Dacă ar fi făcut așa, toată această scenă și-ar fi pierdut frumusețea. Nu, ci Ionatan a uitat de sine și se gândea doar la David. La fel va fi și cu noi și cu Adevăratul nostru David. „Dar cele care îmi erau câștig le-am socotit pierdere, datorită lui Hristos. Dar, într-adevăr, și socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate și le socotesc ca fiind gunoi, ca să-L câștig pe Hristos” (Filipeni 3.7,8). O, de am avea mai mult din duhul apostolului! Facă Domnul ca inimile noastre să fie tot mai mult atașate de El în aceste zile de mărturisire goală și de formalism religios! Facă El, de asemenea, să fim plini de Duhul Sfânt și, cu hotărâre de inimă, să ne alipim de Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Hristos!

C H Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Hristos Isus… a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea…”
2 Timotei 1.10

Fresca

În biserica Santa Maria Novella din Florența se află o frescă renumită a artistului Masaccio. A fost făcută în anii 1425-1428 și în istoria artei se știe ca fiind deschizătoare de drumuri, pentru că s-au aplicat în ea pentru prima dată corect legile perspectivei.

Partea de sus a frescei Îl prezintă pe Hristos cel răstignit. Partea de jos prezintă un schelet pe un sarcofag. Deasupra scheletului se află vechea maximă într-o formă schimbată: „Eu am fost ce ești tu; tu vei fi ce sunt eu.”

Adevărul neîndurător al prezentării și maximei determină pe fiecare să devină gânditor. Unui observator care cunoaște Biblia îi vine repede în minte cuvântul: „după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

Dar apoi vizitatorul credincios se uită în sus, spre reprezentarea lui Hristos cel răstignit. Şi poate se gândește la un alt cuvânt din aceeași carte a Bibliei: Fiul lui Dumnezeu a nimicit prin moarte pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și a eliberat pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor (Evrei 2.14-15).

Privirea în jos, spre schelet, ne arată realitatea pe care nu trebuie să o uităm. Dar cine vrea să rămână așa, ajunge  în  tristețe  și  deznădejde.  De  aceea  trebuie  să  ne îndreptăm privirea în sus – la Hristos și cruce. El a biruit la cruce moartea și pe diavolul. Şi El îi face parte fiecăruia care crede în El de biruința Sa și de viața Sa.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL DESPRE CĂSĂTORIE (2)

„De ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ” (Cântarea Cântărilor 8:7)

     Astăzi vom analiza împreună adevărul despre domnul și doamna Perfecțiune. Mulți dintre cei care excelează în carieră întâmpină dificultăți atunci când trebuie să se întâlnească cu alții într-un cadru social. Acest fapt a dat naștere fenomenului de căutare a partenerului pe Internet. În lumea occidentală, două din cinci căsnicii au început în felul acesta. În general vorbind, serviciile matrimoniale îi redau pe oameni în termeni de vârstă, înfățișare, valori, gusturi, ambiții și preferințe… și îi ajută să se întâlnească. Și, ce urmează? Rata divorțului este la fel de mare printre cuplurile care s-au format prin intermediul Internetului, ca în rândul celor care s-au format prin metoda clasică. Cum e posibil? Simplu: „…de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.”

Când mirajul dispare, se întâmplă trei lucruri:

1) Strigăm, manipulăm sau punem presiune asupra partenerului. Când lucrul acesta nu funcționează, dăm vina pe celălalt pentru că ne-a făcut să ne schimbăm sau ne-a făcut nefericiți. „Nu este bărbatul care am crezut că este!” Poate că nu, dar e bărbatul cu care te-ai căsătorit – și, cu câteva excepții, problema nu este doar lcu el!

