Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 7 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El îi face pe cei smeriți să umble în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea Sa.

    Psalmul 25.9


    Psalmistul și-a mărturisit păcatele, însă, înțelegând că Dumnezeu este bun și drept, are încrederea că El îl va învăța calea Sa chiar și pe cel păcătos (versetele 7 și 8). Cât de des ratăm călăuzirea și învățătura Domnului, din cauza trufiei și neghiobiei noastre! Recunoașterea păcatului însă, precum și experimentarea bunătății lui Dumnezeu, acestea conduc la un duh de smerenie, care dobândește călăuzirea Domnului, precum și lumina Lui cu privire la deosebirea dintre rău și bine.

    Mai mult, fiecare pas pe care îl facem pe calea Domnului va fi marcat de îndurare și va fi potrivit cu adevărul. Aceasta este calea celor care ascultă de Cuvânt, care „păzesc legământul Său și mărturiile Sale” (versetul 10).

    Înțelegând îndurarea și adevărul Domnului, sufletul se poate deschide în întregime pentru Dumnezeu. El nu caută scuze, nici nu-și minimalizează păcatele; din contră, el spune: „Îmi vei ierta nelegiuirea, pentru că este mare” (versetul 11). Carnea va căuta întotdeauna să scuze păcatul și să spună: «Îmi vei ierta nelegiuirea, pentru că este mică». Doar cunoașterea faptului că există har pentru iertarea tuturor păcatelor, oricât de mari, ne va face să recunoaștem mărimea păcatelor noastre.

    Recunoașterea păcatului și experimentarea bunătății lui Dumnezeu conduc nu numai la smerenie, ci și la teama de Dumnezeu. Un om temător de Dumnezeu este unul care umblă conștient de faptul că se află în prezența lui Dumnezeu și care își recunoaște responsabilitatea înaintea Lui. Un astfel de om nu numai că va avea puterea morală de a discerne între bine și rău, dar va putea de asemenea să distingă calea pe care Dumnezeu a trasat-o pentru ai Săi, în mijlocul întunericului și confuziei prezente. Taina Domnului este cu cei care se tem de El (versetele 12-14). Acestora le dăruiește El cunoașterea gândului Său. Ei vor vedea clar că Dumnezeu a promis binecuvântarea pentru ai Săi, promisiune care va fi în mod sigur împlinită, oricât de grele ar fi zilele în care ei trăiesc și oricâtă confuzie și împotrivire ar fi în jurul lor.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cereți și vi se va da!
    Și fiți recunoscători!

    Luca 11.9; Coloseni 3.15



    Cereri și mulțumiri

    Ce privilegiu măreț avem că ne putem ruga Dumnezeului și Tatălui nostru! Pentru El nu este prea lungă „lista noastră de rugăciuni”. El aude toate cererile noastre, chiar dacă nu le împlinește pe toate, pentru că nu ar fi bine pentru noi. Dar chiar dacă Dumnezeu nu împlinește toate cererile noastre, și nici în felul cum ne-am dori noi, El vrea și poate să ne dea pacea Sa, care ne „va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4.7). La timpul Său, Tatăl nostru, în înțelepciunea Sa, va asculta rugăciunile noastre și ne va da ceea ce avem nevoie.

    Aducând în fiecare zi înaintea lui Dumnezeu aceste rugăciuni, care sunt o listă lungă, ne cuprinde deodată gândul că am putea să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru foarte multe lucruri: pentru sănătate, pentru locul de muncă, pentru locuință, pentru salariu, pentru soț (soție), mereu alături de noi, pentru copii, că sunt sănătoși și Îi aparțin Domnului, pentru prietenii noștri, care împărtășesc aceleași convingeri ca și noi, pentru lucrarea pe care ne-a încredințat-o Domnul… și această „listă de mulțumire” devine tot mai lungă, încât poate vom avea mai mult de mulțumit, decât de cerut.

    Mai presus de toate, să-I mulțumim lui Dumnezeu că L-a dat pe Fiul Său pentru noi. Deoarece El a plătit un preț așa de mare pentru a ne face copiii Săi, El nu ne va părăsi. Promisiunea Lui este absolută și este valabilă pentru toți. Dumnezeu, care nu poate să mintă, ne spune: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei 13.5).

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 9.1-13 · 1 Tesaloniceni 4.1-8

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE BAZA PE SENTIMENTE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea…” (Ieremia 17:9)


    Toți cunoaștem destui oameni bine intenționați, dar care – atunci când îi rogi să facă ceva – nu ești sigur că vor duce lucrul la bun sfârșit. Sunt amabili, dar nu-s deloc vrednici de încredere. Și sentimentele tale sunt la fel; în cea mai mare parte a timpului nu te poți baza pe ele, pentru că nu se potrivesc cu ceea ce este mai bine pentru tine. Ele par mai interesate să-și urmeze propriul drum. De exemplu, sentimentele te pot face să fii entuziasmat în privința mersului la cumpărături, chiar dacă nu ai bani de cheltuit. Ele te ademenesc să mănânci deserturi consistente, deși tu încerci să eviți caloriile în plus. Ele te determină să stai treaz până noaptea târziu, muncind sau uitându-te la televizor, când știi că trebuie să te trezești devreme a doua zi.

    Pe scurt, sentimentele sunt schimbătoare. Ele se schimbă ca vântul. Cu toate acestea, e uimitor câtă putere le acordăm asupra vieților noastre. În calitate de credincioși, noi avem ceva mai înțelept și mai de încredere decât sentimentele noastre, și anume: Cuvântul lui Dumnezeu. Când avem sentimente puternice în legătură cu ceva, nu este întotdeauna ușor să stabilim dacă suntem, sau nu, în acord cu Dumnezeu în această privință. Profetul Ieremia ne spune: „Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? „Eu, Domnul, cercetez inima, şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” (Ieremia 17:9-10). Și El o face prin Cuvântul Său, care este „mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12).

    Așadar, dacă vrei cu adevărat să te ridici deasupra sentimentelor tale, vei lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să fie factorul determinant în toate deciziile pe care le vei lua.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 5:1-16


    A-L urma pe Isus înseamnă, în primul rând, a-L asculta (Ioan 12.26), iar abia după aceasta, în noi se pot manifesta aceleaşi trăsături de caracter ca ale Lui. Aceste trăsături sunt tocmai cele pe care Domnul le explică acum ucenicilor Săi.

    Ferice de cei care au o credinţă simplă (curată) şi care nu pun preţ pe propria lor înţelepciune; ferice de cei care sunt mâhniţi de răutatea lumii, fără să înceteze însă a arăta în acelaşi fel bunătatea şi mila; ferice de cei care suferă pentru Numele Domnului tot felul de nedreptăţi şi de persecuţii… Acesta nu este genul de fericire pe care şio doresc majoritatea oamenilor, departe de aşa ceva, însă pentru ca cei credincioşi să fie fericiţi este suficient ca ei să aibă aprobarea Domnului. Bucuriile împărăţiei lor le sunt rezervate.

    În v. 13 şi 14 este prezentată poziţia lor actuală. Ţinându-se separat de rău, creştinul îndeplineşte pe pământ rolul sării, care împiedică stricăciunea. În acelaşi timp, el este şi lumina, având responsabilitatea de a face să strălucească trăsăturile morale ale lui Dumnezeu înaintea oamenilor şi, în primul rând, „pentru toţi cei care sunt în casă”, adică pentru familia lui. Obrocul, recipient folosit pentru a măsura, este un simbol al activităţii, iar patul (Luca 8.16), al leneviei, ambele extreme putând întuneca strălucirea pe care trebuie s-o aibă un copil al lui Dumnezeu.

  • 6 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus a răspuns și i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, țâșnind spre viață eternă”. Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez și nici să nu mai vin aici să scot”.

    Ioan 4.13-15


    Aceste cuvinte ale Domnului sunt uimitoare și cu siguranță că nimeni nu mai vorbise vreodată în felul acesta. Sărmana femeie de la fântână, ea se gândea că Domnul îi vorbea despre apa naturală. Pentru ea devenise obositor să vină să scoată apă în fiecare zi și s-ar fi bucurat să primească o apă care ar fi scutit-o de această trudă.

    Domnul însă vorbea despre o apă infinit mai minunată decât cea fizică. El îi spusese: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel care-ți zice: «Dă-Mi să beau!», tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie” (versetul 10). Apa este un simbol al Cuvântului lui Dumnezeu. Când Cuvântul pătrunde în suflet, prin puterea Duhului Sfânt, aduce cu el o înviorare minunată, care satisface și împrospătează sufletul. Când Domnul a terminat de vorbit femeii, inima ei a fost atât de atinsă, încât a mers la cei din cetate și le-a spus: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus toate câte am făcut: nu cumva Acesta este Hristosul?” (versetul 29).

    Ea gustase din apa vieții, fiindcă nu numai că inima i-a fost umplută de bucurie, ci a recunoscut în Domnul Isus pe Mesia al lui Israel. Când bem din izvorul vieții, inimile ne sunt îndreptate în admirație către Fiul veșnic al lui Dumnezeu.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi … Omul … să se întoarcă la Domnul … care nu obosește iertând.

    Isaia 55.6,7



    Să ne întoarcem!

