Mana Zilnica

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
Apocalipsa 3.8

Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (3)

Cei din Efes păziseră Cuvântul Domnului, însă părăsiseră dragostea dintâi. Nu se spune că dragostea lor se răcise, ci că ei o părăsiseră. Dragostea față de Persoana Sa era lucrul care lipsea în Efes. În Filadelfia însă, inima Domnului se bucura, fiindcă putea spune: „Nu ai tăgăduit Numele Meu”.

Numele Domnului Isus însemna totul pentru cei din Filadelfia. Ei nu doreau să tăgăduiască acest Nume prin nimic. Pentru mântuire nu există nicio metodă omenească, niciun ritual, ci doar Numele lui Isus (Fapte 4.12). Hristos și Cuvântul Său sunt suficiente pentru mântuire.

Numele Lui era suficient pentru strângerile lor laolaltă. Nu aveau ei promisiunea prezenței Sale în mijlocul lor (Matei 18.20)? Numele Lui era de ajuns pentru orice lucrare (Coloseni 3.17). Oare nu de la El, Capul Trupului, își primeau ei fiecare capacitatea și darul pentru slujire (Efeseni 2.22; 4.7,11)? Numele Său era suficient pentru îngrijirea turmei; El era Păstorul și Supraveghetorul sufletelor lor (1 Petru 2.25). Niciun mijloc omenesc, nicio organizație și nicio metodă nu erau îngăduite, ci doar Numele Domnului lor. Orice altceva ar fi însemnat tăgăduirea Numelui Său.

Numele Său era suficient pentru toate lucrurile privitoare la viață și la evlavie (2 Petru 1.3). Pentru toate nevoile lor, ei chemau Numele Său, având făgăduința răspunsului Său (1 Ioan 5.14,15). Pentru ei, El era cu adevărat în toate lucrurile, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Cel viu (Apocalipsa 1.17,18). Ei așteptau totul de la Hristos.

Nimic nu este mai prețios pentru Domnul decât ca cei ai Săi să considere Numele Său, în toate privințele, ca fiind atotsuficient. Iar El răspunde întotdeauna așteptărilor credinței care se bazează doar pe Numele Său. Să umblăm cu toții prin puterea Lui, să păzim Cuvântul Lui și să nu tăgăduim niciodată Numele Lui!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?
Ieremia 17.9

Este omul bun? Omul nu este bun!

Cunoscând un avânt grandios, așa-numitul iluminism a fost o mișcare ideologică ce a influențat și a format cele mai diverse domenii culturale. Una dintre convingerile sale optimiste sună astfel: toți oamenii sunt înțelepți și buni.

Până astăzi, mulți sunt de neclintit în această ideologie. Dar este realistă această convingere? Doar în ultimul secol au fost omorâți în războaie aproximativ o sută de milioane de oameni. O sută de milioane! Dacă ai forma cu 100.000.000 de oameni un lanț, ai putea înconjura de trei ori pământul!

O privire în culisele terorii războiului modern arată că omul a dezvoltat arme care ar putea atenta la mult mai multe vieți omenești, dacă s-ar folosi. Dacă omul ar fi bun, nu ar trebui să te temi că aceste arme se vor folosi vreodată.

Cunoscutul fizician și matematician Albert Einstein a spus odată, pe bună dreptate, la o conferință științifică: „Problema adevărată se află în inima și în gândurile oamenilor. Nu este o problemă de fizică, ci una de etică. Ce ne sperie nu este forța explozivă a bombei atomice, ci puterea răului din inima omului, forța sa explozivă pentru a face rău”.

Da, este un basm acesta, că omul este bun. Un basm frumos, dar periculos, căci aruncă nisip în ochii omului păcătos, care are nevoie de mântuire. Adevărul este dur, dar rămâne adevăr: omul nu este bun! Iar Vestea Bună a lui Dumnezeu este că le oferă tuturor oamenilor salvare și iertare în Isus Hristos.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (5)

„El … ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3)

Ești atât de concentrat pe necazuri încât ai uitat ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Da,  fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele” (Psalmul 23:6)? Cunoaștem  necazurile lui Iov, dar avem tendința de a uita că ele au existat o scurtă perioadă într-o viață,  de altfel, extrem de binecuvântată. Timpul pe care l-a petrecut Iosif în închisoare a fost  eclipsat de anii în care a fost o persoană cu influență și de privilegiul de care s-a bucurat în  calitate de a doua persoană ca importanță la palatul lui faraon.

Îți este greu să te bucuri de  binecuvântări pentru că îți este teamă că nu vor dura? Poate te-ai obișnuit atât de mult cu  necazul încât ești mereu pregătit pentru el, ca și cum ai sta confortabil într-un fotoliu fără să  te poți relaxa. E timpul să nu te mai îngrijorezi și să începi să crezi promisiunile lui Dumnezeu  față de tine! El nu te-a adus atât de departe ca să te abandoneze.

Nu, El „v-a rânduit să  mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Bucuria și biruința – acesta este  planul lui Dumnezeu pentru tine! Biblia spune: „El … ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii  Lui.” Dumnezeu nu rostește nimic peste viața ta, ca apoi să lase să se năruiască totul. El a  spus: „Cuvântul Meu, … va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.” (Isaia 55:11).

În Geneza capitolul unu versetul paisprezece, Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători în  întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte.” Și știi ceva? Același soare strălucește și  astăzi datorită cuvântului care l-a adus în existență – și va străluci și mâine. Dacă Dumnezeu  va face lucrul acesta pentru un obiect neînsuflețit cum este soarele, nu crezi că El va avea  grijă și de tine?

Deci, crede că ai fost chemat și ales de Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 19:1-14

Ce contrast între vizita fericită pe care îngerii i-au făcut-o lui Avraam în miezul zilei şi trista lor misiune pe care o aveau în Sodoma în seara aceleiaşi zile! Şi câtă reţinere în a accepta invitaţia lui Lot, oricât de insistentă ar fi fost ea (v. 2)! Cum puteau ei să aibă părtăşie cu acest credincios aflat într-o asemenea situaţie nepotrivită? Ei intră la el în casă numai pentru a-l proteja şi a-l elibera. De altfel, însuşi Lot nu s-a simţit niciodată în largul lui în această cetate a depravării. Nu am fi ştiut aceasta, dacă Noul Testament nu ne-ar fi descoperit-o. Dar Dumnezeu, care cunoaşte inimile, ne spune că Lot era un om drept şi că, departe de a lua parte la rău, era „foarte întristat de purtarea destrăbălată a celor nelegiuiţi” (2 Petru 2.7, 8). Şi oamenilor din Sodoma nu le-a fost ruşine să se grozăvească cu răutatea lor în acea noapte dramatică (compară cu Isaia 3.9). Ei se comportă astfel încât Domnul, Cel care spusese: „şi dacă nu – dacă aceasta nu este adevărat – voi şti” (18.21), nu mai are nevoie de alte dovezi, din moment ce aceşti oameni mărturisesc împotriva lor înşişi.

Lot nu este luat în serios nici chiar de ginerii lui. Când un credincios a umblat, pentru un timp, cu lumea, nu mai are nici o autoritate să vorbească despre judecată. Nimeni nu îl mai ascultă.

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Iuda a zis Tamarei, nora sa: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește mare Șela, fiul meu”. Pentru că zicea: „Ca nu cumva să moară și el ca frații lui”. Cartea genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam … Iuda a născut pe Fares și pe Zara, din Tamar.
Geneza 38.11; Matei 1.1,3

Viața lui Iuda a stat, în prima parte a ei, într-un contrast total cu cea a fratelui său, Iosif. Acest capitol ne arată că prietenii lui Iuda și soția lui erau canaaniți. Primii doi fii ai săi erau niște oameni răi, iar Domnul i-a omorât. Iuda găsise o soție, Tamar, pentru fiul său cel mai mare. În acel timp, când un om murea fără să aibă copii, văduva lui trebuia să se mărite cu fratele lui sau cu ruda cea mai de aproape, pentru ca astfel să aibă copii. Într-un timp foarte scurt, Tamar a rămas văduvă de două ori.

Temându-se să nu-l piardă și pe cel de-al treilea fiu, Șela, Iuda nu i l-a mai dat de bărbat lui Tamar, când acesta a crescut. Această văduvă canaanită a recurs deci la o stratagemă rușinoasă, prefăcându-se a fi prostituată, pentru a rămâne gravidă cu Iuda, socrul ei. Din nefericire, ea nu este singura văduvă care a recurs la astfel de mijloace pentru a se întreține. Multe văduve sărace, în disperarea lor, au recurs la păcat pentru a supraviețui.

Iuda, care nu știa că femeia cu care păcătuise era nora lui, s-a înfuriat atunci când a auzit că Tamar este însărcinată. „Scoateți-o afară și ardeți-o!”, a poruncit el. Cât de rușinat și de șocat a rămas el atunci când ea i-a adus dovezi clare ale vinovăției lui! Iuda a recunoscut păcatul său, spunând: „Ea a fost mai dreaptă decât mine”.