2) Ajungem la concluzia că domnul și doamna Perfecțiune sunt domnul și doamna Imperfecțiune. Așa că începem să căutăm persoana potrivită… sau realmente renunțăm la sexul opus, pentru că-i prefăcut, neloial și nestatornic. Și-un alt lucru care se poate întâmpla:

3) Ne dăm seama că fericirea de durată se găsește într-o singură Persoană – Dumnezeu. Așadar, în loc să încerci să găsești persoana potrivită, hotărăște-te să devii persoana potrivită, cea care te-a creat Dumnezeu să fii: generos, dându-le și celorlalți posibilitatea să fie ființe umane reale: limitate, schimbătoare… dar căutându-ne și găsind bucuria în Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 16:16-33

Dacă s-ar anunţa descoperirea unor zăcăminte de aur în vreun punct de pe glob, în câteva săptămâni s-ar şi vedea construindu-se acolo oraşe întregi. O publicitate care anunţă un mod uşor de a câştiga bani va primi răspunsuri fără număr. În schimb, dobândirea înţelepciunii nu stârneşte nicio concurenţă (comp. cu v. 16). Singurul care-i cunoaşte valoarea este ucenicul lui Isus care ia aminte la Cuvântul Său (v. 20; Psalmul 119:127). Prada împărţită cu cei mândri nu constituie o atracţie pentru el; plăcerea şi-o găseşte alături de cei smeriţi şi blânzi (v. 19).

Inima înţeleptului este aceea care dă înţelepciune gurii sale (v. 23). Dragostea este cea care îi inspiră cuvintele plăcute şi dulci, care sunt ca un balsam pentru sufletele bolnave.

În contrast cu omul drept (v. 17) şi înţelept cu inima (v. 21), versetele 27-30 schiţează portretul omului lui Belial: este înşelător, violent, sapă pentru rău, răspândeşte ce a dezgolit, seamănă certuri şi dezbinări, întreţine un foc rău. Să ne păzim de această însoţire periculoasă şi să urmăm în această lume calea oamenilor drepţi: ea obligă la multă prudenţă pentru a evita răul (v. 17; 2 Timotei 2:22)!

Să medităm puţin şi la versetul 32. Cea mai strălucită victorie pe care o poate dobândi un om puternic constă în a-şi stăpâni propriul duh (în contrast cu cap. 25:28).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar vă fac cunoscut, fraților, că evanghelia care a fost vestită de mine nu este în felul omului, … ci am primit-o prin descoperirea lui Isus Hristos.
Galateni 1.11,12

Cele patru revelații date lui Pavel – Evanghelia

Pavel a fost un vas ales, un slujitor special al lui Dumnezeu. El a primit revelații din abundență din partea Domnului Isus (Fapte 9.15; 2 Corinteni 12.7). Există patru revelații speciale pe care el le menționează în epistolele sale. Prima dintre ele este cu privire la evanghelia harului.

Galatenii se lăsaseră convinși de glasul învățătorilor falși, care adăugau legea la mesajul evangheliei și spuneau că trebuie să fii circumcis pentru a fi mântuit. Apostolul Pavel condamnă în totul această învățătură, folosind termeni duri pentru a-i atenționa pe cei credincioși (Galateni 1.6-9; 3.1-3). Adesea noi suntem șocați când imoralitatea își face loc printre cei credincioși, dar suntem indiferenți cu privire la învățăturile greșite. Este interesant să vedem cu câtă blândețe le-a vorbit Pavel corintenilor pentru a-i corecta, în contrast cu asprimea cuvintelor sale către galateni.

Evanghelia este doctrina de temelie pe care sunt zidite celelalte doctrine. Dacă evanghelia este afectată, nimic altceva nu poate fi corect. Învățătorii falși spuneau că Pavel este un apostol de mâna a doua, care nu era conectat cu „cei doisprezece”, și că, prin urmare, galatenii nu trebuiau să ia seama la învățăturile lui. Răspunsul apostolului a fost că, într-adevăr, el nu era conectat cu cei doisprezece apostoli și le demonstrează galatenilor unicitatea convertirii și a chemării sale. El le spune că abia după mulți ani de la convertirea sa i-a întâlnit pe apostoli în Ierusalim, iar ei i-au dat mână dreaptă de părtășie (Galateni 2.9). Prin acestea, Pavel urmărea să le demonstreze că evanghelia sa, deși nu era diferită de cea a celorlalți apostoli, fusese primită prin revelație directă de la Domnul Isus. Să avem grijă să nu schimbăm absolut nimic din această evanghelie și să ținem cu tărie adevărul că mântuirea este doar prin har și doar pe principiul credinței.

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea…”
Filipeni 3.8,9

„Se pierde mult prin credinţă”

Așa a spus un bărbat într-o societate în care se batjocorea credința creștină. Acolo se mai afirmase că omul care vrea să se îndrepte numai după Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să renunțe la multe lucruri, care totuși ar fi așa de plăcute și de necesare omului.