    Ieri ați combătut adevărul că sunteți păcătos. Astăzi poate veți recunoaște că, deși ceva greșeli aveți, totuși om rău nu sunteți. Așa gândesc mai toți oamenii, dar Dumnezeu ne vede altfel. El ne cunoaște întreg filmul vieții și nu trece cu vederea niciun păcat, oricât de mic ar fi. Chiar și gândurile rele sunt numite de Dumnezeu păcat, iar păcatul ne desparte de Dumnezeu.

    Dumnezeu este drept. Dar, pentru că ne iubește foarte mult, El ne-a pregătit o șansă. Prin Fiul Său Isus Hristos, Dumnezeu a creat o Cale unică, pe care putem să ne întoarcem la El. Dumnezeu dorește să aibă o relație vie cu noi. Numai aceasta va da vieții noastre sensul ei adevărat.

    Acum două mii de ani, Dumnezeu a venit la noi pe pământ în Fiul Său Isus Hristos. El a devenit Om, dar fără păcat. Cu toate acestea, El a fost urât, disprețuit și, la sfârșit, condamnat la moartea pe cruce.

    De fapt, această condamnare trebuia să fie a noastră. Dar, pentru că Isus Hristos ne iubește, El a purtat pedeapsa și Și-a dat viața pentru noi. Dumnezeu a recunoscut valoarea acestui Sacrificiu și de aceea L-a înviat pe Isus dintre cei morți. Mormântul Lui este gol. Domnul este viu! Dumnezeu vă așteaptă să veniți la El și să recunoașteți în fața Lui păcatele voastre, ca să vă facă liberi.

    Deschideți-vă inima și primiți-L! Nu veți regreta niciodată! El vă oferă pace, siguranță, adevărata bucurie.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 8.1-18 · 1 Tesaloniceni 3.6-13

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCEARCĂ SĂ AI AȘTEPTĂRI REALISTE! – Fundația S.E.E.R. România

    „Toţi greşim în multe feluri…” (Iacov 3:2)


    Este lăudabil că te strădui să dai tot ce ai mai bun în ceea ce faci, dar totodată trebuie să ai și așteptări realiste. În viață nu e totul alb sau negru; există și multe nuanțe de gri. Nu poate fi totul perfect, tot timpul, și nu totul e îngrozitor tot timpul. Decizia de-a sări peste o ședință sau un eveniment social, din cauză că ai întârziat cinci minute sau pentru că ai un coș pe față, ori anularea unei excursii din cauza unui avion care întârzie, sau sentimentul că ești o persoană îngrozitoare, din cauza unei greșeli inocente, se etichetează adesea a fi comportament „polarizant.” Toate acestea duc la frustrare și negativism.

    Pentru a-ți păstra bucuria în viață, trebuie să accepți că nu vei fi perfect tot timpul, la fel nici oamenii sau lucrurile din jurul tău. Când aștepți perfecțiunea de la viață, ai tendința să aștepți același lucru de la ceilalți. Și modul acesta de gândire nerealist, nu numai că merge mână în mână cu o mare dezamăgire când așteptările tale nu se împlinesc, dar pune și o presiune foarte mare pe oamenii pe care îi iubești… și în cele din urmă poate distruge relațiile. Tu trebuie să-i lași pe oameni în pace și să încetezi să mai pretinzi de la ei ceva, dacă nu au capacitatea să-ți ofere.

    Apostolul Iacov a spus că toți greșim, cădem și îi jignim pe alții în multe feluri. Așadar, dacă toți facem greșeli – și chiar așa este – învață să accepți că asta face parte din experiența umană… și relaxează-te! Întrebare: crezi că ar trebui să fii mai îngăduitor cu „domeniile imperfecte” din propria ta viață și cu „domeniile imperfecte” ale altora? Și înainte de a da un răspuns, gândește-te la acest verset (1 Corinteni 13:4): „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate…”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 4:14-25


    Citatul din Isaia 9.1,2 este preluat în capitolul nostru (la v. 16) cu o uşoară modificare: astfel, dacă în timpul profetului poporul încă „umbla în întuneric”, aici el „stă (în întuneric)„, avându-şi locuinţa departe de lumina lui Dumnezeu, fiind lipsit de orice curaj, fără nicio speranţă. Este exact momentul când Dumnezeu poate interveni. Cel care este Lumina poate să aducă eliberarea. El trece. La chemarea Lui, atraşi de dragostea Sa, câţiva ucenici se alipesc de El şi Îl urmează: doi de aici, doi de colo: Simon şi Andrei; Iacov şi Ioan. Pentru aceşti oameni sosise clipa decisivă, care le va schimba viaţa dintr-o dată şi pe care n-o vor uita niciodată (19.27). Da, ei îşi părăsesc îndată tatăl, corăbiile, mrejele, pentru că au găsit un Stăpân ca nimeni altul, şi promisiunea unei noi slujbe: vor deveni pescari de oameni. La timpul potrivit, Domnul îi va face pe aceştia evanghelişti şi apostoli.

    Nu toţi creştinii sunt chemaţi să-şi lase îndeletnicirea cu care-şi câştigă pâinea sau să renunţe la bucuria legăturilor de familie, dar fiecare creştin a auzit într-o zi sau alta în inima lui glasul cunoscut care-i spunea: „Urmează-Mă” (8.22). Aţi răspuns voi acestei chemări?

    Versetele 23 şi 24 rezumă într-un mod admirabil întreaga lucrare a dragostei Domnului Isus.

  • 5 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, după el, a fost Șama, fiul lui Aghe, hararitul. Și filistenii se adunaseră în ceată și acolo era un ogor plin de linte. Și poporul fugise dinaintea filistenilor. Și el s-a așezat în mijlocul ogorului și l-a apărat și i-a bătut pe filisteni. Și Domnul a adus o mare salvare.

    2 Samuel 23.11,12


    Șama este unul dintre vitejii lui David, renumit pentru biruințele dobândite împotriva filistenilor. Lucrul remarcabil cu privire la el este că „s-a așezat [s-a plasat – a stat în picioare]”. Când tot poporul fugise dinaintea vrăjmașului, el a stat în picioare. Cineva ar putea spune că nu merita să-ți pui viața în pericol pentru un ogor cu linte. Șama însă a gândit altfel, fiindcă știa că toată țara fusese dată de Domnul lui Israel ca moștenire (Iosua 1.6). În acel ogor era hrană pentru poporul lui Dumnezeu. În afară de aceasta, filistenii gândiseră că merita să se lupte pentru dobândirea acelui ogor – și întotdeauna vrăjmașul dorește să cedăm chiar și cele mai neînsemnate lucruri, dacă ele sunt legate de mărturia pentru Hristos.

    Ceea ce i-a întărit pe Șama și pe ceilalți viteji a fost convingerea lor că David era într-adevăr unsul Domnului și că Domnul îi dăduse împărăția. Stau lucrurile la fel cu noi? Poate că facem parte dintr-o adunare mică, unde este multă slăbiciune și unde apar nenumărate dificultăți. La fel ca în timpul lui Șama, poate că mulți au dat bir cu fugiții, dar este nevoie de un frate sau de o soră care să stea în picioare. Vrăjmașul, care este întotdeauna împotriva intereselor lui Dumnezeu în această lume, nu se va mulțumi până nu va șterge și ultima urmă de mărturie pentru El.

    Pavel ne îndeamnă să stăm în picioare (Efeseni 6.13). Șama a făcut așa, însă Domnul a fost Cel care a dat biruința.

    Domnul ne cere să stăm în picioare, să fim credincioși și să privim cum El ne dă biruința. Șama a considerat că merita să se lupte pentru un ogor cu linte, nu pentru că el era mai viteaz și mai luptător decât ceilalți, ci fiindcă prețuia ceea ce Dumnezeu Însuși prețuia.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

    Ioan 3.16



    Prea tineri… prea ocupați… prea bătrâni… prea târziu…!

    Dumnezeu ne-a întâmpinat în fiecare etapă a vieții noastre, dar acest lucru ne-a incomodat, astfel că de fiecare dată ne-am scuzat:

    Acum suntem prea tineri… Și viața este o neobosită alergare după împlinire. Ne străduim cu toate mijloacele să prindem presupusa fericire. Filmul vieții se turnează, astfel că încercăm deznădăjduiți să ne găsim un rol în el. Din exterior se pare că avem totul sub control, dar în inimă totul se revoltă…

    Apoi suntem prea ocupați… Și ne străduim să ne atingem țelurile. Uneori totul merge bine și putem ține pasul cu ceilalți, dar de cele mai multe ori suntem nemulțumiți. Caruselul vieții se învârte neobosit, fără să țină cont de ideile noastre. Dacă ne uităm cu atenție la viața noastră, ne întrebăm: Este aceasta totul? Parcă ceva lipsește…

    Ulterior suntem prea bătrâni… Și ne-am trăit viața. Concluzia la care ajungem este că omul nu este mereu tânăr, așa cum ar dori el să se prezinte. Viața și-a lăsat amprenta și puterile slăbesc. Încă nu am găsit ceea ce ar putea face ca viața noastră să fie prețioasă; simțim că nu mai durează mult și că totul se va sfârși…

    Odată va fi prea târziu… pentru a accepta oferta lui Dumnezeu! Astăzi, Dumnezeu Se adresează tuturor oamenilor! Cu toții avem nevoie de ceea ce vrea Dumnezeu să ne dea, pentru că toți suntem păcătoși! Poate veți întreba: „Eu? Păcătos?!”. — „Da, dumneavoastră!” Dumnezeu spune: „Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu” (Romani 3.23).