Cât de mare este harul lui Dumnezeu, care l-a inclus atât pe desfrânatul Iuda, cât și pe Tamar, care s-a prostituat, în genealogia sfântului Său Fiu, Isus, Domnul nostru! Îi mulțumim Lui că, „acolo unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5.20)!

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

În aceasta este iubirea, nu în faptul că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și L-a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre.
1 Ioan 4.10

Fiecare om este unic!

Indiferent dacă veți crede sau nu: nimeni nu este ca dumneavoastră! Aspectul, vocea, caracterul – toate acestea vă fac unic. Acest cuvânt spune deslușit: Dumneavoastră sunteți unicat!

Dumnezeu v-a creat! Nu sunteți produsul unei „fabricații cosmice pe bandă rulantă”, ci o creatură a lui Dumnezeu. El v-a creat așa cum sunteți și Se interesează de dumneavoastră. El dorește să trăiți cu sens și să aveți personal părtășie cu El. – David a înțeles că Dumnezeu l-a creat și I-a mulțumit din inimă pentru acest lucru: „Te voi lăuda că M-ai făcut într-un mod înfricoșător și admirabil. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Psalmul 139.14).

Dumnezeu vă iubește! Pentru El sunteți prețios și demn de a fi iubit. Cu toate că noi, oamenii, am mers pe căile noastre proprii și nu ne-am interesat de Dumnezeu, El nu a încetat să ne iubească. Păcatele noastre nu L-au împiedicat să ne arate dragostea Sa. Dimpotrivă: El L-a dat pe Fiul Său Isus Hristos să moară pentru noi, pentru ca problema vinei noastre să poată fi rezolvată. Pentru că suntem așa de prețioși pentru Dumnezeu, El dorește să ne ierte toate păcatele pe care le-am făcut. – Acceptați oferta dragostei lui Dumnezeu! Rugați-vă Lui și recunoașteți înaintea Lui tot ce ați făcut rău! Credeți că Isus Hristos a purtat la cruce pedeapsa pentru păcatele dumneavoastră!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (4)

„Eu …v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă” (Ioan 15:16)

Cuvântul „rânduit” vine de la cuvântul „comandat”. Dumnezeu te-a rânduit și te-a  înzestrat în mod specific. El a ales direcția vieții tale. El te-a păstrat atunci când ai crezut că  nu mai ieși la liman. El te-a împins înainte când ai crezut că nu mai ai vlagă. „Domnul  întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de  tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24).

El dorește să ieși învingător. „Orice  armă făurită împotriva ta va fi fără putere; … Aceasta este moştenirea robilor Domnului” (Isaia  54:17). Asta înseamnă că atacurile îndreptate împotriva ta vor da greș!

Însă faptul că ești ales  de Dumnezeu nu înseamnă că poți să trăiești cum vrei. Pavel spune: „Să păcătuim mereu,  ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim  în păcat?” (Romani 6:1-2).

Când ești ales, ai siguranța poziției pe care o ai în Hristos, chiar  și atunci când starea ta nu este la acest nivel. Este și motivul pentru care Dumnezeu îngăduie  încercări și ispite. El știe care este prețul pentru a te ține dependent de El și pentru a te ajuta  să-ţi dezvolți un sistem puternic de rădăcini.

Primul lucru pe care l-a spus Dumnezeu omului  a fost „creşteţi” (vezi Genesa 1:28). El dorește să fii roditor și să reușești în toate aspectele  vieții tale. Domnul Isus a spus: „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia (pentru a vă bucura  de avantajele trăirii în Împărăție)” (Luca 12:32). Odată ce acest concept pătrunde în sufletul  tău, viața ta se va schimba!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 18:16-33

„Domnul Se destăinuie celor care se tem de El” (Psalmul 25.14; citeşte şi Amos 3.7). Avraam este unul dintre aceştia. Domnul a putut spune despre el: „pentru că l-am cunoscut” (v. 19), „să ascund Eu de Avraam ce fac?” (v. 17). Înţelegerea gândului lui Dumnezeu este inseparabilă de umblarea în credincioşie.

Dumnezeu ştie că singurul efect al comunicărilor Sale va fi acela de a pune în inima omului lui Dumnezeu sentimente identice cu ale Sale: compasiune, dorinţa de a-i smulge de sub înspăimântătoarea judecată pe aceia pe care îi iubeşte.

Dragi prieteni creştini, noi, care cunoaştem din Cuvântul lui Dumnezeu sentinţa asupra lumii şi iminenţa executării ei, suntem oare mişcaţi de aceleaşi sentimente în timp ce ne gândim la soarta grozavă a nenumăratelor suflete pierdute pentru eternitate? Fiecare dintre noi are în familie, printre prieteni sau printre colegii de la slujbă, persoane neîntoarse la Dumnezeu. Ce putem face pentru ei? Sigur că trebuie să-i prevenim, dar şi să mijlocim insistent, cum a făcut Avraam pentru Sodoma în care se afla Lot, fratele lui (compară cu Ieremia 5.1). În 1 Timotei 2, Pavel ne invită să facem rugăciuni pentru toţi oamenii, adresându-ne Celui pe care, prin experienţă, Îl recunoaştem cu frumosul Nume de „Dumnezeu, Mântuitorul nostru”, care „doreşteca toţi oamenii să fie mântuiţi”.

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar de la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. Și, pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Matei 27.45,46

Primele trei ceasuri pe care Hristos le-a petrecut pe cruce au fost caracterizate de adâncul întuneric moral și spiritual al omului. Omul a gândit, a spus și a făcut tot ceea ce a fost mai rău posibil. Însă în următoarele trei ceasuri, când soarele s-a întunecat, Domnul Isus a suferit din partea lui Dumnezeu, fiindcă, pe Cel care nu a cunoscut păcatul, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, iar Hristos, de asemenea, a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Dumnezeu a condamnat păcatul în carne – acea rădăcină, acel principiu al fărădelegii care lucrează în noi (Romani 8.3). În plus, Domnul Isus a suferit pentru păcatele noastre – pentru roadele principiului aflat în noi, manifestate prin gânduri, cuvinte și fapte (1 Petru 3.18). Păcatul este rădăcina, păcatele sunt roadele. Omului nu i s-a îngăduit să vadă nimic din suferințele Domnului în timpul celor trei ceasuri în care El a fost jertfă pentru păcat.

Strigătul Domnului Isus exprimă părăsirea completă a Celui care este dintotdeauna plăcerea lui Dumnezeu, dar care a fost abandonat de El fiindcă suferea pentru păcat și pentru păcate, pentru a-L glorifica pe Dumnezeu și pentru a aduce binecuvântare omului.

Acest strigăt exprimă mai mult decât durerea fizică sau suferința psihică. Mielul fără păcat al lui Dumnezeu a îndurat mânia lui Dumnezeu pe cruce. Atunci a înlăturat El păcatul prin jertfirea Lui Însuși (Evrei 9.26) și a devenit ispășirea pentru lumea întreagă (1 Ioan 2.2). Doar Dumnezeu poate înțelege pe deplin măreția tuturor marilor principii implicate aici – suferința Domnului Isus și câștigul pentru Dumnezeu și pentru noi, cei care, prin har, am crezut.

W. S. Ibrahim

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea … și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei 12.2

Ținta credinței noastre

Scriptura ne prezintă duhul de lepădare, de smerenie și de ascultare al Domnului și Mântuitorului Isus Hristos devenit Om. Domnul este Acela care are toată puterea în univers, Lui Îi aparțin măreția și slava divină. Prin El au fost făcute toate lucrurile și toate se mențin prin El. Dar El a venit în această lume ca Om sărac, ca Slujitor. Vulpile aveau vizuini și păsările cerului, cuiburi, dar El, Creatorul lor, nu avea o locuință „proprie”, niciun loc pentru a-Și odihni capul.

Domnul Isus căuta neîncetat binele oamenilor, lucra pentru ei, îi învăța; niciodată nu a făcut ceva în folosul Său, ci toată viața Sa a fost o renunțare totală. Citind Scripturile, care dădeau mărturie mai dinainte despre Mântuitorul, vedem că S-a smerit până într-atât, încât a luat cel din urmă loc printre oameni. Isus Hristos a fost disprețuit, umilit până la moarte. Totuși, plăcerea Domnului Isus a fost să facă voia lui Dumnezeu. Lucrările Domnului arată cu desăvârșire acest adevăr în toate împrejurările vieții Sale.

Acesta este Domnul și Mântuitorul pe care suntem invitați să-L privim prin credință. El a îndurat toate suferințele Sale, ca noi să fim mântuiți. Să fim bucuroși că avem o astfel de țintă a credinței noastre!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (3)

„Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15:18)

Odată ce înțelegi faptul că Dumnezeu te-a ales ca să împlinești anumite lucruri, multe din întrebările tale fără răspuns vor începe să aibă sens.