Desigur, spuse un creștin din oraș, care era de față, aceasta pot să o confirm. Din proprie experiență știu: Se pierde mult prin credință!

Şi a început să enumere tot ce a pierdut prin credință.

Mai întâi o conștiință rea și o inimă neliniștită. Căci știu, spuse el, de când sunt un creștin, că Dumnezeu mi-a iertat totul. El mi-a dăruit pacea Sa.

În al doilea rând mi-am pierdut renumele meu rău. Prietenii strigau mai demult după mine pe stradă, și acum nu o mai fac, căci nu mă mai clatin pe picioare când ies în oraș.

În al treilea rând mi-am pierdut costumul meu rău și arătarea mea de râs; pentru că mai demult am băut, nu am avut banii necesari pentru a mă îmbrăca pe mine și pe ai mei. Şi aceasta pot acum.

Da, se pierde mult la întoarcerea la Dumnezeu. Dar știu că toată pierderea este numai câștig.

Evlavia are o promisiune dublă: ea este o binecuvântare pentru această viață și pentru cea viitoare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ADEVĂRUL DESPRE CĂSĂTORIE (1)

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32)

     Ideea că o căsnicie poate fi perfectă ne induce în eroare și ne provoacă deziluzii… practic, ne pregătește s-o abandonăm, atunci când fantezia se ciocnește cu realitatea. Lucrul acesta se întâmplă frecvent! Numai când accepți adevărul că oamenii sunt slabi, nestatornici și dezamăgitori – și că tu faci parte dintre ei – vei putea afla fericirea de lungă durată în căsnicie. Așadar, în câteva ediții la rând, analizăm împreună câteva concepții greșite despre căsnicie. Astăzi vom vorbi despre microbul iubirii. Unii avem impresia că dacă ne aflăm în locul potrivit, la timpul potrivit, cu persoana potrivită, dragostea ne va „contamina” pur și simplu, și vom pluti pe barca fericirii toată viața. Problema e însă că – atunci când ajungem epuizați din cauza creșterii copiilor, a locului de muncă, a ratelor – microbul iubirii își ia zborul. În corvoada noastră zilnică printre vase murdare, scutece și treburi casnice, ceva trebuie să cedeze. Așa că iubirea cedează locul pe care îl ocupa în prim-plan, și realitatea preia controlul. Deoarece confundăm îndrăgostirea cu iubirea adevărată, noi avem impresia greșită că iubirea și-a făcut bagajul și a plecat, iar noi trebuie s-o urmăm. De fapt, dragostea nu se ofilește pentru că idila e înlocuită de realitate… Dacă doi oameni care se îndrăgostesc sunt dispuși să stea împreună în dragoste și să treacă prin provocările vieții, povestea de dragoste se poate reînsufleți, devenind mai puternică și mai rezistentă ca niciodată. Poate idila ne-a făcut să ajungem împreună, dar dragostea (care nu se gândește la sine) ne ține împreună. Nu așa spune Biblia? „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” (1 Corinteni 13:4-7).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 16:1-15

Să ne aducem aminte că majoritatea cugetărilor şi a maximelor conţinute de această carte a Proverbelor au între ele legături pe care este important să le cercetăm şi să le dezlegăm.

Planurile inimii sunt ale omului, afirmă versetul 1. Inima omului îşi propune calea, reia versetul 9. Iar aceste planuri, aceste căi, pot părea curate (v. 2) şi drepte (v. 25) oricui nu-şi cunoaşte inima şi nu-şi judecă motivaţiile. De exemplu, o milostenie, lucru bun în sine, poate fi făcută pentru a fi văzut de alţii (Matei 6:1). Dumnezeu însă, care cântăreşte duhurile şi inimile (cap. 21:2), distinge în intenţiile noastre o astfel de cale a întristării sau a morţii (v. 25; Psalmul 139:24). Ascultând de îndemnul din versetul 3, să-I încredinţăm Lui (să prăvălim asupra Lui) lucrările noastre, mici sau mari (Iov 5:8)! Să-L lăsăm pe El să acţioneze, să ne traseze căile, să ne dicteze cuvintele. Aceasta este dependenţa, atitudine care Îi place Domnului şi care ne asigură protecţia!