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.17-29 · 1 Tesaloniceni 3.1-5

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GĂSEȘTE-ȚI LOCUL ÎN TRUPUL LUI HRISTOS (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (1 Corinteni 12:18)


    Ai experimentat vreodată sentimentul că ar trebui să-ți schimbi biserica pentru a găsi persoane care „seamănă mai mult cu tine?” O echipă de misionari a mers în Kenya și a fost condusă spre destinație, cu mașina, de către un grup din tribul Masai. Pe drum, turmele de antilope gnu și de zebre, care migrau laolaltă, le-au captat atenția. Escorta le-a explicat de ce acele turme mari, din specii atât de diferite, călătoreau împreună. El le-a spus că antilopele gnu au vederea slabă, dar au simțul olfactiv foarte dezvoltat, în timp ce zebrele au văzul foarte bun, dar stau rău la capitolul miros. Așadar, împreună sunt mai puțin vulnerabile în fața unui atac, deoarece tocmai diferențele dintre ele le compensează slăbiciunile.

    Apostolul Pavel scrie: „Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?” (1 Corinteni 12:17).

    Versetul acesta ne amintește de zebrele și antilopele gnu, nu-i așa? Când ne înscriem într-un club, de obicei alegem să fim cu oameni care sunt mai mult sau mai puțin asemenea nouă. Dar membralitatea în „trupul lui Hristos” ne pune laolaltă cu oameni care sunt la fel de diferiți de noi, precum este mâna de picior. Și dacă aceste diferențe te pot face uneori s-o iei pe un drum greșit, aceste diferențe sunt concepute de Dumnezeu ca să beneficiezi de pe urma lor. Zebrele și antilopele nu trebuie să se împrietenească, dar supraviețuirea și izbânda lor depinde de faptul că trăiesc în bună înțelegere.

    Creșterea ta spirituală nu depinde de faptul că ești de acord cu toată lumea, dar ea depinde de faptul că îi iubești suficient de mult ca să trăiești cu ei într-un mod agreabil și plăcut în fața lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 4:1-11


    Îmbrăcat cu puterea Duhului Sfânt, Isus este gata să-Şi împlinească slujba; însă, ca orice slujitor al lui Dumnezeu, El trebuie mai întâi să fie pus la încercare. Astfel a avut El de-a face cu marele vrăjmaş. Pentru a-l abate pe un om al lui Dumnezeu de la calea ascultării, Satan utilizează două tactici principale: sau îi prezintă lucruri înspăimântătoare (pentru Hristos, aceasta va fi în special lupta din Ghetsimani), sau îi aşază lângă drum lucruri de dorit şi aceasta este ceea ce face diavolul aici.

    Să remarcăm că, citând v. 11 şi 12 din Psalmul 91, Satan evită să adauge şi versetul următor, care face aluzie la propria sa zdrobire: „Vei păşi peste leu şi peste năpârcă, vei călca în picioare leul tânăr şi şarpele”. Năpârca este şarpele căruia Geneza 3.15 îi vestise că va avea capul zdrobit de Hristos, „sămânţa femeii”. În felul acesta, în Eden, fără a-i lipsi nimic, cel dintâi Adam a suferit o triplă
    înfrângere: prin „pofta cărnii”, „pofta ochilor„
    şi „trufia vieţii” (1 Ioan 2.16), în timp ce Omul desăvârşit a triumfat în pustiu asupra şarpelui celui vechi prin Cuvântul suveran al Dumnezeului Său (Psalmul 17.4). Iar „în ceea ce El Însuşi a suferit, fiind ispitit, poate (acum) să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2.18).

  • 4 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; și a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”.

    Fapte 7.55,56


    Hristos, la dreapta lui Dumnezeu (6)

    Vedem, la sfârșitul capitolului 6 din Fapte, că Ștefan a fost adus înaintea sinedriului. Conducătorii lui Israel doreau să-l judece, însă, în realitate, pozițiile s-au schimbat. Plin de Duh Sfânt, Ștefan, în capitolul 7, le demonstrează că ei întotdeauna se împotriviseră Duhului Sfânt, iar acum Îl lepădaseră pe Cel Drept, așa cum părinții lor îi lepădaseră pe Iosif și pe Moise.

    Aceste cuvinte ale lui Ștefan au fost atât de puternice și de imposibil de tăgăduit, încât tot ceea ce mai-marii poporului au putut face, în furia lor, a fost să-l scoată afară și să-l omoare cu pietre.

    S-a spus adesea că această reacție a lor a însemnat împlinirea parabolei pe care Domnul a rostit-o în Luca 19, unde El a spus că cetățenii acelui om de neam ales au trimis un mesaj după el, spunând: „Nu vrem ca acesta să împărățească peste noi” (versetul 14).

    Calmul de care Ștefan dă dovadă în această împrejurare este remarcabil. Care a fost secretul lui? Ochii îi erau ațintiți asupra unei scene care nu făcea parte deloc din această lume. El și-a început discursul înaintea sinedriului vorbind despre Dumnezeul gloriei, iar acum Îl vede pe Isus stând în picioare la dreapta gloriei lui Dumnezeu.

    De ce este Domnul aici prezentat ca stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu? Știm că El este așezat, în ce privește lucrarea de răscumpărare (Evrei 10.12). Acest lucru poate arăta faptul că El era gata să Se întoarcă pentru a-Și binecuvânta poporul pământesc, Israel, dacă ei L-ar fi primit ca pe Hristosul înălțat (Fapte 3.19-21). Sau, de asemenea, faptul că El era în picioare ar putea arăta că era gata să-L primească la Sine pe Ștefan, care în curând avea să fie martirizat. Ștefan, ca și Domnul său, a fost lepădat pe pământ, însă urma să fie primit în cer. Nu îngerii aveau să-l întâmpine, ci Domnul Însuși.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    După ce Isus a spus aceste lucruri, Și-a ridicat ochii spre cer și S-a rugat: Tată, a sosit ceasul! Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te preamărească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.

    Ioan 17.1,2



    Gânduri cu privire la Ioan 17

    Fiul lui Dumnezeu urma să plece din această lume la Tatăl. Pentru acest eveniment, El i-a pregătit cu multă dragoste și înțelepciune pe ucenicii Săi. În aceste versete însă nu mai auzim glasul Domnului vorbindu-le ucenicilor. Acum Fiul Îi vorbește Tatălui Său. Cuvintele Sale către Tatăl arată preocuparea inimii Lui pentru ucenicii Săi și pentru toți cei care vor crede în El.

    Această rugăciune din Ioan 17 este unică. Este numită și „rugăciunea de Mare-Preot a Domnului Isus”. Ea nu conține niciun fel de aluzie la păcat sau la greșeli. Fiind „în această lume”, ucenicii erau în pericol, dar pericolul este așezat față-n față cu lucrurile veșnice și cerești: cu viața veșnică, cu Numele, cuvintele și dragostea Tatălui, cu bucuria lui Hristos, cu sfințenia, cu unitatea și gloria. Acestea reprezintă fericirea noastră!

    Cu toate că moartea pentru ispășire era în fața Sa, Domnul Isus vedea deja aici totul ca fiind încheiat. El L-a rugat pe Tatăl să-L preamărească, să-L încununeze cu cinste și cu slavă. Dar, de fapt, în această preamărire a Sa, Fiul lui Dumnezeu urmărea un singur țel: să-L preamărească pe Tatăl din cer.

    Ca Om, Fiul lui Dumnezeu a primit de la Tatăl putere universală. El a putut și să o primească și să o exercite, dar acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi fost în același timp Dumnezeu. „Puterea peste orice făptură” s-a arătat la învierile din morți pe care le-a făcut Domnul Isus. În viitor, ea se va arăta la judecarea oamenilor. Iar astăzi se arată în darul vieții veșnice. Toate acestea Îl preamăresc pe Tatăl.

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.1-16 · 1 Tesaloniceni 2.13-20

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GĂSEȘTE-ȚI LOCUL ÎN TRUPUL LUI HRISTOS (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.” (1 Corinteni 12:25)


    Când vorbim de găsirea unei biserici în care să-L întâlnești pe Hristos și să experimentezi nașterea din nou, opțiunile sunt nelimitate. Evanghelică, neo-protestantă, tradițională, contemporană, numește-o cum dorești – foarte probabil vei găsi ce-ți place! Însă locul tău ca individ în trupul lui Hristos e cu totul altceva; acesta nu este stabilit de către tine, ci de către Dumnezeu. Biblia ne spune: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup…” (1 Corinteni 12:13). Când Îl accepți pe Isus Hristos ca Mântuitor, devii parte a familiei Sale răscumpărate și tu experimentezi miracolul plasării în trupul lui Hristos. Nu este o alegere pe care tu o faci; e alegerea lui Dumnezeu – și ea îți determină identitatea spirituală. Apostolul Pavel spune: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.” (vers. 13). Asta înseamnă că oricine, în orice loc s-ar afla pe pământul acesta și L-a primit pe Isus ca Mântuitor și Domn, este mai legat de tine decât este palma ta de încheietura mâinii tale. Și tu ai un rol de îndeplinit în relație cu fiecare dintre aceștia! Dumnezeu nu numai că te-a așezat în trupul Său, dar El ți-a și stabilit rolul unic atunci când „a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.” (vers. 18). De asemenea, El ți-a dat anumite „daruri” și El se așteaptă să le folosești pentru împlinirea planului Său (vezi Romani 12:6-8). Când Îl rogi pe Dumnezeu să-ți arate care îți sunt darurile, El te va asculta. Și când o face, tu trebuie să profiți de fiecare ocazie pentru a le folosi – pentru slava Lui!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 3:1-17


    Ioan Botezătorul face slujba de a vesti apropiata venire a Împăratului asemeni unui ambasador care precedă o persoană importantă. Numai că Împăratul nu-Şi poate găsi loc în mijlocul unui popor indiferent cu privire la starea sa de păcat. Predicarea lui Ioan este, din acest motiv, o chemare la pocăinţă; cât despre fariseii şi saducheii care veneau să fie botezaţi după propria lor îndreptăţire, pe aceştia trebuia să-i anunţe judecata.