De exemplu: de ce tu vezi lucrurile diferit față de alții sau de ce te simți obligat să mergi mai departe când alții se mulțumesc să rămână acolo unde sunt. Pavel a spus: „fiind rânduiţi mai dinainte, după Hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale” (Efeseni 1:11).

Ai fost ales și destinat pentru această lucrare! De ce? Pentru că Dumnezeu are anumite lucruri pe care dorește să le facă prin tine. Este motivul pentru care ai ajuns atât de departe. Este motivul pentru care scapi nevătămat de fiecare dată când Satan încearcă să te distrugă.

Iată două motive pentru care trebuie să înțelegi acest adevăr:

1) Dacă crezi că Dumnezeu te-a ales pentru că ești un bun luptător în rugăciune sau pentru că citești din Biblie ore în șir sau pentru că ai un caracter impecabil, în clipa în care lași garda jos sau greșești, diavolul te va lua cu asalt și îți va spune că nu mai ești acceptat de Dumnezeu.

2) Cunoașterea statutului tău înaintea lui Dumnezeu te ajută să spui: „Chiar dacă mă zbat și mă împiedic și uneori nu înțeleg, pot merge la Dumnezeu oricând pentru că El m-a ales.” Asta înseamnă putere! E informația pe care diavolul nu dorește s-o afli pentru  că ea îți va schimba gândirea, perspectiva și nivelul de încredere.

Chiar dacă s-a prăbușit, era epuizat și a ajuns să miroasă ca porcii pe care îi hrănea, fiul risipitor a spus: „Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu.” Bucură-te, Dumnezeu este în continuare Tatăl tău, chiar dacă te-ai abătut de pe cale. Pocăiește-te, întoarce-te și rededică-te – ești „ales.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 18:1-15

Dumnezeu îi face lui Avraam onoarea de a-l numi prietenul Său (2 Cronici 20.7; Isaia 41.8; Iacov 2.23). Ca o consecinţă a acestui titlu pe care i l-a dat, Dumnezeu îl vizitează şi îl informează despre intenţiile Sale, atât cu privire la el (v. 9-15), cât şi cu privire la lume (v. 20, 21; vezi şi Ioan 15.15). Patriarhul răspunde printr-o libertate plină de încredere care nu exclude cu nimic profundul respect. Starea inimii lui se dezvăluie prin bucuria aprinsă cu care-şi primeşte Oaspeţii cereşti; îşi cunoaşte Dumnezeul; gustase că Domnul este bun(1 Petru 2.3).

Noul Testament menţionează câteva persoane care au avut privilegiul de a-L primi pe Domnul Isus în casele lor: Levi, Marta, Zacheu … (Luca 5.29; 10.38; 19.6) şi ne învaţă în ce condiţii ne putem bucura şi noi de aceeaşi intimitate.

Ascultarea de Cuvântul Domnului este cheia care ne deschide inimile pentru El (Ioan 14.23). Avraam este un model nu numai în ce priveşte comuniunea cu Dumnezeu, ci şi exercitarea ospitalităţii. Cel credincios este chemat să facă aceasta fără murmure (1 Petru 4.9; Romani 12.13; Evrei 13.2 …). Ce veste bună îi aşteaptă pe Avraam şi pe Sara: anunţul mult-doritului moştenitor! Sara se îndoieşte şi râde. Şi pentru noi a sosit ocazia să auzim o declaraţie măreaţă: „Este ceva prea greu pentru Domnul?” (v. 14).

DOMNUL ESTE APROAPE

 

Scrie viziunea și graveaz-o pe tăblițe, ca să poată alerga cel care o citește.
Habacuc 2.2

Profetul Habacuc avea câteva plângeri, pe care le-a adus înaintea lui Dumnezeu. Starea morală joasă a poporului apăsa ca o povară asupra inimii lui. Răspunsul Domnului a fost că avea să-i trimită pe babilonieni să judece pe poporul Său. Acest lucru era de neacceptat pentru Habacuc. El gândea că era nedrept din partea lui Dumnezeu să Se folosească de o națiune atât de nelegiuită. Prin urmare, profetul a hotărât să aștepte în turnul de veghere un răspuns diferit (Habacuc 2.1). Dumnezeu, în harul Său, i-a oferit o viziune profetică, viziune care l-a făcut pe Habacuc să scrie, la rândul lui, o cântare de mulțumire (Habacuc 3). În decursul a trei capitole, Habacuc este transformat dintr-unul care se plânge (Habacuc 1), într-unul care veghează (Habacuc 2), iar apoi, într-unul care se închină (Habacuc 3).

Când Habacuc a primit viziunea profetică, i s-a spus să o graveze pe tăblițe. Cu siguranță, ea trebuia gravată într-un fel în care să fie ușor de citit și de înțeles. Dumnezeu dorește ca poporul Său să înțeleagă ceea ce El îi transmite. Vedem acest lucru și în alte părți din Scriptură. În zilele lui Neemia, cărturarul Ezra și leviții au citit înaintea poporului din Legea lui Dumnezeu într-un fel clar, dând sensul ei și ajutând poporul să înțeleagă citirea (Neemia 8.8). Acest lucru este important și astăzi, în adunări – vorbitorii trebuie să se adreseze cu voce clară și suficient de tare, ca să poată fi auziți și înțeleși, căci, altfel, de ce ar mai vorbi?

Viziunea profetică dată lui Habacuc n-avea să fie împlinită decât într-un viitor îndepărtat. Ea era pentru un timp stabilit; a doua venire a lui Hristos va avea loc cu siguranță, deși poate întârzia (Habacuc 2.3; Evrei 10.37). Profeția a fost dată pentru ca cel care o citește să alerge. Creștinul trebuie să umble acum în lumina viitorului – adevăratul scop al profeției.

B. Reynolds

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.
1 Petru 5.5

Mândria

Un evanghelist a fost chemat la căpătâiul unei muribunde. Doamna făcea parte dintr-un neam ales. Ea a întrebat: „Domnule evanghelist, credeți că atunci când voi fi în cer va fi acolo și slujnica mea?” — „În privința dumneavoastră, pot să vă spun că, dacă nu L-ați primit pe Mântuitorul în viață, nu veți fi în cer. Cu privire la servitoare, pot să vă spun că ea va fi în cer, pentru că L-a primit pe Hristos ca Mântuitor al vieții ei și I-a slujit cu credincioșie.” — „Dar nu vor fi deloc diferențe în cer?”, a întrebat doamna. — „Stimată doamnă, nu este nevoie să vă îngrijorați cu privire la diferențe, ci vă spun să vă predați viața în mâinile Mântuitorului; și așa veți ajunge în cer. Atunci veți vedea cine va fi acolo și dacă sunt diferențe.”

Mândria omului nu dispare nici în fața morții. Mândria este aceea care îl oprește pe om să se întoarcă la Dumnezeu. Mândria este aceea care nu-l lasă pe om să stea de partea Mântuitorului disprețuit de lume. Mândria este o armă sigură de luptă a lui Satan împotriva întoarcerii oamenilor de pe calea păcatului. Mândria îi duce zilnic pe oameni la pierzare. Dintre multele greșeli ale omului, mândria este cea mai periculoasă. Omul poate să decadă în cele mai joase trepte de degradare morală și în cele mai respingătoare adâncimi de stricăciune, și totuși să se mândrească cu propria importanță, cu propria voință puternică și independentă. Să nu uităm că Dumnezeu stă împotriva mândriei! El îl va judeca pe orice om care, și din cauza mândriei, nu a vrut să creadă în Fiul lui Dumnezeu.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (2)

„Ca să căpătăm înfierea” (Galateni 4:5)  

Cuvântul „ales” înseamnă că Dumnezeu a programat anumite lucruri care să aibă loc în  viața ta, în anumite momente. Uneori oamenii trebuie să-și schimbe modul de viață pentru a  se obișnui cu ideea unei sarcini neașteptate – dar nimeni nu adoptă un copil din întâmplare.  Să ne gândim puțin: cunoscându-ne dinainte toate slăbiciunile, Dumnezeu totuși ne-a ales.  „Ca să căpătăm înfierea…. şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu” (v. 5-7). Nu  trebuie să îți pui niciodată întrebarea dacă e bine să te apropii de Tatăl Ceresc, pentru că El  este mereu gata să te primească. Ai un loc rezervat la masă. „Tu îmi întinzi masa în faţa  potrivnicilor mei” (Psalmul 23:5).

Asta înseamnă că obstacolele și împotrivirile nu-ți pot fura  binecuvântarea lui Dumnezeu. A fi ales este ca și cum ai avea un card de cumpărături pentru  clienți fideli: ai parte de tratament preferențial! Însă asta nu-ți dă dreptul să trăiești cum  dorești. Unii dintre noi ne asemănăm cu băiețelul care s-a rugat: „Doamne, fă-mă băiat  cuminte. Dar dacă nu poți, nu-ți face griji – mă simt minunat așa cum sunt!” Nu, „Domnul  pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” (Evrei 12:6).  Pedeapsa lui Dumnezeu nu înseamnă respingere, e o dovadă a dragostei Sale!