Versetele 10-15 ne învaţă ceea ce se impune împăraţilor. În această privinţă, să ne amintim de demnitatea la care harul Domnului nostru ne-a făcut să avem acces (Apocalipsa 5:10). Nobleţea obligă, se spune uneori (comp. cu Isaia 32:8). Dreptatea şi corectitudinea trebuie să fie trăsăturile care să-i caracterizeze pe comoştenitorii Împărăţiei.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și s-a întors după un timp ca s-o ia și s-a abătut să vadă trupul mort al leului; și, iată, în trupul mort al leului era un roi de albine și miere.
Judecători 14.8

Un roi de albine este o priveliște interesantă. El poate trăi într-o scorbură de copac, într-un stup sau chiar în trupul mort al unui leu.

Albinele nu au șef, nici primar, nici consiliu și nici conducător politic. Deși există o regină, ea nu direcționează activitățile albinelor. Totuși, în sfera naturală nu există nicio comunitate mai eficientă. Albinele sunt toate pentru una și una pentru toate. Există o cooperare și o unitate de acțiune perfectă. Nu există gelozie, nici certuri; albinele nu se luptă între ele, ci ele se luptă cu vrăjmașii lor și chiar omul trebuie să se ferească de mânia lor. Sistemul lor de distribuire a sarcinilor este cel mai bun din lume. Fiecare albină lucrătoare își cunoaște perfect rolul și îl îndeplinește. Într-un stup nu există problema șomajului.

Poate că Dumnezeu, folosind aceste mici creaturi fascinante, dorește să ne arate cum trebuie să funcționăm în adunare. Cât de strălucitoare și de vibrantă va fi mărturia Domnului acolo unde există o strânsă cooperare și o unitate între cei credincioși, acolo unde ei înțeleg că diavolul este vrăjmașul, și nu cei împreună-credincioși, acolo unde fiecare mădular al Trupului funcționează potrivit cu capacitățile primite de la Dumnezeu!

Spre deosebire de albine, care acționează prin instinct, noi avem Duhul Sfânt în noi și între noi, iar El Îl glorifică pe Hristos și ne călăuzește în tot adevărul. Atunci când fiecare credincios se supune cu adevărat Duhului Sfânt, este produsă suficientă „miere”, pentru gloria lui Dumnezeu și pentru zidirea fiecăruia în dragoste. „Dumnezeul speranței să vă umple cu toată bucuria și pacea, în credință, ca să prisosiți în speranță, în puterea Duhului Sfânt” (Romani 15.13).

G W Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Isus i-a zis: «Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?»”
Ioan 11.40

Să crezi simplu

Există locuri, care au montată o instalație de iluminat, dar nicăieri nu vezi un comutator. Imediat ce o persoană pășește înăuntru, lămpile se aprind. Dacă cineva ar vrea să facă prima dată lumină și apoi să intre – ar putea să aștepte mult și bine.

Aceasta ne amintește de mulți oameni care, cum spun ei, nu pot crede. Ei doresc mai întâi să primească mai multă „lumină despre tot felul de întrebări care îi preocupă”. Ei vor mai întâi să vadă mai clar și apoi să creadă. Dar așa nu funcționează! Credința este încredere necondiționată în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu spune: „Primește-L în credință pe Domnul Isus ca Mântuitorul tău personal!”, atunci eu trebuie să ascult și să fac acest pas important cu încredere în Dumnezeu.

Numai când El, Dumnezeu, îmi deschide ochii pentru darurile minunate, pe care El le-a pregătit pentru mine, văd măreția Lui. Dumnezeu nu promite că odată cu momentul întoarcerii la Dumnezeu s-au rezolvat cu o lovitură toate problemele și grijile, întrebările și neclaritățile. Dimpotrivă, o legătură de viață personală cu Isus Hristos acționează schimbarea din interior. Învăț să văd situațiile mele cu ochii lui Dumnezeu. Şi nu sunt singur cu nevoile mele, ci cunosc acum pe un Domn mare și puternic, care mă cunoaște cel mai bine și are înțelegere pentru mine.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REZISTĂ, AJUTORUL ESTE GATA SĂ VINĂ

„Părul capului lui a început iarăşi să crească” (Judecători 16:22)