    Se înţelege că Ioan a fost încurcat când Acela Căruia nu se considera vrednic să-I dezlege curelele încălţămintei vine, la rândul Său, să fie botezat de el. Versetul 15 ne ajută să auzim cel dintâi cuvânt rostit de Isus în această Evanghelie: „Lasă acum…„. Pentru că omul nu a ştiut să facă decât rău, se cuvine de acum să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze prin Hristos şi să împlinească întreaga dreptate (vezi şi Romani 10.3). „Atunci L-a lăsat”, se spune despre Ioan, deşi el era cel care boteza. Avem şi noi întotdeauna interesul să-L lăsăm pe Domnul să lucreze?

    Domnul Isus iese imediat din apă, pentru că nu are nimic de mărturisit, iar cerul se deschide pentru a da o dublă mărturie: Duhul Sfânt coboară asupra Lui asemeni unui untdelemn al ungerii care-l desemna odinioară pe împărat (comp. cu 1 Samuel 16.13) şi, în acelaşi timp, primeşte de la Tatăl Său un preţios cuvânt de iubire şi de aprobare.

  • 3 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după lucrările lui.

    Romani 2.5,6


    Severitatea judecății lui Dumnezeu va corespunde faptelor și măsurii responsabilității fiecărui om, fie el iudeu, păgân sau creștin cu numele. Ce gând înspăimântător pentru fiecare om care, deși cunoaște voia lui Dumnezeu, totuși urmează poftele firii sale sau gândurile inimii sale îndărătnice, necredincioase! Această judecată va fi exercitată în ziua când „Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor prin Isus Hristos” (versetul 16). Dumnezeu judecă și pedepsește încă de acum pe unii oameni, sau chiar popoare, în căile cârmuirii Sale, dar într-o zi El „va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău” (Eclesiastul 12.14). Vine o zi când Domnul „va aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor” (1 Corinteni 4.5).

    Despre această zi vorbește aici apostolul și, amintind despre judecata lui Dumnezeu care va veni peste oameni, el adaugă: „după evanghelia mea„. Pavel era purtătorul evangheliei lui Hristos – a Omului răstignit, înviat și glorificat la dreapta lui Dumnezeu, care a fost făcut dreptate, sfințire și răscumpărare pentru cei care cred (1 Corinteni 1.30). Și tocmai din pricina respingerii harului minunat, mântuitor, care a fost descoperit în Isus pentru a aduce tuturor, fără deosebire, mântuire și viață, se va revărsa mânia sfântă a lui Dumnezeu, care deja se descoperă din cer (versetul 18) peste toți cei care au păcătuit și au neglijat mântuirea mare care le-a fost oferită. Isus Însuși, Cel care astăzi cheamă ca Mântuitor pe cei păcătoși la pocăință, atunci va aduce la lumină toate căile și gândurile ascunse ale oamenilor, ca „Judecător al celor vii și al celor morți”, și fiecare va primi „cele [făcute] în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău” (2 Corinteni 5.10). Toate acestea se vor întâmpla în acord cu evanghelia care i-a fost încredințată lui Pavel: „după evanghelia mea„! Ce răspuns nimicitor pentru toți cei visători și nebuni care, bazându-se pe faptul că Dumnezeu este dragoste, tăgăduiesc judecata veșnică și predică mântuirea finală a tuturor oamenilor!

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți. Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

    Romani 5.6,8



    Am căutat moartea, dar am găsit viața

    „Când aveam doar doi ani, tatăl meu a murit, iar mama m-a părăsit. Astfel am fost dus la casa de copii, unde am fost crescut fără prea multă dragoste; reacționam întotdeauna cu amărăciune și cu dispreț.

    Când am împlinit 18 ani, am părăsit casa de copii și am putut să-mi trăiesc viața după propriile mele idei, ceea ce însemna atunci pentru mine să-mi satisfac plăcerile până la refuz. Alcoolul și drogurile erau bolovanii ce mă trăgeau tot mai în adânc. Până la urmă am ajuns la închisoare, iar apoi pe stradă. Astfel s-au scurs 20 de ani plini de mizerie și de disperare…

    Apoi cineva mi-a dăruit Noul Testament. Însă, deși citeam în el, nu ajungeam la liniște. În schimb, textele care îmi vorbeau despre dragostea lui Dumnezeu mi se întipăreau în memorie. Îl căutam pe acest Dumnezeu în biserici și prin pelerinaje, dar fără rezultat. Disperat, m-am îndreptat iarăși spre droguri și alcool. Nu mai vedeam altă cale de ieșire decât moartea, așa că am încercat să mă sinucid.

    Dar a venit o zi în care s-a schimbat totul. Nu voi uita niciodată acea zi! Pe când cerșeam pe stradă, doi tineri au avut milă de mine. Ei mi-au spus despre Isus Mântuitorul și de asemenea că numai El m-ar putea ajuta să ies din starea în care mă aflam. Acesta a fost punctul de cotitură spre o viață nouă. Vedeam în fața ochilor tot trecutul meu. Dar am învățat, prin Cuvântul lui Dumnezeu, ce este iertarea și deplina dragoste a lui Isus Hristos. Din acea zi, știu că Dumnezeu mă iubește; și El nu a încetat să-mi dovedească aceasta.”

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 6.1-23 · 1 Tesaloniceni 2.1-12

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (3) – Fundația S.E.E.R. România

    „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)


    Biblia ne transmite prin Solomon acest sfat: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Adevărul în această privință este acela că în timp ce anumite principii universale se aplică tuturor copiilor, nu există doi copii la fel, și e o greșeală să-i tratezi ca și cum ar fi.

    De fapt, iată două dintre cele mai obișnuite erori pe care le poți face ca părinte.

    Prima eroare este: 1) Să încerci să-ți modelezi copilul ca să devină ceea ce erai tu odinioară. Dacă tu ai fost un sportiv renumit în școală, nu înseamnă că și copiii tăi vor să-ți calce pe urme. Și dacă tu ai avut numai note de 10 la școală, nu înseamnă că și copiii tăi trebuie să fie la fel. Dar totodată tu nu trebuie să tolerezi, să încurajezi sau să răsplătești lenea. Trebuie doar să accepți că nu toți copiii au aceleași aptitudini atletice sau capacități intelectuale.

    A doua eroare pe care o poți face ca părinte este: 2) Să încerci să-l obligi să fie ceea ce tu ți-ai dori să fie. Nu încerca să-ți retrăiești viața prin copii. Tu ai avut șansa ta și numai pentru că nu ai atins nivelul dorit în profesia pe care ți-ai ales-o, nu înseamnă că trebuie să-ți obligi fiul sau fiica să urmeze acea direcție.

    Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze (calea Domnului), şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Învață-l și sfătuiește-l să-și aleagă profesia în concordanță cu înzestrarea sa individuală și nu în funcție de modul în care ai alege tu sau ți-ai dori ca el sau ea să aleagă.

    Există trei caracteristici distinctive ale stimei de sine sănătoase pe care trebuie să te străduiești să o educi în copiii tăi:

    1) Să știe cine sunt;

    2) Să le placă cine sunt;

    3) Să fie cine sunt.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 2:7-23


    După o lungă călătorie, prefigurată de Psalmul 72.10, magii au fost conduşi de steaua care s-a oprit deasupra Pruncului. Ce subiect de mare încântare pentru ei („s-au bucurat cu bucurie foarte mare„)! L-au întâlnit, I s-au închinat, I-au adus daruri şi „au plecat în ţara lor pe alt drum„ (v. 11). Nu este aceasta istoria tuturor celor care vin la Mântuitorul?

    Planurile ucigaşe ale lui Irod au fost dejucate; la fel şi cele ale lui Satan, care căuta să-L elimine chiar de la venirea Sa pe lume pe Cel care va deveni Învingătorul său. Călătoria în Egipt, mijlocul poruncit de Dumnezeu pentru a-L sustrage pe Prunc de la acele planuri criminale, ilustrează şi harul Celui care a dorit să urmeze aceeaşi cale ca şi poporul Său odinioară.

    Copilului divin I-au fost date deja două nume în capitolul precedent: Isus (Dumnezeu Mântuitorul – cap. 1.21), atât de scump inimii fiecărui credincios, şi Emanuel (Dumnezeu cu noi – cap. 1.23). Acum I se adaugă cel de „Nazarinean” (v. 23). Împreună, cele trei nume au o triplă semnificaţie: din punct de vedere moral, Isus a fost separat şi consacrat pentru Dumnezeu, în acord cu Numeri 6; de asemeni, El a „ieşit din tulpina lui Isai„ (tatăl lui David), ca o Odraslă, ca o Ramură purtând roade (Isaia 11.1); în al treilea rând, El va fi, timp de treizeci de ani, un cetăţean necunoscut (obscur) al dispreţuitului Nazaret (Ioan 1.47).