Nu ești ales  în funcție de rasă, de daruri, de talente, de înfățișare și de inteligență. Dumnezeu te-a ales  pentru că te iubește și are un plan special pentru viața ta. Și partea cea mai bună este că El  te va întări și te va echipa ca să-l duci la îndeplinire. „Acela care a început în voi această bună  lucrare, o va isprăvi” (Filipeni 1:6).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 17:1-27

Domnul i Se arată din nou lui Avram, îi înnoieşte promisiunea Sa cu privire la descendenţii fără număr şi îi schimbă numele în Avraam. O schimbare de nume în Biblie este întotdeauna un semn al unei noi relaţii cu cel care dă noul nume. Aici patriarhul nostru nu este numai omul credinţei, ci şi tatăl tuturor oamenilor credinţei (Romani 4.11). Dându-i acest nume, „tatăl unei mulţimi de naţiuni” (v. 5), Dumnezeu Se gândea deja cu interes şi cu dragoste la acea mulţime de credincioşi pentru care Avraam va fi ca un cap de spiţă şi din care sperăm să facă parte toţi cititorii noştri. Şi în împăraţii care aveau să descindă din Avraam (v. 6), Dumnezeu Îl vedea mai dinainte pe „Fiul lui David”, Împăratul pe care intenţiona să-L trimită Israelului şi lumii. Aşa se deschide în Noul Testament cartea genealogiei lui Isus Hristos: „fiu al lui David, fiu al lui Avraam”.

Odată cu noul nume, Dumnezeu îi mai dă lui Avraam încă un semn: cel al circumciziei, care corespunde într-o oarecare măsură cu botezul de astăzi şi reprezintă atât punerea deoparte pentru Dumnezeu, cât şi lipsa de încredere în lucrurile pământeşti (Filipeni 3.3).

Sfârşitul capitolului ne-o prezintă pe Sara primind şi ea un nume nou, atunci când este anunţat Isaac, după care putem vedea un Avraam ascultător în împlinirea poruncilor date de către Dumnezeu. 

DOMNUL ESTE APROAPE

Așadar, nu mai sunteți străini și locuitori temporari, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții și ai casei lui Dumnezeu, fiind zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, piatra de unghi fiind Isus Hristos Însuși.
Efeseni 2.19,20

Credincioșii nu sunt străini și locuitori temporari, ci „împreună-cetățeni cu sfinții și ai casei lui Dumnezeu”. Fiind împreună-cetățeni, noi avem aceeași cetate, adică Noul Ierusalim, astfel că avem înainte aceeași perspectivă glorioasă. Cetățenia noastră este acolo, deși manifestarea acestui lucru este încă viitoare. De faptul că suntem ai casei lui Dumnezeu ne putem bucura pe deplin încă de pe acum; suntem bineveniți în casă, fiindcă ea este locuința noastră.

Temelia casei lui Dumnezeu este de o importanță vitală. La construirea cetății Babel nu citim despre nicio temelie, acest lucru arătând probabil că ea nu avea să dureze. Aici însă temelia este cea „a apostolilor și a profeților” – nu că ei sunt temelia, ci Hristos Însuși este singura temelie. Apostolii și profeții au așezat temelia prin proclamarea adevărului cu privire la El, la Persoana Sa, la lucrarea Sa, la gloria Sa, la relația Sa cu Trupul Său, Adunarea, și la toate adevărurile care Îi conferă Lui locul de onoare supremă. Toate acestea sunt cuprinse în scrierile apostolilor și ale profeților.

Hristos este piatra de unghi a acestei case. El oferă caracterul întregii zidiri și o leagă împreună, iar în El „toată zidirea, îmbinată împreună, crește spre a fi un templu sfânt în Domnul” (Efeseni 2.21). Astăzi Dumnezeu îi zidește pe credincioși împreună, cu un scop minunat, acela de a-i face propria Sa locuință în timpul de acum. Acesta este singurul templu în care Dumnezeu locuiește astăzi în lume. Fie ca inimile noastre să răspundă într-un fel potrivit la o astfel de binecuvântare!

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Suindu-Se într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi a stat jos și învăța.
Luca 5.3

Rugămintea Domnului

Deoarece nu au prins nimic, Simon și tovarășii săi au părăsit bărcile și au început să-și spele plasele. Ei le curățau, căci nu aveau în ele decât nămolul de pe fundul mării, iar după aceea doreau să înceapă iarăși pescuitul. Nu este la fel și cu omul în această lume care nu Îl cunoaște pe Mântuitorul? În fiecare zi își reînnoiește eforturile și, cu toate acestea, nu ajunge niciodată la cele după care suspină. Dar, când neputința omului este scoasă în evidență, Isus intră în scenă. El nu S-a ocupat de Petru, ci de cu totul altceva. Învăța mulțimile, dar, în mijlocul lucrării Sale, inima Domnului a fost cu Simon și nu l-a pierdut din vedere.

Apoi citim despre depărtarea corăbiei de la țărm. Astfel, Petru a auzit în întregime discursul Domnului. Mai înainte, Isus îi era străin; acum, Petru a auzit cuvântul Învățătorului, și poziția sa împreună cu El în corabie l-a făcut să fie atent. Totuși, se pare că Petru nu a reținut din acele cuvinte decât convingerea cu privire la autoritatea Domnului. Atunci Domnul S-a ocupat în mod special de Petru. „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire!” Petru a făcut această lucrare toată noaptea, dar până acum pescuitul a fost prin voința omului. Acum, lucrarea era făcută la cuvântul Domnului. Petru a crezut acest cuvânt și s-a supus. Acesta este primul rezultat al Cuvântului divin. El produce credința; aceasta acceptă autoritatea Domnului și Îl ascultă. Domnul a vorbit; aceasta este suficient pentru credință.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ALES ȘI RÂNDUIT DE DUMNEZEU (1)

„Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16)

Domnul Isus a spus: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit  să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Este important modul în care  începi o relație. Ambele părți trebuie să se simtă în largul lor pentru ca lucrurile să meargă  bine. De exemplu, când ești invitat la cineva acasă, la cină, este normal să te aștepți ca gazda  să îndeplinească anumite obligații sociale. Nu ar trebui să te întrebi dacă ești bine-venit, dacă  va fi mâncare suficientă pentru toată lumea sau dacă ai loc la masă. Aceste lucruri te-ar putea  îngrijora dacă ai apărea neinvitat. Tot astfel, faptul că știi că ai fost „ales de Dumnezeu” îți dă  încredere. Înseamnă că ești acceptat; nu trebuie să ții o pledoarie ca să fii ales. Dacă crezi  că prin faptul că te-ai dus la altarul bisericii pentru a-ți da viața lui Hristos înseamnă că L-ai  ales pe Dumnezeu, mai gândește-te o dată!

Dumnezeu te-a ales din două motive: pentru a  te binecuvânta și pentru a te face o binecuvântare pentru alții (vezi Geneza 12:2).

La început,  însă, poate nu toate binecuvântările Sale sunt lucruri de care te bucuri. Biblia vorbește despre  „belşug de binecuvântare” (vezi Maleahi 3:10). Uneori binecuvântările lui Dumnezeu sunt atât  de copleșitoare, încât atunci când începe să le toarne peste tine tu te gândești: „nu cred că le pot face față.” Și ai avea dreptate – dacă tu ai fi fost cel care a inițiat relația! Însă nu tu L-ai ales pe Dumnezeu, El te-a ales pe tine. Și pe cine cheamă pe acela îl echipează. Tot ce ai de făcut este să fii deschis și receptiv. „Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, … ca pe nişte  unelte ale neprihănirii.” (Romani 6:13).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 16:1-16

După dovezi atât de minunate ale credinţei lui Avraam, întâlnim un nou eşec în viaţa patriarhului. În loc să aştepte cu răbdare să i se dea fiul care îi fusese anunţat dinainte, el ascultă de Sarai, soţia lui. Şi Agar, roaba care fusese probabil adusă din Egipt după prima cădere a lui Avraam, devine mama lui Ismael.
După ce fusese subiectul unor triste confruntări în casa omului lui Dumnezeu, Agar fuge de la stăpâna ei.

Dar Domnul are grijă de sărmana roabă. El îi iese în întâmpinare pe calea pe care ea şi-o alesese şi devine pentru ea „Dumnezeu care Se descoperă” (v. 13). În Îngerul Domnului Îl putem recunoaşte pe Însuşi Domnul Isus. Am experimentat noi oare, fiecare în parte, această întâlnire decisivă?

Vi S-a descoperit Dumnezeu ca fiind viu? În Hristos S-a făcut El cunoscut (Ioan 8.19; 2 Corinteni 4.6). Şi lângă acest Mântuitor viu găsim un belşug de apă vie a harului despre care vorbeşte fântâna Lahai-Roi (Ioan 4.14).