     Când ne gândim la Samson, de obicei ne gândim la eșecurile sale, după cum reies din istorisirea înfierbântată dintre el și Dalila. Este adevărat că Samson a pierdut totul: părul, puterea, văzul, poziția, familia și reputația. Cel mai puternic om pe care l-a văzut Israelul vreodată se afla acum într-o închisoare filisteană: orb, umilit, și măcinând porumb. Însă lucrurile nu se sfârșesc decât atunci când Dumnezeu spune că s-au sfârșit! În starea lui cea mai de jos, Samson a strigat către mila lui Dumnezeu și a primit-o. „Părul capului lui a început iarăşi să crească”. Părul, care a reprezentat secretul puterii sale, a crescut. Drept rezultat, cele mai extraordinare momente ale lucrării sale au fost ultimele! Astăzi, el este amintit cu onoare în cartea Evrei (11:32), în capitolul eroilor credinței. Promisiunea lui Dumnezeu este următoarea: „Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.” (Isaia 40:31).

Poate suferi chiar acum, dar ai răbdare, ajutorul vine când nici nu te aștepți. Poate te-ai rugat: „Doamne, am căzut și nu mă mai pot ridica.” Rezistă, Dumnezeu îți va veni în ajutor. El va veni să te scape și să te elibereze. El te va elibera de robie și te va restaura. În Vechiul Testament, când patriarhul Iov se lupta cu boala, cu falimentul și cu pierderea grea, el a spus: „Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc” (Iov 14:14). Dumnezeu l-a restaurat pe Iov și i-a dat de două ori mai mult decât a pierdut. Iar El dorește să facă la fel și pentru tine. Așadar rezistă – ajutorul este gata să vină!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmii 149 şi 150

Am ajuns la încheierea Psalmilor, a acestei cărţi a încercării, a cărei ultimă pagină nu va fi întoarsă decât la sfârşitul călătoriei noastre pe pământ. Şi constatăm că toate suferinţele care sunt descrise în ea au condus la acest rezultat final, lauda adusă lui Dumnezeu de către tot ce are suflare. Aşa să fie şi cu fiecare din încercările noastre: să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos (1 Petru 1:7).

Cartea Psalmilor a început cu Dumnezeu binecuvântându-l pe om şi se încheie cu omul binecuvântându-L pe Dumnezeu. Am auzit, pe rând, cântând aleluia: rămăşiţa mântuită (Psalmul 146), Ierusalimul (Psalmul 147), Creaţia (Psalmul 148). Psalmul 149 are ca subiect cântarea cea nouă a lui Israel şi ultimele judecăţi precedând Împărăţia.

Psalmul 150 răspunde la toate chestiunile cu privire la laudă: cine trebuie să fie adorat, unde (v. 1), pentru ce (v. 2), cum (v. 3-5) şi de către cine (v. 6) trebuie adusă închinarea către Dumnezeu.

Toată diversitatea de expresii ale laudei universale se armonizează într-un mod perfect, pentru că această cântare este unică: ea preamăreşte faptele puternice şi grandoarea infinită a Celui care va împlini atunci toate planurile Sale, pentru propria Lui glorie şi pentru binecuvântarea universală.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și voi Mă veți chema și veți merge și Mă veți ruga, și Eu vă voi asculta. Și Mă veți căuta și Mă veți găsi, pentru că Mă veți căuta cu toată inima voastră.
Ieremia 29.12,13

Ce promisiune scumpă conțin aceste versete: Mă veți ruga, și Eu voi asculta; Mă veți căuta și Mă veți găsi! Să nu uităm însă cuvintele: Pentru că Mă veți căuta cu toată inima voastră.

Buzele pot spune multe, în timp ce inima este cu totul în altă parte. Domnul spusese deja prin Isaia despre Israel: „Poporul acesta se apropie cu gura lor și Mă onorează cu buzele lor, dar inima lor este departe de Mine” (Isaia 29.13). Adevărata rugăciune trebuie să vină din inimă. Unul dintre motivele pentru care Domnul îngăduie să trecem prin încercări este ca să învățăm cum să ne rugăm Lui din inimă. Vedem deseori în Cuvântul lui Dumnezeu că, atunci când cei ai Săi au trecut prin încercări severe, au strigat către Domnul, iar El i-a ascultat. Acest strigăt către Domnul este rugăciunea care vine cu adevărat din inimă.