  • 2 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când era în Ierusalim, la Paști, la sărbătoare, mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți și pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, fiindcă El Însuși cunoștea ce era în om.

    Ioan 2.23-25


    Aceste versete demonstrează adevărul important că omul, deși poate ajunge, prin rațiunea sa naturală, la anumite concluzii corecte cu ajutorul dovezilor care îi sunt prezentate, totuși aceste concluzii îl lasă la distanță de Dumnezeu. Citim astfel că mulți oameni la Ierusalim „au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El”. La vederea acestor dovezi, mintea lor naturală i-a condus la concluzia că Hristos era tot ceea ce El spunea că este, însă lucrurile se încheiau aici. Ei nu simțeau că aveau nevoie de El, iar conștiința lor nu lucra, astfel încât să îi aducă la Hristos. Era doar o credință despre Hristos bazată pe vedere; nu exista acea credință în Hristos care să-i atragă la El.

    Domnul nu Se încredea în astfel de oameni. Acest lucru manifestă iarăși gloria Sa. El era Acela care „îi cunoștea pe toți oamenii”, care „cunoștea ceea ce era în om” și care nu avea nevoie, precum alții, să primească mărturie despre om. El era Dumnezeul Atotcunoscător.

    Ce ilustrație fidelă a omului și a lumii ne este prezentată în acest capitol – lucrurile naturale nu pot oferi fericire de lungă durată; coruperea lucrurilor lui Dumnezeu; lepădarea Aceluia care aduce harul lui Dumnezeu; mintea omului natural care, chiar atunci când funcționează corect, îl lasă pe om la distanță de Dumnezeu! Totuși, manifestarea stării omului face loc revelației gloriei lui Hristos; prin urmare, într-un mod foarte binecuvântat, capitolul ni-L prezintă pe Hristos ca fiind resursa pentru orice credincios. Dacă învățăm că toate lucrurile pământești eșuează, dacă suntem împovărați de simțământul răului care a pătruns în lucrurile lui Dumnezeu, dacă vedem că moartea planează asupra întregii stări și că mințile noastre naturale nu pot ajunge la Dumnezeu, în mijlocul întregului faliment și al ruinei omului Îl găsim pe Hristos, pe Cel care poate umple inima de bucurie, care poate judeca orice rău, care poate frânge puterea morții și care ne poate atrage la Sine Însuși.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El face rana, și tot El o leagă; El rănește, și mâna Lui vindecă.

    Iov 5.18



    Accidentul fetiței

    Împreună cu soția făceam o plimbare prin parcul mare al orașului și ne-am întâlnit cu un bărbat și o femeie. Am intrat în discuție cu ei, pentru a le spune despre Isus Hristos și despre fericirea veșnică pe care El vrea să ne-o ofere. Atunci femeia ne-a privit cu bucurie: „Și eu sunt creștină și cred în Domnul Isus. El este Mântuitorul meu”.

    Apoi, ea ne-a istorisit cum s-a întors la Dumnezeu:

    „Am venit la credință în urmă cu treizeci de ani. Mergeam cu fetița noastră de cinci ani pe o stradă. Soțul meu o ținea de mână. Deodată, micuța s-a smuls din mâna tatălui ei și a sărit pe șosea. A fost lovită de o mașină și a fost grav rănită. Eram disperați.

    După ce accidentul a fost anunțat la poliție, șoferul nevinovat a privit foarte îngrijorat la fetița rănită. Apoi a început să se roage pentru micuță. Lacrimile îi curgeau pe obraz. El Îl implora continuu pe Dumnezeu prin cuvinte care mi-au atins inima. Acesta a fost prilejul întoarcerii mele la Dumnezeu. Acel bărbat era un om credincios. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui și fiica noastră s-a însănătoșit.

    Soțul meu și fiica mea încă nu L-au primit pe Domnul Isus ca Salvator și Domn al lor. Dar eu mă rog ca și ei să-L primească pe Isus.”

    Dumnezeu îngăduie uneori evenimente triste, tocmai pentru a-i conduce pe oameni la Sine. Cât de important este ca ei să ia seama la chemarea lui Dumnezeu – uneori făcută și prin astfel de evenimente – și să vină la Domnul Isus și să primească viața veșnică!

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 5.1-25 · 1 Tesaloniceni 1.6-10

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului.” (Proverbele 29:17)


    Cu câțiva ani în urmă, sociologii și psihologii pediatri au făcut o descoperire interesantă. Experții contemporani fuseseră de părere că împrejmuirea cu garduri a terenurilor de joacă îi face pe copii să se simtă restricționați în timpul recreației. Și, pe baza acestei teorii, s-a luat hotărârea de a da la o parte gardurile pentru ca ei să nu se mai simtă îngrădiți. Spre mirarea experților, s-a produs exact efectul opus. Cercetătorii au descoperit că pruncii au devenit și mai inhibați în activitățile lor. Ei aveau tendința de a se înghesui spre mijlocul locului de joacă și au manifestat semne de nesiguranță. Iar când gardurile au fost puse la loc, copiii s-au jucat din nou cu mare entuziasm, simțindu-se liberi. Ce învățătură primim din acest studiu? Cu toții avem nevoie de granițe – uneori pentru a defini limitele de siguranță și de securitate.

    În timp ce „experții” încearcă să-și impună teoria că granițele restricționează creativitatea, copiii de la locul de joacă ne-au demonstrat că avem nevoie de o înțelegere clară a ceea ce e sigur și acceptabil, pentru ca ingeniozitatea și inventivitatea să înflorească. Asta înseamnă că pruncii tăi vor înflori și tu vei funcționa mai bine ca părinte când regulile sunt comunicate clar și când consecințele faptului de-a nu le respecta sunt deplin înțelese.

    Se povestește, în glumă, că un tată i-a dat cadou fiului său de optsprezece ani o mașină. Înainte de a-i da cheile, i-a spus: „Aceasta este o mașină magică, fiule.” „Chiar?” s-a mirat băiatul. „Da!” a răspuns tatăl. „La prima amendă pentru depășirea vitezei, această mașină va dispărea!” Așadar, dacă tu poți să-i cumperi o mașină fiului sau fiicei tale, trebuie neapărat să fie una „magică.”

    Concluzie: Dumnezeu stabilește regulile pentru izbânda ta în viață și El îi răsplătește pe cei care le respectă. Sau după cum spune versetul (Iosua 1:8): „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 1:18-25; 2:1-6


    Isus a vrut să vină în această lume în felul tuturor oamenilor, adică prin naştere. Iosif şi Maria, bucurându-se de o favoare excepţională, au fost cei aleşi pentru a primi şi a creşte Copilul divin. Gândurile lui Dumnezeu se împlinesc: în acord cu profeţiile, naşterea Moştenitorului la tronul lui David are loc în cetatea regală a Betleemului. Să remarcăm că în această evanghelie nu se vorbeşte nimic nici despre ieslea care I-a servit drept leagăn, nici despre ceva care să amintească de sărăcia Lui. Dimpotrivă, Dumnezeu a vegheat ca Fiul Lui să fie onorat de vizita nobiliară a magilor veniţi din Răsărit.

    Cât despre oficialităţile iudaice, niciuna nu este calificată din punct de vedere moral să vină să se prostearnă înaintea lui Mesia al lui Israel: nu au dorit venirea Sa. De altminteri, ne aflăm într-una dintre cele mai întunecate perioade din istoria acestui popor, când, încălcându-se prevederile din Deuteronom 17.15, la Ierusalim împărăţea un edomit – crudul Irod.

    Cu excepţia unui mic număr de suflete evlavioase, pe care ni le va aminti Luca, nimeni în Israel nuL aştepta pe Hristos. Şi astăzi, dintre toţi cei care pretind că sunt ai Lui, oare câţi aşteaptă într-adevăr întoarcerea Lui?

  • 1 Iulie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și leviții au fost numărați de la vârsta de treizeci de ani în sus: și numărul lor era, după capetele lor, bărbat după bărbat, treizeci și opt de mii. Dintre aceștia, douăzeci și patru de mii erau pentru conducerea lucrării casei Domnului și șase mii erau administratori și judecători; și patru mii erau ușieri; și patru mii lăudau pe Domnul cu instrumente, „pe care le-am făcut eu”, a zis David, „pentru laudă”. Și David i-a împărțit în cete după fiii lui Levi.

    1 Cronici 23.3-6


    Leviții (19) – Organizați pentru slujire de către David

    În ultimii ani ai vieții sale, David, inspirat de Dumnezeu, i-a împărțit pe leviți în cete pentru slujire. Nu mai era nevoie ca ei să poarte cortul din loc în loc, fiindcă templul urma să fie construit. Datoria lor era să-i ajute pe preoți în diferitele aspecte care țineau de lucrarea și de slujirea din casa lui Dumnezeu.

    Preoții, fiind descendenți ai lui Aaron, erau de asemenea din seminția lui Levi. Ei aveau responsabilitatea să aducă jertfe Domnului și să vegheze ca totul să fie făcut într-un fel potrivit cu sfințenia Lui. Erau responsabili de asemenea să păstreze o copie a legii lui Dumnezeu, să-i dea interpretarea și să o citească înaintea poporului la fiecare șapte ani. Leviții slujeau sub comanda preoților, jupuind și tăind în bucăți jertfele, pregătind pâinea pentru punerea înainte și făcând tot ceea ce era necesar pentru împlinirea ritualurilor de închinare. În ziua sabatului slujeau două grupuri, fiindcă preoții și leviții intrau în slujbă la început de sabat și ieșeau din slujbă la sfârșitul sabatului următor.