Să remarcăm ceea ce-i spune Agarei Îngerul: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-teei…” (v. 9). Umilinţa – mărturisirea păcatelor noastre – este primul lucru pe care îl cere Domnul odată ce S-a descoperit sufletului nostru.

DOMNUL ESTE APROAPE

Toți bărbații aceia îngâmfați … n-au ascultat de glasul Domnului, ca să locuiască în țara lui Iuda.
Ieremia 43.2,4

Ultimele zile, așa cum le prezintă cartea Ieremia (4)

Poporul se strânge la Ghedalia și totul pare să meargă bine. Au o recoltă bogată de struguri și de fructe de vară. Totuși, chiar în acest timp, se întâmplă o nenorocire. Ismael, o căpetenie, se răzvrătește și îl ucide pe Ghedalia. Am spus mai înainte că, în ceea ce ne privește, în locul lui Ghedalia noi Îl avem pe Domnul Isus în jurul Căruia ne strângem. Cât de mulțumitori putem fi că Domnul nostru a murit, dar că El a și înviat și nu va mai gusta niciodată moartea! El trăiește pururi (Evrei 7.25)!

Ceilalți conducători se pregătesc acum să plece în Egipt (Ieremia 41.17), apoi îi cer lui Ieremia călăuzire din partea Domnului. În ciuda poruncii exprese a Domnului de a rămâne în țară, unde El avea să le poarte de grijă, „toți bărbații aceia îngâmfați” au hotărât să nu asculte și să plece în Egipt.

Revenind la zilele noastre, cât de des au existat dificultăți și mari încercări în mijlocul adunărilor celor credincioși! Care este porunca Domnului pentru noi în astfel de momente? „Tu rămâi în cele ce ai învățat și de care ai fost deplin încredințat” (2 Timotei 3.14). Să rămânem cu toții în ascultare de Cuvântul Său!

Din nefericire, „toți greșim deseori” (Iacov 3.2). Poate lipsa de compasiune sau lipsa de dragoste frățească într-un moment dificil pentru noi ne-au făcut câteodată să ne întrebăm dacă ar mai trebui să rămânem „în țară” sau, mai degrabă, să fugim „în Egipt”. Să nu fim ca acești oameni îngâmfați, care nu au ascultat de glasul Domnului și au fugit în Egipt, unde necazul i-a ajuns repede din urmă (Ieremia 43.11)! Mai degrabă să fim ca Petru, care – atunci când mulți dintre ucenici Îl părăsiseră pe Domnul, iar El îi întrebase pe cei doisprezece dacă voiau să plece și ei – a răspuns în numele tuturor: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne” (Ioan 6.67,68). Să rămânem alipiți de Domnul în aceste zile din urmă, până când El va veni!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândurile celor cinstiți sunt drepte, dar sfaturile celor răi sunt înșelăciune.
Proverbe 12.5

Sfaturi

Nu este bine să ai în vedere fața celui rău, ca să nedreptățești pe cel drept în judecata ta.

Nu-ți astupa urechile când aproapele tău strigă după ajutor!

Înainte să spui un cuvânt rău, gândește-te la cineva care nu poate să vorbească.

Nu te mânia din pricina celor ce fac rău și nu-i invidia pe cei răi.

Majoritatea oamenilor care vin să-ți ceară un sfat doresc să le întărești convingerea lor.

Când ești obosit și te plângi de serviciul pe care îl ai, gândește-te la șomerii care ar dori să aibă un loc de muncă.

Cea mai crudă răzbunare este uitarea greșelilor aproapelui. Practic-o și vei vedea rezultatele!

Nu te grăbi să deschizi gura și să nu-ți vorbească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer și tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.

Dacă vrei ca visele tale să se realizeze, nu trebuie să dormi.

Fii optimist și nu vei vedea spinii, datorită trandafirilor.

Nu înceta niciodată să zâmbești, nici chiar atunci când ești trist, pentru că nu se știe cine va fi încurajat de zâmbetul tău.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„IATĂ-MĂ. TRIMITE-MĂ!”

„Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)

Isaia scrie: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge  pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te…” (v. 8-9). În  versetele precedente, Isaia își căuta tot felul de scuze și îi spunea lui Dumnezeu de ce nu  este pregătit. Dar în Împărăția lui Dumnezeu, chemarea este întotdeauna mai presus de  recomandări! Iar testul decisiv nu este experiența sau pregătirea, ci disponibilitatea și deschiderea spre învățătură. Dacă ești dispus să mergi când Dumnezeu îți dă verde, El te va duce în locuri inaccesibile și vei face lucruri imposibile. Avraam, Iacov, Iosif, Estera, Moise,  Samuel, David și Isaia, toți au un lucru în comun.

Toți au zis: „Iată-mă.” Nu e ironic faptul că  irosim atât de mult timp și energie încercând să înțelegem cum să ajungem acolo unde vrea Dumnezeu să mergem, când tot ce trebuie să facem este să rostim: „Iată-mă”? E datoria lui  Dumnezeu să ne ducă acolo unde dorește să mergem; datoria noastră este să ne punem la  dispoziție. La fel ca un medic de gardă, ca un polițist de serviciu sau ca un pompier în tură,  disponibilitatea noastră de a răspunde chemării, iată ce caută Dumnezeu. S-ar putea să fie  chemarea de a te muta în cealaltă jumătate a globului. Însă de fiecare dată totul începe cu  scurta rugăciune formată din două cuvinte: „Iată-mă!” Asta a spus Moise în fața rugului aprins.  Asta a spus Caleb când în sfârșit a pus piciorul în Țara Promisă. Și asta vrea Dumnezeu să  spui și tu astăzi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 15:1-21

Refuzând oferta regelui Sodomei, Avraam nu a pierdut nimic. Dimpotrivă! Domnul îi apare şi îi spune: „Eu sunt … răsplata ta cea foarte mare” (v. 1). El nu spune ce vrea să îi dea, ci ce vrea să fie pentru el. A-L avea pe Dătător este mai mult decât a avea darurile Lui. Credinţa lui Avraam îşi însuşeşte promisiunea lui Dumnezeu că El îi va da o sămânţă cerească. El dă „glorie lui Dumnezeu, … fiind deplin convins că ceea ce a promis El poate să şi facă” (Romani 4.20-21). A-L crede pe Dumnezeu (nu numai a crede în Dumnezeu) este suficient pentru a-l socoti îndreptăţit (v. 6). Acest verset de importanţă majoră este citat în trei cărţi din Noul Testament (Romani 4.3, 9, 22; Galateni 3.6; Iacov 2.23).

Acum, odată ce Domnul a promis, legământul trebuie pecetluit prin jertfe (v. 9, 10). Moartea lui Hristos este singurul mijloc prin care Dumnezeu poate împlini ceea ce a promis. Păsările de pradă care caută să acapareze bucăţi din animalele despicate sunt o imagine a eforturilor lui Satan de a ne jefui de unele rezultate ale morţii lui Hristos. Dar credinţa noastră, ca şi cea a lui Avraam, trebuie să fie activă pentru a-l alunga.

Sfârşitul capitolului ne arată cum omul lui Dumnezeu are perspective mai bogate referitoare la moştenirea promisă. Aceasta se întâmplă întotdeauna omului a cărui credinţă este pusă la încercare.

DOMNUL ESTE APROAPE

Dragostea frățească să rămână.
Evrei 13.1

Scriptura spune: „Dragostea frățească să rămână”. Într-adevăr, dragostea frățească este atât de minunată, încât ne mirăm că am putea să facem ca ea să dispară. Noi suntem însă atât de lipsiți de înțelepciune, iar lumea are o influență care ne afectează atât de mult, încât, chiar acolo unde există o părtășie fericită, răceala își face adesea loc. Câteodată dragostea frățească se stinge doar din lipsa unei manifestări practice a ei, iar vrăjmașul, care întotdeauna este la lucru, se bucură să o vadă dispărând.

Dacă avem dragoste în inimă pentru frații noștri, să nu o ascundem, ca pe un secret care nu trebuie cunoscut. Să nu ne abținem de la acele mici exprimări ale ei, care nu numai că vor înviora inima fraților, dar de asemenea vor împiedica dispariția dragostei din inima noastră. Ne putem ușor imagina cât de mult se bucură Satan atunci când reușește să-i înstrăineze pe creștini unii de alții. Unde vedem această înstrăinare, vedem lucrarea lui Satan; însă unde creștinii se iubesc unii pe alții, vedem lucrarea Duhului lui Dumnezeu, fiindcă „dragostea este din Dumnezeu” (1 Ioan 4.7). Dacă vedem un creștin care umblă în puterea dragostei, știm că el este condus de învățătura divină, fiindcă Pavel spune despre tesaloniceni că erau învățați de Dumnezeu să se iubească unii pe alții (1 Tesaloniceni 4.9). Dumnezeu este glorificat, iar Satan este înfrânt atunci când dragostea triumfă printre creștini.

Petru ne spune să adăugăm la evlavie dragostea frățească (2 Petru 1.7). Cu alte cuvinte, evlavia ar deveni ceva rece, dacă n-am adăuga la ea căldura afectivității frățești.