Inima trebuie de asemenea să fie cercetată înainte de a se ruga. În Psalmul 66.18 citim aceste cuvinte: „Dacă aș fi privit nelegiuirea în inima mea, Domnul nu m-ar fi auzit”. Pentru a te ruga din inimă și pentru a avea o inimă curățită există anumite condiții. Evrei 10.19,22,23 ni le prezintă: „Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus … să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de o conștiință rea și trupul spălat cu apă curată. Să ținem cu tărie mărturisirea speranței neclintite”.

Trebuie să învățăm să ne rugăm cu perseverență. Trebuie, de asemenea, să învățăm să ne rugăm dintr-o inimă curată și cu un simțământ real al nevoii. Doar atunci ne putem aștepta să primim răspuns la rugăciunile noastre. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!” (Psalmul 139.23,24).

A M Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celor harnici îmbogățește. Cine strânge vara este un om chibzuit…”
Proverbe 10.4,5

Mâna celor harnici

Michelangelo Buonarroti și-a pierdut mama la vârsta de șase ani. La vârsta de treisprezece ani a intrat ucenic la frații  Ghirlandaio,  pictori,  despre  care  unii  afirmă  că priveau cu invidie lucrările tânărului elev. Michelangelo nu s-a descurajat, ci a continuat să muncească cu entuziasm, fapt care i-a dus faima în Italia și mai târziu în întreaga lume. Michelangelo și-a iubit munca până la sfârșitul vieții.

Uneori suntem înclinați să gândim că marii maeștri au apărut  și  au  acționat  întâmplător.  În  realitate,  creatorii atâtor mari și importante lucrări au fost inspirați de marele Creator – Dumnezeu – să descopere, să imagineze, să inventeze și să creeze toate bunurile, valorile și regulile care au asigurat și asigură progresul omenirii. Din perspectiva biblică, munca nu este un lucru de disprețuit, ci munca este o binecuvântare care ne duce înainte pe calea vieții. Nu trebuie uitat adevărul că „mâna celor harnici îmbogățește”. Şi voi, tinerilor, care vă aflați la începutul unei cariere, sunteți chemați să vă faceți planuri alese, să stăruiți în ele, să nu descurajați, să învățați și să munciți, și astfel să obțineți rezultate pentru folosul vostru și al semenilor. Încredeți-vă în Dumnezeu! El ajută pe cei deschiși să facă ceva util pentru semenii lor. Cineva a spus: „Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce ești pentru ceea ce ai putea deveni.”

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ DEOPARTE MĂSURĂTOAREA

„Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?” (Psalmul 130:3)

     Trăim într-o societate orientată spre rezultate, în care suntem răsplătiți după performanța școlară, sportivă și profesională. Însă Dumnezeu nu gândește așa. Gândurile și căile Sale sunt mult diferite de ale noastre (vezi Isaia 55:8-9). El nu este impresionat de „arderi-de-tot şi de jertfe” (1 Samuel 15:22). Sentimentele și emoțiile sunt puternice, dar rareori obiective. Când valoarea ta de creștin este fundamentată pe performanțele tale de ființă umană cu slăbiciuni, dușmanul are câștig de cauză. Satan este numit „pârâșul fraților noștri” (Apocalipsa 12:10); el așteaptă să întocmească o listă a eșecurilor și greșelilor tale. În felul acesta te poate chinui, reamintindu-ți de toate momentele în care îți pierzi cumpătul, critici, nu spui adevărul sau lași o părere greșită să rămână neverificată, numai ca tu să pari mai bun. David a zis: „Dacă ai păstra, Doamne, nelegiuirile, cine ar sta în picioare…” Chiar și cel mai disciplinat credincios are domenii în care duce lupte și greșește. De aceea avem nevoie de harul și iertarea lui Dumnezeu tot timpul. „El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14) și nu este niciodată surprins când, în ciuda celor mai bune intenții ale noastre, greșim. Reimar Schultze spune: „Dumnezeu nu ne măsoară după performanța noastră, ci după dragostea noastră pentru Domnul Isus. Firește, în Împărăția lui Dumnezeu dragostea noastră pentru Isus este performanța noastră. Orice altceva este secundar. Dorința de a fi cu El, de a asculta de El, de a sta în părtășie cu El, de a face voia Lui este ceea ce-și dorește Stăpânul nostru.” Așadar, lasă deoparte „măsurătoarea” și bucură-te că Dumnezeu nu te evaluează după performanța ta, ci după performanța lui Hristos.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 148

Acest psalm dă avânt laudei universale. Ea va răsuna şi în ceruri (v. 1-6) şi pe pământ (v. 7-13). Ce concert de proporţii, la care fiecare făptură va avea o notă de interpretat! Dar cum să înţelegem că până şi lucrurile materiale sunt chemate să se alăture acestei simfonii? (v. 3- 7).

Romani 8 ne învaţă că, de la cădere, creaţia a fost supusă deşertăciunii şi că omul nu se foloseşte de ea decât pentru a se glorifica pe sine. Va veni însă clipa când, în sfârşit izbăvită din robia stricăciunii, creaţia Îl va glorifica numai pe Dumnezeu (Romani 8:20-21; Isaia 55:12-13). Suspinele de acum vor face loc unei satisfacţii plenare. În felul ei, creaţia va istorisi gloria lui Dumnezeu, iar glasul ei va fi auzit (Psalmul 19:1-3). Va preamări deopotrivă pe Creatorul ei şi pe Eliberatorul ei, pe Acela care a făcut-o şi pe Acela care va face posibilă, prin crucea Sa, aşezarea din nou a tuturor lucrurilor (Fapte 3:21).

Versetul 12 ne aminteşte de frumosul răspuns dat de Moise lui Faraon: Vom merge cu tinerii noştri şi cu bătrânii noştri, cu fiii noştri şi cu fiicele noastre, pentru că avem să celebrăm o sărbătoare pentru Domnul (Exod 10:9). Iar versetul 14 ne arată locul pe care, în lumea viitoare, Dumnezeu i-l va da lui Israel, acestui popor care este aproape de El.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dar ei, văzându-L umblând pe mare, au gândit că este o nălucă și au strigat; pentru că toți L-au văzut și s-au tulburat. Și îndată El a vorbit cu ei și le-a spus: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. Și S-a suit la ei în corabie, și vântul s-a potolit. Și erau peste măsură de uimiți în ei înșiși și se minunau.
Marcu 6.49-51

Ucenicii încercau să traverseze marea Galileii și vâsleau din greu, fiindcă vântul le era potrivnic. Deodată L-au văzut pe Domnul umblând pe mare, mai repede decât puteau vâsli ei, fiindcă ni se spune că Domnul a vrut să treacă pe lângă ei. Ucenicii au crezut că este o nălucă și au țipat de spaimă.

Era Domnul Isus, Creatorul Însuși, care coborâse în mijlocul creației Sale. El este Stăpânul mării, iar valurile ei se aștern sub picioarele Sale. Ca răspuns la țipătul lor, El a spus: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. Apoi S-a suit în corabie și vântul a încetat. Cu El la bordul corabiei, pacea și liniștea au fost restabilite.

Și noi trecem prin furtunile și prin încercările vieții. Valurile urlă, vântul suflă în direcția contrară dorințelor noastre, necazurile și dificultățile cresc, iar suferințele ne copleșesc. Care sunt resursele pe care ni le oferă credința? Să ne ridicăm privirea și să-L privim pe Domnul Isus umblând liniștit deasupra întregii sfere a circumstanțelor noastre! El deține controlul perfect asupra tuturor lucrurilor care ne tulbură pacea.

Să ascultăm glasul Lui blând: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. Este minunat să știm că El Însuși are control deplin asupra fiecărui detaliu al vieții noastre. Să-L invităm în corabia noastră! Cu siguranță că ucenicii au fost foarte bucuroși să-L aibă pe Domnul în corabie cu ei. Nimic nu poate înlocui prezența Domnului gloriei!

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Eram gata să răspund celor ce nu întrebau de Mine, eram gata să fiu găsit de cei ce nu Mă căutau…”
Isaia 65.1

Evanghelia Mântuitorului nostru

Chiar dacă oamenii nu întreabă de Dumnezeu, totuși Dumnezeu întreabă de oameni – astăzi ca Mântuitor, în viitor ca Judecător.

Pentru că noi înșine nu putem să-L găsim pe Dumnezeu, Dumnezeu Însușia găsit calea spre noi în Domnul Isus.

Dacă nu condamnăm și nu recunoaștem păcatele noastre, Dumnezeu le va judeca și le va pedepsi.

Atât timp cât în ochii mei mă văd un om fără cusur, nimeni nu mă poate ajuta, nici măcar Mântuitorul.