    Unii dintre leviți erau puși deoparte pentru îndatoriri speciale. Aceștia erau cântăreții, care cântau cu glasul sau cu instrumentele muzicale. Mai erau și ușierii și cei care păzeau lucrurile dedicate și vistieriile templului. Erau de asemenea administratorii și judecătorii, care slujeau în chestiunile cu privire la Domnul și la împărat.

    La fel și astăzi, Domnul ne încredințează fiecăruia responsabilități specifice în lucrarea Sa. Facă El ca toți să fim găsiți credincioși în tot ceea ce facem!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Acum credem nu numai din cauza spuselor tale, ci noi înșine L-am auzit și știm că Acesta este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.

    Ioan 4.42



    Neîncrederea în acrobat

    Un acrobat de circ era pregătit să-și demonstreze abilitățile. „Credeți că voi putea merge pe această frânghie?”, a întrebat el. „Da!”, a strigat publicul însetat de senzațional; iar acrobatul s-a balansat elegant pe frânghie, până a ajuns pe partea cealaltă.

    „Credeți că voi reuși să duc și o roabă?” Publicul a strigat din nou: „Da!”. Și acrobatul a trecut pe frânghie cu o roabă.

    „Credeți că ajung dincolo și cu un om în roabă?” — „Da!”, au strigat din răsputeri oamenii. „Atunci cine se oferă să ia loc în roabă?” Liniște de mormânt… Nimeni nu s-a anunțat. Oamenii aceia credeau în iscusința acrobatului, dar ei nu se încredeau în el.

    Mulți oameni cred în Dumnezeu. Unii chiar cred cu sinceritate că Biblia este din scoarță-n scoarță adevărată. Alții înalță cântări armonioase despre credință.

    Dar, dacă rămân aici, acelor oameni le lipsește lucrul esențial. Credința nu înseamnă să cunoști tot felul de adevăruri sau de teorii. Credința înseamnă încredere, dar nu în tine însuți sau în propria ta putere, nu în fapte bune sau în ritualuri, ci într-o Persoană: în Domnul Isus Hristos!

    Credința multor oameni le este poate suficientă pentru a duce o viață liniștită, dar, cu siguranță, le este insuficientă pentru a muri cu ea. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Crede în Domnul Isus [pune-ți încrederea în El], și vei fi mântuit” (Fapte 16.31).

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.31-4.12 · 1 Tesaloniceni 1.1-5

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNDREPTAR PENTRU PĂRINȚI (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Nu cruţa copilul de mustrare…” (Proverbele 23:13)


    Când vorbim despre disciplinare, prima ta preocupare trebuie să fie nu propriul confort, ci „sufletul” (mintea, voința și emoțiile) copilului tău! Disciplina, sau lipsa ei, poate declanșa o reacție în lanț, pozitivă sau negativă. Dacă copiii tăi nu respectă autoritatea acasă, ei nu o vor respecta nici la școală, nici în societate sau biserică, și nici în fața lui Dumnezeu. E doar un pas mic de la răzvrătirea împotriva părinților, pe care ni i-a dăruit Dumnezeu, și până la răzvrătirea împotriva Dumnezeului care ne-a dăruit părinții. De aceea disciplinarea trebuie să înceapă cât mai devreme. Când un copil este suficient de mare ca să i se spună să facă ceea ce este bine, și el alege totuși ce este rău – acel copil trebuie disciplinat.

    Biblia nu menționează vârsta limită aferentă accepțiunii cuvântului „copil”. Numai pentru că fiul tău este suficient de mare ca să conducă o mașină, să se bărbierească ori să meargă la întâlnire nu înseamnă că este scutit de mustrare. Poate este prea mare să-l pui la colț sau să-i confiști jucăriile, dar există și alte metode eficiente de a disciplina un adolescent sau un tânăr.

    Dacă citim cu atenție cartea Proverbelor, descoperim că împăratul Solomon se adresa unui fiu care era suficient de mare ca să se întovărășească cu o gașcă de pe stradă, să fie ispitit de păcate trupești, să intre în datorii ori să se îmbete. El n-a avut în vedere copii de școală primară. Concluzie: câtă vreme copiii tăi locuiesc sub acoperișul tău, ei sunt sub jurisdicția ta și vei da socoteală în fața lui Dumnezeu pentru modul în care ți-ai folosit – sau nu ți-ai folosit – autoritatea.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Matei 1:1-17


    Glasul profeţilor se stinsese de mai bine de patru sute de ani. Pentru Dumnezeu, sosise „împlinirea vremii„ (Galateni 4.4): de acum va vorbi „în Fiul„ (Evrei 1.1,2) şi va face cunoscut poporului Său, lumii, precum şi fiecăruia dintre noi, personal, vestea bună a Evangheliei. Aceasta, redată în puţine cuvinte, poate fi rezumată prin: a dat pe Fiul Său (sau: „dar de Fiu”).

    Dar cum pot spiritele noastre limitate să pătrundă în cunoaşterea unei asemenea Persoane…? Dumnezeu S-a îngrijit de aceasta, oferindu-ne patru Evanghelii, ca să putem privi gloria Fiului Său sub mai multe aspecte, tot aşa cum valoarea unui obiect (diamant) de mare preţ este pusă în evidenţă când acesta este privit sub străluciri şi unghiuri diferite.

    Matei este evanghelia împărăţiei (sau a Împăratului) şi, din acest motiv, aici este necesară o genealogie care să-L plaseze de la început pe Mesia în cadrul promisiunilor făcute lui Avraam şi, de asemeni, care să dovedească fără drept de apel titlul Său de moştenitor al tronului lui David (Galateni 3.16 şi Ioan 7.42). Din această lungă listă nu au fost şterse câteva nume de tristă amintire (Ahaz, Manase, Amon…). Altele, precum Rahav, Rut sau soţia lui Urie, amintesc de harul divin care s-a manifestat faţă de cei care nu aveau niciun drept. Este acelaşi har care acum dă un Mântuitor lui Israel şi lumii întregi, … ceea ce înseamnă că şi vouă şi mie.

  • 30 Iunie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Lumina a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele … Dar cel care practică adevărul vine la lumină, ca faptele lui să se arate, pentru că sunt lucrate în Dumnezeu.

    Ioan 3.19,21


    Sunt mulți care cred că umblă în lumină, când, de fapt, umblă în întuneric, neștiind unde merg. Lumina, în perfecțiunea ei, se găsește în Domnul Isus, însă mulți nu doresc să se apropie de El, fiindcă nu vor ca faptele lor rele să fie date pe față și de aceea iubesc întunericul. Bineînțeles, a încerca să ascunzi ceva de Domnul gloriei este complet inutil; totuși, oamenii fac această încercare deșartă. Cei care practică răul urăsc lumina, fiindcă lumina arată răul așa cum este el, nu cum le-ar plăcea lor să fie sau cum pretind ei că este.

    Isus a spus: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12). Atunci când venim la El, adevăratul caracter al tuturor lucrurilor este dat pe față, însă dacă avem o conștiință curată, nu trebuie să ne temem de prezența Domnului. Vom veni în lumina Lui exact așa cum suntem. Orice detaliu al caracterului și al purtării noastre va fi scos la iveală. Acest lucru poate conduce la pocăință și la necesitatea de a face unele schimbări în viața noastră, însă lumina nu va deveni de nesuportat din acest motiv, fiindcă vom fi mereu recunoscători pentru ea, știind că ne aduce vindecare. În prezența Lui plină de dragoste vom găsi eliberare de acele lucruri care sunt contrare voii Lui și vom avea toate motivele să iubim lumina. Inimile noastre vor dori să cântărească totul în lumina prezenței Sale, căutând să fim găsiți plăcuți înaintea Lui în cuvintele, în acțiunile și în gândurile noastre. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!” (Psalmul 139.23,24).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiți gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

    Matei 24.44



    Fiți gata! Nu așteptați semnale de avertizare!

    Cea mai vestică insulă din grupul de insule frizone este Texel. Deja în anul 1927, pe acea insulă se producea curent electric. Seara, în jurul orei 23:00, curentul era întrerupt. Înainte de a fi oprit însă, o persoană care realiza lucrări de întreținere la instalație avertiza populația, întrerupându-l de mai multe ori scurt. Astfel, fiecare putea să-și aprindă în liniște lampa de ulei.

    Unii oameni consideră că revenirea lui Isus Hristos se va desfășura asemănător: Vor fi semnale de avertizare divine și astfel vor avea timp suficient să se întoarcă la Dumnezeu. Iar până atunci pot trăi cum voiesc ei.

    Dar Biblia nu spune: „Mai așteptați!„, ci ea spune: „Fiți gata!”. „Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” Aici nu se pune problema dacă va veni, ci când va veni El! Toți cei care sunt gata vor merge cu El; toți ceilalți vor auzi cuvintele: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege” (Matei 7.23).

    Ce trebuie să facem pentru a fi pregătiți? Trebuie să ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu și să credem în Isus Hristos! Iar „El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9). Atunci suntem pregătiți pentru a-L aștepta pe Hristos, pentru că El a spus: „Voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14.3).