E. J. Thomas

Flămând de iubire, mereu Te-oi ruga:
O, crește-mi iubirea în inima mea!

T. Dorz

SĂMÂNȚA BUNĂ

Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului și ți se vor împlini gândurile. Domnul a făcut toate pentru un scop.
Proverbe 16.3,4

Ultima ocazie (3)

Femeia a fost așezată de cei doi într-un scaun cu rotile.

— Cât vă datorez? a întrebat femeia.

— Nimic.

— Dar trebuie să vă întrețineți cu ceva.

— Nu vă faceți griji… mai sunt și alți pasageri.

M-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare ca unei mame. Ea m-a strâns în brațe ca pe un fiu.

— Ați adus unei femei în vârstă un mic moment de bucurie. Mulțumesc!

Apoi i-am strâns femeii mâna. În spatele meu, ușa s-a închis… Era ca sunetul de încheiere a unei vieți… Nu am mai luat alți pasageri. Am condus pierdut pe gânduri…

Să medităm la această întâmplare! Astăzi avem probabil ultima ocazie de a face un bine semenului nostru. Mâine poate se închide ușa lui – sau a noastră – și posibilitatea de a fi de folos celuilalt nu mai există. De aceea, să ne încredințăm gândurile și lucrările noastre în mâna Domnului, și El ne va arăta ce avem de făcut. Mântuitorul a spus: „Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două” (Matei 5.41). Este posibil ca mâine să-ți pară rău că nu i-ai făcut binele pe care ți l-a cerut.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CEVA ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ!

„Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai  dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

     Biblia spune că „noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele  bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Trăim vremuri  devastatoare. Un miliard de oameni sunt flămânzi, milioane de oameni sunt vânduți ca sclavi,  iar bolile pandemice storc națiuni întregi. În fiecare an, aproape două milioane de copii sunt  exploatați pe piața globală a relațiilor ilicite. Peste jumătate din toți africanii nu au acces la  îngrijiri medicale moderne. Drept consecință, zece milioane mor anual de diaree, boli respiratorii acute, malarie și pojar. O mare parte din aceste decese ar fi putut fi împiedicate  printr-o singură injecție.

Poate întrebi: „Ce pot face eu în această privință?” Dumnezeu  răspunde la rugăciuni, așa că te poți ruga pentru cei care suferă. Poți dărui, fie mult, fie puțin.  Și te poți oferi voluntar. Suntem înconjurați de cauze mari care au nevoie de oameni. Iată de  ce trebuie să te implici: viața ta curge și dacă nu ești atent, într-o zi vei privi în sus și singura  ta șansă la viață va fi trecut pe lângă tine.

Unii oameni nu sunt preocupați de astfel de  gânduri. Ei își duc zilele fără să-și ridice ochii și să privească. Trăiesc și mor și nu întreabă  niciodată de ce. Dacă dorești ca viața ta să aibă sens, trăiește-o în așa fel încât lumea să se  bucure că ai trăit. Ai fost creat și răscumpărat pentru a face „faptele bune pe care le-a pregătit  Dumnezeu mai dinainte.” Când vei sta înaintea lui Dumnezeu, El te va întreba cât de bine  ți-ai îndeplinit misiunea și te va răsplăti pe măsură.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 14:13-24

Până acum Avraam a evitat să intervină şi să ia parte la vreun conflict care nu îl privea (Proverbe 26.17). Dar, de îndată ce află că nepotul lui a fost luat prizonier, nimic nu-l va opri să-i vină în ajutor. Ar fi putut să găsească drept scuză slăbiciunea resurselor sale în faţa unui grup de regi victorioşi şi să rămână neutru sau să-şi spună că lui Lot i s-a întâmplat ceea ce merita. Dar nu, dragostea sa pentru „fratele” lui, credinţa sa, perseverenţa sa îi aduc victoria şi îl eliberează pe cel prins.

Iată însă un alt adversar mult mai puternic decât cei patru regi, deşi fusese învins. Este regele Sodomei. El se apropie şi încearcă să-l îndatoreze pe Avraam cu daruri – pentru că presupune că şi el, asemeni majorităţii oamenilor, ar putea fi atras de bunuri pământeşti. Dar Dumnezeu veghează şi, pentru a-şi întări slujitorul, îi trimite chiar înaintea acestei întâlniri un vizitator misterios: pe Melhisedec. Împărat şi el şi în acelaşi timp şi preot, este un simbol al Domnului Isus (Evrei 7.1-10). Hrănit şi binecuvântat de Melhisedec, Avraam refuză categoric ofertele regelui Sodomei. O inimă satisfăcută de Hristos este secretul rezistenţei la ofertele lui Satan.

Lot, dimpotrivă, nu va lua deloc în seamă lecţia divină; se va întoarce să locuiască în Sodoma şi acolo va avea experienţe şi mai tragice.

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu lucrările tale: iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă, pentru că ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu.
Apocalipsa 3.8

Filadelfia: A fi plăcuți inimii Domnului (2)

Cei din Tiatira făceau lucrări mari și aveau multă dragoste pentru Domnul, însă eșuau în a păzi Cuvântul Său – ei tolerau învățătura falsă, care îi ducea pe slujitorii Săi în rătăcire. În Filadelfia însă, Domnul a găsit ceea ce inima Sa căuta: „Ai păzit Cuvântul Meu”.

În ultimele ceasuri petrecute cu ucenicii Săi, Domnul a arătat limpede că dovada dragostei noastre pentru El este păzirea Cuvântului Său. El a spus: „Dacă Mă iubiți, păziți poruncile Mele”. Și, pentru a face și mai clar acest lucru, El a adăugat: „Cine are poruncile Mele și le ține, acela este cel care Mă iubește”. Cât de mult ar trebui să punem la inimă aceste cuvinte! Și nu este vorba doar de poruncile Lui directe, ci de tot ceea ce Domnul a spus și încă spune prin Duhul adevărului (Ioan 16.13). De aceea a adăugat El: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu” (Ioan 14.15,21,23). Iată lucrul important pentru El și pentru noi! Și, fiindcă El dorește să rămânem în dragostea Lui, a mai spus: „Dacă țineți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea” (Ioan 15.10). Dovada dragostei noastre pentru Domnul nu sunt lucrările mari și râvna, nici simțămintele de iubire, cântatul, rugăciunea și închinarea – deși adevărata dragoste poate cu siguranță să cuprindă toate acestea – ci păzirea Cuvântului Său.

În epistolele sale, apostolul Ioan a scris: „Aceasta este dragostea lui Dumnezeu: să ținem poruncile Lui”, și: „Și aceasta este dragostea: să umblăm potrivit poruncilor Lui” (1 Ioan 5.3; 2 Ioan 6). Era Ioan puțin legalist scriind aceste lucruri? Nu, ci inima lui era plină de dragostea lui Dumnezeu și dădea pe afară de dorința de a face lucrurile care Îi sunt plăcute Lui. El era cu adevărat un filadelfian! Facă Domnul ca noi toți, cei răscumpărați ai Lui, să păzim Cuvântul Său! „Nu am bucurie mai mare decât aceasta, să aud despre copiii mei că umblă în adevăr” (3 Ioan 4).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar ferice de cine are milă de cei nenorociți; … cei care gândesc binele lucrează cu bunătate.
Proverbe 14.21,22

Ultima ocazie (2)

Am înțeles că femeia în vârstă nu se grăbea, deoarece mergea la azilul de bătrâni. Ochii ei erau în lacrimi, când mi-a spus că nu mai are pe nimeni din familie și că doctorul a constatat că nu mai are mult timp de trăit. Pe neobservate am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.

— Pe ce rută ați vrea să merg?

Următoarele două ore am condus prin oraș pe diferite străzi. Femeia mi-a arătat clădirea unde lucrase ca operator de lift. Apoi am trecut prin cartierul unde ea și soțul ei locuiseră când erau tineri căsătoriți. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau a unor colțuri de stradă, pe care le contempla în tăcere… pentru ultima dată. Cu siguranță, în mintea femeii s-au derulat multe amintiri… mai vechi și mai noi. Începusem să înțeleg de ce a dorit să meargă prin oraș la o oră așa de târzie. Noaptea făcea loc unei noi zile. Dintr-o dată ea mi-a zis:

— Sunt obosită… Să mergem!

Am condus în tăcere la adresa pe care mi-o dăduse. Era o clădire veche. Doi oameni au venit la mașină. Erau atenți la orice mișcare pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus valiza până la ușă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONDU-ȚI COPIII LA HRISTOS

„Poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea  copiilor tăi” (Deuteronom 6:6-7)

     Nu e ușor să fii părinte creștin într-o lume în care presiunea anturajului apasă asupra ta  cu milioane de kilograme pe centimetru pătrat; o lume în care valorile sunt decăzute, iar  imoralitatea este ridicată la mare rang. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, poți reuși! Ca să-ți  conduci copiii la Hristos, fă următoarele cinci lucruri:

1) Începe când sunt mici și citește-le  povestiri biblice în fiecare seară. Lasă-i să te audă cănd te rogi pentru ei ca să-L cunoască pe  Domnul Isus personal și când Îi mulțumești că a murit și pentru păcatele lor.

2) Când îi  duci la biserică, explică-le ce reprezintă anumite ceremonii și sărbătorile (Botezul, Cina  Domnului, Paștele și Crăciunul) și de ce sunt respectate și celebrate.

3) Fii sensibil la toate  întrebările spirituale pe care le pun și fă-ți timp să răspunzi la ele în așa fel încât să înțeleagă.

4) Cumpără DVD-uri și desene animate creștine care prezintă adevărurile Bibliei pe  înțelesul lor.

5) Crede că Duhul Sfânt îți va da înțelepciune la momentul potrivit ca să le  prezinți Evanghelia și roagă-te pentru mântuirea lor neîncetat.

La un moment dat, D.L.  Moody a raportat „două convertiri și jumătate” la un serviciu pe care l-a condus el.  Cineva a zis:”Presupun că vorbiți despre doi adulți și un copil.” „Nu, a răspuns domnul  Moody, mă refer la doi copii și un adult. Copiii au capacitatea de a-și dărui întreaga viață lui  Dumnezeu, dar unui adult îi mai rămâne doar jumătate din viață.” Și nu uita, lucrurile pe care  le învățăm cel mai bine sunt cele pe care le auzim cel mai des.

Așadar: „Poruncile acestea  pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 14:1-12

Spre deosebire de Avraam, omul credinţei, Lot este un exemplu de credincios care umblă prin vedere. Timp îndelungat el şi-a urmat unchiul imitându-l … aşa cum fac mulţi tineri care se bazează pe credinţa părinţilor lor sau a celor mai mari decât ei.

Supus la probă, Lot a arătat ce era în inima lui. Fără să se gândească s-a dus la Sodoma (13.12) şi acum locuia acolo (v. 12). Odată ce cineva a pornit pe o cale alunecoasă, nu se mai poate opri. Ca urmare a acestei stări nepotrivite în care se află, el ajunge să fie implicat într-un război care nu îl privea şi este luat prizonier împreună cu locuitorii Sodomei.

Amestecul cu cei care nu se tem de Dumnezeu îl expune pe copilul lui Dumnezeu la pierderea libertăţii şi, mai mult, această tovărăşie îi va crea întotdeauna greutăţi şi îi va aduce nelinişte în suflet. 2 Petru 2.8 atrage atenţia asupra acestor chinuri zilnice ale sufletului care, pentru Lot, ca şi pentru orice alt credincios lumesc, rezultă inevitabil din viaţa dublă pe care o trăiesc. Căzând pradă acestor conflicte, atât dinăuntru, cât şi din afară, un asemenea om nu poate decât să fie nenorocit.

Dimpotrivă, Avraam, pe munte, nu cunoaşte aceste complicaţii. El este străin de lume şi de toate îngrijorările ei. Semănăm noi cu Lot, sau cu Avraam?

DOMNUL ESTE APROAPE

Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: „Ridică-te și du-te la Sarepta Sidonului și locuiește acolo, pentru că, iată, am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”.
1 Împărați 17.8,9

Deoarece Israel Îl părăsise pe Dumnezeu și se închina lui Baal, Ilie i-a spus împăratului Ahab că nu avea să mai fie ploaie, decât la cuvântul lui. Apoi Domnul i-a spus lui Ilie să meargă la pârâul Cherit. Acolo avea să bea apă din pârâu, iar Dumnezeu avea să-i dea pâine și carne prin intermediul unor corbi. Ilie a mers acolo, însă, după un timp, pârâul a secat. Ne-am putea întreba dacă Ilie era în locul potrivit; împrejurările erau dificile, iar acum el ducea lipsă. Se înșelase oare? Trebuie să fim atenți să nu judecăm după împrejurări. Dumnezeu îl îndrumase pe Ilie în acel loc și el făcuse voia Lui. Acum Dumnezeu a îngăduit această încercare pentru binele lui Ilie. Ce minunat că, atunci când ne vom afla înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, vom vedea toate momentele când Domnul a intervenit în viețile noastre și ne-a oferit lucrurile de care aveam nevoie.

Apoi Dumnezeu a spus: „Du-te la Sarepta, … am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească”. Această poruncă părea într-adevăr ciudată: să meargă într-o țară idolatră, pentru a fi hrănit acolo de o sărmană văduvă dintre națiuni. Trebuie să învățăm însă aceasta: gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre.

Se pare că această văduvă nu știa mai dinainte că Dumnezeu avea să-i trimită un profet pe care să-l hrănească, fiindcă atunci când Ilie i-a cerut o bucată de pâine, ea i-a explicat că nu mai avea decât puțină făină și puțin untdelemn, ca să facă o ultimă pâine pentru ea și pentru fiul ei, după care, nemaiavând nimic, urmau să moară. Ilie însă a asigurat-o că Dumnezeu avea să facă făina și untdelemnul să nu scadă până va veni ploaie. Apoi ea i-a dat profetului din puținul care îi mai rămăsese. De ce? Fiindcă Dumnezeu îi poruncise să-l hrănească pe Ilie.

Ce încurajare este pentru noi să vedem cum Dumnezeu i-a purtat de grijă lui Ilie! Și noi ne putem încrede pe deplin în Tatăl nostru ceresc!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Neliniștea din inima omului îl doboară, dar un cuvânt bun îl înveselește. Cel drept arată drumul aproapelui său.
Proverbe 12.25,26

Ultima ocazie (1)

Pentru a se întreține, un tânăr lucra ca taximetrist. Odată a relatat următoarele: Într-o noapte am fost chemat la o adresă. Era ora 2:30 și clădirea era cufundată în întuneric, cu excepția unei singure lumini la o fereastră de la parter. Dacă nu mi se părea un pericol, mergeam întotdeauna la ușă. Acum totul mi se părea straniu. Totuși, după o ușoară ezitare, am mers și am bătut la ușa camerei unde era lumina.

— Doar un minut, mi-a răspuns o voce firavă a unei persoane în vârstă.

După o pauză mai lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de 80 de ani, stătea în fața mea; lângă ea era o mică valiză. Apartamentul arăta ca și cum nimeni nu mai locuia acolo.

— Ați putea să-mi duceți valiza până la mașină?

Am luat valiza și am dus-o la mașină. Apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. Nu înceta să-mi mulțumească pentru amabilitate.

— Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul cum aș vrea să fie tratată mama mea.

După ce a urcat, femeia m-a rugat să o duc prin centrul orașului, cu toate că i-am spus că nu este calea cea mai scurtă. Femeia mi-a răspuns că nu contează distanța și prețul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PLUSURILE ȘI MINUSURILE PERSOANELOR MODEL

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” (1 Corinteni 15:10)

Cu toții avem nevoie de persoane model, demne de urmat. Dar când îți dedici viața ca să  fii ca altcineva, riști să devii ceva ce Dumnezeu nu dorește să fii. Nu uita niciodată, „eroii” tăi  se luptă și ei cu defecte și slăbiciuni de caracter. Pavel a spus: „eu sunt cel mai neînsemnat  dintre apostoli; … fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu” (v. 9).

La fel este și cu Petru: când Corneliu a trimis după el, ni se spune că pe când „era să intre Petru, Corneliu, … s-a  aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt  om!” (Faptele Apostolilor 10:25-26). Dacă ești înțelept, vei adopta aceeași atitudine. Pericolul  venerării unui erou este acela de a-ți pierde individualitatea și de a rata calea pe care  Dumnezeu a trasat-o pentru tine personal. Poate unele lecții pe care ni le va da Dumnezeu sunt la fel, dar scopul, darurile, călătoria și cadrul temporal care aparțin altcuiva vor fi diferite  de ale tale. De exemplu, un prieten începe o afacere și câștigă bani, dar când tu îți părăsești  locul de muncă și îi calci pe urme, ajungi falimentar. Sau o colegă de serviciu poartă o  îmbrăcăminte cu care îi stă bine, dar ție îți stă de parcă ai avea un sac legat la mijloc.

Dumnezeu este „gelos” în ceea ce te privește. (vezi Deuteronomul 4:24). De ce? Pentru că  dorește să te protejeze de orice lucru care poate să-ți fure unicitatea sau să amenințe relația  ta cu El. Concluzie: dacă vrei să stai pe un pământ sigur, fă-L pe Domnul Isus modelul tău și  vei izbândi de fiecare dată.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 13:5-8

Timpul pe care Avraam l-a petrecut în Egipt a fost timp pierdut şi bogăţiile pe care le-a dobândit acolo devin o pricină de îngrijorare pentru el. Acestea duc la despărţirea de Lot. Certurile între „fraţi” au loc în prezenţa canaaniţilor care locuiau în ţară (v. 7), ceea ce este deosebit de trist pentru mărturie (1 Corinteni 6.6; Ioan 13.35). Avraam îl lasă pe Lot să aleagă locul unde va merge. Ce duh blând şi lipsit de egoism arată el! O, de l-am putea imita de fiecare dată când simţim că trebuie să ne apărăm drepturile! Lot a ales ce i-a plăcut lui, ce i-a atras inima lumească (şi câmpia Iordanului seamănă cu Egiptul – v.10), în timp ce Avraam Îl lasă pe Dumnezeu să-i decidă locul (Psalmul 47.4). Iar Dumnezeu n-a dezamăgit niciodată pe cei care s-au încrezut în El. „Părinţii noştri … s-au încrezut în Tine … şi n-au fost daţi de ruşine” (Psalmul 22.4, 5).

Într-adevăr, lui Avraam îi este confirmată posesiunea ţării promisiunii. Dumnezeu îi spune: „Ridică-ţi ochii” (v. 14) şi apoi „Ridică-te, cutreieră ţara” (v. 17). Canaanul este pentru noi o imagine a cerului pe care Dumnezeu ne invită nu numai să-l contemplăm, ci să-l şi explorăm prin credinţă. Şi cum putem străbate „în lung şi-n lat” această ţară cerească? Prin studiu amănunţit şi prin meditaţie asupra minunilor Cuvântului divin.

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat astfel lângă izvor.
Ioan 4.6

Obosit, înfometat și însetat, Isus a șezut lângă izvor. El, a Cărui putere ține planetele pe orbitele lor și a Cărui mână satură după dorință nevoia oricărei ființe, S-a așezat astfel la izvor, singur și așteptând. Da, așteptând, fiindcă la acel ceas venea o păcătoasă singuratică în acel loc, obosită, înfometată și însetată și ea, însă într-un alt sens, și era voia Tatălui Său ca El s-o întâlnească și s-o binecuvânteze acolo. Era singur, fiindcă îi trimisese pe ucenici să cumpere de mâncare, împiedicându-i astfel să fie martori, cu prezența lor lipsită de orice simpatie pentru o astfel de femeie, la convorbirea minunată care urma să aibă loc. Așa a lucrat El, în harul și în dragostea Sa față de ei.

El urma să Se descopere ca fiind Hristosul care venise în lume la acea păcătoasă singuratică, în acea zi. El era Domnul gloriei, infinit în sfințenia Lui; locuința Lui eternă era sânul Tatălui, însă venise aici și locuia printre noi ca să-L aducă pe Dumnezeu aproape de noi, care eram atât de departe de El. Lumea în care venise era plină de putreziciune morală și de mândrie dezgustătoare, iar El a văzut bine toată această stare și a simțit-o cu o sensibilitate sfântă, proprie naturii Sale. Venind pe pământ, El Și-a schimbat împrejurările, însă nu și natura. A rămas la fel de sfânt pe când umbla pe străzile gălăgioase și murdare ale lui Israel ca și atunci când ședea pe tronul Său glorios și întocmea lumile; și, din pricina acestei sfințenii a Lui care nu s-a schimbat niciodată, a fost El Omul durerilor, într-o lume plină de păcat.

Este imposibil să înțelegem sau să ilustrăm ceea ce a însemnat pentru El să vină, din mijlocul luminii pure, într-o lume a păcatului. Dragostea divină a fost aceea care L-a făcut să vină, o dragoste care trece dincolo de orice gând și de orice exprimare omenească; doar ea L-a adus aici pentru a-Și da viața ca răscumpărare pentru mulți. Iar acest lucru stârnește nu doar admirația, ci adorarea celor care au fost răscumpărați printr-un asemenea har.

J. T. Mawson

SĂMÂNȚA BUNĂ

După câteva zile, El a intrat iar în Capernaum … Și Isus, văzându-le credința, a zis celui paralizat: „Copile, păcatele îți sunt iertate”. Marcu 2.1,5

Puterea și bunătatea Domnului

Încredințați de puterea și bunătatea Mântuitorului, niște oameni au adus la Isus un om paralizat. Neputând să se apropie din cauza mulțimii, ei au coborât patul bolnavului printr-o deschizătură făcută în acoperișul casei. Văzându-le credința, Domnul Isus i-a zis celui paralizat: „Păcatele îți sunt iertate”. Împotrivitorii Domnului, care nu cunoșteau Cine este și ce poate face El, au pus imediat întrebarea: „Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu?”. Ei nu știau, sau nu doreau să știe, că Isus Hristos este Dumnezeu arătat în trup și, de asemenea, că El poate să ierte păcatele.

Cine apelează cu credință la Mântuitorul găsește întotdeauna un răspuns la nevoile create de păcat. Trebuie numai să ai cunoștință despre propriile tale nevoi și să crezi în puterea și în bunătatea Domnului, care a părăsit slava cerească pentru a le izbăvi pe creaturile Sale de urmările păcatului.

Răspunsul Domnului ne face să înțelegem că toate relele sunt urmarea păcatului. Păcatul îl robește pe om. Gândirea firii omului se împotrivește lui Dumnezeu și Cuvântului Său. Izvorul răului este în fiecare dintre noi, căci este scris: „Toți au păcătuit”. Dar ce har minunat că Mântuitorul a adus vindecarea acolo unde s-a aflat răul, pentru ca omul, neputincios în a se izbăvi, să obțină, prin credință, o completă vindecare de boala păcatului, care face cele mai multe victime! Mântuitorul nostru nu S-a mărginit numai să-Și desfășoare puterea și bunătatea în folosul poporului, ci El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IUBEȘTE-ȚI BISERICA (3)

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

Creștinii nu sunt perfecți! Iată de ce:

1) Pentru că suntem oameni. Deși cunoaște pe deplin cel mai înalt potențial al nostru și înclinațiile noastre cele mai de jos, Dumnezeu ne  iubește necondiționat. Biblia spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru  ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” Și încă ceva: de  fiecare dată când dai de o comoară, dai și de un vas pământesc. Vasul pământesc e doar un  vas de lut și când se sparge – e un vas spart! Lucrul acesta nu trebuie să te descurajeze; ar  trebui să-ți dea speranță și să te facă să spui: Dacă Dumnezeu poate folosi acel vechi vas  crăpat, El mă poate folosi și pe mine!”

2) Pentru că suntem goi din punct de vedere spiritual.  Există o zicală care spune așa: „Când cheltuielile depășesc venitul, cheltuielile de întreținere  îți aduc falimentul.” Li se întâmplă și acelora dintre noi care se cred puternici. În Vechiul  Testament, citim că David a rămas în cetate când trebuia să fie la război, împreună cu tot  Israelul. În loc să se roage pentru reușita în luptă a lui Ioab el se plimba pe acoperișul casei  și a văzut o femeie foarte frumoasă… Urmarea și consecințele acestui fapt au fost grave.  (Vezi 2 Samuel capitolele 11 și 12). Așadar, fii atent la viața ta spirituală și n-o lăsa să se  golească.

3) Pentru că am adormit din punct de vedere spiritual. În timp ce Samson dormea,  Dalila i-a tăiat părul în care stătea puterea lui și l-a dat în mâinile dușmanilor săi. În timp ce  slujitorii dormeau dușmanul a semănat neghină în lanul de grâu și recolta a fost compromisă.  Două lucruri la care trebuie să fii cu băgare de seamă sunt următoarele – păcatul și  neprihănirea. „Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi!” (1 Corinteni 15:34).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 12:9-20 13:1-4

Avraam a venit în ţara Canaan cu Lot, nepotul său. Aici apare însă foametea şi, fără a aştepta de această dată instrucţiuni divine, patriarhul coboară în Egipt. Să luăm aminte la ce duce lipsa de dependenţă: îşi reneagă soţia şi, prin această minciună, se pune într-o situaţie critică. Din această tristă pagină a istoriei lui învăţăm de ce este capabil cel mai credincios om atunci când părăseşte locul în care l-a aşezat Dumnezeu. El poate ajunge până acolo încât să nege relaţia lui cu Domnul. Petru a trăit şi el această dureroasă experienţă. Căutând tovărăşia vrăjmaşilor Stăpânului său, el a pierdut tot curajul de a-I mărturisi Numele (Matei 26.69 …).

Nu cumva şi noi, răscumpăraţii Domnului, ne ruşinăm uneori să spunem că-I aparţinem Lui? (comparaţi cu 2 Timotei 2.12,13).

Atitudinea sa echivocă, dezastruoasă pentru omul lui Dumnezeu, este ea oare cât de puţin profitabilă pentru lume? Nicidecum! Prezenţa Saraiei în palatul lui Faraon aduce doar urgii asupra lui şi asupra poporului său. După ce lumea i-a strigat: „pleacă!” (v. 19) cu totul altfel decât îi poruncise Domnul în v. 1, Avraam se întoarce în Canaan în locul de unde plecase. El regăseşte altarul, cu alte cuvinte, relaţia cu Dumnezeu, de care nu se putuse bucura în timpul şederii sale în Egipt.