Dacă Dumnezeu nu Se poate proslăvi prin har, atunci face aceasta prin judecată.

Fiecare religie îl pune pe om în centru. Dar credința adevărată, creștină îl are pe Hristos ca punct central.

În teologie este stabilit ce gândește omul despre Dumnezeu. În Biblie găsim ce gândește Dumnezeu despre om.

Nu este nicio rușine dacă îți recunoști păcatele, dar este o rușine dacă trăiești mai departe în ele.

Cu cât vedem mai mult păcatele din punctul de vedere al lui Dumnezeu, cu atât mai mult prețuim harul Său.

Puterea de a păcătui se moștenește, dar dreptatea lui Dumnezeu se obține, și anume prin credința în Isus Hristos și lucrarea Sa de răscumpărare.

Unii se îndoiesc de credința lor, de aceea cred în îndoiala lor.

Cine Îl are pe Domnul Isus, are totul, chiar dacă nu ar avea nimic. Cine nu Îl are pe Domnul Isus, nu are nimic, chiar dacă ar avea toate celelalte.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SMEREȘTE-TE!

„Am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc” (Daniel 4:34)

     Dumnezeu răspunde de fiecare dată cu dragoste unei inimi smerite și respinge mereu inimile trufașe. La un moment dat, regele Nebucadnețar se lăuda că a construit cea mai avansată civilizație din lume. În clipa următoare, și-a pierdut mințile și se târa pe labe, mâncând iarbă ca un animal. Însă când s-a pocăit, Dumnezeu l-a repus pe tron. El a zis: „Eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt… Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (Daniel 4:34,37).

E rău și neplăcut să cazi, dar să cazi și să nu strigi după ajutor, sau să refuzi să te pocăiești pentru păcatul tău, este mai rău decât căderea însăși. Poate îți este rușine să afle toată lumea că ai căzut. Imaginea ta publică este atât de importantă, încât ești dispus să-ți plângi în continuare de milă? Ești atât de dezamăgit, încât refuzi să recunoști că ai nevoie de Dumnezeu? Nu mai fi atât de mândru! Nu mândria a fost cea care te-a făcut să cazi de la început? Mândria este periculoasă, pentru că te face să rămâi într-o stare de neajutorare zile în șir – uneori chiar ani. În realitate, dacă ai fi cerut ajutor mai devreme, te-ai fi putut ridica și ți-ai fi putut vedea de viață. Dar vestea cea bună este că nu e prea târziu să te pocăiești și să recunoști că ai nevoie de Dumnezeu. Când Nebucadnețar a făcut asta, și-a venit în fire și i s-a redat tronul împărăției sale. Același lucru ți se poate întâmpla și ție!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Psalmul 147

Fiecare din Psalmii 146-150 încep şi sfârşesc cu cuvintele: Lăudaţi pe Domnul (Iah), altfel spus, Aleluia (HaleluIah). Acest strigăt de bucurie va răsuna pe tot pământul când Israel va fi adunat, iar Ierusalimul, reclădit (v. 2).

În cine Îşi găseşte Domnul plăcerea? În cei care se tem de El şi care aşteaptă smeriţi bunătatea Lui. Dimpotrivă, Lui nu-I place puterea cu care omul se glorifică (v. 10, 11; Apocalipsa 3:8). Chiar în secolul vitezei, cum este cel pe care-l traversăm noi, Cuvântul Domnului nu recurge la picioarele oamenilor (v. 10), nici la ultimele cuceriri ale tehnicii, ca să alerge cu iuţeală (v. 15; 2 Tesaloniceni 3:1). Dacă fiecare credincios ar da mărturie acolo unde se află, atunci evanghelia s-ar răspândi rapid, prin propria ei putere (Psalmul 68:11).

Lucrările nepătrunse ale lui Dumnezeu cuprind aspecte atât de diferite, cum ar fi vindecarea celor care au inima zdrobită (v. 3) şi socotirea numărului stelelor (v. 4). El face să alterneze anotimpurile, pentru binele făpturii Sale; pregăteşte ploaia (v. 8; Deuteronom 28:12), dă zăpada (v. 16), face să sufle vântul Său (v. 18). Ne gândim noi la aceasta atunci când ne plângem de vremea pe care El o face?

Da, mare este Domnul nostru şi mare în putere; înţelepciunea Lui este nemărginită (v. 5)!