    Când vom ajunge la El, vom fi uimiți de toate lucrurile minunate pe care ni le-a pregătit El acolo!

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.1-30 · Coloseni 4.7-18

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE ANGAJAMENTE (2) – Fundația S.E.E.R. România

    „Să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze” (Luca 9:23)


    Astăzi vom prezenta alte trei tipuri biblice de angajament profund (după căsătorie, despre care am pomenit data trecută):

    1) Angajamentul la locul de muncă. În trecut, angajatorii își apreciau angajații iar angajații își prețuiau angajatorii și locurile lor de muncă. Locul de muncă în ziua de astăzi este un loc ostil, în care angajații își critică șefii și fac doar minimum necesar ca să scape basma curată, în timp ce mulți șefi au devenit tot mai exigenți, tratându-și angajații cu dispreț. Nu aceasta este calea lui Dumnezeu. Calea Sa cere angajament reciproc al celor două părți implicate: managementul și executanții. Apostolul Pavel spune: „Robilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti, cu frică şi cutremur, în curăţie de inimă, ca de Hristos. Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiţi-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci ştiţi că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:5-8).

    2) Angajamentul la biserică. Mulți creștini au adoptat o abordare stil „autoservire” față de biserică. Alegem ce ne place și lăsăm deoparte ce nu ne place. Participăm sau nu, în funcție de meniu. Însă calitatea de membru în biserica lui Hristos implică un legământ cu trupul credincioșilor care veghează unii asupra altora, care se prețuiesc unii pe alții, care se roagă unii pentru alții și care împlinesc împreună marea poruncă (vezi 1 Corinteni 12:12-31). 3) Angajamentul față de Hristos. Hristos nu are nevoie de urmași șovăitori și căldicei. (vezi Apocalipsa 3:16). El le-a vorbit mulțimilor astfel: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” Asta înseamnă că nu-ți mai urmezi propriile dorințe, ci Îl urmezi pe Hristos și voia Sa. Asta înseamnă un angajament profund, și tu ești chemat să ți-l asumi! Gândește-te bine la asta, azi! Și conformează-te!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 66:1-24


    Ierusalimul va fi un subiect de bucurie pentru credincioşii poporului, după cum îndeamnă şi v. 10: „Bucuraţi-vă
    împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el, toţi cei care-l iubiţi„. Tot acestora li se adresează şi Psalmul 122.6: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei care te iubesc vor prospera”. Ca răspuns la această rugăciune, pacea se aşterne peste cetate şi devine centrul de la care se răspândeşte către toate naţiunile cunoştinţa gloriei lui Dumnezeu.

    Domnul este şi astăzi la fel de atent faţă de rugăciunile celor care iubesc Adunarea Lui (Psalmul 122.6; 2 Corinteni 11.28). Să cerem ca aceasta să rămână în pace şi să poată manifesta gloria Domnului Hristos aici, jos, pe pământ.

    Chiar şi în mijlocul fericirii milenare trebuie să rămână o mărturie vizibilă a pedepsirii nelegiuiţilor, o privelişte cutremurătoare, ca aducereaminte, cum a fost mormanul de pietre de pe mormântul lui Absalom (2 Samuel 18.17). Astfel se încheie această frumoasă carte a lui Isaia, cea mai întinsă dintre toate profeţiile, cea mai des citată în Noul Testament (de circa şaizeci de ori) şi cea care acordă cel mai mare spaţiu Domnului Isus în suferinţele şi gloriile Sale.

  • 29 Iunie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Simone, al lui Iona, Mă iubești tu?
    Vă îndemn dar, prin blândețea și bunătatea lui Hristos.

    Ioan 21.15; 2 Corinteni 10.1


    Nu găsim în Ioan 21 niciun cuvânt al Domnului cu privire la greșeala din trecut a lui Petru. Lașitatea lui, jurămintele, blestemele și lepădarea sa nu sunt menționate. Domnul Isus conduce la pocăință prin „bunătatea lui Dumnezeu” (Romani 2.4). De asemenea, când El îi găsește pe ucenicii Săi dormind în Ghetsimani, îi mustră, însă adaugă cuvinte pline de înțelegere și de îndurare: „duhul, într-adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere” (Matei 26.41). Cât de diferită este această atitudine de cea pe care ei o avuseseră atunci când El dormea în corabie, în timpul furtunii, și când Îi reproșaseră: „Nu-Ți pasă că pierim?” (Marcu 4.38).

    Câți dintre noi nu am găsit o plăcere nesfântă în greșeala vreunui frate, judecându-i eșecurile și mustrându-l cu asprime și cu lipsă de înțelegere! Cât de frumos a îmbinat Domnul Isus întotdeauna condamnarea fermă a păcatului cu compasiunea cea mai delicată pentru păcătos! Pentru multe persoane este necesară mustrarea cu delicatețe, pentru că, altfel, duhul lor sensibil ar fi zdrobit și ar ajunge la disperare.

    Să împletim bunătatea în mustrările pe care le facem; să îndurăm slăbiciunile celorlalți; să fim îngăduitori cu slăbiciunile lor; să nu rostim cuvinte dure atunci când pot fi folosite cuvinte blânde și să nu provocăm răni amintind de greșeli din trecut. Când îi mustrăm pe alții, Scriptura ne spune să luăm seama la noi înșine (Galateni 6.1). Mânia și severitatea nu-l pot recupera pe cel căzut, nici nu pot înmuia inima celui împietrit. Precum pietrele netede cu care David l-a învins pe Goliat, mustrările făcute cu blândețe sunt, în general, cele mai eficiente. Trebuie să ne înarmăm cu același gând pe care îl vedem în Domnul nostru Isus (1 Petru 4.1).

    J. R. MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți.

    Romani 5.6



    Ziua care a schimbat totul

    Părinții mei mi-au dat o educație religioasă, dar, când am împlinit zece ani, ei s-au despărțit. Aceasta a provocat o rană adâncă în inima mea și urmările au fost neîncrederea și răzvrătirea. Mai târziu am căutat o cale de ieșire în alcool, în petreceri și în filosofie – dar toate acestea nu au putut umple golul din inima mea.

    Consumul mare de droguri și de alcool mi-a ruinat sănătatea și a trebuit să fiu internat la spital. Dar nu voiam să mor încă și mă rugam lui Dumnezeu să mă țină în viață – și atunci voi crede în El. M-am însănătoșit, dar promisiunea am uitat-o. În timpul acesta, mama mea a devenit credincioasă. Ea L-a primit pe Isus și îmi povestea mult despre Salvatorul ei. Se ruga lui Dumnezeu să intervină și în viața mea. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunea ei într-un mod minunat.

    O familie credincioasă ne-a invitat la masă. Când am auzit că tocmai atunci făceau renovări la sala de adunare unde se strângeau, m-am oferit să-i ajut – asta ca o mică recunoștință pentru invitația la masă. Astfel m-am dus acolo pentru a da o mână de ajutor. Dar s-a schimbat ceva: În ziua aceea am auzit vestea bună despre Isus Hristos, despre dragostea lui Dumnezeu față de mine. El singur putea să vindece inima mea rănită. Dumnezeu m-a făcut să-mi aduc aminte de cuvintele mele din spital: „Dacă mă vei ține în viață, voi crede în Tine”. Și Dumnezeu m-a făcut să înțeleg că „acum este momentul să cred, acum este ziua mântuirii!”. M-am rugat Domnului Isus Hristos pentru iertarea păcatelor mele. Atunci o pace mare a cuprins inima mea. Aveam pace cu Dumnezeu!

    Indiferent în ce situație vă găsiți, veniți la Domnul Isus și veți găsi odihnă pentru suflet, eliberare de toată povara trecutului!

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.12-32 · Coloseni 4.1-6

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESPRE ANGAJAMENTE (1) – Fundația S.E.E.R. România

    „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine…” (Galateni 2:20)


    În zilele noastre, mulți oameni doresc să strângă cât mai mult pentru ei și să dăruiască cât mai puțin posibil. Ei vor să fie alături de prietenii lor în vremurile bune, dar în vremurile tulburi să fie absenți. Din nefericire, statisticile la nivel de țară confirmă această lipsă de angajament. Rata căsătoriilor este scăzută, în timp ce rata divorțurilor este ridicată. Implicarea în lucrare și în cauze demne de luat în seamă, cum ar fi sprijinirea celor nevoiași, este de asemenea scăzută. De ce? Pentru că oamenii nu mai doresc să-și asume riscuri sau să fie legați de responsabilități.

    Vedem adesea ocaziile de a-i sluji pe alții ca pe niște obligații, și prin urmare le evităm. Suntem generația frânturilor de fraze, incapabili să ne concentrăm prea mult, obișnuiți cu reclame de 15 secunde și cu mâncarea de tip fast food. Vrem ca predicile să fie simple, antrenante, și să ne facă să ne simțim bine. Da, angajamentul este rar – dar e ceea ce ne cere Dumnezeu! Angajamentul înseamnă că promisiunea ta e un adevărat legământ, fie că-ți convine, fie că nu. Ne vom uita la câteva exemple.

