Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit. De aceea nu ne vom teme, chiar dacă s-ar răsturna pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor.
Psalmul 46.1,2

Adevărurile mărețe trebuie să aibă efecte mărețe. Dacă Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, precum și ajutorul nostru în necazuri, atunci înseamnă că nu trebuie să ne temem, chiar dacă pământul s-ar răsturna și munții s-ar clătina. Adevărata credință ne face capabili să-L vedem pe Cel care este nevăzut. Dacă vom crede marile adevăruri despre care vorbim, acestea vor avea efecte mărețe în viețile noastre.

„Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina. De aceea mi se bucură inima și mi se veselește sufletul” (Psalmul 16.8,9). Dacă Îl punem pe Domnul înaintea noastră, vom fi plini de bucurie. „Domnul este tăria mea și scutul meu; în El s-a încrezut inima mea și am fost ajutat; și inima mea este plină de veselie și-L voi lăuda în cântarea mea” (Psalmul 28.7).

În mod similar, siguranța mântuirii noastre se datorează certitudinii unor adevăruri mărețe. Hristos a fost dat pentru nelegiuirile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră. „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Nimic nu poate schimba faptul că Hristos este Marele nostru Preot, care i-a făcut desăvârșiți pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți. Prin urmare, spune apostolul, „avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt, prin sângele lui Isus” (Evrei 10.14,19).

Să căutăm să nu vorbim despre adevăruri biblice mărețe într-un fel mecanic, fără să le apreciem cu adevărat, fără să ni le însușim și fără să le trăim consecințele – pentru a nu deveni ca o aramă sunătoare sau ca un chimval zăngănitor (1 Corinteni 13.1). Astfel de adevăruri trebuie citite pe genunchi, prețuite în inimă și făcute eficace în viață. Dacă nu, ele vor deveni o simplă cunoștință, care îngâmfă. Să spunem și noi ca psalmistul: „Mărturiile Tale sunt minunate, de aceea le păzește sufletul meu” (Psalmul 119.129).

A M Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.”
Iacov 4.3

L-am rugat pe Dumnezeu

L-am rugat pe Dumnezeu Să-mi dea putere,

Dar El m-a făcut slab, Ca eu să învăț smerenia.

L-am rugat să mă ajute Să fac fapte mari,

Dar El m-a micșorat,

Ca eu să fac fapte bune.

L-am rugat să-mi dea bogăție, Ca eu să fiu fericit,

Dar El m-a făcut sărac, Ca eu să devin înțelept.

L-am rugat să-mi dea toate lucrurile, Ca eu să pot gusta viața,

Dar El mi-a dat viața,

Ca eu să pot gusta lucrurile.

Nu am primit nimic Din ce am cerut, Dar am primit tot

Ce a fost bun pentru mine.

Împotriva voinței mele

Au fost ascultate rugile mele Şi sunt printre oameni

Un om binecuvântat.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

INGREDIENTELE POTRIVITE

„N-a găsit credinţă…” (Evrei 4:2)

     Pentru ca cimentul să devină beton, trebuie amestecat cu nisip și apă. Dacă nu respecți proporțiile, cimentul nu se va transforma niciodată în beton. La fel cum trupul are nevoie de hrană bună în fiecare zi, și sufletul are nevoie să fie hrănit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Însă nu te poți opri aici! Trebuie să pui în practică ceea ce auzi și citești. Credința înseamnă să te comporți știind că Dumnezeu spune adevărul! Dacă nu trăiești Cuvântul lui Dumnezeu, el nu-ți va fi de niciun ajutor. „Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.” Pentru a obține rezultatele pe care le promite Cuvântul lui Dumnezeu, iată soluția: „Credința în puterea, înțelepciunea și bunătatea Lui.” De ce mergi la biserică și te așezi pe un scaun? Pentru că ai convingerea că scaunul te va ține.

La fel și opusul este adevărat.

Poți spune că ai convingerea că scaunul te va ține, dar dacă nu te așezi niciodată pe el, nu pui în practică tocmai convingerea – pentru că nu acționezi conform cu ceea ce spui că crezi.

Ce înseamnă să „trăiești” prin credință?

1) Să fii de acord cu Cuvântul lui Dumnezeu și să refuzi să spui ceva ce îl contrazice.

2) Să aștepți cu răbdare, lăsându-L pe Dumnezeu să-Și împlinească Cuvântul după voia Sa și la momentul ales de El!

„Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite…” (Evrei 11:1). Să remarcăm cuvântul „încredere”… Credința ta trebuie să se bazeze pe ceva substanțial. Și acel ceva este adevărul încercat, dovedit și neschimbător al Cuvântului lui Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 24:1-22

Cei care fac răul pot fi pentru noi, creştinii, fie obiecte ale invidiei (v. 1), fie ale neliniştii (v. 19; Psalmul 37:1). Astfel de sentimente însă nu fac altceva decât să dea la iveală starea noastră spirituală rea. Fie ca vederea sărmanilor păcătoşi să trezească în noi mai degrabă mila şi zelul evanghelic pentru a-i avertiza şi pentru a-i salva de la moarte! (Ezechiel 3:18; Fapte 20:26). Să nu invocăm neştiinţa pentru a ne scuza şi a nu face nimic! Cel care cântăreşte inimile (v. 12; comp. cu cap. 21:2) cunoaşte adevăratele noastre motive: lipsa de dragoste, teama de dispreţ, slăbiciunea propriilor convingeri.

De ce însă cei răi au adesea o viaţă uşoară, în timp ce credincioşii sunt uneori greu încercaţi? Cheia acestei taine ne este dată printr-un cuvânt: viitorul.

Nu va fi niciun viitor pentru cel rău (v. 20), sfârşitul său este pierzarea, spre care el este mânat fără să se împotrivească (comp. cu Psalmul 73:17). El se poticneşte şi astfel se afundă şi mai mult în rău (v. 16). Dimpotrivă, va fi un viitor (v. 14) pentru acela care a găsit Înţelepciunea, această Înţelepciune divină care este Hristos Însuşi (cap. 8:22). Şi aşteptarea credinciosului nu va fi redusă la neant, pentru că obiectul acestei aşteptări este din nou aceeaşi Persoană: Domnul Isus care vine.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Prin descoperire mi-a fost făcută cunoscut taina.
Efeseni 3.3

Cele patru revelații date lui Pavel – Taina

Apostolului Pavel i-a fost dată o revelație pe care el o numește „taina” în versetul de mai sus, „taina lui Hristos”, în versetul 4 din același capitol, și taina care este „Hristos și Adunarea” (Efeseni 5.32). Taina a fost revelată și altor apostoli ai Noului Testament (versetul 5), însă, într-un fel cu totul particular, Pavel a fost administratorul și comunicatorul ei către sfinți.

O taină în Scriptură este ceva care a fost ascuns în vremurile trecute, dar care acum este descoperit. Pe scurt, taina despre care Pavel vorbește aici este faptul că cei credincioși dintre iudei și dintre națiuni au devenit acum un singur trup. Cei care au crezut în Hristos dintre iudei și dintre națiuni au devenit un singur om nou, lucru care nu a mai existat niciodată înainte de moartea și de învierea Lui (Efeseni 2.14-16). Adunarea este unită prin Duhul cu Capul ei din cer și este plinătatea sau completarea lui Hristos (Efeseni 1.22,23; 1 Corinteni 12.12,13,27). Pavel spune că această taină nu a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în veacurile trecute. Sfinții din Vechiul Testament nu au știut nimic despre această taină. O Adunare compusă din credincioși dintre iudei și dintre națiuni, uniți între ei într-un singur trup și uniți cu un Hristos înălțat a fost ceva necunoscut în timpurile Vechiului Testament (Efeseni 3.5,9). Nici Isaia, nici Ieremia și nici vreun alt profet nu au avut nici cea mai mică idee despre un astfel de lucru.

Aceste adevăruri au implicații practice pentru noi, cei credincioși. Dacă formăm Trupul lui Hristos în lume, atunci nu trebuie să fim în niciun fel o entitate politică. Dacă Adunarea și-ar fi înțeles așa cum trebuie locul și poziția în cadrul planului lui Dumnezeu, ar fi evitat multe greșeli întristătoare. Umblăm noi într-un așa fel încât să arătăm această legătură cu Capul nostru înviat din cer? De asemenea, dacă am înțelege bine că nu suntem doar o grupare de persoane mântuite în mod individual, ci că formăm un organism viu în această lume, cât de mult s-ar schimba mărturia noastră colectivă!

B Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …căci numai Tu cunoști inima tuturor copiilor oamenilor.”
1 Împărați 8.39

Nunta împărătească

Capitolul 22 din Evanghelia după Matei descrie într-o parabolă privilegiul de intrare în cer. Acolo Dumnezeu este prezentat ca Împărat, care vrea să facă nuntă fiului său. Servitorii invită, iar la final casa este plină. Apoi vine împăratul pentru a saluta oaspeții. Dar un oaspete iese în evidență…

18 noiembrie 1995, biserica palatului din Hilleröd: prințul Joachim de Danemarca și prințesa Alexandra sunt cununați. În mijlocul multor oaspeți invitați se află francezul Claude Khazizian. Exteriorul îngrijit al pensionarului și apartenența permanentă de un grup de nobili invitați oficial au fost suficiente, ca să treacă toate controalele fără documente scrise. El nu a bătut la ochi nici când a dat mâna cu perechea de miri.

 …dar Dumnezeu nu Se lasă înșelat. El recunoaște pe cel care nu este potrivit pentru prezența Sa și îl va arunca odată în întunericul de afară.

Pe oameni poți să-i înșeli, pe Dumnezeu, nu. Poate te numești creștin și treci astfel foarte bine prin viață. Dar este suficient aceasta în fața lui Dumnezeu, care vede inima ta? Dacă nu ai încă o legătură de viață cu Isus Hristos și nu te întorci cu adevărat la Dumnezeu, El va trebui să te trimită în locul unde va fi veșnic plânsul și scrâșnirea dinților.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU LĂSA LOC INVIDIEI!

„Domnul este partea mea de moştenire” (Psalmul 16:5)

     Ai lăsat cumva invidia să se cuibărească în viața ta? Eviți cumva anumite persoane, sau le porți pică din cauza reușitei de care au parte? Biblia spune: „pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30), iar o altă traducere parafrazează după cum urmează: „Invidia este precum cancerul pentru oase.” Dacă îți dai seama că mereu critici o anumită persoană sau te uiți cu jind la ceea ce are, citește aceste cuvinte și gândește-te la ele cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde… Mă veţi ruga, şi vă voi asculta…” (Ieremia 29:11-12). Invidia Îi comunică de fapt lui Dumnezeu următoarele: „Ai greșit făcându-mă așa cum sunt! Vreau să fiu ca X ori ca Y… vreau să am și eu ce are Z!” Nu, Dumnezeu are o chemare unică și un destin unic pentru tine! Așadar, decât să lași loc invidiei, las-o să te motiveze să devii cel mai bun „tu”  – persoana intenționată de Dumnezeu. Dacă te lupți cu invidia, iată o rețetă din Cuvântul lui Dumnezeu pe care s-o urmezi în fiecare zi: „Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată. Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte.” (Psalmul 16:5-9) Așa că, nu lăsa invidia să se cuibărească în viața ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 23:15-35

Odată ajuns adult, mai trebuie tânărul să ţină cont de sfatul părinţilor? Cu siguranţă, da! (conform cu v. 22). Aceasta face parte din cinstirea care li se datorează şi căreia vârsta sau majoratul nu-i schimbă nimic. Este o bucurie pentru părinţii creştini să vadă la copiii lor, când au crescut, roadele educaţiei pe care le-au dat-o (v. 15, 16, 24: şi ce contur prinde acest verset 24, dacă-l aplicăm la bucuria Tatălui de a găsi în Fiul Preaiubit pe Cel Drept şi Sfânt prin excelenţă: Matei 3:17). Dincolo de toate însă şi înaintea părinţilor noştri, Domnul are drepturi asupra noastră. Fiul Meu, dăMi inima ta, spune El fiecăruia (v. 26). „Nu-ţi cer mai întâi o parte din resursele sau din timpul tău, ci afecţiunile tale. Restul va veni după aceea. DânduMi inima ta în întregime spune Isus nu faci decât să-Mi dai ce-Mi aparţine, pentru că este salariul Meu, dobândit atât de scump în ceasurile de la cruce.” Macedonenii menţionaţi de Pavel în 2 Corinteni 8 se dăduseră pe ei înşişi Domnului.

Sfârşitul capitolului descrie inconştienţa tragică a celui abrutizat de alcool. Biruit de vin (Isaia 28:1b), incapabil să reziste ispitelor cărnii (v. 33), el se ruinează sub toate aspectele (v. 21).

Drag prieten, tu ce vei face cu inima ta?

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și are un nume scris pe haina și pe coapsa Lui: „Împărat al împăraților și Domn al domnilor”.
Apocalipsa 19.16

Ceea ce citim în Apocalipsa 19 ne prezintă momentul când Cel care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor Se întoarce, ca Fiu al Omului, pentru a-Și revendica drepturile. Apoi va fi instaurată Împărăția care nu va avea sfârșit. Nu a existat niciodată vreun împărat care, mai devreme sau mai târziu, să nu-și fi pierdut coroana și nu a existat niciodată vreo împărăție care să nu fi fost în cele din urmă ruinată. Dumnezeu însă va prezenta un Împărat care nu-Și va pierde niciodată coroana și o Împărăție care nu va fi niciodată înlocuită de o alta.

Împărăția se va întinde de la un capăt al lumii la celălalt, iar Împăratul nu-Și va pierde coroana, nici nu-I va fi luată de vreun uzurpator sau de moarte. Totuși va veni un moment când, la sfârșitul celor o mie de ani binecuvântați în care va fi cârmuit în mod perfect (Apocalipsa 20.4), Hristos va preda coroana de bunăvoie, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți pentru toată veșnicia. Istoria primului om a fost aceasta: el a căutat să se înalțe, să ajungă la nivelul lui Dumnezeu, însă a căzut pradă lui Satan și a fost umilit. Istoria celui de-al doilea Om este aceasta: după ce Își va fi revendicat orice drept ca Fiu al Omului și după ce va supune pe orice vrăjmaș, va renunța la tot, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți (1 Corinteni 15.28).

Nu trebuie să confundăm venirea Domnului Isus Hristos, pentru a-i răpi pe sfinții cerești, cu arătarea Lui, când va veni împreună cu oștile cerești. Ceea ce noi, creștinii, așteptăm este venirea Domnului Isus pentru noi. Vom fi răpiți de El și vom merge împreună cu El în casa Tatălui. Apoi vom veni împreună cu El, când El Se va întoarce în putere și în glorie.

W T P Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost minciuna!”
Isaia 28.15

Minciuna ca adăpost

Un tată îl prinse pe fiul său cu o minciună și îi făcu morală:

Să spui, dragul tatii, întotdeauna numai adevărul. Minciuna este un mare păcat. Ferește-te de ea ca de foc…

Nu trecu mult timp și cineva strigă:

Acasă ești, măi Gheorghe? Atunci tatăl îi zise fiului:

Du-te afară că vine Nicolae să ne ceară carul… Spune-i că nu-s acasă!…

Câte minciuni se spun în astfel de situații, ca omul să scape de situații neplăcute! Cât de mult se minte, fără ca oamenii să-și mai facă probleme! Unii spun că minciuna este o scuză. Dar la Dumnezeu nu există minciuni scuzabile. Fiecare minciună este păcat, pe care Dumnezeu îl pedepsește. Aceasta dă greutate problemei. Va veni ziua, în care fiecare om va trebui să apară în fața sfințeniei șia dreptății lui Dumnezeu pentru a fi judecat după cuvintele și faptele sale. Atunci, oamenii vor recunoaște ce este păcatul în fața lui Dumnezeu, dar și cât de des au condus pe alții la minciună, ca acest tată pe fiul său. Numai cine își recunoaște starea de vinovăție și Îl primește pe Isus Hristos ca Mântuitor, va scăpa de judecată.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

STRIGAȚI DE PE ACOPERIȘURILE CASELOR!

„Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul” (Psalmul 107:2)

     Indiferent cât de jos ai căzut, Dumnezeu îți va da încă o șansă. Iona nu L-a ascultat pe Dumnezeu și a petrecut trei zile în pântecele unei balene, apoi a fost regurgitat pe uscat. Biblia spune: „Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona…” (Iona 3:1) Păcatele regelui David ar fi fost materiale pentru prima pagină a tabloidelor. Cu toate acestea, Dumnezeu l-a ridicat și David a scris: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:2-3). Când Dumnezeu te ridică, nu contează cine luptă împotriva ta. Când te ridică El, nimeni nu te poate doborî! Dacă Dumnezeu te-a răscumpărat, strigă de bucurie! Nimeni în locul tău nu poate relata istoria ta. Nimeni altcineva nu știe ce a făcut Dumnezeu pentru tine. Nimeni altcineva nu știe cât de departe ai ajuns. Nimeni altcineva nu știe prin ce ai trecut. Doar tu știi! Tu știi că numai prin harul lui Dumnezeu ai supraviețuit. Așa că nu-l lăsa pe diavol să-ți fure mărturia. Poate ți-a luat mai mult decât oricui altcuiva, dar Dumnezeu ți-a oferit victoria. Diavolului i-ar plăcea să te reducă la tăcere. De ce? Pentru că atunci când le spui altora ce a făcut Dumnezeu pentru tine, o nouă persoană va fi eliberată. Biblia spune: „Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului…” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este: „Spune tuturor în gura mare ce ți-a făcut ție Domnul!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 23:1-14

Versetele 1-6 ne pun în gardă cu privire la pofte. Este la fel de periculos să doreşti mâncărurile celor mari din această lume cât este de periculos să le doreşti pe cele ale omului care are ochi rău (v. 6; Psalmul 141:4b). Ajungem astfel să fim legaţi de aceia a căror favoare o căutăm. Pâinea lor este înşelătoare. Profitul obţinut pe moment devine mai târziu sursa multor mizerii. Grijile sunt inevitabile când urmărim bunurile pământeşti. Iscusinţă aşa numesc oamenii strădania lor de a dobândi cu trudă. Îşi imaginează că-şi asigură astfel viitorul lor şi al copiilor lor. Este însă un calcul greşit! Aceste bogăţii sunt trecătoare; în adevăr îşi fac aripi (v. 5; comp. cu Iacov 5:2); de aceea Înţelepciunea îl îndeamnă pe ucenic să sfârşească cu propria lui iscusinţă (v. 4). Adevărata iscusinţă nu constă în a dobândi bogăţii, ci în a le folosi pentru altul pe cele ale Stăpânului nostru (Luca 16:8).

Versetul 13 ne aduce aminte de neglijenţa lui David în educarea propriilor copii (1 Împăraţi 1:6). O pedeapsă corporală nu aduce moartea. Dimpotrivă, a nu recurge niciodată la ea poate avea urmări fatale (2 Samuel 18:33). A ne elibera sufletul din locuinţa morţilor: ce miză decisivă, în adevăr! Să punem şi noi la inimă această învăţătură! (v. 12; comp. cu cap. 22:15).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație, un timp sub ceruri: … un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge ce este plantat.
Eclesiastul 3.1,2

Eclesiastul și creștinul

Oare n-am putea spune că plantatul și smulsul vorbesc despre timpul semănatului și despre cel al secerișului? După potop, Domnul a promis omului: „De acum înainte, în toate zilele pământului, semănatul și seceratul, și frigul și căldura, și vara și iarna, și ziua și noaptea nu vor înceta” (Geneza 8.22). Acest principiu natural al semănatului și al seceratului este folosit adesea în Scriptură pentru a ne învăța diverse adevăruri spirituale. Domnul Isus Însuși a spus parabola Semănătorului (Matei 13.1-9), unde arată că sămânța bună semănată pe pământul bun a adus rod îmbelșugat la seceriș: „Unul o sută, altul șaizeci și altul treizeci” (Matei 13.8).

În slujba pentru Domnul, semănatul vine înaintea secerișului – „Agricultorul trebuie să se ostenească mai înainte de a se bucura de roade” (2 Timotei 2.6). De asemenea este nevoie nu doar de osteneală, ci și de răbdare, așa cum ne spune Iacov: „Iată, plugarul așteaptă rodul prețios al pământului, având îndelungă răbdare pentru el, până primește ploaie timpurie și târzie” (Iacov 5.7). Cât de ușor uităm aceasta și devenim nerăbdători sau descurajați, atunci când nu vedem rod imediat!

Mai este însă în Biblie un alt principiu spiritual foarte important, care folosește aceeași imagine: „Nu vă amăgiți: «Dumnezeu nu Se lasă batjocorit»; pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6.7). Există momente în viața noastră când semănăm și momente când secerăm ceea ce am semănat. Am semănat în carne, sau în Duhul? Semănatul în carne poate fi plăcut la prima vedere, însă secerișul va fi întotdeauna amar. Să privim în viața lui Iacov la câteva exemple ale acestui principiu și să învățăm din ele! Prin urmare, „să nu obosim făcând binele, pentru că, la timpul potrivit, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6.9).

M Vogelsang

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Şi credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.”
Evrei 11.1

Ce credem?

Orice om crede ceva. Dar se pune întrebarea: Ce crede? Mulți oameni citesc regulat horoscopul și cred în el. Un copil găsește un trifoi cu patru foi și este bucuros crezând că acesta îi aduce noroc. Cine a fost așa de nepriceput, încât l-a învățat o asemenea „credință”? Cine găsește o potcoavă,o prinde de mașină fiind convins că îi va aduce noroc. Ce ciudat! Se crede că o bucată de fier ar putea influența destinul unui  om! Alții  nu  întreprind  nimic  fără  să  aibă  la  ei  talismanul, deoarece cred că acesta posedă o putere protectoare. Şi câte și câte nu mai cred oamenii!

Dacă cineva afirmă: „Doar hazardul domnește asupra lumii și asupra mea”, aceasta este tot un fel de „credință”, desigur, o credință greșită. Deseori se aude și maxima: „Cred în ceea ce este bun în om”. Cum se poate avea o asemenea „credință”, când realitatea arată contrariul?

 Poate vă întrebați ce cred eu. Vă spun: eu cred în Dumnezeul cel viu, care este Domn peste cer și pământ. El este de asemenea Domnul vieții mele. El a venit în Isus Hristos la mine. Prin El, Dumnezeu a devenit Dumnezeul și Tatăl meu, în care mă pot încrede. Cred în ceea ce a săvârșit Domnul Isus Hristos la cruce pentru mine. Prin aceasta, El mi-a dăruit iertarea păcatelor, intrare spre Dumnezeul sfânt și o pace adâncă în inima mea. Credința mea se întemeiază pe Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PETRECE TIMP CU DUMNEZEU

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46:10)

     Dumnezeu poate să-ți vorbească oricând, oriunde, prin oricine… chiar și printr-un gând pe care ți-l pune în inimă (vezi 1 Corinteni 2:16). Dar pentru că acel gând poate fi sufocat de mulțimea altor gânduri pe care le ai, El spune: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” În liniște Îl poți auzi pe Dumnezeu mult mai clar. „Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă… dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.” (Marcu 4:33-34) În cartea sa „Înalta chemare, înaltul privilegiu,” Gail MacDonald scrie: „Pustnicii trăiau și erau supuși crezului tăcere-solitudine-pace lăuntrică. Numai după un timp suficient de tăcere și solitudine se considerau pregătiți să vorbească. În zilele noastre, există o logică ciudată, cum că resursele spirituale și împrospătarea se găsesc în căutarea constantă de voci noi, în participarea la tot mai multe întruniri, în împărtășirea unor opinii gândite pe jumătate. Cădem în capcana convingerii că Dumnezeu este cel mai mulțumit când suntem doxă de informații și când ne-am organizat la maxim timpul și relațiile. Eliberarea presupune să taci înaintea lui Dumnezeu, este un moment de discuție cerească în timpul căreia ascultăm mai mult decât vorbim. Iar tăcerea necesită solitudine!” În așteptarea noastră tăcută înaintea lui Dumnezeu, urechea noastră spirituală se antrenează pentru a-I cunoaște vocea. Autoarei Sylvia Gunter îi aparține următorul citat: „Înțeleg de ce David a trebuit să poruncească sufletului său să se oprească. Să te oprești e greu, aproape imposibil pentru unii dintre noi. Am descoperit, însă, că sufletul meu a fost multă vreme flămând după liniște, iar acum că a gustat iarăși din ea, nu va fi mulțumit până când aceasta nu va deveni parte constantă a fiecărei zile!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 22:17-29

În această nouă diviziune a Proverbelor (care se deschide odată cu cap. 22:17), Înţelepciunea încetează să se mai exprime sub formă de maxime bine echilibrate şi reia îndemnurile directe, aşa cum a făcut în capitolele 1-9. Dar, cum nu are sens să vorbeşti cuiva care nu este atent, înainte de orice învăţătură, tânărul ucenic este invitat să-şi plece urechea, să-şi îndrepte inima la lucruri minunate (v. 20; comp. cu Filipeni 1:10) şi să facă din acestea subiectele sale de meditaţie şi de conversaţie. Şi care este scopul acestei învăţături? În primul rând, să-l determine pe ucenic să-şi pună încrederea într-un Dumnezeu cunoscut. Apoi să-i pună la dispoziţie siguranţa (sau norma) cuvintelor adevărului, altfel spus, certitudini cu care el va fi în măsură să compare, pentru a le judeca, toate celelalte cunoştinţe. În sfârşit, să-l incite să vestească el însuşi cuvintele adevărului (v. 17-21).

Avertismentele care urmează au un caracter negativ. Să ne oprim la versetul 28: Nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus-o părinţii tăi! (comp. cu cap. 23:10). Mulţi consideră prea înguste bazele spirituale ale credincioşilor din generaţiile anterioare, pe care aceia au trăit fericiţi şi aprobaţi de Dumnezeu. Atenţie, pericol!, le strigă acest verset. De altfel, a încălca diversele domenii ale acestei lumi echivalează cu o fatală neglijare a teritoriului care ne este rezervat nouă şi în care Se află Domnul (comp. cu Psalmul 16:6).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Iar din El, voi sunteți în Hristos Isus, care a fost făcut pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințenie și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris, „Cine se laudă să se laude în Domnul”.
1 Corinteni 1.30,31

Credincioșii din Corint fuseseră aduși de Dumnezeu într-o poziție pe care simpla înțelepciune omenească nu o putea înțelege vreodată. Acum ei erau „în Hristos Isus” și, prin urmare, nu mai erau priviți ca fiind în carne. Aceasta nu era o experiență specială, ci poziția dată de Dumnezeu oricărui credincios adevărat, indiferent de simțămintele lui. Oricât de multă sau de puțină înțelepciune omenească ar avea el, ea este cu totul dată la o parte, fiindcă acum el are înțelepciunea perfectă „în Hristos Isus”.

Această înțelepciune este caracterizată mai înainte de toate de dreptate. Dreptatea este ignorată în mare măsură de către filozofie, însă ea a fost văzută în perfecțiunea ei atunci când Domnul Isus S-a aflat pe pământ și este partea tuturor celor care sunt „în Hristos Isus”. Sfințirea este de asemenea o altă parte vitală a înțelepciunii, fiindcă ea implică iubirea a ceea ce este bine și ura față de ceea ce este rău. Sfințirea îi separă de nelegiuire pe cei care sunt „în Hristos Isus”. Lumea n-are nicio atracție către adevărata sfințire. Răscumpărarea ne-a scos din robia păcatului. Aceasta este minunata eliberare a celor care acum sunt „în Hristos Isus”, după ce L-au primit ca Domn și Mântuitor.

De vreme ce avem astfel de binecuvântări mărețe în Domnul Isus, nu este de mirare că ni se spune: „Cine se laudă să se laude în Domnul”. Ce contrast între această stare și mândria pe care o vedem peste tot în jurul nostru! Omul se laudă cu înțelepciunea lui, prin care continuă să construiască lucruri noi și să-și îndeplinească obiectivele. El vrea tot creditul pentru sine însuși. Însă noi, cei credincioși, ne putem glorifica în Cel care este desăvârșit și vrednic de toată lauda noastră. „Singurului Dumnezeu înțelept, Lui fie glorie, prin Isus Hristos, pentru totdeauna! Amin” (Romani 16.27).

L M Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cei răi n-au pace, zice Domnul.”
Isaia 48.22

Pace

Aexistat vreodată pace? Într-adevăr, pace pe întreg pământul? În 1995 erau mai mult de 30 conflicte deschise pe pământ. Până astăzi, națiunile pământului se află într-o competiție de echipare cu un potențial de nimicire necunoscut. În fiecare an se poate citi în analele „Institutului de la Stockholm pentru cercetarea păcii” câte miliarde de dolari se cheltuiesc în toată lumea pentru sistemele de armament. Şi mai de neimaginat sunt puterile de nimicire ale rachetelor atomice și ale armelor pentru război biologic și chimic. Cunoscătorii tehnicii militare moderne vorbesc despre o groază de nedescris a terorii. În niciun secol nu s-a vorbit așa de continuu despre toleranță, progres și umanitate ca în secolul trecut și în acest secol. Şi în niciun secol nu a curs așa mult sânge ca în secolul trecut și în secolul nostru.

S-a uitat faptul că pacea înseamnă mai mult decât absența războiului. Pacea în societate are ca premisă pacea în familii – și pacea în propria inimă.

„Cei răi n-au pace” (Isaia 48.22) este osânda lui Dumnezeu pentru pământ. Fiecare om este de la naștere dușmanul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu a luat inițiativa și oferă pace. El dorește să te ierte. Atunci și numai atunci pătrunde pace în inima ta.

Pacea globală pentru pământ va veni abia atunci când Dumnezeu va judeca pe toți cei fărădelege. Atunci, Domnul Isus va domni cu cei credincioși ca Prinț al păcii. Așa spune Biblia.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (5)

„Însă Iacov şchiopăta din coapsă” (Geneza 32:31)

     Biblia precizează: „Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă.” Lucrul acesta este important, deoarece mușchiul coapsei este unul dintre cei mai puternici mușchi din corpul omenesc. Pentru a-i atrage atenția lui Iacov, Dumnezeu l-a atins într-un centru de forță…

Când gândim și spunem: „La asta mă pricep cu adevărat… acesta e punctul meu forte”, Dumnezeu poate să ne atingă exact în acel punct pentru a ne atrage atenția. Faptul că Iacov a rămas șchiop pentru tot restul vieții, i-a slujit ca aducere-aminte că nu mai trebuie să trăiască prin propriile sale puteri, ci prin puterea lui Dumnezeu. Și făcând astfel, a devenit o persoană mult mai puternică.

Să ne amintim că de fiecare dată când Iacov a dat de necaz, prima sa reacție a fost să dea bir cu fugiții. Îți sună cunoscut? Faci și tu la fel? Așadar, Dumnezeu Și-a spus în final: „Știu cum pot repara toate astea – îl voi face șchiop.” Și tot restul vieții sale, Iacov a trebuit să facă față problemelor cu capul sus, nu prin propria sa putere, ci prin puterea lui Dumnezeu! Dar tu? Care e acel lucru pe care ți-ar plăcea cel mai mult să-l schimbi în viața ta?

Vrei ca Dumnezeu să te ajute? El o va face – așa cum știe El. El va genera criza, hotărârea, mărturisirea și cooperarea… tot procesul acesta despre care a fost vorba în ultimele zile… Când Dumnezeu va face schimbarea, aceasta va fi permanentă! Nu va mai trebui să te îngrijorezi referitor la voința ta, ori la ascultarea de ea, întrucât vei coopera cu Dumnezeu, liniștindu-te și încrezându-te numai în El.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 22:1-16

Din aceeaşi ţărână, Domnul l-a făcut şi pe sărac şi pe bogat (cap. 29:13; Iov 31:15). Sufletul lor are aceeaşi valoare în ochii Săi. Prosperitatea împreună cu puterea care decurge din ea (v. 7, 16) sunt lucruri foarte trecătoare, care nici măcar nu au o măsură comparabilă cu a acelora care au consecinţe veşnice: un nume bun, bunăvoinţa (v. 1).

Singura bogăţie de dorit este aceea pe care, împreună cu onoarea şi cu viaţa, Dumnezeu o va da celor blânzi şi tuturor celor care se tem de El (v. 4; Matei 5:5). Diferenţele de avere pe pământ n-ar trebui să fie decât o ocazie a celor mai favorizaţi de a-şi exersa ochii, inima şi mâna (recitiţi v. 9). Întâi a vedea nevoile celor care ne înconjoară, apoi a fi mişcaţi de milă şi apoi a răspunde acestor nevoi, după puterea noastră aceasta înseamnă a acţiona după modelul scumpului nostru Mântuitor. Isus a văzut, I s-a făcut milă, a frânt pâinile şi le-a dat (Marcu 6:34-41).

Unii filosofi necredincioşi au susţinut că la naştere copilul este inocent şi că mediul este acela care îl corupe. Versetul 15 afirmă însă contrariul (comp. cu Geneza 8:21; Psalmul 51:5). Iar tânărul care va fi crescut după rânduielile Cuvântului (v. 6) va purta după întoarcerea lui la Dumnezeu, pe tot parcursul vieţii, roadele acestei educaţii.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Voi vesti Numele Tău fraților mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării. Vor veni și vor istorisi dreptatea Lui unui popor care se va naște – că El a făcut aceasta.
Psalmul 22.22,31

Suferințele cele mai adânci ale lui Hristos au condus la cea mai mare revărsare de recunoștință, de închinare și de laudă. Lucrarea Sa este atât de minunată, încât vom medita la ea de-a lungul întregii veșnicii. Ea va fi pentru totdeauna subiect al laudei și al adorării noastre. Dumnezeul care I-a răspuns (Psalmul 22.21) este Dumnezeul care va primi laudă de la Domnul Isus și prin Domnul Isus.

Lucrul minunat pentru cei credincioși acum este că ei au parte în această laudă, așa cum ne arată Evrei 2.12 și 13.15. În cercul laudei care se tot lărgește (Psalmul 22.22-31), Adunarea este cea mai aproape de El. Lauda și închinarea ei, conduse de El încă de pe acum, vor continua pentru totdeauna. Lucrarea pe care Domnul Isus a împlinit-o este atât de prețioasă, de măreață și de minunată, încât Dumnezeu dorește ca orice familie a credinței din întreaga creație răscumpărată să se unească în corul laudei. Din ce în ce mai departe și din ce în ce mai sus, laudele și binecuvântările vor continua pentru veșnicie. După ce vom fi răpiți, noi Îl vom lăuda în cer (Apocalipsa 4 și 5), iar rămășița iudaică, pe pământ, chiar din timpul domniei lui Antihrist, se va teme de Domnul și Îl va onora (Psalmul 22.23).

Cercul devine și mai larg: „Toată sămânța lui Iacov, glorificați-L; și temeți-vă de El, toată sămânța lui Israel”. Mesia și suferințele Lui vor fi tema laudei întregii națiuni restabilite a lui Israel (versetul 24). Toate semințiile vor cânta: „De la Tine vine lauda mea în adunarea cea mare” (versetul 25). „Cei săraci vor mânca și se vor sătura” (versetul 26). Cercul continuă să se lărgească: „Toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la Domnul și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea Ta” (versetul 27). Generații după generații (versetul 30), în lume, se vor alătura corului de laudă, zicând: „El a făcut aceasta” (versetul 31).

A E Bouter

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

„Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Tedepărtezi fără să-mi ajuți și fără s-as culțiplângerilemele?”
Psalmul 22.1

Crucea din mijloc

În fața porților Ierusalimului se afla dealul Golgota, care înseamnă „Locul căpățânii”. Acolo era înainte cu 2.000 de ani locul de execuție pentru condamnații la moarte. Atunci s-au aflat acolo trei cruci. La dreapta și la stânga atârnau doi răufăcători. Unul dintre ei a depus mărturisirea vinei:

„Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre.”

Dar ce era cu Omul din mijloc? Acuzația, fixată pe cruce, suna astfel: „Acesta este Împăratul iudeilor.”– Într-adevăr, un „răufăcător” ciudat!

Unul dintre cei răstigniți și-a recunoscut vina și a spus despre Omul din mijloc: „Omul acesta n-a făcut niciun rău.” Dar apoi s-a întâmplat ceva ce nu s-a mai întâmplat până atunci: în plină amiază s-a întunecat totul pentru trei ore. Şi acest întuneric provocator de teamă și această liniște au fost străbătute deodată de un strigăt tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Luca 23.38-41; Marcu 15.34).

Da, Omul din mijloc a fost Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a fost într-adevăr părăsit de Dumnezeu, cu toate că El a fost singurul fără păcat și întotdeauna a făcut numai voia lui Dumnezeu. Nu a existat nicio altă cale pentru mântuirea noastră: Hristos a trebuit să sufere pedeapsa pentru păcatele altora. Numai pe această temelie pot oamenii care au păcătuit să primească iertare și să fie aduși înapoi la părtășia cu Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

 

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (4)

„Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu) „căci” a zis el „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă” (Geneza 32:30)

     Schimbarea are loc prin cooperare. Dumnezeu a început schimbarea în viața lui Iacov în clipa în care acesta a recunoscut cine este și a cooperat cu planul Său. Iacov numit „Peniel” locul în care s-a luptat cu Dumnezeu, nume care înseamnă „Fața lui Dumnezeu”. În cele din urmă, fiecare dintre noi trebuie să stea față în față cu Dumnezeu, și atunci El va putea să ne schimbe.

În esență, Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Acum putem trece la treabă. Cooperează și ai încredere în Mine. Voi face schimbările pe care ți le dorești și te voi binecuvânta!” Să observăm că Dumnezeu nu a zis: „Străduiește-te și folosește-ți voința pentru a deveni desăvârșit!” Asta nu funcționează, și Dumnezeu o știe! Numai voința nu aduce o schimbare de durată în viețile noastre. Ea influențează numai circumstanțele exterioare.

Motivația interioară este cea care produce schimbare, și la asta lucrează Dumnezeu. El i-a zis lui Iacov: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel” (Geneza 32:28) Iacov nu avea să mai fie la fel niciodată!

Odată ce ai o întâlnire personală cu Dumnezeul cel viu, El te schimbă. El l-a transformat pe Iacov dintr-un „înșelător” într-un „prinț.” Dumnezeu i-a văzut potențialul, a pătruns dincolo de exteriorul dur al unui înțelept în felul lumii. Dumnezeu a observat toate slăbiciunile lui Iacov, dar S-a uitat dincolo de suprafață: „Suntem copii ai lui Dumnezeu… şi împreună moştenitori cu Hristos… ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8:16-17). Sau folosind tot cuvintele lui Pavel: „Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

 

Proverbe 21:15-31

A practica judecata şi dreptatea este nu numai un lucru plăcut Domnului (v. 3), ci şi o bucurie pentru cel care-l face (v. 15). Mulţi oameni îşi închipuie că a fi creştin este o constrângere supărătoare. Dimpotrivă! Credinciosul care se află într-o stare spirituală potrivită îşi găseşte fericirea în ascultarea de Domnul şi, invers, ceea ce lumea numeşte bucurie n-are nicio atracţie pentru el (v. 17). Locuinţa celui înţelept conţine o comoară scumpă (Cuvântul lui Dumnezeu pus în cinste) şi untdelemn (puterea Duhului Sfânt: v. 20; comp. cu 1 Împăraţi 17:16).

Pentru a umbla pe calea dreptăţii şi a bunătăţii (v. 21), cel înţelept are nevoie de această hrană, din careşi va putea trage puterea spirituală necesară pentru a învinge şi pentru a-l doborî pe Vrăjmaş (v. 22; Eclesiastul 7:19). Ca şi puterea lui însă, nici înţelepciunea lui n-are nimic comun cu cea a omului, pentru că înţelepciunea omenească nu rezistă înaintea lui Dumnezeu (v. 30; 1 Corinteni 1:19). Să fim şi noi astfel de înţelepţi adevăraţi! Fie ca proviziile Cuvântului şi bucuriile Duhului să nu lipsească nicidecum din casele noastre şi ca noi să ne luăm puterea din ele! Nimeni să nu se asemene cu fecioarele nebune din parabolă, care nu aveau untdelemn în candele! (Matei 25).

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David … Și David a zis: „Mefiboșet!” … Și el a făcut o plecăciune și a zis: „Ce este robul tău, ca să te uiți la un câine mort ca mine?”.
2 Samuel 9.6,8

Mefiboșet, care se numea pe sine „câine mort”, a fost adus, prin har, în toate privilegiile vieții de la curtea împărătească; de la Lodebar a fost adus în palatul împăratului, iar acolo, în compania lui David, mânca la aceeași masă cu fiii împăratului. Națiunile din jur și poporul Israel beneficiau din plin de binecuvântările administrației lui David; slujitorii și curtenii săi prosperau, bucurându-se de apropierea de împăratul cu inimă largă, însă Mefiboșet era onorat cu o poziție de apropiere mai mult decât oricare dintre ei.

Ca unul din familia împărătească, el se bucura de compania lui David în cea mai binecuvântată stare de favoare. Națiunile vor beneficia de domnia Adevăratului David, a Domnului nostru Isus Hristos; slujitorii Săi vor avea parte de administrarea Lui glorioasă; însă, ca și Mefiboșet, noi vom locui în casa Tatălui, împreună cu Fiul, ca frați ai Săi pentru totdeauna. Israel se va bucura de viața eternă pe pământ, așa cum ni se spune de două ori în Vechiul Testament, așa cum slujitorii lui David se bucurau de viața de la curtea împărătească; însă, în cazul lui Mefiboșet, deși se bucura de aceeași viață de la curte, totuși el o cunoștea într-un sens mult mai adânc decât ei, fiindcă el era acolo ca unul din familia regală, ca unul dintre fiii împăratului.

La fel stau lucrurile cu noi acum. Știm cu toții că am fost morți în păcate, însă glasul Fiului lui Dumnezeu ne-a făcut să trăim. Am trecut din moarte la viață. Acum partea noastră este să ne bucurăm de dragostea și de viața în care am fost aduși și să prosperăm din punct de vedere spiritual.

H J Vine

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte. Omul stricat pregătește nenorocirea și pe buzele lui este ca un foc aprins.”
Proverbe 16.25,27

Ce trepte urci?

„Trebuie să mă duc în altă parte, să caut altceva”, își zise tânărul. Curând zări în partea stângă o casă atrăgătoare, strălucitoare ca aurul, cu toate ferestrele deschise, cu o muzică asurzitoare. La o fereastră îi zâmbi un chip frumos de femeie.

„Oare asta este casa înțelepciunii? Să văd cum îi sunt treptele!” Pe scările largi, joase, mult umblate, suia și cobora continuu o mulțime gălăgioasă.

„Fără îndoială, aceasta este casa înțelepciunii”, își zise tânărul. „Acest lucru se observă după treptele casei și după mulțimea care urcă și coboară.” Astfel, păși pe trepte. Intrase în casa nebuniei. Sărmanul tânăr își pierduse adevărata orientare.

Cititorule, nu uita că: „Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe; strigă unde e zarva mai mare, la porți, în cetate, își spune cuvintele ei: « …Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura… Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! …cel ce m-ascultă… va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău»” (Proverbe 1.20-23, 33). Multe căi sunt în viață și multe par bune. Chemarea fiecărui om este să aleagă calea cea bună a credinței și să urce treptele vieții, după ce și-a încredințat Domnului și Mântuitorului destinul; Isus Şi-a dat viața la cruce pentru mântuirea tuturor acelora care își pun nădejdea în El.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (3)

„Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov” a răspuns el” (Geneza 32:27)

     Schimbarea are loc prin mărturisire. Câtă vreme s-a identificat ca fiind „Iacov”, care înseamnă „Înșelătorul”, el își recunoștea implicit slăbiciunile de caracter. Aceasta este partea importantă a procesului schimbării pe care o face Dumnezeu în noi, întrucât nu ne vom schimba niciodată până nu confruntăm și nu recunoaștem cu sinceritate nelegiuirile, păcatele, slăbiciunile și greșelile.

Trebuie să spui: „Doamne, am o problemă. Am dat de necaz, și recunosc că eu sunt de vină!” Abia atunci Dumnezeu poate să lucreze. Ai observat vreodată cât de ușor ne găsim scuze? Devenim experți în a arunca vina asupra altora, spunând lucruri precum: „Nu e vina mea, doar știi asta! E mediul în care am crescut… părinții mei sunt de vină…” Sau „problema pe care o am la serviciu este din cauza șefului!” De ce ne comportăm și vorbim astfel? Pentru că e greu să ne recunoaștem slăbiciunile și greșelile, și ni se poate părea înfricoșător să cerem ajutor.

De ce trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu? Pentru a-L informa? Nu, El știe deja totul!

Când îi spunem lui Dumnezeu că am păcătuit, nu e o surpriză pentru El; în tot acest timp, El ne cunoștea toate problemele. I le mărturisim pentru că El vrea ca noi să spunem: „Ai avut dreptate, Doamne; am o problemă. Am încurcat-o!”

E umilitor să ne recunoaștem greșelile, dar odată ce-o vom face, Dumnezeu ne va da acces la puterea Sa, ca să ne ajute să ne schimbăm în bine. În acel moment, începem să devenim ceea ce ne-am dorit mereu să fim. De fapt, Dumnezeu te iubește așa cum ești – însă te iubește prea mult ca să te lase așa!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 21:1-14

Multe persoane cred că pot trece drept achitate înaintea lui Dumnezeu, câtă vreme Îi oferă din când în când ca jertfă câteva fapte bune. Ele pretind că pot răscumpăra o viaţă de păcat respectând anumite forme religioase. Ce iluzie fatală! Un singur lucru Îi este plăcut Domnului: practicarea în mod obişnuit a dreptăţii şi a judecăţii (v. 3), însă aceasta nu-i este la îndemână decât celui drept, altfel spus, celui pe care Dumnezeu l-a făcut astfel prin îndreptăţire.

Până la întoarcerea la Dumnezeu, orice om este caracterizat de o inimă rea. Dorinţele lui intime sunt îndreptate spre rău; el îşi este centrul, nu are dragoste reală faţă de aproapele (v. 10), nici milă adevărată faţă de cel nenorocit (v. 13). Aceste sentimente pot fi uneori contrafăcute, printr-o amabilitate firească, sau pot fi confundate cu o anumită sensibilitate a firii (un necredincios poate avea inimă bună sau chiar se poate remarca prin cinste: v. 2).

În realitate, binele autentic îşi are originea numai în Dumnezeu şi nu şi-a găsit împlinirea perfectă decât în Hristos. La El ne conduce şi versetul 12. El a fost Cel Drept prin excelenţă (comp. cu Iov 34:17) şi, în puterea acestui titlu, numai El este îndreptăţit să judece (Ioan 5:27-30). El cercetează cu atenţie casa celui rău, iar dacă într-adevăr nu vede acolo niciun strop de pocăinţă, o va răsturna în nenorocire (v. 12; Psalmul 37:35-36).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi. Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce Eu vă poruncesc. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut.
Ioan 15.13-15

Avraam are o titulatură în Scriptură pe care nimeni altul nu o are. El este numit „prietenul lui Dumnezeu”. Isus l-a numit pe Lazăr prieten al Său în Ioan 11.11 și îi numește prieteni pe toți cei care cred în El și Îl ascultă (Ioan 15.13-15). Însă, de trei ori în Scriptură, Avraam este numit „prietenul lui Dumnezeu”. Să privim pe scurt la fiecare loc în parte:

În 2 Cronici 20.7, expresia este legată de biruința asupra vrăjmașilor.

În Isaia 41.8, expresia este legată de credincioșia lui Dumnezeu.

În Iacov 2.23, expresia este legată de o viață trăită prin credință.

Adevărul din Ioan 15.13-15 poate fi văzut cu claritate în Geneza 18. Fiindcă Avraam era prietenul lui Dumnezeu, Domnul nu i-a ascuns lucrurile pe care urma să le facă. Psalmul 25.14 spune: „Domnul Se destăinuie celor care se tem de El, pentru a le face cunoscut legământul Său”. În acest verset, cuvântul „Domnul” este „Iahve” și este folosit în context de cel puțin șapte ori. El face referire la Dumnezeu în raport cu legământul făcut cu poporul Său, arătând credincioșia și dorința Sa de a fi în relație cu cei ai Săi.

Trei lucruri pot fi remarcate în Geneza 18.18-20, cu privire la Avraam: măreție viitoare, intimitate și ascultare. Datorită relației apropiate cu Dumnezeu, ca prieten al Său, Avraam putea vorbi cu Dumnezeu cum vorbește un om cu prietenul său. Urechea Domnului era deschisă la cuvintele lui, iar el a putut mijloci pentru semenii săi.

T Hadley, Sr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu strigă înțelepciunea și nu-și înalță priceperea glasul? Ea se așază pe înălțimi… și strigă lângă porți, la intrarea cetății…”
Proverbe 8.1-3

Ce trepte urci?

„Când vei ajunge în oraș, caută casa înțelepciunii, deoarece aceasta este casa cea bună și acolo vei găsi o găzduire bună.” Așa sfătuiră bătrânii satului pe tânărul care plecase, pentru prima dată de acasă, la drum spre oraș. Tânărul a luat aminte la sfatul dat.

„Cum voi recunoaște însă casa?” „O vei recunoaște după treptele ei și după numărul oamenilor care intră în ea și ies din ea. Mai mult nu-ți putem spune.”

„Fără îndoială, trebuie să fie o casă mare. O voi cunoaște îndată după frumusețea și strălucirea ei. Dar cu privire la trepte, ce vorbă o mai fi și asta?” se gândi tânărul.

În sfârșit, tânărul ajunse în oraș. Privirile lui lacome căutau casa înțelepciunii. În fața lui, spre dreapta, se ridica o casă simplă, dar cu o înfățișare aleasă. Avea ferestre mari și curate. Prin una dintre ele privea un bătrân cu priviri prietenoase și liniștite.

„Să fie asta casa înțelepciunii?” se întrebă tânărul. Treptele erau înalte și repezi. Strălucirea lor dovedea că erau puțin întrebuințate. Ușile erau larg deschise, însă cei ce intrau și ieșeau erau puțini la număr. „Cu siguranță că nu aceasta este casa înțelepciunii”, zise tânărul în sinea lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (2)

„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta” (Geneza 32:26)

     Schimbarea are loc în urma luării unui angajament. Când Iacov și-a dat seama că se luptă cu Dumnezeu, el a spus:
„Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” De asta este nevoie – de hotărâre. Iacov a fost hotărât și insistent; a perseverat până a reușit. Nu i-a mai plăcut cum era (așa cum probabil nici ție!) Se simțea frustrat, și asta îl făcea să fie deznădăjduit. Dar a fost pe deplin hotărât să lupte, până când Dumnezeu a întors situația în favoarea lui. Când Dumnezeu ne atrage atenția printr-o criză, El nu aduce automat și soluția; uneori El așteaptă să vadă dacă ne dorim într-adevăr schimbarea. Ne-am deprins atât de mult să avem totul instant – mâncare instant, acces instant la internet, succes instant – încât dacă nu primim imediat răspuns la rugăciunea noastră, sau dacă nu are loc o schimbare în mod instantaneu, spunem: „Nu-i pasă de mine!” De fapt, n-am intrat în respectiva încurcătură peste noapte, și nici nu vom ieși din ea într-o clipă. Uneori Dumnezeu trebuie să ne dezbrace de slăbiciunile noastre, strat după strat… Experții spun că e nevoie de șase săptămâni pentru ca un lucru pe care îl facem constant să devină obicei. Gândește-te la asta, în legătură cu obiceiul de a te ruga și de a citi Biblia în fiecare zi, sau la a reînvăța să-ți iubești soțul sau soția. Șase săptămâni… patruzeci și două de zile, peste o mie de ore… în care Satan se va pune de-a curmezișul neîncetat! Ce-ar trebui atunci să faci? Petrece timp cu Dumnezeu! „Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc” (Isaia 40:31).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 20:15-30

Cartea Proverbe a fost comparată cu un fir călăuzitor care, în labirintul acestei lumi, unde un pas greşit poate aduce rezultate atât de amare, ne arată calea chibzuinţei şi a vieţii. În mijlocul unei aparente dezordini a enunţurilor, fiecare om poate găsi îndrumări practice de care are nevoie pentru a evita multe capcane (v. 25). Minciună, cuvinte neîntemeiate, vorbe încărcate de revoltă şi de dispreţ împotriva părinţilor, lăcomie, duh de răzbunare, fraude, promisiuni nerespectate: pentru a fi păziţi de aceste pericole este înţelept să evităm societatea anumitor persoane.

Nu te amesteca cu cel vorbăreţ, recomandă versetul 19. Fiind frecvent alături de unul ca acesta, vom aduna numai bârfe şi calomnii, nimic spre zidire. Iar cât despre destăinuirile pe care i leam făcut, acestea vor fi răspândite peste tot. Prin contrast, buzele cunoştinţei sunt ca un vas frumos, punând în valoare buchetul adevărurilor mărturisite (v. 15; Efeseni 4:29). Să căutăm, prin urmare, tovărăşia acelora care pot să ne transmită învăţăturile înţelepciunii (comp. cu cap. 8:11-19); acestea sunt mai de preţ decât aurul pieritor sau decât multe mărgăritare. Gloria tinerilor este puterea lor (v. 29): o putere careşi are originea în Domnul şi carei face capabili săl învingă pe cel rău (Efeseni 6:10; 1 Ioan 2:14).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Să vă feriți de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului.
1 Petru 2.11

Samson a beneficiat de cele mai favorabile circumstanțe, iar mărturia lui ar fi putut fi folositoare și binecuvântată. Poftele cărnii au distrus însă totul. Credința lui a fost reală și s-au putut vedea în el dovezi ale vieții divine, însă nu a existat rod care să rămână.

Poftele cărnii! Să nu ne gândim că nu ni s-ar putea întâmpla și nouă. Putem fi tineri sau bătrâni, însă, dacă Dumnezeu nu ne păzește, suntem în pericol de a cădea exact ca Samson. Ar fi bine ca, din timp în timp, să citim atenționările din Proverbe 7 și să ne gândim la Samson. Să ne aducem aminte de învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu! De asemenea, să credem cu tărie că Dumnezeu ne poate păzi. „Când am zis: «Mi-alunecă piciorul!», bunătatea Ta, Doamne, m-a susținut” (Psalmul 94.18). Când Petru se scufunda în marea Galileii, Isus a întins îndată mâna și l-a apucat.

Vegherea este un lucru foarte necesar. Niciodată, în zilele sale timpurii, la Timna, nu și-a închipuit Samson că avea să ajungă în temniță la Gaza. Pe vremea aceea, totul era atrăgător. Totuși, ochii care se opriseră asupra tinerei filistence aveau să fie scoși într-o zi, iar puterea care a sfâșiat leul avea să dispară. Samuel i-a luat locul lui Samson. Amândoi au fost crescuți în condiții similare, însă unul și-a irosit viața, pe când celălalt a trăit-o după voia lui Dumnezeu și a adus mult rod.

Dacă înțelegem bine că suntem iubiți de Tatăl și întoarcem această dragoste către El și către Domnul Isus, acest lucru va îndepărta gustul pentru lucrurile lumii. De cealaltă parte, dacă îngăduim ca lumea să pătrundă în inima și în viața noastră și dacă vom iubi ceea ce lumea iubește, vom pierde simțământul dragostei Tatălui. „Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el, … dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne pentru eternitate” (1 Ioan 2.15,17).

G Andre

SĂMÂNȚA BUNĂ

” …vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele…”
Ioan 5.28,29

Niciun sfârşit a toate

Marie Curie (1867-1934), care a fost de două ori premiată cu premiul Nobel, face parte din grupul de oameni de știință cei mai cunoscuți ai tuturor timpurilor. Şi soțul ei, Pierre Curie, a fost un cercetător însemnat și a fost premiat cu premiul Nobel. Dar la vârsta de 46 de ani a fost lovit de o trăsură și a murit imediat.

După înmormântarea sa, Marie Curie a scris cuvintele impresionante: „Îl vedem alunecând în groapa mare și adâncă. Mormântul va fi astupat și acoperit cu coroane de flori. Pierre doarme ultimul său somn. Este sfârșitul a toate, a toate, a toate…”

Înțelegem durerea femeii, care își pierduse soțul iubit. Ea nu avea nicio nădejde, ca să-l revadă dincolo de mormânt:

„Este sfârșitul a toate, a toate, a toate…”

Dar nu! – Moartea nu este sfârșitul a toate. Isus Hristos Însuși ne-a asigurat de aceasta; și propria Lui înviere este dovada pentru acest lucru. Odată cu moartea, omul nu încetează să existe, ci el trebuie să apară înaintea lui  Dumnezeu și să dea socoteală de viața lui.

Acum, Dumnezeu oferă tuturor oamenilor iertarea păcatelor prin jertfa de ispășire adusă de Isus Hristos. Cine refuză oferta lui Dumnezeu, va fi judecat cândva pentru vina vieții sale. Dar cine recunoaște în fața lui Dumnezeu păcatele înfăptuite și acceptă cu credință pentru el personal lucrarea de ispășire făcută de Isus, acela primește iertare. Atunci este valabilă pentru el asigurarea: „voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți viața veșnică” (1 Ioan 5.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM ARE LOC SCHIMBAREA (1)

„Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui” (2 Corinteni 3:18)

     Schimbarea are loc în urma unei crize. Dumnezeu a schimbat numele lui Iacov, care înseamnă „Înșelătorul”, în Israel – care înseamnă „Cel ce luptă cu Dumnezeu”… și Domnul a făcut lucrul acesta într-un moment crucial. Dându-și seama că trebuie să meargă acasă și să se confrunte cu mânia fratelui său Esau, pe care-l înșelase, pe Iacov l-a cuprins disperarea. În noaptea aceea, el s-a luptat cu un înger al Domnului. Schimbarea din viața lui nu s-a produs rapid sau ușor, pentru că ni se spune că s-a luptat până în zorii zilei. Deodată, însă, lui Iacov i-a trecut prin minte că se luptă cu Dumnezeu, și că este o luptă pe care nu are cum s-o câștige. Tot astfel, Dumnezeu te va lăsa să te lupți cu o problemă pe care n-o poți rezolva, pentru a-ți atrage atenția. El te va aduce până în punctul în care trebuie să recunoști: „Nu pot face față acestei situații. Este prea grea pentru mine. Am nevoie de Dumnezeu!” Dacă treci printr-o situație asemănătoare astăzi, înseamnă că ești pe calea schimbării. Dacă îi ceri lui Dumnezeu să-ți ușureze situația dezastruoasă în care te găsești, lucrul acesta nu se va întâmpla. „Ca vulturul care îşi scutură cuibul… Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său…” (Deuteronom 32:11-12). Mama vultur nu le dă mâncare puilor ei pentru a-i convinge să părăsească cuibul și să învețe să zboare. Îți imaginezi ce gândesc ei? „Mama mea îmi face asta!” Dumnezeu îți va face și ție la fel. El va îngădui momente dificile pentru a-ți atrage atenția. El știe că nu te vei schimba până când teama ta de schimbare nu este depășită de durerea prin care treci. Concluzie: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 20:1-14

Vinul, care în Cuvânt reprezintă comuniunea cu bucuriile lumii, duce la batjocură (v. 1; citiţi Isaia 28:7,14).

Multe persoane nu ezită să-şi proclame propria bunătate (v. 6) sau moralitate (v. 9; comp. cu 1 Ioan 1:8-10), dar prin aceasta ei dovedesc că nu-şi cunosc deloc inima firească. Numai omul cel nou (numit în v. 7: cel drept) poate să placă lui Dumnezeu, umblând în credincioşie şi integritate. Să apropiem versetul 10 de Deuteronom 25:13-16: Să nu ai în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi una mică, să ai o greutate plină şi dreaptă. În practică, aceasta ar putea corespunde, de exemplu, la a nu judeca cu indulgenţă propriile greşeli, iar cu asprime pe ale altuia.

Acum ne aflăm în faţa versetului 11. Oricât de tânăr ar fi un creştin, el este chemat să se facă cunoscut ca ceea ce este. Nu atât prin cuvinte, cât mai ales prin purtarea lui: aceasta trebuie să fie deopotrivă curată şi dreaptă, înlăturând orice atitudine agitată şi nesănătoasă, precum şi orice formă de înşelătorie! O asemenea purtare va fi remarcată, pentru că va contrasta cu comportamentul îndoielnic sau necinstit al multor colegi.

Domnul să ne ajute pe toţi să-I fim martori curajoşi, luând ca model credincioşia pe care numai El a împlinito în mod perfect (v. 6b)!

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

El este profet și se va ruga pentru tine și vei trăi.
Geneza 20.7

Aceasta este o afirmație uimitoare, dacă ne gândim la contextul în care ea apare. Omul pe care Dumnezeu îl numește aici profet este Avraam în vârstă de nouăzeci și nouă de ani. Peste câteva luni, el și Sara aveau să-l primească pe Isaac – fiul pe care Dumnezeu li-l promisese. Totuși, aflat în Gherar, Avraam îi spusese lui Abimelec că Sara era sora lui, iar Abimelec o luase pe Sara la el. Acum Dumnezeu îi vorbește lui Abimelec cu privire la păcatul pe care îl comisese și îi poruncește să-i înapoieze soția lui Avraam, după care El face afirmația uimitoare de mai sus.

Avraam și Sara se înțeleseseră să spună această minciună încă de pe când părăsiseră țara din care Dumnezeu îi scosese. Cu ceva timp în urmă, ei fuseseră alungați din Egipt pentru această minciună. Totuși, Dumnezeu îi spune acestui împărat păgân că Avraam este un profet, un om care vorbește din partea lui Dumnezeu, și că acest profet avea să se roage pentru el. Ca urmare a acestui lucru, Abimelec avea să fie cruțat și să trăiască. Dumnezeu este de partea profetului Său, care, de teamă, obișnuia să folosească această minciună (de fapt, o jumătate de adevăr) de ani de zile. Cum putea să folosească Dumnezeu un om ca Avraam, care se folosise de această minciună de atâta timp?

Cum stau lucrurile cu noi? Am folosit și noi minciuna pentru a-i înșela pe cei din jurul nostru? Am fost ipocriți? Totuși, suntem prețioși pentru Dumnezeu. Îi aparținem Lui, fiindcă am fost răscumpărați prin sângele Domnului Isus Hristos. Avem privilegiul să-I slujim, să vorbim din partea Lui și să ne rugăm pentru alții. Dumnezeul nostru sfânt nu ne-a dat la o parte, ca descalificați pentru slujirea Lui. El Se identifică cu noi; noi suntem ai Lui și El este pentru noi. El dorește să ne folosească, chiar dacă ne-a dat pe față înșelăciunea și chiar dacă, la fel ca Avraam, a trebuit să recunoaștem cu rușine că am trăit mult timp în felul acesta. „Și Avraam s-a rugat lui Dumnezeu și Dumnezeu a vindecat pe Abimelec și pe soția lui și pe slujnicele lui” (Geneza 20.17).

O astfel de credincioșie plină de dragoste din partea lui Dumnezeu, în ciuda falimentului nostru, trebuie să ne smerească profund înaintea Lui și înaintea oamenilor.

E P Vedder, Jr

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Cine are urechi să asculte…”
Apocalipsa 2.7

Sfaturi

Unde este armonie, este și biruință. Dați cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.

Ca să înțelegi un om, este nevoie ca în trecutul tău să existe o experiență asemănătoare cu a lui. Altfel, poate vei ști să-l asculți, poate vei ști să-l sfătuiești, dar niciodată nu vei ști să îl înțelegi pe deplin.

Când vezi un om bun, gândește-te să-l întreci; când vezi un om rău, cercetează-ți inima.

Renunță la trecut și avântă-te spre ziua de mâine.

Învățând pe alții, învățăm și noi. A greși este omenesc, dar a persevera în greșeli este diabolic.

De la cei buni vei învăța lucruri bune. Dacă însă te vei amesteca cu cei răi, vei pierde și înțelepciunea pe care o ai.

Cu cât urci mai sus, cu atât te lovești mai tare la cădere.

Nu te strădui să-i dai indicații lui Dumnezeu, ci caută răspunsul în Cuvântul Său.Adu-ți aminte când ești tânăr, că vei fi și tu odată bătrân.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CALITĂȚILE LIDERULUI SPIRITUAL

„Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste” (1 Timotei 5:17)

     Pentru a fi un lider spiritual demn de urmat, trebuie:

1) Să poți da socoteală cuiva… Cuiva care te cunoaște destul de bine pentru a se ruga cu tine și pentru tine, pentru a te întări în domeniile în care ești vulnerabil și pentru a te sfătui în privința luării unor decizii importante. Autoritatea fără răspundere duce în mod inevitabil la dezastru.

2) Să-ți faci ordine în prioritățile personale. Prioritățile au tendința de a deraia. Prea mulți dintre noi devenim oameni de succes… cu prețul unei familii destrămate sau a sănătății precare! De ce? Pentru că lăsăm ca prioritățile noastre să alunece.

3) Umblarea ta cu Dumnezeu trebuie să fie constantă. David a zis: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11). O umblare zilnică disciplinată cu Dumnezeu este cea mai bună protecție împotriva păcatului. Dacă, în loc să petreci timp cu Dumnezeu, îl petreci făcând alte lucruri care au devenit mai importante, trebuie să te alarmezi. Acordă atenție specială cuvântului „strâng”. El se referă la prețuirea și protejarea unui lucru, fără a lăsa ca altceva să-l amenințe. Fă-ți timp să te rogi și să citești Biblia în fiecare zi – și păzește-ți acest timp cu prețul vieții. Dă-I lui Dumnezeu mintea ta în fiecare dimineață, atunci când este odihnită… Dacă ești pastor, prima ta chemare nu este proiectul de construcție, comitetul sau bugetul, ci „hrănirea oilor” (Ioan 21:16). Dacă în ultima vreme duminica te găsește căutând o schiță de predică pe internet, e timpul să faci niște schimbări. Întoarce-te la adevăratele priorități și fă ce spune Biblia în privința lucrurilor secundare. „Alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta…” (Faptele Apostolilor 6:3-4).

Verifică-ți deci sistematic statutul de lider spiritual!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul V de Jean Koechlin

Proverbe 19:15-29

Lenea, în special lenea de a asculta (Evrei 5:11), are pentru sufletul neglijent consecinţe dintre cele mai dezastruoase (v. 15). Îl cufundă într-un somn adânc pe acela care ar trebui să vegheze aşteptându-L pe Domnul (comp. cu Matei 25:5). Produce foamea sufletului şi foamete spirituală (cap. 20:13). Şi, drag prieten, dacă şi sufletul tău este flămând, nu căuta să-l amăgeşti cu ceea ce nu satură (Isaia 55:2).

Un singur aliment este potrivit: Cuvântul lui Dumnezeu. Fiind hrănit de Hristos, adevărata Pâine din cer, eşti asigurat că nu vei fi vizitat de rău (v. 23). De cealaltă parte a cuvintelor cunoştinţei există o îndrumare care induce în eroare (v. 27; 1 Timotei 6:20-21), rod al numeroaselor gânduri din inima omului (v. 21). Ascultând-o, ne abatem de la calea ascultării şi, prin urmare, avem nevoie de corecţie (v. 18-25). Să nu-i dăm cuvântului corecţie numai sensul de pedeapsă! Să ne gândim, de pildă, la pilotul care corectează ruta aparatului de zbor după indicaţiile primite de la turnul de control. Astfel trebuie să fie şi asupra noastră efectul corecţiei Domnului: să ne facă să ne reluăm direcţia cea bună. Este privilegiul fiului (v. 18; cap. 13:24) această corecţie, iar omul înţelept ştie să profite de ea (v. 25; cap. 9:8).