    Întâi, angajamentul căsătoriei. Căsătoria, așa cum o vede Dumnezeu, nu este un aranjament în care fiecare oferă jumătate. E o înțelegerea reciprocă de a oferi 100%. E un legământ care se întinde pe toată viața, între tine și soțul sau soția ta: „la bine și la greu, în bogăție sau în sărăcie, în sănătate sau în boală, până când moartea vă va despărți.” Și acest legământ este mult mai ușor de pus în practică atunci când soțul și soția au învățat să spună, asemenea apostolului Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Asta înseamnă că moartea față de interesul propriu este cheia unei relații extraordinare! Reține asta azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 65:13-25


    Israeliţii credincioşi vor fi multă vreme confundaţi cu mulţimea care-l va urma pe Antihrist, dar, la momentul potrivit, Dumnezeu îi va deosebi şi îi va răsplăti pe robii Săi. Atunci ei îşi vor uita suferinţele şi „vor cânta tare, în veselia inimii lor” (v. 14).

    Şi noi, copiii lui Dumnezeu, cei pe care lumea în prezent nu-i cunoaşte, cum nu L-a cunoscut nici pe El, ne vom înfăţişa prin Domnul şi împreună cu El la glorioasa Lui venire (1 Ioan 3.1,2). Va fi oare atunci bucuria noastră mai prejos…?

    Dumnezeu va crea ceruri noi şi un pământ nou. Nu este încă vorba de înlocuirea universului actual cu elemente noi, potrivit cu 2 Petru 3.13 şi cu Apocalipsa 21.1, însă, în timpul împărăţiei de o mie de ani, atât cerul, eliberat de prezenţa lui Satan, cât şi pământul, supus Domnului, vor fi întro stare nouă. Creaţia va cunoaşte eliberarea (Romani 8.22); viaţa omenească se va lungi; vârsta de o sută de ani va fi o vârstă tânără, iar moartea nu va fi decât o pedeapsă excepţională (Proverbe 2.22; Psalmul 37.9). Chiar şi instinctele crude ale animalelor vor dispărea (v. 25), iar natura va cunoaşte atunci deplina Sa înflorire şi va corespunde planului iniţial al lui Dumnezeu cu privire la minunata Sa creaţie.

  • 28 Iunie 2021

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și dacă va aduce cineva, ca dar, un dar de mâncare pentru Domnul, darul lui să fie din floarea făinii … Și dacă vei aduce, ca dar, un dar de mâncare copt în cuptor, să fie turte fără aluat din floarea făinii, frământate cu untdelemn, sau plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn.

    Levitic 2.1,4


    Un misionar spunea că unul dintre lucrurile pe care le-a găsit dificil de îndurat a fost faptul că poliția îl hărțuia în mod constant, în timpul călătoriilor cu mașina. Polițiștii din țara respectivă, știind că este străin, îl opreau pentru a scoate bani de la el. Acest lucru se întâmpla aproape zilnic și l-a tulburat mult, până când s-a gândit la suferințele infinit mai mari pe care Domnul, Cel Desăvârșit, le-a îndurat din partea oamenilor nedrepți. De atunci încolo, atitudinea lui s-a schimbat, văzând cât de mici erau suferințele lui în comparație cu cele ale Domnului Isus.

    Darul de mâncare copt în cuptor vorbește despre suferințele îndurate de Domnul în timpul vieții Sale, suferințe ascunse ochiului omenesc, însă foarte reale. Ne gândim la ce a însemnat pentru El să fie insultat cum că a fost născut din desfrânare, sau să-I fie spus că lucrările Sale erau făcute prin puterea satanică, ori să fie ridiculizat de cei din propria familie, ori să fie trădat de Iuda!

    Cât de bine este să păstrăm o perspectivă corectă asupra lucrurilor, făcând din Domnul preocuparea noastră principală! În a doua sa epistolă, Petru le spune robilor să accepte suferința, să nu reacționeze într-un fel negativ, nici să nu se răzbune, iar motivul pentru o astfel de atitudine era că Domnul Însuși le oferise un exemplu în această privință – El a fost batjocorit și insultat, însă nu Și-a deschis gura, ci mai degrabă S-a încredințat în mâinile lui Dumnezeu, Tatăl Său, care judecă drept.

    Da, cu cât Îl cunoaștem mai bine pe Domnul Isus și cu cât ne preocupăm mai mult cu El și cu viața Sa perfectă trăită pe acest pământ, cu atât vom vedea mai deslușit în El un exemplu de urmat. Fie ca toți „să privim la El” (Evrei 12.3)!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.

    Ioan 14.19



    Mormântul Domnului este gol

    Un misionar predica într-un bazar din India de Nord. Când a terminat, a venit la el un musulman și i-a spus: „Trebuie să admiți că noi, musulmanii, avem ceva ce voi, creștinii, nu aveți. Noi putem merge la Medina să vedem acolo, în moscheea profeților, mormântul lui Mohamed. Dar, dacă voi, creștinii, mergeți la Ierusalim, nu puteți vedea nimic acolo. Voi aveți doar un mormânt gol”.

    Misionarul a răspuns: „Este adevărat! Și aceasta este marea diferență între credința noastră și a voastră. Întemeietorul vostru religios se află în sicriu, dar Isus Hristos, «Împăratul împăraților și Domnul domnilor», nu mai este în mormânt. A înviat! E viu! Și, ca Cel ce a înviat, El ne spune: «Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ». Iar ca Cel ce este viu, El ne promite: «Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi»”.

    Se îndoiește cineva că Isus Hristos a trăit? Știm când a trăit El: aproximativ de la anul 4 î.H. până la anul 30 d.H.; știm unde a trăit El: S-a născut în Betleem, a copilărit la Nazaret și apoi a locuit în Capernaum; știm cine au fost compatrioții Săi: Irod cel Mare, Agripa, Ponțiu Pilat, Simon din Cirene, Gamaliel, Caiafa. Pe toți aceștia îi cunoaștem și din documente istorice, nu numai din Biblie.

    Astăzi, când amintim anii, spunem: î.H. sau d.H. Toți se orientează după nașterea lui Isus Hristos. Nu Plato, nu Iulius Cezar sau Mahomed au pus sigiliul pe calculul timpului, ci Isus Hristos! Și El trăiește pentru a mijloci pentru aceia care cred în El: „De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie prin El de Dumnezeu, pentru că trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7.25).

    Citirea Bibliei: 2 Samuel 2.1-11 · Coloseni 3.18-25

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BINECUVÂNTAREA PROMISĂ DE DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta, cum ţi-a spus…” (Deuteronomul 15:6)


    Uneori viața te descurajează atât de tare, încât renunți să mai speri și să crezi că ți se mai poate întâmpla ceva bun vreodată. Dacă te afli într-un astfel de impas astăzi, citește aceste cuvinte: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace… ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11). Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi, dar nu toți îl experimentează.

    De ce? Din două motive:

    1) Nu înțelegem că avem drepturi și privilegii. Noi credem că Dumnezeu ne poate mântui și că ne va duce în rai când murim, dar nu credem că poate face ceva cu privire la trecutul, prezentul sau viitorul nostru.

    2) Trăim mult sub nivelul intenționat de El, deoarece ne vedem în lumina greșită. Noi credem că EL poate binecuvânta pe oricine, dar nu și pe noi… pentru că nu suntem vrednici. Dar Dumnezeu ne-a îmbrăcat în neprihănirea lui Hristos, așa că suntem demni în ochii Săi, și El are planuri să „ne binecuvânteze, cum ne-a spus.”

    În vremurile Bibliei, când un rege nou prelua domnia, el se asigura că fostul rege și familia acestuia erau eliminați; în felul acesta, nimeni nu se mai putea ridica împotriva lui. Așadar, când David i-a luat locul regelui Saul, Mefiboșet, nepotul lui Saul, a fugit în pustie de frică. Însă David era un rege diferit. În loc să caute să șteargă de pe fața pământului familia predecesorului său, el a întrebat: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?” (2 Samuel 9:1). „De ce ar vrea Dumnezeu să mă binecuvânteze pe mine?” întrebi tu. Răspunsul este simplu și clar: datorită lui Hristos!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Isaia 65:1-12


    „Sunt găsit de cei care nu Mă căutau…” (v. 1) scrie Isaia cu îndrăzneală. Despre acest curaj al profetului aflăm de la apostolul Pavel care, atunci când va cita v. 1 din Isaia 65 în Romani 10.20 va adăuga şi această expresie („Isaia îndrăzneşte şi spune…„). Îndrumat de Duhul, profetul deschide în mod vădit uşa naţiunilor, a celor care nu-L căutau pe Dumnezeu şi nu purtau numele Lui (49.6). Ce declaraţie curajoasă, ca să nu spunem revoluţionară, făcută în urechile israeliţilor atât de geloşi pentru privilegiile lor! Acesta era unul dintre lucrurile despre care se spunea în capitolul precedent că „niciodată n-au auzit”.

    Mărturisirea şi rugăciunile rămăşiţei necăjite se încheiau cu întrebarea neliniştitoare: „Vei tăcea Tu şi ne vei întrista peste măsură?” (64.12). Nu, niciodată nu este în zadar când o inimă pocăită se întoarce la Domnul (Psalmul 51.17). Nu o ştim fiecare dintre noi din propria experienţă?

    Dumnezeu nu rămâne tăcut. Va lua cuvântul şi aceasta se va desfăşura, practic, până la sfârşitul cărţii. Cu toate acestea, înainte de a revela ceea ce a pregătit pentru cei care-L aşteaptă (aleşii şi slujitorii Săi: v. 9,10; 64.4), trebuie să pronunţe sentinţa definitivă prin care condamnă nu numai naţiunile duşmane lui Israel, ci şi poporul răzvrătit şi apostat.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne